Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Boris Nedelciuc
1. Definiţie.
2. Etiopatogenie.
Tumorile cutanate limfoproliferative. Cele mai întâlnite, în practica medicală, sunt limfoamele
cutanate epidermotrope: micozisul fungoid (MF) sau limfomul cutanat cu celule T (imaginea
alăturată mai sus din stânga) şi sindromul Sezary (imaginea alăturată mai sus din dreapta).
Privitor la MF, există 3 forme ale acestuia: comună sau MF Alibert-Bazin (cu cele 3 stadii
evolutive – eritematos, infiltrativ, tumoral), eritrodermică sau MF Hallopeau-Besnier şi tumorală
sau MF Vidal-Brocq. Varianta leucemică a limfomului cutanat cu celule T se numeşte sindromul
Sezary. Afectează ambele sexe, dar mai frecvent bărbaţii. Debutează prin prurit intens şi rebel,
pielea fiind uscată, scuamoasă, în timp dezvoltându-se şi alte semne: eritrodermie,
poikilodermie, keratodermie, onicodistrofie, alopecie, adenopatie, hepatosplenomegalie etc.;
Tumorile cutanate angioproliferative. Sarcomul Kaposi (imaginea alăturată mai jos) este o
neoplazie multifocală, cu atingere prevalent cutanată, dar care poate interesa şi organele
interne. Sunt descrise 4 forme clinice: europeană, africană, iatrogenă şi sidatică. Cu referinţă la
prima formă, europeană sau idiopatică, menţionăm următoarele particularităţi: debut după
vârsta de 50-60 ani, predominant la bărbaţi, localizare acrală, de regulă, pe porţiunile distale ale
membrelor (mai rar pe faţă). Evoluţia este, în general, indefinită, benignă. Obiectiv: noduli
dermo-hipodermici sau plăci infiltrative roşii-brune, discret edematoase. În timp, se pot produce
următoarele modificări: extinderea în dimensiuni a plăcilor, exulcerarea nodulilor, tendinţa spre
diseminare (de la distal spre proximal), dezvoltarea elefantiazisului caposian, iar în cazuri mai
grave – atingeri somatice, pulmonii şi ficatul fiind ţinta principală.
4. Diagnostic.
5. Tratament.
Referitor la limfomul cutanat cu celule T, cele mai importante abordări terapeutice prevăd: radioterapia,
chimioterapia sau polichimioterapia, PUVA terapia, retinoizii, Re-PUVA terapia, interferonii α şi γ, laser-
ul, fotoforeza – fotochimioterapia extracorporală, Ac monoclonali anti-CD20, radioimunoterapia – Ac
monoclonali cuplaţi cu izotopi radioactivi. De asemenea, sunt bineveniţi steroizii topici, diverse
chimioterapice locale etc. Cât priveşte sarcomul Kaposi, în trecut, în prima linie erau AINS şi citostaticele
de generaţie veche (prospidină, vinblastină, ciclofosfan), de asemenea, radioterapia. Astăzi, în topul
preferinţelor sunt citostaticele de generaţie mai nouă (doxorubicina şi, în special, doxorubicina
liposomală), iar în cazul confirmării rolului HHV-8, respectiv HIV – preparate antivirale sau
antiretrovirale. De asemenea, se indică crioterapia, excizia chirurgicală a nodulilor, distrucţia cu laser.