Religiile in antichitate:

Mesopotamia
Introducere
Religia mesopotamiană a fost prima mare religie a antichităţii.
Teritoriul Mesopotamiei coincidea, în linii mari, cu cel al Irakului de astăzi.
In ziua de azi teritoriul antic al Mesopotamiei intra in componenta
urmatoarelor state: Turcia, Siria si Irak. Civilizaţia mesopotamiană este
cunoscută datorită arheologiei şi textelor cuneiforme. Prima civilizaţie
mesopotamiană a fost cea a sumerienilor, urmată de cea babiloniană şi
asiriană. Izvoarele religiei sunt: mituri, epopei, proverbe, „texte sapienţiale"
(dintre care cele mai cunoscute sunt: „Epopeea lui Ghilgameş" şi „Codul lui
Hammurabi"). Prima, este cea mai cunoscută creaţie babilonică. Poem
epic, descrie faptele viteazului Ghilgameş, regele cetăţii Uruk. Epopeea
prezintă cunoştinţele ştiinţifice, filosofice şi religioase ale babilonienilor. A
doua este o codificare a mai multor legi, sentinţe, norme de drept civil şi
penal, de drept administrativ, comercial şi familial. A însemnat pentru
popoarele Orientului Apropiat ce a însemnat Dreptul roman pentru
popoarele Europei moderne.

Religia
Religia mesopotamiană era politeista, având peste 2500 de zei. Zeii
erau exclusiv reprezentaţi sub forma umană, având comportamente
umane. Ei sunt nemuritori, atotştiutori, desăvârşiţi. Fiecare unitate
administrativă, oraş sau sat, avea ca şi conducător un zeu principal.
Regele era considerat ca fiind ales de zei, şi era numit fiu al zeilor. El era o
persoană sfântă, un trimis al zeilor. Era socotit mijlocitorul binecuvântării
zeilor către popor. Îndeplinea şi funcţia de Mare-Preot, răspunzând de
construirea templelor şi de serviciul divin public.Mesopotamienii credeau
că omul a fost creat de zei din lut şi din sângele lor, pentru a-i sluji pe
aceştia. De asemnea, ei credeau în viaţa de după moarte, când trupul se
va întoarce în pământ, iar sufletul va merge în împărăţia morţilor, pe
„tărâmul fără întoarcere". Defunctul nu putea deveni niciodată un zeu.
Când murea un rege, erau ucişi şi dintre slujitorii lui: soldaţi, muzicanţi,
femei, şi aşezaţi în mormânt, lângă el, în credinţa că aceştia îi vor ţine
companie in viaţa viitoare. Locul de cult era templul, considerat locuinţa
zeilor, cel mai mare bun al oraşului. O parte integrantă a templului era
zigguratul, o clădire asemănătoare unei piramide în trepte, cu 3-7 etaje,
exteriorul fiecăruia fiind colorat diferit cu plăci de ceramică smălţuită. Vârful
zigguratului era locul în care se întâlneşte cerul cu pământul. Cel construit
de regele Nabucodònosor al II-lea, este „turnul Babei" despre care se
vorbeşte în Biblie. Templul era totodată centru cultic, economic (aici se
desfăşurau activităţi economice, comerciale, operaţii bancare,
împrumuturi), dar şi centru de cultură (Templele având şcoli unde erau
instruiţi scribii. Tot aici se aflau atelierelor artiştilor şi artizanilor). Tot templul
se presupune a fi fost şi centrul activităţilor de observare a astrelor.

Templul (Ziggurat)
Fiecare templu avea un număr foarte mare de preoţi, câteva sute, organizaţi
pe funcţii. Ei aduceau zeilor sacrificii de animale, ofrande de fructe, în cadrul unor
procesiuni şi rugăciuni. In fiecare zi se aducea de mâncare zeilor de două ori. Cea
mai importantă sărbătoare era Anul Nou, când avea loc un ritual, o nuntă sacră
între rege şi zeiţa oraşului. Religia mesopotamiană va dispărea mult mai rapid
decât cea egipteană, stingându-se cu puţin înainte de secolul I al erei creştine.

Zeii
• An sau Anu era zeul cerului, zeul suprem; cultul cel mai mare la Uruk; soţia lui,
se numea Antu;
• Enlil, zeul vântului şi al atmosferei, părintele zeilor şi al tuturor ţărilor;
• Enki, zeul oceanelor şi al rodniciei;
• Nintu, zeiţa naşterii, zeiţa mamă, mama tuturor fiinţelor;
• Nanna sau Sin, zeul lunii, stăpânul destinelor;
• Şamaş, zeul soarelui, al dreptăţii, judecător al cerului şi al pământului;
• Nergal, zeu al Infernului;
• Ninurta, zeul pământului şi al furtunii;
• Iştar, luceafărul, protectoarea iubirii şi fertilităţii, dar şi zeiţă a războiului.

Realizat de: Girnet Artur

Mihai Ecaterina
Musat Lacramioara
Mihaila Mario

Sursa: https://rationality.fandom.com/ro/wiki/Istoria_religiilor/Antichitate
Relicnis.Blogspot.com