Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
seducător
Christina Lauren
Expertul
seducător
Director editorial:
Magdalena Mărculescu
Redactor:
Alexandra Hânsa
Director producţie:
Cristian Claudiu Coban
DTP:
Ofelia Coșman
Corectură:
Elena Bițu
Dușa Udrea
821.112.2-31=135.1
www.edituratrei.ro
Prolog
Ne aflam în cel mai urât apartament din tot Manhattanul, şi asta
nu doar pentru că mintea mea fusese special programată să nu
aprecieze arta: obiectiv vorbind, picturile alea erau absolut hidoase.
Un picior păros crescând dintr‑o tulpină de floare. O gură din care se
revărsau spaghete. Lângă mine, fratele meu cel mai mare şi tata
mormăiau meditativ, dând din cap de parcă ar fi înţeles ce vedeau.
Eu eram cea care conducea micul nostru grup; părea să existe un
protocol tacit, ca invitaţii să parcurgă traseul, să admire arta şi abia
după aceea să poată gusta din aperitivele purtate pe tăvi de chelneri.
Dar, chiar la sfârşit, deasupra masivului şemineu şi între două
candelabre de prost gust, era expusă o pictură ce înfăţişa un dublu
helix — structura moleculei ADN —, iar pe toată pânza era imprimat
un citat din Tim Burton: „Cu toţii ştim că idila dintre specii este
nefirească“.
Încântată, am râs, întorcându‑mă spre Jensen şi tata:
— OK. Asta e bună.
Jensen a oftat.
6 Expertul seducător
Christina Lauren 7
8 Expertul seducător
Christina Lauren 9
tatuat pe ea. El mereu îmi spusese Ziggy, la fel ca fraţii mei — Jensen,
bineînţeles, dar şi Liv, Niels şi Eric. Până plecasem de acasă, întot
deauna fusesem doar Ziggy.
— Păi, prietenii tăi cum îţi spun?
— Hanna, am răspuns încet.
El continuă să mă privească. Se uită la gâtul meu, la buzele mele,
apoi îmi studie, fără grabă, ochii. Energia dintre noi era palpabilă…
dar, nu. Probabil că interpretam complet greşit situaţia. Exact ăsta
era pericolul lui Will Sumner.
— Deci, am început, ridicându‑mi sprâncenele, alergăm?
Will clipi, de parcă atunci realiza unde ne aflam.
— Corect.
Dădu din cap, trăgându‑şi fesul mai mult peste urechi. Arăta atât
de diferit faţă de cum mi‑l aminteam — bine făcut şi prosper — dar,
dacă îl priveam mai îndeaproape, încă îi mai puteam desluşi semnele
rămase de la cercei.
— Întâi de toate, zise el şi asta‑mi readuse rapid atenţia la faţa
lui, vreau să ai grijă la asfaltul alunecos. Se face treabă bună pentru
a păstra aleile curate, dar, dacă nu eşti atentă, te poţi răni serios.
— OK.
Mi‑a arătat spre aleea care şerpuia pe lângă apa îngheţată.
— Asta e bucla mică. Înconjoară rezervorul şi ar trebui să fie
perfectă, pentru că nu are decât puţine pante.
— Şi tu alergi atât în fiecare zi?
Ochii lui Will sclipiră când clătină din cap.
— Nu pe bucla asta, care nu are decât doi kilometri şi jumătate.
De vreme ce tu eşti începătoare, o să mergem pe prima porţiune şi pe
ultima şi o să alergăm doar un kilometru şi jumătate de la mijloc.
— De ce nu alergăm pe traseul tău obişnuit? am întrebat, căci
nu‑mi plăcea ideea ca el s‑o ia mai încet sau să‑şi schimbe rutina
pentru mine.
— Pentru că e de zece kilometri.
— Fără îndoială că pot să alerg şi eu, am zis.