Rudolf Steiner

ANTROPOSOFIE

GA 234

TREPTELE ADEVĂRULUI

Antroposofia este un curent spiritual modern, fundamentat de austriacul Rudolf Steiner

(1861–1925), personalitate complexă, dotată cu capacitatea de a de!olta "n mod
consec!ent #i interacti! at$t mistica "naltă %aată pe experien&e interioare care l'au
condus la cercetări aprofundate "n lumea spirituală, c$t #i $ndirea riuros #tiin&ifică
despre spirit, prin opoi&ie cu tendin&ele materialismului dominant "n secolul al *'lea
#i prima parte a secolului al 'lea+ aterialismul urmărea eliminarea ni!elului di!in'
spiritual din cunoa#tere prin contestarea existen&ei acestuia "n -ni!ers, ceea ce l'a
"ndreptă&it pe R+ Steiner să afirme. /0raedia materialismului constă "n faptul că nu
 poate "n&elee ce este materia+

entru a sintetia con&inutul de idei al antroposofiei sau #tiin&ei despre spirit !om porni
de la un principiu de %aă formulat c3iar de Rudolf Steiner. /4ricărei realită&i materiale
din -ni!ers "i corespunde ce!a spiritual #i orice realitate spirituală din -ni!ers prime#te
la un moment dat expresie "n lumea materială+ ntreaa e!olu&ie, mai "nt$i %ioloică #i
apoi social'istorică, a umanită&ii este o ilustrare !ie a acestui principiu+ unoa#terea
directă a resorturilor spirituale ale umanită&ii, ca #i cunoa#terea exterioară a materiei, se
o%&ine numai prin eforturi sus&inute de perfec&ionare a structurilor noastre suflete#ti #i
spirituale, pentru a de!eni ap&i #i demni de de!oltarea con#tientă #i responsa%ilă a
rela&iei omului cu lumea spirituală "n toată puritatea indispensa%ilă acestui scop+ -nul
din principalele scopuri ale antroposofiei constă "n desc3iderea căilor cunoa#terii de
sine, fapt necesar pentru e!olu&ia !iitoare a omenirii+ At$t cunoa#terea de sine c$t #i
"n&eleerea coerentă a lumii interioare #i a am%ian&ei telurice #i cosmice se pot do%$ndi
 prin studiul scrierilor antroposofice, "ntruc$t loica riuroasă a expunerilor oferă
$ndirii posi%ilitatea aprecierii !alorii acestora, c3iar #i "n lipsa accesului personal direct
la lumile spirituale+ 4mul apare astfel ca o fiin&ă du%lă, cu pro%lematică cosmică #i
 pro%lematică terestră, a!$nd sarcina realiării sinteei superioare a acestora+

n consecin&ă, antroposofia este #tiin&a despre spirit care ne dă posi%ilitatea "n&eleerii

raţiunii de a fi a structurilor #i e!enimentelor apar&in$nd lumii sensi%ile, precum #i a
"nlăn&uirii acestora "n timp #i spa&iu+ 7a nu este o fundamentare teoretică pusă la
"ndem$na unei /secte reliioase, cum "ncearcă să deniree unele scrieri mi#carea
antroposofică, ci repreintă calea spirituală de !alorificare concretă a for&elor de iu%ire
aduse de ristos pe ăm$nt, at$t de necesară "ntr'o perioadă "n care de%inarea "ntre
oameni se manifestă "n toate rela&iile indi!iduale #i de rup+ 7xistă, "n preent,
antroposofi apar&in$nd celor mai diferite confesiuni reliioase care consideră că au ăsit,
"n sf$r#it, "n antroposofia lui R+ Steiner un lim%a comun capa%il să creee %aa pentru o
 

nouă desc3idere spirituală către lume, prin "n&eleerea corectă a momentului'c3eie

 pentru "ntreaa e!olu&ie cosmică pe care l'a repreentat 7!enimentul de pe :olota de
acum 2;;; de ani+

Antroposofia nu este teorie, ci cunoa#tere !ie, ceea ce se reflectă "n faptul că a pus toate
 premisele #i a ela%orat solu&ii !aloroase "n diferitele domenii aplicati!e marcate de
consecin&ele tuturor situa&iilor de criă caracteristice lumii actuale pe care Rudolf
Steiner le'a pre!ăut cu 8'9 decenii "n urmă+ Astfel, pe %aa cunoa#terii aprofundate a
omului (antropoloia antroposofică), Rudolf Steiner, cola%oratorii #i urma#ii săi au
ela%orat principiile #i metodele terapeutice ale medicinii antroposofice, ale ariculturii
 %iodinamice, ale sistemului pedaoic <aldorf, ale triparti&iei sociale, au dat na#tere
unui impuls oriinal "n ar3itectură etc+ utem conc3ide că antroposofia este totodată o
cale de cunoa#tere o%iecti!ă, o cale de autocunoa#tere #i o cale de !ia&ă+ 7a este
 prelunirea "n 7ul omului actual a acti!ită&ii lui ristos, a =oosului care a ac&ionat de
la "nceputul existen&ei -ni!ersului+

i#carea antroposofică, care s'a separat din mi#carea teosofică, s'a de!oltat
independent, #i numai "n mod eronat sau a%ui! este asociată cu alte curente #i
orania&ii actuale+ 7a desc3ide perspecti!e luminoase educa&iei pentru li%ertate, iu%irii
dintre oameni #i cola%orării cu natura, iar spiritualitatea rom$nească, constituti! cre#tină
#i cu o lară desc3idere spre "n&eleerea interării omului "n osmos, este o matrice ata
 preătită pentru receptarea #i de!oltarea acestor imperati!e ale mileniului ***+

 %iolo dr+ 70R7 AA4S07A

CONFERINŢA I
ANTROPOSOFIA, DORUL OMULUI ACTUAL

>raii mei prieteni?

>acă !oi "ncerca acum să ofer un fel de introducere "n antroposofie, atunci aceasta
urmeaă să se "nt$mple astfel "nc$t aici, pe c$t posi%il, să fie dată "n acela#i timp un fel
de "ndrumare pentru modul cum poate fi preentată antroposofia astăi "naintea lumii+
>ar eu !reau să pun c3iar de la "nceput c$te!a cu!inte introducti!c "naintea acestei
expuneri+ >e o%icei, nu se &ine seama suficient de faptul că spiritualul este plin de !ia&ă@
ceea ce trăie#te tre%uie să fie perceput "n plină !ia&ă+ oi nu a!em !oie, pur #i simplu, "n
timp ce ne socotim sus&inători ai mi#cării antroposofice din Societatea antroposofică, să
a!ansăm ipotea că "n fiecare i "ncepe mi#carea atroposofică+ 7a este aici de peste
douăeci de ani, #i lumea a luat poi&ie fa&ă de ea+ >e aceea, "n fiecare mod de raportare
la lume "n sens antroposofic tre%uie să existe acest sentiment, că a!em de'a face cu ce!a
fa&ă de care lumea a luat poi&ie@ acest sentiment tre%uie să stea la %aă+ >acă nu a!em
acest sentiment #i credem că preentăm antroposofia pur #i simplu "n sens a%solut, cum
am fi putut s'o facem "n urmă cu douăeci de ani, atunci !om cuntinua să preentăm
mereu lumii atroposofia "ntr'o lumină falsă+ Bi acest lucru c3iar s'a petrecut, "ntr'o
măsură destul de mare+ Ar tre%ui să i se pună capăt, pe de o parte, iar pe de altă parte
 

acest lucru ar tre%ui "nceput o dată cu conresul nostru de răciun+ Aceasta nu are !oie
să răm$nă fără urmări, cum am arătat dea, "n cele mai di!erse direc&ii+

>esiur, nu i se poate pretinde fiecărui mem%ru al Societă&ii antroposofice să capete

acum impulsuri noi, dacă lui aceasta, conform constitu&iei sale suflete#ti, nu'i este dat+
Ciecare are dreptul – a# dori să spun – să fie un mem%ru simpatiant care prime#te
"n!ă&ăturile #i se mul&ume#te cu aceasta+ ine "nsă !rea să participe "ntr'o formă
oarecare la repreentarea antroposofiei "naintea lumii, acela nu poate inora ceea ce am
spus eu+ n această pri!intă tre%uie "n !iitor să domnească ade!ărul cel mai deplin, nu
numai "n cu!inte, ci #i "n fapte+

Acum, draii mei prieteni, !oi mai spune c$te!a cu!inte introducti!e+ u aceasta !rem
să oferim un fel de introducere la concep&ia antroposofică despre lume+

ine !rea să spună ce!a despre antroposofie tre%uie să preconiee că, mai "nt$i, de
fapt, acest lucru nu este nimic altce!a dec$t ceea ce, "n esen&ă, inima auditorilor săi
!or%e#te prin el "nsu#i+ n lumea "ntreaă, niciodată, printr'o anumită #tiin&ă ini&iatică
sau de consacrare, nu s'a inten&ionat altce!a dec$t să se rostească ade!ăruri care au
cucerit inimile, care !or%esc prin ele "nsele, ceea ce !oiau să audiee persoanele
respecti!e+ Astfel "nc$t, de fapt, aceasta tre%uie să fie expunerea antroposofică "n sensul
cel mai %un al cu!$ntului, să pătrundă "n ceea ce este necesitatea mai ad$ncă a inimilor
acelor oameni care au ne!oie de antroposofie+

>acă pri!im astăi spre acei oameni care se ridică deasupra aspectelor superficiale ale
!ie&ii, atunci !edem că sentimentele care stră%at timpurile fiecărui suflet omenesc s'au
re"mprospătat+ Dedem că astăi oamenii "#i pun diferite "ntre%ări "n su%con#tientul lor,
"ntre%ări care nu pot fi transformate niciodată "n $nduri clare, cu at$t mai pu&in prin
ceea ce există "n lumea ci!iliată+ >ar aceste "ntre%ări există+ Bi acestea sunt ad$nc
"nrădăcinate la un număr mare de oameni+ 7le sunt, de fapt, preente la to&i oamenii cu
ade!ărat $nditori ai ilelor noastre+ >ar dacă aceste "ntre%ări se exprimă prin cu!inte,
atunci ele lumineaă ca #i cum ar fi aduse de departe, c$nd ele sunt totu#i at$t de
aproape+ 7le se află "n !ecinătatea nemilocită a sufletului omului $nditor+

 Două întrebări, din "ntreaa sferă a enimelor care frăm$ntă astăi oamenii, se pot
 pune, mai "nt$i+ 4 "ntre%are ia na#tere atunci c$nd sufletul omenesc pri!e#te la existenţa
umană proprie #i la ambianţa lumii+ Sufletul uman "l !ede pe om intr$nd prin na#tere "n
existen&a păm$ntească+ 7l !ede această !ia&ă desfă#ur$ndu'se cu !ie&uirile ei interioare
#i exterioare cele mai di!erse+ Sufletul uman !ede, de asemenea, "n afară, natura, toată
a%unden&a de impresii care aun p$nă la om #i care treptat umplu sufletul+

Acest suflet uman existent "n corpul omenesc contemplă unitatea tuturor lucrurilor+
 atura asimileaă de fapt tot ceea ce sufletul uman !ede "n existen&a păm$ntească+ $nd
omul a trecut prin poarta mor&ii, natura preia "n for&ele sale, printr'un element oarecare – 
dacă este incinerat sau "nmorm$ntat nu are o importantă prea mare –, natura asimileaă
 printr'un element oarecare corpul fiic omenese+ >ar ce face natura cu acest corp fiicE
l distrue+ >e o%icei, sufletul uman nu pri!e#te "n urmă la calea pe care o apucă fiecare
su%stan&ă a acestui corp omenesc@ dar dacă medităm mai mult, atunci se ad$nce#te
această pri!ire asupra a ceea ce face natura cu ce are omul fiic'senorial, după ce
acesta a trecut prin poarta mor&ii+ 7xistă ca!ouri "n care se păstreaă cada!rele umane+
>upă c$t!a timp, "n locul acestor cada!re răm$ne doar forma umană distorsionată,
 

const$nd din car%onat de calciu+ Bi dacă acest car%onat de calciu, care imită forma
umană "n distorsionare, este mi#cat, el se transformă "n pul%ere+

Aceasta oferă o impresie profundă a ceea ce năpăde#te sufletul, dacă el pri!e#te ulterior
ce se "nt$mplă cu trupul prin care este "nfăptuit totul, "ntre na#tere #i moarte, de către
om+ Bi omul pri!e#te apoi spre natura care "i oferă cunoa#terea, din care el extrae tot ce
nume#te "n&eleere, #i spune. Această natură, care "năduie să apară din s$nul ei
cristaliarea cea mai minunată, această natură, care "n fiecare primă!ară scoate la i!eală
din sine, ca prin farmec, plantele care "ncol&esc, lăstăresc, această natură, care timp de
eci de ani &ine copacii "nestra&i cu scoar&ă, această natură care umple ăm$ntul cu
renurile animale ale celor mai di!erse specii, de la animalele cele mai mari p$nă la
 %acilii cei mai minusculi, această natură, care trimite spre nori ceea ce de&ine "n ea ca
apă, această natură, care radiaă "n os ceea ce se re!arsă de la stele "ntr'o anumită
necunoa#tere, această natură se opre#te la ceea ce "l distrue pe om, aduc$ndu'l p$nă la
 pul%erea cea mai fină+ entru oameni, natura cu leile ei este distruătoare+ e aflăm "n
fa&a formei umane@ această formă umană care se preintă oc3ilor cu toată frumuse&ea pe
care o poartă cu sine – #i ea poartă frumuse&ea cu sine, căci este mai desă!$r#ită dec$t
toate celelalte forme care există pe ăm$nt –, această formă umană există aici+ e de
altă parte, există natura cu pietrele ei, cu plantele ei, cu animalele ei, cu norii ei, cu r$uri
#i mun&i, cu toate cele ce lumineaă "n os din oceanul de stele, cu ceea ce se re!arsă ca
lumină #i căldură de la Soare pe ăm$nt, #i această natură nu suportă "n propria'i
leitate forma umană+ eea ce există ca om, c$nd este predat naturii, este pul!eriat+
Aceasta !ede omul+ 7l nu'#i formeaă idei asupra acestui lucru, dar ea există ad$nc "n
inima sa+ >e fiecare dată c$nd omul are "n fa&ă imainea mor&ii, aceasta se imprimă
ad$nc "n interiorul inimii sale+ ăci nu dintr'un simplu sentiment eoist, nu dintr'o
simplă speran&ă superficială de a trăi "n continuare după moarte se na#te iară#i ad$nc "n
inimă, "n su%con#tient, o "ntre%are care este extrem de importantă, care "nseamnă
fericire #i nefericire pentru suflet, c3iar dacă ea nu este formulată+ Bi tot ceea ce !rea să
"nsemne fericire #i nefericire pentru con#tien&a o%i#nuită, conform destinului omului pe
ăm$nt, este de mică importan&ă fa&ă de nesiuran&a sim&irii ce se formuleaă din
 pri!eli#tea mor&ii+ Acum intre%area se pune astfel. >e unde !ine această formă umanăE
7u pri!esc la cristalul cu forme minunate, la formele plantelor, pri!esc cum se
rostoolesc r$urile pe ăm$nt, pri!esc mun&ii, !ăd tot ceea ce se transmite din nori, tot
ceea ce se transmite "n os din stele+ 7u !ăd toate acestea+++ (astfel "#i spune omul)+
Corma umană nu poate pro!eni din toate acestea, pentru că ele con&in numai for&e de
distruere, for&e de pul!eriare pentru ea+

Bi acum apare, "naintea sim&irii umane, "naintea inimii umane, intre%area "nriorătoare.
-nde este lumea din care pro!ine forma umanăE -nde este ea, această lumeE Bi din
 pri!eli#tea mor&ii a!anseaă "ntre%area "nriorătoare. -nde este lumea, această altă
lume din care pro!ine forma umanăE

Să nu spune&i, draii mei prieteni, că "ncă nu a&i auit această "ntre%are formulată astfel+
>acă cine!a ascultă ceea ce oamenii, din mintea lor, "ncredin&eaă !or%irii, atunci nu
aude formulată această "ntre%are+ >acă oamenii "#i expun pl$nerile inimii, ei fac
aceasta pentru că percep un amănunt oarecare al !ie&ii #i se anaeaă "n tot felul de
reflec&ii asupra acestuia, pe care "l "ncadreaă "n "ntre%area lor de destin – cine "n&elee
această !or%ire a inimii, acela aude inima răind din necunoscut. -nde este lumea,
această cealaltă lume din care pro!ine forma umanăE
 

Să nu'mi spune&i, drai prieteni, că nu a&i auit "ncă această intre%are astfel formulată+
$nd ascul&i ce "ncredin&eaă oamenii din capul propriu lim%ii, nu aui&i formulată
această "ntre%are+ >acă te apropii de oameni #i oamenii exprimă pl$nerile inimii lor or,
"n timp ce cuprind o %aatelă a !ie&ii #i fac tot felul de considera&ii cu pri!ire la aceasta,
 pe care o introduc ca nuan&ă "n "ntreaa pro%lemă a destinului lor, cel ce "n&elee această
lim%ă a inimii aude cum inima spune din incon#tient. are este cealaltă lume, din care
!ine forma umană, "ntruc$t omul, cu forma sa, nu apar&ine acestei lumiE

Bi astfel se "nfă&i#eaă "naintea omului lumea pe care el o !ede, o contemplă, o percepe,

cu pri!ire la care el "#i formeaă #tiin&a sa, care'i oferă %aa pentru ac&iunile artei sale #i
 pentru !enera&ia sa reliioasă, astfel se "nfă&i#eaă această lume, #i omul există pe
ăm$nt #i are "n ad$ncul sim&irii sale sentimentul. 7u nu apar&in acestei lumi@ tre%uie să
existe o alta care, "n forma pe care o am, m'a scos la i!eală ca prin farmec din s$nul său+
ărei lumi apar&in euE Astfel răie#te inima omului actual+ Aceasta este "ntre%area
fundamentală care se pune+ Bi dacă oamenii sunt nesatisfăcu&i cu cele ce le oferă
#tiin&ele moderne, atunci acesta este moti!ul pentru care ei pun o asemenea "ntre%are "n
ad$ncul sim&irii lor, #i #tiin&ele sunt "ndepărtate de la a atine măcar "ntr'un fel
"ntre%area. are este lumea căreia "i apar&ine, de fapt, omulE ăci lumea pe care o !ăd
este cealaltă lume+

>raii mei prieteni, eu #tiu foarte siur. ceea ce !'am preentat nu eu am spus, eu am
"mprumutat numai cu!inte pentru cele ce !or%ese inimile+ >espre aceasta este !or%a+
>eoarece nu este !or%a de a aduce aproape de oameni ce!a ce este necunoscut sufletelor 
umane – aceasta poate crea sena&ie –, este !or%a numai de a exprima prin cu!inte ceea
ce sufletele umane spun prin ele "nsele+ eea ce omul constată "ntr'ade!ăr despre sine
"nsu#i, ceea ce el constată despre semenii săi, "n măsura "n care este !ii%il, apar&ine
restului lumii !ii%ile+ ici un deet al meu – astfel "#i poate spune omul – nu apar&ine
acestei lumi !ii%ile, pentru că această lume !ii%ilă poartă "n sine pentru fiecare deet,
numai for&e de distruere+

Astfel, omul se află, mai "nt$i, "naintea marelui necunoscut+ >ar el se află "naintea
acestui necunoscut prin faptul că tre%uie să se contemple pe sine ca un element al
acestui necunoscut+ Aceasta "nseamnă, cu alte cu!inte. referitor la tot ceea ce omul nu
este, există "n urul lui, "n plan spiritual, lumină@ "n momentul "n care el pri!e#te către
sine "nsu#i se "ntunecă "ntreaa lume, se face "ntuncric, #i omul %$%$ie "n "ntuneric, el
 poartă prin "ntuneric enima propriei fiin&e+ Bi este a#a, dacă omul se contemplă din
afară, dacă el se află "n interiorul naturii ca o fiin&ă exterioară+ 7l nu se poate apropia ca
om de această lume+

Bi iară#i, nu mintea, ci ad$ncurile incon#tientului "#i formuleaă "ntre%ările, care sunt

 pro%leme su%ordonate "ntre%ărilor enerale pe care tocmai le'am analiat+
ontempl$ndu'#i existen&a sa fiică, care este instrumentul său "ntre na#tere #i moarte,
omul #tie. Cără această lume fiică eu nu pot stră%ate existen&a dintre na#tere #i moarte,
căci tre%uie să fac mereu "mprumuturi de la această existen&ă din lumea !ii%ilă+ Ciecare
 %ucă&ică pe care o iau "n ură, fiecare sor%itură de apă este din această lume !ii%ilă,
căreia eu nu'i apar&in "n nici un fel+ 7u nu pot trăi fără ea "n existen&a fiică+ >acă
tocmai am "n3i&it o %ucată dintr'o su%stan&ă care apar&ine acestei lumi !ii%ile #i trec,
imediat, prin poarta mor&ii, "n momentul acela ceea ce se află "n mine apar&ine for&elor
de distruere ale acestei lumi !ii%ile+ entru ca aceasta să nu apar&ină, în mine însumi,
for&elor de distruere, fiin&a mea proprie tre%uie s'o apere de aceasta? >ar nicăieri, afară,
 

"n lumea !ii%ilă, nu este de ăsit această fiin&ă proprie+ e fac eu, deci, prin fiin&a mea
 proprie, cu %ucă&ica pe care o iau "n ură, ce fac cu sor%itura de apă pe care o "n3itE
ine sunt eu deci, cel ce prime#te #i asimileaă su%stan&ele naturiiE ine sunt eu deciE
Aceasta este a doua "ntre%are, "ntre%are secundară ce reultă din prima+

7u nu trec doar prin "ntuneric, "n timp ce mă aflu "n leătură cu lumea !ii%ilă eu
ac&ione "n "ntuneric fără a #ti cine face aceasta, fără a #ti cine este fiin&a pe care o
desemne ca eu al meu+ 7u sunt complet dăruit lumii !ii%ile, dar nu-i aparţin+

Aceasta "l scoate pe om afară din lumea !ii%ilă+ Aceasta "i "năduie lui "nsu#i să apară
ca cetă&ean al unei cu totul alte lumi+ Bi aici se află "nriorătoarea, marea "ndoială.
-nde se află lumea căreia "i apar&inE – Bi cu c$t ci!ilia&ia umană a a!ansat, cu c$t
oamenii au "n!ă&at să $ndească mai intens, cu at$t mai mult a de!enit această "ntre%are
"nriorătoare+ Bi ea se află astăi "n ad$ncul sim&irii+ 4amenii se "mpart, "n măsura "n
care apar&in lumii ci!iliate, de fapt, "n două cateorii, "n ceea ce pri!e#te "n&eleerea
acestei "ntre%ări+ -nii o "mpin "n os, o $tuie, nu o duc la claritate, dar suferă prin
aceasta, ca de un dor teri%il de a reol!a această enimă umană@ ceilal&i de!in insensi%ili
fa&ă de această "ntre%are, "#i spun tot felul de lucruri din existen&a exterioară, pentru a
de!eni insensi%ili+ n felul acesta, ei anuleaă "n ei "n#i#i sentimentul consistent al
 propriei fiin&e+ >e#ertăciunea le cuprinde sufletul+ Bi acest sentiment al de#ertăciunii
există astăi "n su%con#tientul multor oameni+

Acesta este un aspect, o mare pro%lemă "n leătură cu "ntre%area fundamentală

men&ionată+ 7a ermineaă dacă omul se contemplă din afară #i, de asemenea, el
 percepe su%con#tient doar foarte sla% rela&ia sa cu lumea, ca om aflat "ntre na#tere #i
moarte+

Altă "ntre%are ia "nsă na#tere, dacă omul pri!e#te "n interiorul său propriu+ Aici se află
celălalt pol al existen&ei umane+ Aici, "năuntru, există $ndurile+ 7le reproduc natura
exterioară+ rin $ndurile sale omul repreintă natura exterioară+ 4mul culti!ă sena&ii,
sentimente fa&ă de natura exterioară+ 4mul ac&ioneaă, prin !oin&a sa, asupra naturii
exterioare+ 4mul pri!e#te mai "nt$i spre interiorul său propriu+ :$ndirea unduitoare,
sim&irea #i !oin&a se află "naintea sufletului său+ Astfel se situeaă el, cu sufletul său, "n
interiorul actualită&ii+ =a aceasta se adauă amintirile trăirilor anterioare, amintirile
lucrurilor pe care le'a !ăut cu multă !reme "n urmă "n existen&a păm$ntească+ 0oate
acestea umplu sufletul+ e se "nt$mplăE Acum omul nu'#i formeaă idei clare despre
ceea ce re&ine de fapt "n sine@ su%con#tientul plăsmuie#te aceste idei+

4 sinură mirenă care alună $ndurile preăte#te a#adar interiorul omului pentru o
"ntre%are'enimă+ Bi fiecare stare de somn "l preăte#te pentru o "ntre%are'enimă, dacă
omul ace nemi#cat #i "i lipse#te posi%ilitatea de a se afla, prin intermediul sim&urilor
sale, "n coresponden&ă cu lumea exterioară+ 4mul simte că trupul său fiic tre%uie să fie
acti!+ Apoi, "n sufletul său apar $ndurile, sentimentele, impulsurile de !oin&ă+ >ar
 piatra pe care tocmai am contemplat'o, care, poate, are o formă sau alta de cristal+++ eu o
a%andone@ după c$t!a timp, mă interese din nou de ea+++@ ea a rămas a#a cum este+
:$ndul meu, el urcă, el se "nfă&i#eaă ca imaine "n suflet+ 7l este perceput ca a!$nd
aceea#i !aloare ca #i mu#c3ii, ca #i oasele pe care omul le are+ >ar aceasta este o simplă
imaine, este mai pu&in dec$t un ta%lou pe care l'am aă&at pe perete@ căci ta%loul pe
care l'am aă&at pe perete dăinuie un timp, p$nă se descompune su%stan&a lui+ :$ndul
trece "n %or+ :$ndul este o imaine care apare #i dispare ne"ncetat, o imaine
 

fluctuantă, care !ine #i pleacă, o imaine care are modestia ei "n existen&a sa de imaine+
Bi cu toate acestea, dacă omul pri!e#te "n interiorul sulfetului său, el nu vede altceva
decât această imagine de reprezentare+ 7l nu poate spune altce!a dec$t că sufletescul
său constă din aceste imaini de repreentare+

ri!esc "ncă o dată piatra+ 7a este aici, afară, "n spa&iu+ 7a dăinuie+ i'o repreint acum,
mi'o repreint peste o oră, mi'o repreint peste două ore+ :$ndul se "ntrerupe mereu, el
tre%uie să fie re"nnoit+ iatra dăinuie+ e men&ine piatra de la oră la orăE e permite
$ndului să fluctuee de la oră la orăE e men&ine #i conser!ă piatra de la oră la orăE e
distrue $ndul mereu astfel "nc$t el tre%uie să fie stimulat din nou la pri!irea
exterioarăE e men&ine piatraE Se spune. 7a este+ 7xisten&a i se cu!ine+ :$ndului nu i se
cu!ine existen&a+ :$ndul poate cuprinde forma pietrei dar nu poate "n&elee cum se
conser!ă piatra+ Aceasta dăinuie "n afară+ umai imainea ei intră "n suflet+

Bi astfel se "nt$mplă cu oricare lucru al naturii exterioare "n rela&ie cu sufletul uman+
4mul poate pri!i către acest suflet ca spre interiorul său propriu+ atura "ntreaă se
olinde#te "n sufletul uman+ >ar sufletul are numai imaini fluctuante, care se ridică
oarecum la suprafa&a lucrurilor, "nsă interiorul lucrurilor nu pătrunde "n aceste imaini+
 – 7u trec prin lume cu repreentările mele+ ă ridic mereu la suprafa&a lucrurilor+ >ar
lucrurile răm$n afară+ mi port sufletul prin această lume care mă "nconoară+ >ar
această lume răm$ne afară+ Bi la ceea ce este "năuntru nu aune lumea exterioară cu
existen&a sa proprie+ – >acă omul se preintă astfel, "naintea lumii care'l "nconoară, "n
momentul mor&ii, el tre%uie să spună. 7u nu apar&in acestei lumi, căci nu pot pătrunde "n
această lume, fiin&a mea apar&ine unei alte lumi@ de această lume eu nu mă pot apropia
c$t timp trăiesc "n corpul meu fiic+ $nd corpul meu se apropie de această lume
exterioară, după moartea mea, el nu se poate apropia oricum, deoarece fiecare pas pe
care "l face "nseamnă pentru el distruere+ Aici, afară, este lumea+ >acă omul pătrunde
"n ea, aceasta "l distrue, nu'l suportă "n sine cu fiin&ialitatea lui+ >acă "nsă lumea
exterioară !rea să pătrundă "n sufletul uman, nici ea nu poate face aceasta+ :$ndurile
sunt imaini care se află "n afara esen&ei, a fiin&ei lucrurilor+ Ciin&a pietrelor, fiin&a
 plantelor, fiin&a animalelor, fiin&a stelelor, a norilor nu pătrunde "n sufletul uman+ e om
"l "nconoară o lume care nu se poate apropia de sufletul său, care răm$ne afară+

e de o parte răm$ne omul – lui "i de!ine clar aceasta "n momentul mor&ii – "n afara
naturii+ e de altă parte răm$ne natura "n afara sufletului său+

4mul se contemplă ca ce!a exterior+ =ui tre%uie să i se pună "ntre%area "nriorătoare

despre o altă lume+ 4mul pri!e#te către ceea ce lui "i este cel mai apropiat, cel mai de
"ncredere, "n interiorul său propriu+ 4mul pri!e#te către fiecare $nd, către fiecare
repreentare, către fiecare impuls de !oin&ă+ atura "n care trăie#te el nu o de&ine+

Aici este rani&a se!eră dintre om #i natură+ 4mul nu se poate apropia de natură fără să
fie distrus+ atura nu poate pătrunde "n interiorul omului fără să de!ină aparen&ă+ 4mul
de&ine, "n timp ce, prin sine "nsu#i, se transpune "n natură prin $ndire, doar distruerea
e!identă pe care el tre%uie să #i'o repreinte+ 4mul nu de&ine, "n timp ce pri!e#te "n sine
#i se "ntrea%ă. cum se află natura "n sufletul meuE, nimic altce!a dec$t aparenţa
imainară despre natură+

>ar, "n timp ce omul poartă "n sine această aparen&ă despre minerale, plante, animale,
stele, Soare, nori, mun&i, r$uri, #i "n timp ce el poartă "n sine aparen&a "n amintirea
 

despre toate !ie&urile prin care a trecut "mpreună cu aceste renuri ale naturii exterioare,
el de&ine, "n timp ce !ie&uie#te toate acestea drept interiorul său tălăuitor, sentimentul
fiin&ei sale proprii ridic$ndu'se cu aceste !aluri+

e se "nt$mplă acumE um !ie&uie#te omul acest sentiment al fiin&eiE Acesta poate fi,
e!ental, exprimat printr'o imaine+ Se pri!e#te spre o mare "ntinsă+ Dalurile urmeaă
unul după altul+ Aici un !al, acolo un !al, pretutindeni !aluri care aită apa+ ri!irea este
capti!ată de un !al deose%it+ Acest !al ne spune că "n el trăie#te ce!a, că nu este !or%a
de o simplă mare aitată, că "n această mare trăie#te ce!a+ nsă apa "n!ăluie din toate
 păr&ile această fiin&ă !ie+ Se #tie numai că trăie#te ce!a "n acest !al, dar nu se !ede nimic
altce!a dec$t această !ia&ă "n!ăluită de apă+ Dalul seamănă cu toate celelalte !aluri+
 umai !ă$nd for&a cu care ac&ioneaă a!em sentimentul că trăie#te ce!a deose%it "n el+
7l dispare+ ntr'un alt loc apare din nou@ apa !alului ascunde iară#i ce!a care "l animă
interior+ Asa stau lucrurile cu !ia&a sufletească a omului+ Aici unduiesc repreentări,
$nduri, aici unduiesc sentimente, aici unduiesc impulsuri de !oin&ă@ pretutindeni !aluri+
-nul dintre !aluri i%ucne#te "ntr'un $nd, "ntr'o 3otăr$re de !oin&ă, "ntr'un sentiment+
7xistă eu, aici "năuntru, dar $ndurile sau sentimentele sau impulsurile de !oin&ă ele
ascund !iul precum !alul de apă+ 7le ascund ceea ce există "năuntru drept eu+ *ar omul
nu #tie ce este el "nsu#i+ ăci tot ceea ce i se arată, despre care el #tie numai. aici
unduie#te sinea mea, aici unduie#te propria mea fiin&ăF , tot ceea ce i se arată lui este
numai aparen&ă+ Aparen&a din suflet ascunde fiin&a care este cu siurantă aici, care
umple omul, care trăie#te "năuntru+ >ar aparen&a din suflet "l amăe#te la fel cum apa
!alului amăe#te o !ietate care se ridică din ad$ncurile mării+ Bi omul simte fiin&a sa
reală, proprie, "n!ăluie cu structura aparen&ei propriul său suflet+ 7ste ca #i cum omul ar
!rea să se aa&e mereu de fiin&a sa, ca #i cum ar !rea s'o prindă cum!a+ 7l #tie că ea este
aici+ >ar "n momentul c$nd !rea s'o prindă ea "i scapă, fue de el+ 4mul nu este "n stare
să prindă "n unduirea sufletului său o fiin&ă reală+ Bi dacă, după aceea, omul "n&elee că
această !ia&ă unduitoare a sufletului are de'a face cu acea altă lume care pă#e#te "naintea
repreentării dacă el pri!e#te afară, "n natură, atunci apare cu at$t mai mult o enimă
"nroitoare+ 7nima naturii se găseşte în trăire+ 7nima sufletului propriu nu se ăse#te
"n trăire, deoarece enima "nsă#i trăie#te, deoarece ea este o enimă !ie, deoarece ea, la
"ntre%area perpetuă a omului. e sunt euE a#aă "n fa&a sa ceea ce este simplă aparen&ă+

n timp ce omul pri!e#te "n interiorul propriu, o%ser!ă că acest interior "i dă mereu
răspunsul. 7u "&i arăt numai o aparen&ă despre tine "nsu&i@ tu pro!ii dintr'o existen&ă
spirituală, dar eu "&i preint doar o aparen&ă despre această existen&ă spirituală+

Bi astfel se apropie astăi de !ia&a omului, din două direc&ii, "ntre%ările care'l pun la
"ncercare+ -na din "ntre%ări ia na#tere din aceea că omul o%ser!ă.

7xistă o natură, dar omul

se poate apropia de această natură
numai prin faptul că el se lasă distrus de ea+

7xistă un suflet al omului, dar natura

se poate numai apropia de acest suflet uman
"n timp ce ea de!ine o forma&iune aparentă+

Aceste două cunoa#teri trăiesc "n su%con#tientul omului de astăi+

 

4mul se "ntrea%ă ce trăie#te aici, fiind transpus din !remuri !ec3i "n preentul nostru+
Aici se află natura necunoscută care este distruătoare pentru om@ acolo se ăse#te
structura de aparen&ă a sufletului uman, de care aceasta nu se poate apropia dec$t dacă
omul, "ntr'ade!ăr, "#i poate perfec&iona existen&a fiică prin "mprumut de la natură+ n
acest ca omul se află "ntr'un du%lu "ntuneric+ Bi se i!e#te %rusc "ntre%area. -nde este
cealaltă lume, căreia "i apar&inE

Bi apare tradi&ia istorică+ 7xista odată o ştiinţă care !or%ea despre această lume
necunoscută+ e "ntoarcem "napoi, către !remurile !ec3i+ ăpătăm o mare !enera&ie fa&ă
de ce !oiau să exprime #tiin&ific !remurile !ec3i despre această lume care există
 pretutindeni "n natură+ >acă #tim să tratăm natura "ntr'un mod corect, atunci această altă
lume se de!ăluie "naintea pri!irii umane+ nsă con#tien&a mai nouă a lăsat să adoarmă
această !ec3e #tiin&ă+ 7a nu mai este !ala%ilă+ 7a este transmisă prin tradi&ie, dar nu mai
este !ala%ilă+ 4mul nu mai poate a!ea "n !edere că, din ceea ce odată oamenii dintr'o
!reme !ec3e au aflat "n mod #tiin&ific despre lume, astăi, la "ntre%area sa "nriorătoare
care "ncol&e#te din aceste două realită&i su%con#tiente i se dă răspuns+ Aici se face
cunoscut al doilea aspect. arta+

nsă, din !ec3ile timpuri, se apropie de noi m$nuirea artei, spiritualiarea su%stan&elor
fiice+ 4mul poate primi prin tradi&ie, uneori, ceea ce a rămas conser!at din !ec3ea
spiritualiare artistică+ >ar tocmai pentru că "n su%con#tientul său se află o natură
autentică de artist, omul se simte astăi nemul&umit, pentru că el nu mai poate m$nui
ceea ce Rafael "nsu#i a mai scos ca prin farmec din "nfă&i#area păm$ntească omenească,
drept reflex al unei alte lumi de care omul, cu fiin&a sa proprie, apar&ine de fapt+ -nde
este deci astăi artistul care #tie, cu pricepere, să m$nuiască su%stan&a fiic'păm$ntească
"ntr'un asemenea mod, "nc$t această su%stantă să redea reflexul acelei alte lumi de care
apar&ine omul de fapt?

>in !ec3ile !remuri răm$ne conser!ată "n mod tradi&ional religia, ca al treilea aspect+
7a "ndrumă e!la!ia umană către acea altă lume+ $nd!a, această reliie a luat na#tere
 prin faptul că omul a primit re!ela&iile naturii, care se află, de fapt, departe de el+ Bi dacă
noi trimitem "napoi cu aproxunati! un mileniu pri!irea spirituală, atunci dăm de oamenii
care au sim&it, de asemenea, că există o natură, "nsă omul se poate apropia de aceasta
numai "n timp ce se lasă distrus de ea+

>a, #i oamenii de acum un mileniu au sim&it aceasta "n ad$ncurile sufletului lor@ dar ei
au pri!it – la eipteni "ncă "nt$lnim aceasta – către cada!ru, care, oarecum ca un fel de
monstru uni!ersal, intră "n natura exterioară #i este distrus+ 7i !edeau cum pe aceea#i
 poartă, "n spatele căreia este distrus cada!rul omenesc, trece #i sufletul omenesc+
 iciodată eiptenii nu ar fi realiat mumiile, dacă omul nu ar fi !ăut cum prin aceea#i
 poartă prin care trece cada!rul trece #i sufletul+ >ar sufletul mere mai departe+ 4amenii
!ec3ilor !remuri sim&eau cum sufletul se ridică "n osmos+ Dedeau ceea ce a dispărut
"năuntrul ăm$ntului, ceea ce a dispărut "năuntrul elementelor, ei !edeau ceea ce se
"ntoarce din depărtările osmosului, din stele@ ei !edeau, la moarte, sufletul uman
dispăr$nd, mai "nt$i "năuntru, "n spatele por&ii mortuare, apoi cum se "ndreaptă acest
suflet uman pe drumul către cealaltă lume, #i ei "l !edeau iarăsi "ntorc$ndu'se din stele+
Aceasta era !ec3ea reliie. re!ela&ia osmosului din ora na#terii+ u!intele s'au păstrat+
redin&a s'a păstrat+ >ar ceea ce con&ine ea mai are !reo leătură cu lumeaE
 

Acel con&inut este păstrat "n literatura "nstrăinată de lume, "n literatura reliioasă
"nstrăinată de lume, "n tradi&ia relioasă "nstrăinată de lume+ Acel con&inut se află
departe de lumea "nsă#i+ Bi omul ci!ilia&iei actuale nu mai poate "ntreări nici o rela&ie
"ntre ceea ce "i este transmis din punct de !edere reliios #i "ntre%area "nriorătoare care
se pune acum+ ăci el pri!e#te afară, "n natură, #i !ede trec$nd corpul fiic omenesc prin
 poarta mor&ii, care dincolo de moarte este sortit distruerii+ Apoi el !ede forma umană,
!enind prin na#tere+ Bi tre%uie să se "ntre%e. >e unde !ine forma umanăE retutindeni,
"ncotro pri!esc, nu ăresc de unde pro!ine+ – ăci el nu o mai !ede sosind din stele,
după cum nu mai dispune de capacitatea de a o ări dincolo de poarta mor&ii+ Bi reliia a
de!enit un cu!$nt lipsit de con&inut+ 4mul are de ur "mpreurul său, "n ci!ilia&ie, ceea
ce au posedat !ec3ile timpuri ca #tiin&ă, ca artă, ca reliie+ nsă #tiin&a !ec3e a fost lăsată
să dispară+ Arta !ec3e nu mai este sim&ită "n interioritatea ei, #i ceea ce i se opune drept
"nlocuitor este ceea ce omul nu poate "năl&a din su%stan&a fiică p$nă la strălucirea
spiritului+

Bi reliiosul a rămas din !ec3ile timpuri+ >ar reliiosul nu s'a referit nicăieri la lume+ n
ciuda reliiosului, lumea "n rela&ie cu omul răm$ne o enimă+ Apoi omul pri!e#te "n
interiorul său+ 7l aude !or%ind lasul con#tiin&ei+ n !ec3ile timpuri, lasul con#tiintei
era lasul eului care conducea sufletul peste acele reiuni "n care este distrus cada!rul,
care conducea sufletul #i'i dădea structura necesară pentru !ia&a păm$ntească@ era
acela#i eu care !or%ea apoi "n suflet, ca las al con#tiin&ei+ Acum, #i !ocea con#tiin&ei a
de!enit exterioară+ =eile morale nu se mai deduc din impulsurile di!ine+ 4mul pri!e#te
mai "nt$i către ceea ce i'a rămas din !ec3ile !remuri+ 7l poate a!ea doar ideea !aă.
Strămo#ii au perceput am$ndouă "ntre%ările asupra existen&ei "n alt mod dec$t le percepi
tu astăi@ de aceea ei au putut da un anumit răspuns+ 0u nu'&i mai po&i da răspuns+
7nima plute#te "n fa&a ta "ntr'un mod distruător pentru tine, fiindcă ea "&i preintă
numai distruerea ta după moarte, "&i arată numai aparen&a sufletului tău din timpul
!ie&ii+

Astfel se situeaă omul astăi "naintea lumii+ Bi din acest sentiment iau na#tere acele
"ntre%ări la care urmeaă să răspundă antroposofia+ *nimile !or%esc li%er, din aceste
două sentimente+ Bi inimile se "ntrea%ă. -nde aflăm cunoa#terea lumii, cunoa#tere care
de!ine ustă pentru aceste sentimenteE

Această cunoa#tere a lumii ar dori să fie antroposofia+ Bi ea ar !rea să !or%ească astfel

despre lume #i om, "nc$t să poată exista din nou ce!a care să fie "n&eles cu con#tien&a
modernă, la fel cum au fost "n&elese !ec3ea #tiin&ă, !ec3ea artă, !ec3ea reliie, prin
intermediul !ec3ii con#tien&e+ Antroposofia are o mărea&ă misiune, prin "nsu#i lasul
inimilor omene#ti+ 7a nu este altce!a dec$t dorul omului actual+ 7a !a tre%ui să trăiască,
fiindcă este dorul omului actual+ Aceasta !rea să fie antroposofia+ 7a corespunde celor
ce'#i dore#te omul cel mai fier%inte pentru existen&a sa exterioară, pentru existen&a sa
interioară+ Bi atunci ia na#tere "ntre%area. oate de aceea este necesară o asemenea
concep&ie despre lumeE Societatea antroposofică are de dat lumii răspuns la această
"ntre%are+ Societatea antroposofică tre%uie să afle calea de a lăsa să !or%ească inimile
oamenilor, din dorul lor cel mai profund+ Atunci, aceste inimi umane !or sim&i c3iar #i
dorul cel mai ad$nc după răspunsuri+

CONFERINŢA a II-a
CONŞTIENŢA MEDITATIVĂ
 

*eri mi'am propus să !ă arăt cum poate omul să se contemple din două direc&ii, #i cum
din cele două direc&ii se apropie de el enima lumii #i enima omului+ >acă pri!im "ncă
o dată spre ceea ce s'a preentat ieri, atunci !edem, pe de o parte, ceea ce este sesiat
mai "nt$i "n acela#i fel ca #i lumea fiică exterioară+ Dedem corpul fiic omenesc+ l
numim corp fiic deoarece el se află "n fa&a sim&urilor noastre fiice la fel cum stă
"naintea noastră lumea fiică exterioară+ nsă tre%uie să ne $ndim totodată tocmai la
deose%irea enormă a acestui corp fiic omenesc fa&ă de lumea fiică exterioară+ Bi a
tre%uit să o%ser!ăm ieri această deose%ire enormă, #i anume că "n momentul "n care
omul a trecut prin poarta mor&ii corpul fiic tre%uie predat elementelor lumii fiice
exterioare, că "n acel moment corpul fiic este distrus de către natura exterioară+ atura
exterioară, de asemenea, nu are "n for&ele ei de construc&ie, ci "n for&ele ei de distruere
elemetele cu care trateaă corpul fiic omenesc+ oi tre%uie să căutăm, a#adar, total "n
afara lumii exterioare ceea ce dă corpului fiic omenesc structura sa din momentul
na#terii sau din momentul concep&iei, p$nă la moarte+ 0re%uie să !or%im, mai "nt$i,
despre o altă lume care construie#te acest corp fiic omenesc, căci natura fiică
exterioară nu'l poate construi, "l poate doar distrue+

e de altă parte, sunt două lucruri aici care aduc corpul fiic omenesc "ntr'o rela&ie
foarte apropiată cu natura+ e de o parte, acest corp omenesc necesită su%stan&e pentru
construirea sa, ca materiale de construc&ie ale sale, de#i acest lucru este spus "ntr'un sens
impropriu@ el necesită su%stan&e ale naturii exterioare, sau cel pu&in putem afirma că el
necesită primirea su%stan&elor din natura exterioară+

Bi dacă noi contemplăm ceea ce re!eleaă acest corp fiic "nspre afară, fie "n eliminările
care se produc, fie prin faptul că "ntre corpul fiic al omului ne "nt$mpină drept
cada!ru după moarte, atunci acestea sunt iară#i su%stan&e ale lumii fiice exterioare@ căci
oriunde contemplăm acest corp fiic, fie eliminările sale iolate, fie separarea "ntreului
corp fiic după moarte, el ni se "nfă&i#eaă ca de!ăluind acelea#i su%stan&e pe care le
ăsim #i "n lumea fiică exterioară+ Astfel noi tre%uie să spunem. *ndiferent ce se
 petrece "n această fiin&ă a omului, "nceput sau sf$r#it al proceselor interioare, ale
fenomenelor interioare, sunt procese asemănătoare lumii fiice exterioare+

nsă #tiin&a materialistă trae, din faptul amintit, o concluie care nicidecum nu poate fi
trasă+ >acă !edem, pe de o parte, că fiin&a omului asimileaă "n sine su%stan&ele lumii
fiice exterioare, prin m$ncare sau %ăutură sau prin respira&ie, că cedeaă aceste
su%stan&e iară#i lumii exterioare prin expira&ie, excre&ie sau atunci c$nd moare, ca
su%stan&e care corespund cu cele ale lumii exterioare, putem să spunem doar că a!em
de'a face aici cu un "nceput #i cu un sf$r#it+ e se "nt$mplă "n corpul fiic omenesc "ntre
cele două etape, acest lucru nu este lămurit+

Se !or%e#te cu u#urin&ă despre s$nele pe care'l poartă omul "n sine+ >ar a analiat
!reodată un om acest s$ne din oranismul uman !iuE Acest lucru nu este posi%il cu
miloace fiice+ rin urmare, fără multă !or%ă, nu poate fi trasă concluia materialistă.
ceea ce intră "n corp #i ceea ce iese din el, aceasta se ăse#te de asemenea #i "năuntrul
oranismului omenesc+

n orice ca, !edem, dacă preluarea su%stan&elor fiice exterioare "ncepe, să icem, de
exemplu, "n ură, că inter!ine o transformare+ 7ste suficient să luăm "n ură un răunte
 

de sare@ acesta tre%uie să se diol!e imediat+ *nter!ine deci o transformare+ orpul fiic
omenesc, "n interiorul său, nu este asemănător naturii exterioare+ 7l transformă ceea ce
 preia, #i le retransformă apoi+ Astfel "nc$t noi a!em de căutat "n oranismul fiic
omenesc ce!a ce este asemănător naturii exterioare la "nceput, o dată cu preluarea
su%stan&elor fiice, ceea ce este asemănător naturii exterioare la sf$r#it, la eliminarea
su%stan&elor fiice+ ntre cele două "nsă se situeaă ceea ce tocmai tre%uie să fie
cunoscut mai "nt$i "n fiin&a omului+

Repreenta&i'!ă sc3ematic ce am spus eu+ oi a!em, de o parte, ceea ce preia

oranismul fiic omenesc, #i, de altă parte, ceea ce elimină el #i ca "ntre corpul său+
ntre aceste două etape se situeaă procesele care se petrec "n oranismul omenesc, "ntre
 primire #i eliminare+ oi nu putem spune nicidecum, referitor la ceea ce preia
oranismul fiic omenesc, ce!a despre rela&ia omului cu natura exterioară+ ăci s'ar dori
să se spună. >acă este ade!ărat că natura fiică exterioară distrue, diol!ă,
 pul!erieaă cada!rul omului, atunci, cu pri!ire la oranismul său, se poate afirma că
omul "l restituie lumii exterioare+ 7l descompune, de asemenea, ce prime#te de la natura
exterioară+ >eci, dacă pornim de la acele orane prin care fiicul omenesc asimileaă,
noi nu aunem la rela&ia cu natura exterioară, deoarece ele distru natura exterioară+
Aunem la o rela&ie a omului cu natura exterioară numai dacă pri!im către ceea ce
elimină acesta+ Referitor la forma pe care omul o introduce "n !ia&a fiică, natura este
distruătoare@ "n ce pri!e#te ceea ce elimină el, natura prime#te ceea ce oferă oranismul
omenesc+ Astfel "nc$t oranismul fiic omenesc de!ine la sf$r#itul !ie&ii total diferit de
ce era el "nsu#i, dar foarte asemănător naturii exterioare+ 4ranismul fiic omenesc
de!ine asemănător naturii exterioare a%ia "n timp ce el elimină+

>acă reflecta&i la aceasta, atunci !e&i spune. Afară, "n natură, se află su%stan&ele
diferitelor renuri ale naturii+ 7le au astăi o anumită formă, "nsă nu au fost "ntotdeauna
a#a, fără "ndoială+ Aceasta o recunoa#te, desiur, #tiin&a fiică "nsă#i@ dacă se mere
"napoi pe firul !remurilor #i se aune la !ec3ile stări ale păm$ntescului, se constată că
aceste su%stan&e erau cu totul altfel dec$t astăi+ Bi dacă se pri!e#te corpul fiic
omenesc, atunci tre%uie să se spună. orpul fiic omenesc distrue ce preia, mai "nt$i
/transformă "n sine – noi "n&eleem dea că el, "n realitate, distrue, dar să spunem mai
"nt$i transformă –, "n orice ca, el tre%uie să aducă "ntr'o anumită stare ceea ce preia,
stare din care poate apoi conduce ceea ce a preluat, p$nă la natura fiică actuală+
Aceasta "nseamnă că, dacă dumnea!oastră !ă "nc3ipui&i, pe de o parte, un "nceput
unde!a "n oranismul omenesc, de unde su%stan&ele "ncep să de!olte p$nă la eliminare,
#i dacă !ă "nc3ipui&i ăm$ntul, atunci acesta tre%uie să re!ină cum!a, "ntr'un timp
"ndepărtat, la o stare "n care se afla o dată #i "n care se află astăi interiorul oranismului
fiic uman+ >umnea!oastră tre%uie să spune&i. $nd!a, "n trecut, "ntreul ăm$nt
tre%uie să fi fost "ntr'o stare "n care se află astăi ce!a din interiorul omului+ Bi "n
inter!alul scurt de timp "n care "n oranismul omenesc ce!a ce este interat oranic "n el
se transformă "n excre&ii, "n acest scurt răstimp, procesele interioare ale oranismului
omenesc repetă ceea ce a "nfăptuit "n decursul unor luni perioade de timp ăm$ntul
"nsu#i+

 oi pri!im, a#adar, natura exterioară #i spunem. eea ce este astăi natură exterioară a
fost c$nd!a cu totul altfel+ >ar, dacă pri!im către starea "n care a fost c$nd!a această
natură exterioară #i !rem să ăsim ce!a asemănător, atunci tre%uie să pri!im către
 propriul nostru oranism+ Aici se mai află "n interior "nceputul ăm$ntului+ >e fiecare
dată c$nd m$ncăm, elementele componente ale m$ncării aun "n interior, prin
 

transformarea prin care trec, "ntr'o stare asemănătoare celei "n care a fost ăm$ntul
c$nd!a+ *ar ăm$ntul a e!oluat "n decursul "ndelunatelor perioade de timp #i a auns ce
este astăi+ eea ce există "n om este o stare a alimentelor dierate, care e!olueaă p$nă
la excre&ie+ n această e!olu&ie a unui inter!al scurt de timp se află, repetat pe scurt,
"ntreul proces al ăm$ntului+

Dede&i dumnea!oastră, putem pri!i la punctul !ernal "n care răsare anual Soarele
 primă!ara+ 7l se deplaseaă, "nainteaă+ n !ec3ile !remuri – să spunem "n epoca
eipteană –, punctul !ernal era "n constela&ia 0aurului+ 7l a a!ansat prin constela&ia
0aurului, a Ger%ecului, afl$ndu'se astăi "n constela&ia e#tilor+ *ar acest punct !ernal se
deplaseaă mai departe #i mai departe+ 7l se mi#că "n urul unui cerc #i tre%uie să re!ină
după c$t!a timp+ unctul "n care Soarele răsare parcure circuitul ceresc "n 25 92; de
ani+ Soarele parcure acest circuit "n fiecare i+ 7l răsare, apune #i stră%ate aceea#i
traiectorie pe care o parcure punctul !ernal+ oi considerăm perioada lună de timp de
25 92; de ani drept timpul de re!olu&ie a punctului !ernal+ ri!im către inter!alul scurt
de timp de la un răsărit #i un apus de Soare, p$nă la re!enirea "n punctul de răsărit – "ntr'
un inter!al de douăeci #i patru de ore+ n acest ca, Soarele parcure acela#i circuit "ntr'
un timp scurt+ Astfel stau lucrurile #i cu oranismul fiic omenesc+ n decursul mai
multor ani, ăm$ntul a fost constituit din su%stan&e care sunt asemănătoare acelora pe
care le purtăm "n noi, dacă am atins un anumit rad de diestie, exact punctul
intermediar dintre preluare #i eliminare, atunci c$nd preluarea se transformă "n
eliminare@ "n acest ca, purtăm "n noi "nceputul ăm$ntului+ ntr'un timp scurt ducem
aceasta p$nă la eliminare+ n acest moment, suntem asemănători ăm$ntului+ Acum
materiile sunt cedate ăm$ntului, "n forma "n care există ele astăi+ oi facem cu
 procesul de 3rănire "n corpul fiic ce!a asemănător cu ceea ce face Soarele "n rota&ia sa
fa&ă de punctul !ernal+ utem să pri!im, a#adar, lo%ul păm$ntesc fiic #i să spunem.
Astăi, acest lo% păm$ntesc fiic a auns la leile care descompun structura
oranismului nostru fiic+ nsă acest ăm$nt tre%uie să fi fost c$nd!a "ntr'o stare "n care
asupra sa ac&ionau leile care duc astăi oranismul nostru fiic acolo unde sunt
su%stan&ele nutriti!e c$nd se află "ntre preluare #i eliminare+ Aceasta "nseamnă că
 purtăm "n noi leile eneei ăm$ntului+ Repetăm ceea ce a fost c$nd!a aici pe ăm$nt+

Acum putem spune. >acă pri!im oranismul nostru fiic drept cel care preia materiile
exterioare #i le elimină iară#i "n forma materiilor exterioare, atunci acest oranism fiic
este oraniat "n !ederea preluării #i eliminării su%stan&elor actuale@ dar el poartă "n sine
ce!a ce era existent la "nceputul ăm$ntului, ce!a ce astăi ăm$ntul nu mai de&ine,
ceea ce a dispărut din el, căci ăm$ntul de&ine produsele finale, "nsă nu produsele
ini&iale+ oi purtăm a#adar "n noi ce!a ce tre%uie să căutăm "n !remuri foarte, foarte
!ec3i "n interiorul constitu&iei ăm$ntului+ Bi ceea ce purtăm "n noi, ceea ce ăm$ntul ca
"ntre nu de&ine, ceea ce purtăm astfel "n noi este ceea ce omul scoate "n e!iden&ă
deasupra existen&ei fiice păm$nte#ti+ Aceasta este ceea ce omul i%ute#te, ic$ndu'#i.
7u am păstrat "n mine enea ăm$ntului+ n timp ce, prin na#tere, intru "n existen&a
fiică, eu port "n mine ce!a ce ăm$ntul nu de&ine, dar a de&inut "n urmă cu milioane de
ani+

Dede&i astfel că noi, dacă numim omul o mică lume, nu putem lua "n considerare numai
cum este astăi lumea din urul nostru, ci, referitor la starea actuală, tre%uie să intrăm,
dincolo de această stare, "n perioadele de e!olu&ie, că noi, pentru a "n&elee omul,
tre%uie să luăm "n considerare stările foarte !ec3i ale ăm$ntului+
 

eea ce există "n om, ceea ce nu mai de&ine ăm$ntul poate să apară "nsă "n procesul
examinării umane+ Bi aceasta se petrece pentru că omul recure la ceea ce se poate numi
a medita+ 4mul o%i#nuie#te să lase să ia na#tere, pur #i simplu, "n sine, repreentările
 prin care se percepe lumea exterioară, să reproducă lumea exterioară prin aceste
repreentări+ *ar "n ultimele secole omul s'a o%i#nuit a#a de mult să reproducă numai
lumea exterioară, "nc$t el nu mai aune să fie con#tient că poate construi "n sine "nsu#i
"n mod li%er, de asemenea, repreentările "nsele+ A realia "n mod li%er, din interior spre
exterior, astfel de repreentări "nseamnă a medita. a ne pătrunde con#tien&a cu
repreentări care nu !in din natura exterioară, cu repreentări care sunt scoase din
interior, iar noi suntem aten&i "n special la acea for&ă care scoate "n afară repreentările+
Se aune, pe l$nă aceasta, la a sim&i c$t de ade!ărat "n om se află un al doilea om, c$t
de ade!ărat poate de!eni percepti%il "n om ce!a interior care se !ie&uie#te, la fel cum, de
 pildă, for&a musculară cu care se "ntinde un %ra&F !ie&uie#te această for&ă musulară+++
dacă omul $nde#te@ de o%icei nu !ie&uie#te nimic, "nsă, prin meditare, este posi%il ca
for&a de $ndire, for&a prin care omul creeaă $ndirea, să se fortifice "ntr'un asemenea
mod, "nc$t omul să o !ie&uiască interior, la fel ca #i for&a musculară, c$nd el "ntinde
 %ra&ul+ *ar meditarea are efect, dacă omul poate spune, "n cele din urmă. 7u sunt complet
 pasi! "n $ndirea mea o%i#nuită+ 7u las să se "nt$mple ce!a cu mine+ ă las "ndopat cu
$nduri, de la natură+ >ar nu mai !reau să mă las "n continuare "ndopat cu $nduri, ci
transfer "n con#tien&a mea acele $nduri pe care !reau să le am, #i trec de la un $nd la
altul numai prin for&a acestei $ndiri interioare+ – Atunci $ndirea de!ine tot mai
 puternică, la fel cum for&a musculară de!ine mai tare, c$nd omul folose#te %ra&ul+ 4mul
o%ser!ă, "n cele din urmă, că această $ndire este ca o tensionare, ca o pipăire, ca o
!ie&uire interioară, la fel ca !ie&uirea for&ei musculare+ >acă omul s'a !ietuit interior
astfel "nc$t simte "n sine $ndirea sa, la fel cum simte de o%icei numai for&a musculară,
atunci apare imediat "naintea con#tien&ei sale ceea ce el poartă "n sine, mai "nt$i, drept
repetarea unei !ec3i stări a ăm$ntului+ 7l "n!a&ă să cunoască acea for&ă care
transformă, "n corpul fiic, alimentele consumate de el #i apoi le retransformă+ Bi "n
timp ce aune să !ie&uiască "n sine acest om superior care este a#a de real cum numai
omul fiic este, el aune totodată să contemple acum lucrurile exterioare ale lumii #i cu
această $ndire fortificată+

A#adar, draii mei prieteni, dumnea!oastră medita&i. u o astfel de $ndire fortificată

eu pri!esc o piatră, fie un cu% de sare, fie un cristal de cuar&+ ri!esc cu această
fortificare interioară către o piatră+ n acest ca, aceasta mă "nt$mpină ca #i c$nd
"nt$lnesc un om. l'am mai !ăut c$nd!aE mi amintesc că l'am mai !ăut "n trăirea pe
care am a!ut'o "mpreună cu el, cu 1;, 2; de ani "n urmă+ ntre timp, el a fost poate "n
Australia sau "n altă parte+ eea ce acum, ca om, se apropie de mine face să apară ca
 prin farmec trăirea pe care am a!ut'o cu el "nainte cu 1; sau 2; de ani+ >acă contemplu
un cu% de sare, un cristal de cuar&, cu $ndirea fortificată, atunci "n fa&a mea se află acest
cu% de sare, acest cristal de cuar& cum au fost c$nd!a, ca #i c$nd s'ar rele!a amintirea
unei stări primordiale a ăm$ntului+ Atunci "nsă acest cristal de cuar& nu era 3exaonal,
deci nu a!ea #ase fe&e, ci totul era "ntr'un ocean uni!ersal de piatră unduitoare,
mi#cătoare+ Starea primordială a ăm$ntului se "nal&ă "n amintire a#a cum se "nal&ă "n
amintire o%iectele actuale+

Apoi pri!esc "n urma omului #i exact aceea#i impresie pe care, de o%icei, !'am spus că o
am despre starea primordială a ăm$ntului mi se "nfă&i#eaă "n cel de'al doilea om pe
care "l poartă "n sine omul+ 7xact aceea#i impresie o am c$nd nu contemplu pietre, ci
c$nd contemplu plante+ Bi aun să !or%esc, pe drept cu!$nt, despre un corp eteric
 

alături de corpul fiic+ ăm$ntul a fost eter, c$nd!a+ 7l s'a transformat din eter "n ceea
ce este astăi, "n o%iectele sale anoranice, "n o%iectele sale ne"nsufle&ite+ lanta poartă
"ncă "n sine ceea ce era o stră!ec3e stare a ăm$ntului+ *ar eu "nsumi, de asemenea. un
al doilea om, corpul eteric al omului+

0ot ceea ce !ă descriu poate de!eni o%iect de o%ser!are pentru $ndirea fortificată,
astfel "nc$t putem spune. >acă omul "#i dă osteneala să ai%ă $ndirea fortificată, atunci
el pri!e#te la sine, la plantă #i "n timp ce !ede mineralele el !ede "n amintire !remuri
stră!ec3i, amintire pe care o treesc mineralele, #i !ede etericul "n afara fiicului+

nsă ce se #tie despre ceea ce "nt$mpină o o%ser!are superioarăE rin aceasta se #tie că
ăm$ntul a fost c$nd!a "ntr'o stare eterică, se #tie că eterul a rămas, că el impreneaă #i
astăi plantele@ impreneaă animalele, căci #i la ele este perceput@ impreneaă omul+

Să merem mai departe+ oi !edem mineralele lipsite de eter+ Dedem plantele "nestrate
cu eter+ nsă "n!ă&ăm, "n acela#i timp, să !edem eterul pretutindeni+ 7l este "ncă aici
astăi+ 7l umple spa&iul cosmic+ 7l nu ia parte numai la natura minerală exterioară+ 7l
este preent pretutindeni+ *ar dacă eu doar ridic creta, atunci o%ser! că "n eter se
"nt$mplă multe+ 4, acesta este un proces complicat, un fenomen complicat+ reta o
ridică %ra&ul meu #i m$na mea+ eea ce face aici m$na mea semnifică desfă#urarea unei
for&e "n mine+ Această for&ă există "n mine "n timpul stării de !e3e@ "n timpul stării de
somn ea nu există+ >acă urmăresc ceea ce face eterul, transformarea su%stan&elor
nutriti!e, !ăd că aceasta se petrece ne"ntrerupt, "n timpul stării de !e3e #i "n timpul
stării de somn+ e'am putea "ndoi de aceasta "n caul omului, desiur, dacă am fi
superficiali, dar nu #i "n caul #erpilor, deoarece ei dorm pentru a diera 3rana+ nsă ceea
ce se "nt$mplă c$nd eu ridic %ra&ul, aceasta se poate petrece numai "n stare de !e3e+
orpul eteric nu mă aută "n acest ca+ u toate acestea, dacă eu ridic creta tre%uie să
"n!in for&ele eterice, tre%uie să ac&ione "n interiorul eterului+ nsă corpul eteric propriu
nu poate face aceasta+ 7u tre%uie deci să port "n mine un al treilea om+

Acest al treilea om eu nu'l ăsesc "n ce!a asemănător afară, "n natură+ e acest om care
 poate ridica lucrurile, care poate mi#ca mem%rele nu'l ăsesc "n natura exterioară+ nsă
natura exterioară, "n care eterul există pretutindeni, intră "n rela&ie cu acest – să icem –
om al for&elor, "n care omul "nsu#i toarnă for&ele !oin&ei sale+ 4mul poate percepe, mai
"nt$i, această desfă#urare de for&e interioare numai "n sine "nsu#i, printr'o trăire
interioară+ >acă "nsă omul continuă cu meditarea, dacă nu face aceasta doar "n interior,
ca să creee repreentări ca atare, ca să treacă de la o repreentare la alta, pentru a
fortifica astfel $ndirea, #i dacă, după ce #i'a construit o asemenea $ndire !iuroasă, el
o "nlătură din nou din sine, "#i ole#te complet con#tien&a, atunci reu#e#te ce!a deose%it+
>a, dacă omul se eli%ereaă de $ndurile o%i#nuite, pe care le ac3ii&ioneaă "n mod
 pasi!, atunci el adoarme+ n momentul "n care omul nu mai percepe, nu mai $nde#te, el
adoarme, fiindcă tocmai con#tien&a o%i#nuită este o%&inută "n mod pasi!+ >acă aceasta
nu este preentă, el adoarme+ >ar dacă omul de!oltă for&ele prin care !ede etericul,
atunci el posedă un om "ntărit interior+ 4mul simte for&ele de $ndire a#a cum simte de
o%icei for&ele musculare+ >acă omul "ndepărteaă prin suestie din nou acest om "ntărit,
atunci el nu adoarme, ci expune lumii con#tien&a sa olită+ Atunci "n el pătrunde "n mod
o%iecti! ceea ce simte omul "n timp ce "#i ridică %ra&ul, "n timp ce mere, "n timp ce "#i
desfă#oară !oin&a+ n lumea spa&iului nu este nicăieri de ăsit ceea ce ac&ioneaă aici ca
for&e "n om+ >ar acestea intră "n spa&iu, dacă omul creeaă con#tien&a olită, "n felul "n
care l'am descris+ Atunci, omul descoperă, de asemenea, "n mod o%iecti!, acest al treilea
 

om din el+ >acă omul pri!e#te apoi din nou afară, "n natura exterioară, atunci o%ser!ă,
fire#te, că el are un corp eteric, că animalele au un corp eteric, plantele au un corp eteric+
ineralele nu au+ 7le amintesc numai de eterul păm$ntesc primordial+ nsă pretutindeni
există eter+ 4riunde pri!im, oriunde merem, pretutindeni există eter+ >ar el se
deminte+ >e ceE entru că nu se arată ca eter+

Dede&i dumnea!oastră, dacă !ă apropia&i de plante cu con#tien&a meditati!ă, a#a cum am

descris eu mai "nainte, a!e&i o imaine a eterului+ >acă !ă apropia&i de om, a!e&i o
imaine a eterului+ >acă "nsă !ă apropia&i de eterul eneral din lume, atunci sunte&i ca #i
c$nd a&i "nota "n mare+ retutindeni este numai eter+ 7l nu oferă nici o imaine@ dar "n
momentul "n care eu ridic creta atunci apare "n eteric o imaine "n care al treilea om din
mine "#i desfă#oară for&ele sale+

Repreenta&i'!ă următoarea imaine. creta se află aici, m$na mea o apucă, o ridică+ 7u
 pot reproduce "ntreul, "n ceea ce mă pri!e#te, "n momentul perceperii+ eea ce se
desfă#oară aici are o contraimaine "n eter+ nsă această contraimaine din eter este
!ăută prima dată "n momentul "n care eu pot percepe prin intermediul con#tien&ei oale
 pe cel de'al treilea om, nu pe cel de'al doilea om eteric, ci pe cel de'al treilea+ Aceasta
"nseamnă că eterul eneral al lumii nu ac&ioneaă ca eter, ci ca al treilea om+

Bi atunci pot spune. 7u de&in mai "nt$i corpul fiic, apoi corpul eteric pe care "l percep
 prin intermediul con#tien&ei meditati!e, apoi pe cel de'al treilea om pe care "l numesc
omul astral+ retutindeni am "nsă ceea ce aici era al doilea "n lume, eterul lumii+ Acest
eter este ca o mare eterică nedefinită+

A#adar, "n momentul "n care eu radie "n acest eter ce!a ce !ine de la al treilea om, el
"mi răspunde ca #i c$nd ar fi asemenea celui de'al treilea om al meu, nu'mi răspunde
eteric, ci "mi răspunde astral+ Astfel "nc$t, pretutindeni "n "ntinsa mare eterică, eu
descătu#e prin acti!itatea mea ce!a ce este asemănător celui de'al treilea om al meu+

e este deci ceea ce aici, "n eteric, este ca o contraimaineE 7u ridic creta, m$na mea se
deplaseaă de os "n sus+ *mainea eterică se deplaseaă de sus "n os+ 7a este
contraimainea ustă+ 7ste de fapt o imaine astrală, dar este numai o imaine. o
imagine+ >ar cel prin care este pro!ocată această imaine este omul real actual+ >acă eu
"n!ă&, a#adar, prin ceea ce am spus mai "nainte, să pri!esc "napoi "n e!olu&ia ăm$ntului,
dacă eu "n!ă& să utilie din marea e!olu&ie ceea ce este repetat pe scurt "n felul "n care
am descris, atunci am do!ada a ceea ce urmeaă+

7u de&in starea păm$ntească actuală+ er "napoi către un ăm$nt eteric+ n el nu aflu
"ncă ceea ce aici este descătu#at prin mine "n eterul "nconurător+ 0re%uie să mer "napoi
mai mult, #i aun la o stare #i mai timpurie a ăm$ntului, "n care acesta era asemenea
corpului meu astral, "n care ăm$ntul era astral, "n care ăm$ntul era o fiin&ă a#a cum
este cel de'al treilea om al meu+ *ar această fiin&ă eu tre%uie să o caut "n !remuri foarte
"ndepărtate, "n !remuri mult mai "ndepărtate dec$t cele "n care ăm$ntul era un ăm$nt
eteric+ nsă, dacă eu mer "napoi, departe, "n e!olu&ia ăm$ntului, aceasta nu "nseamnă
nimic altce!a dec$t că eu !ăd "n spa&iu un o%iect "ndepărtat, de exemplu, o lumină care
stră%ate p$nă aici+ 7a este acolo, lumineaă p$nă aici, desfă#oară imaini, aune p$nă
aici+ Aici, eu am părăsit'o@ aici, de&in pentru spa&iu numai timpul+ eea ce este
asemănător corpului meu astral exista "n !remurile stră!ec3i@ timpul nu a "ncetat să
existe, el este "ncă aici+ Bi, a#a cum lumina stră%ate "n spa&iu p$nă aici, tot astfel
 

ac&ioneaă "n !remurile actuale ceea ce se află "ntr'o !reme demult trecută+ ntreaa
e!olu&ie a timpului este "n esen&ă "ncă aici+ eea ce a fost c$nd!a aici nu a dispărut, dacă
este ce!a asemănător corpului meu astral din eterul exterior+

7u aun, a#adar, la ce!a ce există "n spirit #i transformă timpul "n spa&iu+ Bi aceasta se
aseamănă cu situa&ia "n care, de exemplu, eu coresponde, prin intermediul unui
teleraf@ eu coresponde astfel, "n timp ce ridic creta #i produc o imaine "n eter, cu ceea
ce, pentru pri!irea exterioară a trecut demult+

 oi !edem cum omul este situat "n lume "ntr'un cu totul alt mod dec$t apărea la "nceput+
nsă "n&eleem #i de ce enimele lumii se rele!ă %rusc pentru om+ 4mul simte "n sine,
dacă el nu'#i clarifică lucrurile – #i astăi #tiin&a nu clarifică aceasta –, omul simte "n
sine că de&ine un eteric care asimileaă alimentele #i apoi le transformă+ 7l nu află
aceasta "n pietre@ pietrele existau "ncă "n !remurile stră!ec3i, ca eter eneral+ nsă "n
acest eter eneral este acti! ceea ce se află #i "n trecut+ 4mul poartă deci "n sine, "n două
feluri, un trecut stră!ec3i, după cum !edem, un trecut "ndepărtat "n corpul său eteric #i
un trecut #i mai "ndepărtat "n corpul său astral+

>acă omul se confruntă astăi cu natura, el pri!e#te de fapt, "n mod o%i#nuit, numai ne'
!iul+ 7l pri!e#te !iul din plante numai prin aceea că su%stan&ele #i leile din su%stan&e pe
care le'a aflat "n la%orator le'a aplicat plantelor+ 7l omite cre#terea, nu se intereseaă de
cre#tere, de !ia&a din plante+ Btiin&a actuală pri!e#te plantele la fel ca unul care ia o carte
"n m$nă #i contemplă formele literelor dar nu cite#te+ Astfel pri!e#te #tiin&a actuală toate
lucrurile lumii, ca acela care numai contemplă formele literelor #i nu cite#te+

>e fapt, c$nd desc3ide o carte #i nu #tie să citească formele tre%uie să'i apară foarte
enimatice+ 7l nu poate pricepe de ce o formă arată a#a. c$, apoi n, apoi d@ c$nd+ e fac
aceste forme, una l$nă altaE 7ste ce!a enimatic+ 7ste o enimă a lumii+ eea ce !'am
 preentat drept mod de a contempla "nseamnă a "n!ă&a să citim "n lume #i "n om+ *ar
"n!ă&$nd să citim aunem, treptat, aproape de delearea enimelor+

Dede&i dumnea!oastră, draii mei prieteni, a# !rea să !ă descriu numai mersul eneral al
min&ii omene#ti, prin care omul poate ie#i din starea plină de descuraare "n care se află
 pe care !'am descris'o la "nceput+ oi !om pri!i felul cum se poate pătrunde "n mod
ascendent, mereu mai departe, "n descifrarea aspectelor exterioare ale lumii #i a
aspectelor din om+

u aceasta "nsă se trece prin succesiuni de $nduri care sunt complet neo%i#nuite
omului actual+ Bi ce se "nt$mplă "n mod o%i#nuitE n mod o%i#nuit, oamenii spun. 7u nu
"n&ele aceasta+ >ar ce "nseamnă /eu nu "n&eleE u "nseamnă nimic altce!a dec$t
neconcordan&a cu ceea ce mi'a fost preentat la #coală, iar eu am fost o%i#nuit să
$ndesc a#a cum am fost instruit la #coală+ nsă #coala se %aeaă pe #tiin&a corectă? >a,
dar ce "nseamnă #tiin&ă corectă? >raii mei prieteni, pentru a da numai un exemplu
despre ce "nseamnă #tiin&ă corectă !ă !oi spune că cine a auns pu&in mai "n !$rstă, a#a
ca mine, a trăit unele lucruri "n această pri!in&ă+ Se sim&ea, de exemplu, că, pentru un
 proces la care m'am referit #i astăi, preluarea 3ranei, transformarea acesteia "n
oranismul uman, sunt necesare diferite su%stan&e. al%umine, a3ăr, amidon, răsimi,
apă #i săruri, acestea sunt necesare pentru om+ Apoi se experimenteaă+
 

nainte cu aproximati! douăeci de ani, experimentele au demonstrat faptul că omul ar

tre%ui să asimilee cel pu&in 12; de rame de proteine ilnic, altfel nu ar putea trăi+
Aceasta era #tiin&ă "n urmă cu 2; de ani+ e "nseamnă astăi #tiin&ăE Ai este #tiin&ă
afirma&ia că sunt suficiente 2;'5; de rame+ Aceasta este astăi #tiin&ă+ nainte era #tiin&ă
afirma&ia că, dacă omul nu asimileaă 12; de rame, se "m%olnă!e#te, de!ine su%nutrit+
Ai este #tiin&ă afirma&ia că nu este necesar să asimilăm mai mult de 5; de rame, sunt
suficiente #i 2; de rame+ >acă omul măn$ncă mai mult, "n intestin se formeaă
su%stan&e care produc "n corp un fel de autointoxicare+ 7ste deci dăunător a asimila mai
mult de 5; de rame de proteine+ Aceasta este astăi #tiinta?

>ar aceasta nu este numai #tiin&ă, este, "n acela#i timp, !ia&ă+ :$ndi&i'!ă numai că, "n
urmă cu 2; de ani, c$nd era #tiin&ifică afirma&ia că omul tre%uie să asimilee cel pu&in
12; de rame de proteine, oamenilor li se spunea. 0re%uie să asimila&i astfel de
alimente, "nc$t să primi&i 12; de rame de proteine+ Ar tre%ui, de asemenea, să se
 presupună că omul putea plăti toate acestea+ Aceasta intră "n economia na&ională+ S'a
descris atunci cum este imposi%il să se asimilee cele 12; de rame de proteine, de
exemplu prin alimenta&ie !eetariană+ Astăi se #tie că, la fiecare masă, omul asimileaă
cantitatea necesară de proteine dacă măn$ncă "ntr'o cantitate suficientă cartofi (nu are
ne!oie să consume mult), dacă măn$ncă cartofi cu unt, aceasta "i oferă cantitatea
necesară de proteine+ 7ste, desiur, demonstrat a%solut #tiin&ific că este a#a+ >acă omul
asimileaă 12; de rame de proteine, atunci apetitul său de!ine extrem de precar+ >acă
el "nsă consumă la o masă doar 2; de rame de proteine sau mai pu&in de 2; de rame,
el !a de!eni su%nutrit+ 7xistă, fire#te, mul&i oameni su%nutri&i+ Aceasta se datoreaă nu
numai proteinelor insuficiente, ci #i altor caue+ >ar există, desiur, #i oameni, care, din
cauă că se supraalimenteaă cu proteină trec prin autointoxica&ii #i di!erse alte
necauri+

 u !reau să !or%esc acum despre natura %olilor infec&ioase, dar omul contracteaă cu
u#urin&ă unele infec&ii dacă asimileaă 12; de rame de proteine+ 7l se poate "m%olnă!i
de difterie sau c3iar de !ariolă+ >acă asimileaă "nsă numai 2; de rame, nu se
infecteaă foarte ra!+

nainte era, a#adar, #tiin&ific să se spună că omul are ne!oie de multe proteine pentru a
nu se "m%olnă!i+ Aceasta era #tiin&ă "n urmă cu 2; de ani? >acă se analieaă ce era
#tiin&ific "n urmă cu foarte mult timp #i ce este #tiin&ific astăi, se aune la o
druncinare a no&iunii de #tiin&ific+

>acă apare acum ce!a ca antroposofia, care duce $ndirea, "ntreaa intelien&ă a
omului, "ntreaa constitu&ie sufletească "ntr'o altă direc&ie dec$t cea o%i#nuită p$nă
acum, acest fapt tre%uie primit #i ca un sentiment+ 7u am !rut numai să !ă indic ce!a ce
apare ca un "ndrumător, care orienteaă către o altă direc&ie #i o altă $ndire+

CONFERINŢA a III-a
TRECEREA DE LA ŞTIINŢA OBIŞNUITĂ LA CUNOAŞTEREA
INIŢIATICĂ
 

Astăi a# dori să &in "ncă una dintre conferin&ele de trani&ie, "n care a# !rea să indic un
anumit punct de !edere "n ceea ce pri!e#te rela&ia dintre !ia&a esoterică #i !ia&a
exoterică, a# putea spune, de asemenea, "n ceea ce pri!e#te trecerea de la #tiin&a actuală
la cunoa#terea ini&iatică la care se referă ceea ce eu am expus dea, "n re!ista de
comunicări pentru mem%ri, la descrierea Bcolii Superioare =i%ere de Btiin&ă Spiritală, #i
anume că tot ceea ce este #tiin&ă ini&iatică poate fi "n&eles "n "ntreime, dacă este expus
"n idei corespunătoare, de către orice om care este doar suficient de lipsit de
 preudecă&i+ Astfel "nc$t nu se poate spune că omul ar tre%ui să aună mai "nt$i
 participant la ini&ierea "nsă#i, pentru a pătrunde ceea ce poate spune #tiin&a ini&iatică+
nsă eu a# dori să analie astăi rela&ia dintre ceea ce apare drept antroposofie #i ceea
ce este sursa antroposofiei, #tiin&a ini&iatică, #i atunci cele trei conferin&e pe care le'am
&inut, "mpreună cu cea de astăi, !or constitui un fel de introducere la conferin&a care !a
fi expusă data !iitoare la Societatea antroposofică enerală #i care se !a referi la
oraniarea omului după corpul fiic, corpul eteric etc+

>acă examinăm con#tien&a actuală a omului, tre%uie să spunem că el stă aici, pe

ăm$nt, pri!e#te afară "n depărtările osmosului, fără a sim&i o rela&ie "ntre ceea ce "l
"nconoară pe ăm$nt, el "nsu#i #i aceste depărtări ale osmosului+ Să luăm "n
considerare numai c$t de a%stract este descris Soarele de către to&i cei care astăi au
 preten&ia de a repreenta cunoa#terea ade!ărată+ Să urmărim felul cum este descris de
către asemenea oameni ce este =una, c$t de pu&in se reflecteaă sau c3iar nu se $nde#te
deloc la faptul că =una este, "n anumite "mpreurări, un to!ară# iu%it de "ndrăosti&i,
făc$nd a%strac&ie de faptul că Soarele "l "ncăle#te pe om !ara #i'l lasă rece iarna@ de
asemenea, făc$nd a%strac&ie de toate acestea, dacă se preocupă cine!a de rela&ia omului
care um%lă pe ăm$nt cu corpurile cere#ti+

Bi totu#i, pentru a cunoa#te această rela&ie, tre%uie de!oltat "n sine acea pri!ire despre
care !'am !or%it de cur$nd, pri!irea pentru ceea ce au #tiut odată oamenii, oameni care
se aflau mai aproape de -ni!ers dec$t cei actuali, oameni care au a!ut o con#tien&ă
nai!ă, mai mult un instinct de cunoa#tere, dec$t o cunoa#tere ra&ională, care, totu#i, #tiau
să cuete asupra rela&iei dintre diferite constela&ii particulare #i fiin&a #i !ia&a omului+

A#adar, această rela&ie a omului cu constela&iile, #i, prin aceasta, cu "ntreul osmos,
tre%uie să intre iară#i "n con#tien&a oamenilor+ Bi ea !a intra, dacă antroposofia este
culti!ată "n modul corect+

4mul crede astăi că destinul său, Harma sa există aici, pe ăm$nt@ el nu pri!e#te către
stele pentru a ăsi "n ele aluii la ceea ce este destinul uman+ Antroposofia tre%uie să
focaliee participarea omului la lumea suprasenorială+ nsă tot ce "l "nconoară pe om
apar&ine de fapt numai corpului său fiic #i cel mult corpului său eteric+ Bi oric$t de
departe pri!im "n lumile stelare, !edem stelele prin lumina lor+ =umina este un fenomen
eteric+ 0ot ceea ce percepem "n lume prin lumină este un fenomen eteric+ Astfel, oric$t
de departe am pri!i "n osmos, "n timp ce lăsăm să rătăcească pri!irea, nu putem ie#i
din eteric+

>ar fiin&a umană trece "n suprasenorial+ 4mul "#i introduce fiin&a suprasenorială din
existen&a preterestră "n cea păm$ntească #i "#i extrae iară#i după moarte această fiin&ă
suprasenorială at$t din esen&a sa fiică, c$t #i din cea eterică+
 

n fond, nu există nimic din lumile "n care s'a mi#cat omul "nainte de a co%or" pe
ăm$nt, "n care el !a intra c$nd !a fi trecut prin poarta mor&ii, nu există nimic din aceste
lumi "n spa&iile !aste care există de ur "mpreurul nostru pe ăm$nt sau afară, "n
osmos+

7xistă "nsă două por&i care conduc afară din lumea fiicului #i din lumea etericului, "n
suprasenorial+ 4 poartă este =una, cealaltă este Soarele+ *ar noi "n&eleem =una #i
Soarele "n sensul corect numai dacă de!enim con#tien&i că ele sunt por&i către lumea
suprasenorială, por&i către lumea suprasenorială care au un rol important pentru ceea
ce !ie&uie#te omul ca destin al său aici pe ăm$nt+

Să pri!im, din acest punct de !edere, mai "nt$i existen&a lunară+ Ciicianul nu #tie despre
această existen&ă lunară dec$t că lumina Soarelui apare reflectată de =ună+ 7l #tie că
lumina =unii este o lumină a Soarelui reflectată+ nsă răm$ne la aceasta+ 7l nu &ine
seama că ceea ce este !ii%il drept corp ceresc ca =ună a fost c$nd!a unit cu existen&a
noastră păm$ntească+

=una a fost, de fapt, c$nd!a, "ncorporată "n existen&a păm$ntească+ A fost o %ucată de
ăm$nt+ 7a s'a desprins de ăm$nt "n !remuri stră!ec3i #i a de!enit un corp ceresc
distinct "n spa&iu+ >ar nu este important numai faptul că a de!enit un corp ceresc
independent, ceea ce poate fi interpretat "n cele din urmă #i ca o realitate fiică, ci mai
este esen&ial un aspect+

el care, cu serioitate deplină, se ad$nce#te "n contemplarea ci!ilia&iei #i culturii

umane, află cum, "n !remuri !ec3i, era răsp$ndită pe ăm$nt o "n&elepciune stră!ec3e, o
"n&elepciune stră!ec3e din care pro!ine o mare parte din ceea ce "n !remurile noastre
iese "n e!iden&ă #i este, de fapt, mult mai intelient dec$t ceea ce poate fi fundamentat
astăi prin #tiin&ă+ *ar cel care contemplă o dată, din acest punct de !edere, fie Vedele
*ndiei, fie filosofia Ioa, acela !a căpăta o ad$ncă !enera&ie fa&ă de ceea ce "l "nt$mpină
mai mult "n formă poetică, "ntr'o formă neo%i#nuită astăi, dar care tre%uie să'i inspire
cu at$t mai multă !enera&ie cu c$t se cufundă mai mult "n cunoa#tere+ >acă omul nu se
apropie de aceste lucruri "n modul lucid, rece, actual, ci le "năduie să ac&ionee asupra
sa "ntr'un mod răscolitor #i totu#i profund, atunci aune să afle "ntr'un fel intelii%il,
c3iar #i din documente exterioare, dacă #tiin&a spiritului, antroposofia, tre%uie să
mărturisească din cuno#tin&ele ei. A existat c$nd!a o cunoastere stră!ec3e răsp$ndită pe
ăm$ntul nostru, c3iar dacă nu apărută "n formă ra&ională, ci mai mult "n formă poetică+

nsă omul actual este predispus, prin corpul său fiic, să "n&eleaă totu#i ceea ce "l
"nt$mpină ca "n&elepciune, să "n&eleaă că instrumentul acestei "n&eleeri este creierul+
reierul, ca instrument al "n&eleerii, s'a de!oltat "n decursul unui timp "ndelunat+ n
timpul c$nd exista pe ăm$nt stră!ec3ea "n&elepciune nu exista un creier cum este cel
actual + n&elepciunea era pe atunci proprie unor creaturi care nu trăiau "ntr'un corp fiic+

Au existat c$nd!a to!ară#i ai omului pe ăm$nt care nu trăiau "ntr'un corp fiic+ Ace#tia
erau marii "n!ă&ători primordiali ai omenirii, care au dispărut de pe ăm$nt+ u numai
=una fiică a plecat "n spa&iul cosmic, #i aceste entită&i au plecat "n osmos o dată cu
=una+ Astfel "nc$t cel care pri!e#te către =ună cu "n&eleere ade!ărată poate spune.
Acolo sus este o lume care are "n sine fiin&e ce au trăit c$nd!a aici pe ăm$nt, printre
noi, ne'au "n!ă&at "n !ia&a noastră păm$ntească timpurie, #i care s'au retras acum "n
colonia lunară+ umai atunci c$nd lucrurile se pri!esc "n acest mod se aune la ade!ăr+
 

A#adar, omul, "n interiorul corpului său fiic, poate astăi – dacă pot spune a#a – să
 pri!ească numai copia foarte palidă a ceea ce era c$nd!a "n&elepciune stră!ec3e+ 7l
stăp$nea ce!a din această "n&elepciune stră!ec3e, "n !remurile primordiale, c$nd
"n!ă&ătorii omului erau acei "n!ă&ători ai "n&elepciunii stră!ec3i+ Atunci el prelua prin
instinctul său, nu prin ra&iune, această "n&elepciune stră!ec3e, pe acele căi prin care i se
 puteau re!ela entită&ile mai "nalte+

Astfel tot ceea ce are leătură cu =una ne trimite spre trecutul omenirii+ Acest trecut al
omenirii a fost radiat pentru omul ilelor noastre+ 7l nu "l mai de&ine+ >ar "l poartă totu#i
"n sine+ Bi, "n timp ce noi, "ntre na#tere #i moarte, nu ne "nt$lnim cu acele entită&i despre
care tocmai am !or%it, care erau c$nd!a fiin&e păm$nte#ti iar acum au de!enit fiin&e
lunare, le "nt$lnim totu#i "n existen&a preterestră, "n existen&a dintre moarte #i o nouă
na#tere+ *ar ceea ce purtăm "n noi, ceea ce ne trimite mereu dincolo de na#terea noastră
"ntr'o existen&ă anterioară, ceea ce urcă din su%con#tientul nostru #i nu aune la o
deplină claritate ra&ională, ceea ce are de'a face adesea cu inima #i cu sentimentul
omului, acestea toate "ndreaptă nu numai instinctul "ndrăosti&ilor către lumina =unii, ci
#i pe acela care poate acorda !aloare acestui impuls su%con#tient al naturii umane+

eea ce purtăm "n noi incon#tient, aceasta ne "ndreaptă către =ună+ Bi o do!adă pentru
asta ne place să spunem că este #i faptul că tocmai =una a fost c$nd!a unită cu
ăm$ntul, iar fiin&ele care o populeaă erau, de asemenea, atunci, unite cu ăm$ntul+ n
acest fel este =una o poartă spre suprasenorial+ Bi cine o studiaă atent, acela !a primi
"n sc3im%, din structura ei fiică exterioară, un punct de spriin, pentru că =una este o
 poartă către suprasenorial+

A#adar "ncerca&i numai o dată să !ă repreenta&i modul "n care este descrisă =una, cu
mun&ii săi etc+ 0oate !ă arată că ace#ti mun&i, această "ntreaă confiura&ie lunară nu pot
fi cum sunt pe ăm$nt+ Se su%liniaă mereu că =una nu are aer, apă@ aceasta este altă
 pro%lemă+ onfiura&ia lunară este asemănătoare cu confiura&ia ăm$ntului de
odinioară@ prima a de!enit mai demult complet minerală+

Ar tre%ui să !ă citesc dintr'un număr mare de căr&i ale mele, ar tre%ui să !ă citesc din
unele cicluri de conferin&e, dacă a# !rea să reum ceea ce a fost dea de!oltat aici, ceea
ce !ă spun acum+ Dreau "nsă numai să precie felul cum a!anseaă antroposofia+ 7a
"ndrumă, cum am arătat, din fiic "n afară, "n spiritual+ *ar omul "n!a&ă să $ndească
natural prin antroposofie, pe c$nd astăi el nu poate $ndi natural+

Dede&i dumnea!oastră, omul #tie astăi că su%stan&ele fiice ale corpului său sunt
"nlocuite adesea+ oi ne descuamăm ne"ncetat+ oi ne tăiem un3iile+ >ar totul se
deruleaă din interior către suprafa&ă, iar "n final ceea ce era "n centrul corpului nostru
aune la suprafa&ă+ oi eliminăm acestea prin descuamare+ Bi nimeni dintre
dumnea!oastră, draii mei prieteni, nu tre%uie să creadă că ceea ce este constituit din
carne #i s$ne, "n eneral din su%stan&e fiice, #i care se află astăi pe acest scaun s'ar fi
aflat "n acest loc #i dacă a&i fi fost aici "n urmă cu ece ani+ 0oate aceste su%stan&e au fost
"nlocuite+ e a rămasE Spiritual'sufletescul dumnea!oastră a rămas+ >espre aceasta se
#tie astăi cel mai pu&in, dacă nu se $nde#te "ntotdeauna că to&i cei care stau astăi aici
 pe scaune nu ar fi a!ut aceea#i mu#c3i #i acelea#i oase "n urmă cu ece sau douăeci de
ani, dacă ei s'ar fi aflat aici+
 

>acă oamenii pri!esc "n sus spre =ună, ei au con#tien&a a ceea ce este su%stan&a fiică
exterioară a =unii@ aceasta era aceea#i #i cu milioane de ani "n urmă, cred ei+

A fost astfel la fel de pu&in cum a fost #i corpul fiic al omului "n urmă cu douăeci de
ani+ >esiur, su%stan&ele fiice ale stelelor nu se sc3im%ă at$t de rapid+ nsă pentru
aceasta ele nu au ne!oie de a#a mult timp c$t calculeaă pentru Soare fiicienii de
astăi+ Aceste calcule sunt foarte precise, dar ele sunt false+ 7u am me&ionat aceasta de
mai multe ori+ Dede&i dumnea!oastră, eu am spus că pute&i calcula cum !i se modifică,
de exemplu, confiura&ia inimii să icem de la o lună la alta+ A#adar, calcula&i aceasta
 pentru o perioadă de trei ani ne"ntrerup&i+ Apoi afla&i foarte exact care era confiura&ia
inimii cu trei sute de ani "n urmă, sau cum !a fi aceasta după trei sute de ani+ alculele
 pot fi foarte corecte, dar inima nu era "ncă aici "n urmă cu trei sute de ani #i nu !a fi aici
nici după trei sute de ani+

Astfel calculeaă astăi eoloii+ 7i o%ser!ă straturile ăm$ntului, calculeaă cum se

modifică aceste straturi "n decursul secolelor, extrapoleaă #i spun. A#adar, cu douăeci
de milioane de ani "n urmă aceasta era a#a? 7ste exact acela#i calcul ca cel men&ionat
mai "nainte, numai că toate cele de pe ăm$nt nu erau "ncă aici "n urmă cu douăeci de
milioane de ani #i nu !or fi aici nici după douăeci de milioane de ani+

nsă, făc$nd complet a%strac&ie de aceasta, a#a cum omul este supus sc3im%ării materiei,
tot a#a sunt supuse corpurile cere#ti sc3im%ării materiei+ *ar dacă pri!i&i "n sus către
=ună !ă pot spune că "n urmă cu c$te!a milenii "n componen&a =unii su%stan&a pe care
noi o !edem astăi exista "n aceea#i măsură "n care, "n urmă cu ece ani, a stat pe acest
scaun su%stan&a dumnea!oastră actuală+ eea ce men&ine =una sunt entită&ile+ Acesta
este spiritual'sufletescul din =ună, exact la fel cum "n dumnea!oastră spiritual'
sufletescul este cel care !ă men&ine+ Bi mai cu seamă c$nd aflăm pentru prima dată că
=una fiică a ie#it c$nd!a "n spa&iul cosmic? nsă ceea ce a ie#it "n mod fiic "#i sc3im%ă
ne"ncetat su%stan&a, dar acele entită&i care populeaă =una răm$n, ele constituie
 permanen&a, făc$nd a%strac&ie complet de transformarea lor "n trecerea prin !ia&a lunară
repetată etc+@ "nsă nu !rem să intrăm astăi "n aceste pro%leme+

>acă pri!im astfel =una, aunem la un fel de #tiin&ă despre =ună care nu se "nscrie
numai "n capul, ci #i "n inima omului+ Aunem la o rela&ie cu osmosul spiritual,
 pri!im =una ca o poartă către osmosul spiritual+ 0ot ce există acolo os, "n ad$ncurile
fiin&ei noastre, nu numai sentimntele !ai ale iu%irii, pentru a men&iona "ncă o dată acest
lucru, ci tot ce există "n ad$ncurile su%con#tiente ale sufletului, ceea ce este reultatul
!ie&ii păm$nte#ti anterioare este "n leătură cu existen&a lunară+ u tot ce este existen&a
noastră actuală ne smulem existen&ei lunare+ oi ne smulem ne"ncetat existen&ei
lunare+ >acă !edem sau auim prin sim&urile noastre, dacă $ndim cu mintea noastră,
dacă recunoa#tem deci ceea ce nu se ridică din ad$ncurile !ie&ii suflete#ti #i dacă
recunoa#tem ceea ce era acti! "n noi "n mod clar ca ce!a trecut, dacă nu contemplăm
aceasta, ci contemplăm ceea ce ne m$nă mereu "n preent, atunci suntem "ndruma&i
către existen&a solară, la fel cum, prin intermediul trecutului, suntem "ndruma&i către
existen&a lunară+ umai că Soarele ac&ioneaă asupra noastră pe cale ocolită, prin
intermediul corpului fiic omenesc+ >acă !rem să ne "nsu#im prin %unul nostru plac
ceea ce ne dă Soarele, atunci tre%uie să acti!ăm tocmai acest %un plac, această
intelien&ă+ Bi cu ceea ce noi, oamenii de astăi, "n&eleem prin mintea noastră acti!ă,
 prin intelien&a noastră, nu aunem a#a departe cum o facem aun$nd "n mod
instincti! la faptul că pur #i simplu un Soare se află "n osmos+
 

4ricine #tie, sau poate #ti cel pu&in, că Soarele nu ne tree#te "n fiecare diminea&ă numai
 pentru a ne c3ema de la "ntuneric la lumină, ci că el este sursa for&elor de cre#tere dar #i
a for&elor de e!olu&ie sufletească+

eea ce ac&ioneaă din trecut "n aceste for&e suflete#ti are leătură cu =una, ceea ce
ac&ioneaă "n preent "nsă, lucru pentru care noi !om fi preăti&i de fapt a%ia "n !iitor,
 prin li%erul nostru ar%itru, aceasta depinde de Soare+

=a fel cum =una ne "ndrumă spre trecutul nostru, tot astfel Soarele ne "ndrumă spre
!iitor+ *ar noi pri!im spre cei doi a#tri, spre cel diurn, spre cel nocturn, către "nrudirea
celor doi a#tri, căci am$ndoi ne trimit aceea#i lumină+ Bi pri!im "n noi, pri!im la tot ceea
ce este "mpletit "n destinul nostru prin e!enimentele parcurse, "n trecut, #i descoperim "n
acesta existen&a noastră lunară interioară ca un trecut "mpletit "n destinul nostru+ Bi
!edem cum se &es unul "ntr'altul trecutul #i !iitorul "n destinul omului+ *ar noi putem
contempla mai "n detaliu "n !ia&a omului cum sunt "n leătură trecutul cu !iitorul+ Să
 presupunem că doi oameni se află "ntr'o anumită comunitate, "ntr'o oarecare perioadă a
!ie&ii+ el care nu reflecteaă la un asemenea lucru, care nu $nde#te, a#adar, acela
spune. Aici eram eu, aici era celălalt, aici era locul, de exemplu Jll3eim, iar "n
Jll3eim ne'am "nt$lnit noi+ 7l nu reflecteaă mai mult asupra acestui lucru+

ine reflecteaă mai profund urmăre#te !ia&a celui care poate a auns la !$rsta de
treieci de ani, urmăre#te !ia&a celuilalt, care poate a auns la !$rsta de douăeci #i cinci
de ani, cum ace#tia s'au "nt$lnit@ el !a putea !edea c$t de straniu, c$t de miraculos s'a
derulat pas cu pas !ia&a acestor doi oameni de la na#terea lor pe ăm$nt, cum ei s'au
"nt$lnit "n cele din urmă "n acest loc+ Se poate spune dea. >in locurile cele mai
"ndepărtate, oamenii se "nt$lnesc unde!a, o dată, "n milocul !ie&ii+ 7ste ca #i cum ei #i'
ar fi pre!ăut "n a#a fel drumurile lor "nc$t să se "nt$lnească+ nsă ei nu au putut face
toate acestea "n mod con#tient, căci nu s'au cunoscut, sau cel pu&in nu au $ndit să se
"nt$lnească+ 0oate acestea se desfă#oară "n incon#tient+ oi facem "n incon#tientul cel
mai ad$nc călătoriile către epoci importante de !ia&ă, către puncte importante de !ia&ă+
*ar din acest incon#tient se &ese destinul "n afară+ Bi dacă noi ascultăm un om ca
 prietenul lui :oet3e, Kne%el, care a spus, la o !$rstă "naintată. >acă pri!esc "n urmă "n
!ia&a mea mi se pare că fiecare pas ar fi fost prescris astfel "nc$t tre%uia să aun "n cele
din urmă la un anumit punct, "ncepem să "n&eleem oamenii cu o asemenea experien&ă
de !ia&ă+

Apoi !ine momentul "n care ceea ce se "nt$mplă cu ace#ti oameni se petrece "n deplină
constien&ă+ 7i "n!a&ă să se cunoască, "n!a&ă să'#i cunoască temperamentele, calită&ile,
caracterele, ăsesc "mpreună simpatii sau antipatii etc+

>acă analiăm, a#adar, ce leăură are aceasta cu osmosul, aflăm că ceea ce repreintă
for&ele lunare era acti! "n drumul pe care oamenii l'au ales p$nă "n momentul "n care ei
s'au "nt$lnit+ Aici inter!ine influen&a Soarelui+ Acum intră ei su% influen&a luminii
strălucitoare a ac&iunii solare+ 7i participă cu propria lor con#tien&ă #i !iitorul "ncepe să
luminee trecutul, la fel cum afară, "n osmos, Soarele lumineaă !iitorul omului, la fel
cum =una ilumineaă ăm$ntul cu lumină reflectată+

Acum s'ar pune "ntre%area dacă "n !ia&ă putem distine lucrurile care sunt solare de cele
care sunt lunare "n om+ >ea sentimentul poate distine c$te ce!a, dacă aceste lucruri
sunt luate "n mod mai profund #i nu superficial+ ncă din copilărie, "ncă din tinereie
 

omul "nt$lne#te al&i oameni care !in spre el numai "ntr'o "mpreurare exterioară, pe l$nă
care trece, care trec pe l$nă el, care poate au totu#i destul de mult de'a face cu el+ A&i
fost cu to&ii la #coală@ foarte pu&ini dintre dumnea!oastră pot spune că au a!ut profesori
cu care au sta%ilit leături mai profunde@ "nsă !a exista totu#i cine!a care !a spune. 4
da, era pe atunci un profesor care mi'a produs o asemenea impresie, "nc$t am !rut să
aun ca el@ sau, mi'a produs o asemenea impresie, "nc$t a# fi dorit mult ca el să plece
de pe ăm$nt+ oate fi antipatie, poate fi simpatie+

 oi "nt$lnim #i al&i oameni+ 7i ne preocupă, să spunem, numai la ni!elul ra&iunii, cel
mult #i al sim&ului estetic+ :$ndi&i'!ă numai c$t de des se "nt$mplă că cine!a "n!a&ă să
cunoască un alt om@ el "nt$lne#te apoi oameni care #i ei "l cunosc pe acela #i sunt de
acord că el este un om extraordinar sau un ticălos+ Aceasta este o udecată estetică sau
este o udecată ra&ională+ 7xistă "nsă #i rela&ii umane care nu se epuieaă numai cu
ra&iunea sau cu udecata estetică, ci care se desfă#oară puternic pe %aa !oin&ei@ noi nu
spunem numai "n copilărie că am dori să aunem la fel ca un anumit om sau am dori ca
el să plece departe de ăm$nt – eu mă refer la lucruri radicale –, ci suntem atin#i "n
!oin&a noastră, "n cel mai ad$nc su%con#tient, c$nd afirmăm. 4mul acesta nu este
apreciat de noi numai "n sensul că'l considerăm %un sau rău, intelient sau prost etc+, ci
am dori să facem din noi ceea ce !rea !oin&a lui, #i nu am !rea să ne solicităm ra&iunea
 pentru a'l udeca+ oi am dori să primim "n !oin&a noastră tot ceea ce el a produs ca
impresie asupra noastră+

7xistă aceste două situa&ii "n caul omului+ -nii ac&ioneaă asupra intelien&ei noastre
sau cel mult asupra sim&ului estetic@ ceilal&i ac&ioneaă asupra !oin&ei noastre, "n
interiorul mai ad$nc al entită&ii noastre sufletesti+ e do!edeste aceastaE Dede&i
dumnea!oastră, dacă oamenii ac&ioneaă asupra !oin&ei noastre, dacă noi nu exprimăm
numai o antipatie sau o simpatie accentuată, ci am dori "n mod !oliti! să trăim ceea ce
sim&im drept simpatie #i antipatie, atunci oamenii au fost lea&i "ntr'un fel cu noi, "n
!ia&a păm$ntească precedentă+ >acă oamenii fac o impresie numai asupra ra&iunii
noastre sau asupra sim&ului estetic, atunci ei pătrund "n !ia&a noastră fără a fi a!ut o
leătură cu noi "n !ia&a păm$ntească anterioară+

Dede&i deci cum "n !ia&a omului, "ndeose%i "n destinul omului, ac&ioneaă "mpreună
trecutul #i preentul "n interiorul !iitorului+ ăci ceea ce !ie&uim noi acum cu oamenii,
de#i ei nu !or%esc "năuntrul !oin&ei noastre, aceasta se !a manifesta din nou "n !ia&a
 păm$ntească următoare+

A#a cum Soarele #i =una se rotesc pe aceea#i traiectorie, au o leătură unul cu cealaltă,
tot astfel sunt "n str$nsă leătură unul cu celălalt trecutul fiin&ei umane – lunaritatea
omului #i !iitorul fiin&ei umane – solaritatea omului+ *ar noi putem pri!i Soarele #i =una
#i nu !edem "n ele doar corpurile luminoase exterioare, ci ceea ce ne transmite din
depărtările osmosului, de afară, destinul nostru "n "ntreteserea sa cu acestea+ A#a cum
lumina =unii se transformă "n lumina Soarelui, a#a cum lumina Soarelui se transformă
"n lumina =unii, tot astfel aun "n destinele noastre trecutul #i !iitorul, se "ntre&es unul
cu celălalt+ >a, "n caul particular al rela&iei umane, ele se "ntre&es unul cu celălalt+

Să luăm "n considerare drumurile pe care le'au parcurs doi oameni, pe c$nd unul a!ea
treieci de ani iar celălalt douăeci #i cinci de ani+ 7i se "nt$lnesc la un moment dat+ 0ot
ceea ce au parcurs oamenii, unul p$nă la douăeci #i cinci de ani, celălalt p$nă la treieci
de ani, apar&ine lunarită&ii din om+ Acum "nsă, prin faptul că ei "n!a&ă să se cunoască,
 

 prin faptul că pă#esc unul către celălalt, ei intră "n solaritate corespunătoare cu destinul
#i "mpletesc !iitorul cu trecutul, pentru a &ese mai departe destinul !ie&ii păm$ntesti
!iitoare+

Bi astfel !edem cum se apropie destinul de om, cum "ntr'un ca omul ac&ioneaă asupra
altui om numai la ni!elul ra&iunii, la ni!elul sim&ului estetic, iar "n alt ca la ni!elul
!oin&ei umane, #i anume cu !oin&a "nso&ită de sim&ire+

Dede&i dumnea!oastră, p$nă acum eu !'am po!estit – după cum am spus, eu !reau să
!or%esc astăi doar la modul aforistic, pentru a !ă expune calea antroposofiei #i calea
sursei sale, #tiin&a ini&iatică – cum realitatea este !ie&uită de către fiecare, prin
cunoa#tere nemilocită+ Bi putem pri!i "n mod a!iat asupra destinului+ Acea trăire
intimă, interioară, proprie, a altui om "n noi "n#ine indică Harma trecută+ >acă eu percep
un om astfel "nc$t el de fapt mă penetreaă nu numai "n sim&uri #i "n ra&iune, ci astfel
"nc$t !oin&a mea se supune !oin&ei acestuia "nseamnă că el este leat Harmic cu mine din
trecut+ 4mul poate sim&i deci, cu un sim& pu&in mai intim, mai rafinat, felul cum altul
este leat Harmic cu el+

>acă omul trece prin ce am descris eu "n lucrarea Cum se dobândesc cunoştinţe despre
lumile superioare? sau "n partea a doua a lucrării  Ştiinţa ocultă, atunci el !ie&uie#te #i
"n alt mod rela&ia cu celălalt+ >acă inter!ine ini&ierea, atunci el nu "l !ie&uie#te pe cel cu
care era leat Harmic doar pentru că "#i spune. 7l ac&ioneaă asupra !oin&ei mele, el
ac&ioneaă "n !oin&a mea, ci el "l !ie&uie#te "ntr'ade!ăr personal pe celălalt om+ *ar dacă
unul care este ini&iat "nt$lne#te pe celălalt om cu care este leat Harmic, atunci acest
celălalt om se află "n primul, cu o !or%ire independentă, cu o exprimare #i manifestare
independente, astfel "nc$t el !or%e#te din primul, a#a cum ne !or%e#te un om care stă
l$nă noi+ A#adar, ceea ce "n mod o%i#nuit este doar sim&it "n !oin&ă, leătura Harmică,
apare pentru ini&iat astfel "nc$t celălalt om !or%e#te c3iar din el, a#a cum face de o%icei
un om care se află l$nă el+ Astfel, pentru cel care stăp$ne#te #tiin&a ini&iatică "nt$lnirea
Harmică "nseamnă că celălalt om nu numai ac&ioneaă asupra !oin&ei sale, ci ac&ioneaă
"n el a#a de intens cum ac&ioneaă de o%icei un om care se află l$nă el+

Dede&i dumnea!oastră, ceea ce, de o%icei, se anun&ă "ntr'un mod !a, exclusi! !oli&ional
#i sentimental pentru con#tien&a o%i#nuită, este ridicat la un caracter pe deplin concret
 pentru con#tien&a superioară+ De&i spune. >a, dar atunci cel care este ini&iat circulă cu
leăturile tuturor oamenilor cu care este leat Harmic "n sine+ Aceasta, !e&i spune
dumnea!oastră, a#a #i este+ A do%$ndi cunoa#terea nu constă doar "n faptul că cine!a
"n!a&ă să !or%ească ce!a mai mult dec$t ceilal&i oameni dar !or%ind exact ca ace#tia, ci
este "ntr'ade!ăr ac3ii&ia unui element din altă lume+

>acă cine!a !rea să !or%ească despre felul cum ac&ioneaă Harma "n oameni, astfel "nc$t
se construie#te "n mod reciproc destinul lor, atunci tre%uie să'#i poată ustifica !or%irea
sa prin cunoa#terea felului cum !or%esc al&i oameni "n el, a felului cum ei de!in o parte
a sa+

entru cel care nu este ini&iat este necesar să nu răm$nă nimic de dincolo@ "n caul unei
min&i sănătoase el "#i !a spune. >esiur, eu nu "l aud !or%ind "n mine pe cel care este
leat Harmic cu mine@ "nsă "l simt+ 7u "l simt "n !oin&a mea #i "n felul #i modul cum este
uduită !oin&a mea prin el+ 4mul "n!a&ă să "n&eleaă aceste uduiri ale !oin&ei+ 4mul
 

"n!a&ă să "n&eleaă ceea ce !ie&uie#te el "n con#tien&a o%i#nuită #i faptul că doar din
#tiin&a ini&iatică află acest lucru, descris "n semnifica&ia sa reală, concretă+

nsă lucrul pe care l'am considerat astăi important este acela că, "ntr'ade!ăr, ceea ce
intră "n mod o%i#nuit "n con#tien&ă, sentimentul de "nlăn&uire Harmică cu celălalt, pentru
ini&iat de!ine o !ie&uire concretă+ Bi a#a cum se poate descrie aceasta pentru destinul
omului, tot a#a se poate spune pentru tot ceea ce poate face #tiin&a ini&iatică+

ncă multe alte lucruri pot !esti omului despre felul cum este el leat Harmic cu un altul+
-nii dintre dumnea!oastră, o%ser!$nd !ia&a, !or #ti. nt$lnim "n !ia&ă oameni pe care
nu'i !isăm@ putem trăi multă !reme "mpreună cu ei #i putem să nu'i !isăm+ nt$lnim al&i
oameni – nu mai scăpăm deloc de ei "n !is+ A%ia i'am !ăut, iar "n noaptea următoare
dea !isăm despre ei, #i mereu ei intră "n !isurile noastre+

Disurile apar din su%con#tient+ 4ameni despre care !isăm "ndată ce "i !ie&uim sunt,
desiur, oameni cu care noi suntem lea&i Harmic+ 4amenii despre care nu putem !isa
 produc asupra sim&urilor noastre doar o impresie superficială+ oi "i "nt$lnim "n !ia&ă,
fără a fi lea&i cu ei Harmic+

eea ce trăie#te "n ad$ncul !oin&ei noastre este ca un !is trea+ *ar pentru ini&iat acest !is
trea de!ine c3iar o con#tien&ă plină de con&inut+ >in această cauă, el aude pe cel care
este leat Harmic cu el !or%ind din sine+ Gine"n&eles că el răm$ne mereu ra&ional, astfel
"nc$t, circul$nd, nu !a !or%i ca ini&iat din to&i oamenii care "i !or%esc@ "nsă el se
o%i#nuie#te, "n anumite condi&ii, să se adresee corect "n mod foarte concret, ca "ntr'un
dialo, oamenilor care sunt lea&i Harmic cu el #i !or%esc din el c3iar dacă nu se află
spa&ial fa&ă "n fa&ă cu ei, cu care prile ies la lumină lucruri care au #i o importan&ă reală+
>ar acestea sunt lucruri pe care eu le !oi descrie "n !iitor+

Astfel se poate ad$nci con#tien&a omului pri!ind "n sus la "ntinderile osmosului, astfel
se poate ad$nci aceasta pri!ind "năuntrul omului+ Bi cu c$t se pri!e#te mai mult "n
interiorul omului, cu at$t mai mult se "n&elee ce se află "n depărtările osmosului+ Se
spune atunci. 7u nu mai pri!esc "n mod simplu la lumea a#trilor, să !ăd acolo discuri
luminoase sau sfere luminoase@ ceea ce se află afară "n osmos "mi apare drept destin
&esut cosmic+ >estinele umane de pe ăm$nt sunt atunci imainile destinelor &esute
cosmic+ Bi dacă #tim că su%stan&ele dintr'un corp ceresc se sc3im%ă, se "nlocuiesc, la fel
ca su%stan&ele din om, atunci !om #ti că nu are nici un sens să se !or%ească numai
despre lei a%stracte ale naturii+ u a!em !oie să considerăm leile naturii ca fiind ce!a
ce produce cunoa#tere+ 7ste exact ca la societă&ile de asiurări+ 4mul "#i asiură acolo
!ia&a sa+ rin ce se men&in societă&ile de asiurăriE rin faptul că se calculeaă durata
 pro%a%ilă a !ie&ii unui om+ Btiind c$&i oameni care au !$rsta de douăeci #i cinci de ani
atin treieci de ani de !ia&ă etc+ se poate calcula c$t de mul&i ani trăie#te, pro%a%il, un
om de treieci de ani@ "n func&ie de aceasta, i se face o asiurare+ Bi se iese %ine la
socoteală cu asiurarea+ =eea asiurării este !ala%ilă+ nsă nici unui om nu i'ar trece
 prin minte să pună "n leătură aceasta cu fiin&a sa cea mai interioară+ 7l ar tre%ui să
spună, de o%icei. 7u am fost asiurat pentru treieci de ani, pentru că moartea mea
 pro%a%ilă !a sur!eni la !$rsta de cincieci #i cinci de ani+ 7l nu !a atrae niciodată
consecin&e din aceasta, totu#i calculul este exact@ "nsă consecin&a nu "nseamnă a%solut
nimic pentru !ia&a reală+
 

=eile naturii sunt, de asemenea, doar calculate+ 7le sunt %une pentru că noi le putem
folosi din punct de !edere te3nic@ ele sunt %une pentru că pot produce ma#ini, la fel cum
noi putem asiura oamenii după leile naturii+ nsă ele nu conduc "n esen&a lucrurilor+ n
esen&a lucrurilor conduce numai cunoa#terea reală a esen&ei "nsă#i+

eea ce calculeaă astronomii cu pri!ire la leile naturii este asemănător cu leile

asiurărilor de !ia&ă ale omului+ e află o #tiin&ă a spiritului reală despre esen&a a ceea
ce există ca Soare #i =ună este ca atunci c$nd eu "l ăsesc "n !ia&ă după ece ani pe cel
care, conform poli&ei sale de asiurare, ar tre%ui să fie mort de mult+ Acesta există "n
esen&a sa, trăind mai departe+

7!enimentul real nu are nimic de'a face cu leile naturii+ =eile naturii sunt %une pentru
folosirea for&elor+ nsă esen&a tre%uie să de!ină cunoscută prin #tiin&a in&iatică+

u aceasta eu !'am preentat a treia din conferin&ele prin care a# !rea să suere care
tre%uie să fie tonul "n antroposofie. oi !om descrie constitu&ia omului pu&in altfel dec$t
"n scrierea mea Teosofia, fond$nd c3iar o #tiin&ă antroposofică, o cunoa#tere
antroposofică+ ri!i&i cele trei conferin&e pe care le'am &inut p$nă acum ca mărturie a
felului "n care, altfel dec$t con#tien&a o%i#nuită, !or%e#te acea con#tien&ă care conduce la
esen&a reală a lucrurilor+

CONFERINŢA a IV-a
GÂNDIREA FORTIFICATĂ ŞI OMUL AL DOILEA.
URZIREA RESPIRAŢIEI ŞI OMUL DE AER 
Doi continua astăi reflec&iile mai mult elementare pe care le'am "nceput "n ultimul
timp+ Am atras aten&ia, "n prima conferin&ă a acestei serii, asupra faptului că omului "i
cre#te cerin&a interioară a inimii de a ăsi sau cel pu&in de a căuta căile sufletului către
lumea spirituală din două direc&ii+ 4 direc&ie este aceea care !ine de la natură, cealaltă
este aceea care !ine de la experienţa interioară de viaţă, de la !ie&uirile interioare+

Să ne "ndreptăm acum aten&ia, "ncă o dată, "ntr'un mod foarte elementar, asupra acestor
două păr&i ale !ie&ii umane, pentru a !edea apoi cum ac&ioneaă efecti! "n su%con#tient
impulsurile care "l m$nă pe om, de aici, "n tot ce, din cerin&ele !ie&ii sale, el năuie#te "n
cunoaştere, "n domeniul artistic #i "n cel religios etc+ ute&i foarte simplu să o%ser!a&i "n
 propria dumnea!oastră persoană, "n fiecare moment, opoi&ia la care mă refer aici+

=ua&i un fapt foarte simplu. ri!i&i'!ă o parte oarecare a corpului dumnea!oastră+

ri!i&i'!ă m$na+ >umnea!oastră !ă "ndrepta&i aten&ia, "n ceea ce pri!e#te mai "nt$i
aspectul, cunoa#terea, exact a#a cum contempla&i un cristal oarecare, o plantă oarecare,
orice din natură+

n timp ce pri!i&i această parte a omului fiic #i mere&i prin !ia&ă cu contemplarea,
afla&i – a# dori să spun – "n "ntreaa !ie&uire umană inter!en&ia traică despre care am
!or%it+ >umnea!oastră afla&i că ceea ce !ede&i aici aune cada!ru, aune la ce!a
despre care tre%uie să se spună. >acă natura exterioară o prime#te, atunci tocmai natura
exterioară nu are capacitatea, nu are puterea de a face altce!a cu ea, dec$t să o distruă+
n momentul "n care omul a de!enit cada!rul lumii fiice #i este predat elementelor "ntr'
 

o formă oarecare, atunci nu mai este !or%a că forma umană este turnată "n toată
su%stan&ialitatea pe care o pute&i pri!i, că ea ar putea men&ine această structură umană+

Aduna&i toate for&ele naturii, pe care le pute&i cuprinde "ntr'o #tiin&ă exterioară oarecare
 – toate aceste for&e ale naturii sunt "n stare doar de a distrue omul, niciodată de a'l
construi+ Acea pri!ire lipsită de preudecă&i, care nu este luată din teorie, ci din
experien&a !ie&ii, conduce la a spune. oi pri!im de ur "mpreurul nostru natura pe care
o "n&eleem (nu !rem să !or%im acum despre ceea ce nu este "n&eles prin cunoa#tere
exterioară), noi pri!im natura "n măsura "n care ea este de "n&eles+ >a, noi ne sim&im
extraordinar de a!ansa&i ca omenire ci!iliată, pentru că am "n!ă&at să cunoa#tem a#a de
multe lei ale naturii+ >iscu&ia despre prores este pe deplin "ndreptă&ită+ >ar realitatea
este că toate aceste lei ale naturii, "n felul lor de a ac&iona, au numai posi%ilitatea de a
distrue omul, niciodată de a'l plăsmui+ riceperea umană nu dă posi%ilitatea de a primi,
 prin pri!irea afară, "n lume, altce!a dec$t aceste lei ale naturii, distruătoare pentru
om+

Să pri!im acum "n interiorul nostru+ oi !ie&uim ceea ce numim !ia&a noastră
sufletească. $ndirea noastră, care poate sta "naintea sufletului nostru, cu o claritate
destul de mare@ sim&irea noastră, care stă "naintea sufletului nostru, dea mai pu&in clar,
#i !oin&a noastră@ aceasta se află "naintea sufletului, cu o deplină neclaritate+ ăci, mai
"nt$i, nici un om nu poate !or%i cu con#tien&a o%i#nuită despre faptul că el are o
"n&eleere a felului cum o inten&ie oarecare de a apuca un o%iect ac&ioneaă "n acest
oranism complicat, cu mu#c3i #i ner!i, pentru a mi#ca "n cele din urmă %ra&ele #i
 picioarele+ eea ce lucreaă "n oranismul nostru, pornind de la $nd #i p$nă "n
momentul c$nd !edem o%iectul ridicat, este ascuns "n "ntuneric deplin+ nsă "n noi se
răsfr$ne un impuls !a care ne spune. 7u !reau aceasta+ oi ne atri%uim #i !oin&a prin
aceasta@ #i spunem despre !ia&a noastră sufletească, dacă pri!im "n interiorul nostru.
A#adar, purtăm "n noi o $ndire, o sim&ire, o !oin&ă+

nsă acum apare celălalt aspect, care conduce, "ntr'o anumită pri!in&ă, iar la traic+ oi
!edem că !ia&a sufletească a omului se scufundă "n somn #i apare proaspătă de fiecare
dată la treire+ Astfel "nc$t, dacă !rem să folosim o compara&ie, putem spune foarte %ine.
Această !ia&ă sufletească este ca o flacără pe care o aprind #i apoi o stin+ nsă noi
!edem mai mult+ oi !edem că o dată cu anumite elemente din oranismul nostru este
distrusă #i această !ia&ă sufletească+ n afară de aceasta, noi !edem !ia&a sufletească
dependentă de de!oltarea corporală a oranismului+ n copilul mic, !ia&a sufletească
există ca "n !is@ ea de!ine treptat tot mai luminoasă+ >ar această aprindere este "n
leătură cu de!oltarea oranismului corporal+ *ar dacă omul aune %ătr$n, !ia&a
sufletească de!ine mai sla%ă+ Dia&a sufletească este "n leătură cu de!oltarea #i cu
decadenta oranismului+

 oi !edem, a#adar, cum se aprinde #i cum se stine aceasta+

 oi #tim, de asemenea, "n mod siur. eea ce de&inem noi drept !ia&ă sufletească are
fără "ndoială o !ia&ă proprie, o existen&ă proprie, dar este dependentă "n aspectele sale de
oranismul fiic+++@ aceasta nu este tot ceea ce putem spune despre !ia&a sufletească+
Dia&a sufletească are un caracter care, "nainte de toate, tre%uie să fie plin de "nsemnătate
 pentru !ia&a omului, căci de acest caracter depinde, de fapt, "ntreul său omenesc,
demnitatea sa umană+ Acesta este caracterul moral +
 

4ric$t am um%la prin natură, nu putem o%&ine de aici lei morale+ =eile morale tre%uie
să fie !ie&uite "n "ntreime "n interiorul sufletescului+ nsă "n interiorul sufletescului ele
tre%uie să poată fi #i urmărite+ 0re%uie să fie deci o de%atere doar "n interiorul
sufletescului+ *ar noi tre%uie să considerăm ca un fel de ideal al moralei faptul că putem
urma, ca oameni, #i principii morale care nu ne sunt impuse+ At$ta timp c$t tre%uie să
spunem. eea ce ne impun impulsurile, instinctele, pasiunile, emo&iile noastre
determină ac&iunile noastre nu ne aflăm "ncă "n domeniul moral+ >ar omul nu poate
de!eni o fiin&ă a%stractă, care ascultă numai de legi+ >omeniul moral "ncepe atunci c$nd
aceste emo&ii, impulsuri, instincte, pasiuni, i%ucniri temperamentale etc+ "ncep să fie
aduse su% autoritatea a ceea ce corespunde unei de%ateri a sufletescului pur cu leile
morale "n&elese "ntr'un mod spiritual+

n momentul c$nd aunem cu ade!ărat con#tien&i de demnitatea noastră umană, de

faptul că nu putem fi o fiin&ă care este m$nată numai de necesitate, atunci ne "năl&ăm
"ntr'ade!ăr "ntr'o lume care este cu totul alta dec$t lumea naturală+

*ar ceea ce este "nriorător, ceea ce, de c$nd există o e!olu&ie umană care "ntotdeauna l'
a făcut pe om să năuiască dincolo de !ia&a !ii%ilă nemilocită, "#i are caua, oric$t ar
 uca aici un anumit rol ni#te momente su%con#tiente #i incon#tiente, "#i are caua "n
aceste lei, "n faptul că noi ne pri!im pe de o parte ca fiin&ă corporală, "nsă această fiin&ă
corporală o !edem ca apar&in$nd unei naturi care poate doar să o distruă@ pe de altă
 parte, ne aflăm "năuntru ca o fiin&ă sufletească, "nsă această fiin&ă sufletească se aprinde,
se stine #i este leată cu !aloarea noastră cea mai de pre&, cu caracterul moral+

Captul că oamenii inoră, dăruindu'se unei teri%ile iluii, ceea ce există "n această
opoi&ie dintre pri!irea exteriorului #i experien&a interiorului poate fi atri%uit numai unei
 profunde incorectitudini a ci!ilia&iei noastre+ >acă ne "n&eleem, fără a fi st$neni&i de
acele fire pe care ni le impune educa&ia noastră, prin faptul că această educa&ie tinde
către un &el foarte precis, dacă ne "năl&ăm deasupra acestei constr$neri, atunci aunem
a ne spune. 0u, omule, por&i "n tine !ia&a ta sufletească, $ndirea ta, sim&irea ta, !oin&a
ta+ Aceasta este "n leătură cu lumea care tre%uie să'&i fie scumpă, "nainte de toate, cu
lumea morală, poate cu ceea ce este leată această lume morală, cu sursa reliioasă a
oricărei fiin&ialită&i+ nsă ceea ce tu de&ii drept confruntare interioară unde este, "n timp
ce tu dormiE

utem impro!ia "n mod filosofic asupra acestor lucruri sau putem filosofa "n mod
fantastic+ ăci putem spune. 4mul are "n eul său ceea ce se nume#te "n con#tien&a'eu
o%i#nuită o %aă siură@ aceasta "ncepe a fi $ndită astfel de la Sf$ntul Auustin, se
continuă prin artesius #i c$#tiă o expresie "ntru c$t!a coc3etă "n %ersonianismul
actual+ nsă orice somn infirmă aceasta+ ăci din momentul "n care adormim #i p$nă "n
momentul "n care ne treim pentru noi se scure un timp+ >acă din starea de !e3e
 pri!im "napoi spre acel timp, !edem că tocmai eul nu este acolo ca !ie&uire interioară+
7ul este stins+ *ar ceea ce este stins acolo are leătură cu !aloarea cea mai mare, cu
caracterul moral din !ia&a noastră+

Astfel "nc$t tre%uie să spunem. el despre care suntem con!in#i "ntr'un mod %rutal că
este aici, corpul nostru, el a reultat, fără "ndoială, din natură+ nsă natura are numai
 puterea de a'l distrue, de a'l pul!eria+ eea ce noi experimentăm, pe de altă parte,
!ia&a noastră sufletească proprie, aceasta ne scapă "n timpul somnului@ ea este
dependentă de orice ascensiune sau declin al corporalită&ii+ >e "ndată ce ne "năl&ăm
 

 pu&in deasupra situa&iei constr$nătoare "n care este transpus omul ci!ilia&iei actuale
 prin educa&ia sa, recunoa#tem că oric$t de multe elemente su%con#tiente #i incon#tiente
ar uca "n această pri!in&ă un rol, orice năuin&ă reliioasă, artistică, mai ales orice
năuin&ă superioară a omului, depind de aceste lei prin "ntreaa e!olu&ie umană+

>esiur, multe milioane de oameni nu'#i lămuresc aceasta+ >ar este necesar ca omul să'
#i lămurească pe deplin ceea ce de!ine enima !ie&ii pentru elE >acă oamenii ar tre%ui
să trăiască din ceea ce ei "#i lămuresc, ar muri cur$nd+ artea cea mai mare a !ie&ii se
scure c3iar "n ceea ce urcă din ad$ncul neclar, su%con#tient, re!ărs$ndu'se "n dispoi&ia
enerală a !ie&ii+ *ar noi nu a!em !oie să spunem că percepe enimele !ie&ii numai acela
care le poate formula "ntr'un mod intelectual clar, #i le preintă cui!a pe ta!ă. prima
enimă a !ie&ii, a doua enimă a !ie&ii etc+ e ace#ti oameni ne putem %aa cel mai
 pu&in+ Să luăm un om oarecare+ 7l are de spus una'alta, poate ce!a foarte %anal@ "nsă el
!or%e#te astfel "nc$t, prin !or%irea sa, căut$nd să aună la ce!a concret pentru !ia&ă, nu
reu#e#te+ 7l !rea ce!a, dar "n acela#i timp nu !rea nimic+ 7l nu aune la o deciie+ u se
simte %ine cu ceea ce $nde#te el "nsu#i+ >ar de unde !ine aceastaE >in faptul că el nu
are siuran&ă, "n ad$ncul su%con#tient al fiin&ei sale, asupra temeliei fiin&ei umane #i a
demnită&ii umane+ 7l simte enimele !ie&ii+ *ar ceea ce simte el reultă tocmai din
opoi&ia polară pe care am caracteriat'o+

Astfel "nc$t, pe de o parte, nu ne putem opri la corporalitate, pe de altă parte, nu ne

 putem opri la spiritualitate, a#a cum le !ie&uim@ căci spiritualitatea ne de!ine mereu
clară ca o aprindere #i o stinere, iar corporalitatea ne de!ine clară ca ceea ce pro!ine
din natură, ca ceea ce "nsă doar de natură poate fi distrusă+

Bi astfel se află omul aici+ e de o parte, el !ede "n afară corpul său fiic+ orpul său
fiic "i oferă mereu o enimă+ e de altă parte, pri!e#te la sufletesc'spiritualul său, #i
acest sufletesc'spiritual constituie pentru el mereu o enimă+ *ar cea mai mare enimă
este următoarea. >acă eu percep acum, "ntr'ade!ăr, un impuls moral #i tre%uie să'mi
 pun picioarele "n mi#care pentru a face ce!a "n !ederea realiării acestui impus moral,
atunci eu aun "n situa&ia de a'mi pune "n mi#care corpul, din impulsul moral+ 7u am un
impuls moral, să icem un impuls de %ună!oin&ă+ ai "nt$i, el este !ie&uit pur suflete#te+
Celul cum acest impuls de %ună!ointă, care este !ie&uit pur suflete#te, nă!ăle#te "n os "n
corporalitate este de nepătruns pentru con#tien&a o%i#nuită+ um aune un impuls moral
să pună "n mi#care oasele prin intermediul mu#c3ilorE utem percepe o asemenea
discu&ie ca fiind teoretică+ Se poate spune. Să lăsăm aceasta "n seama filosofilor care !or 
cueta #i asupra acestui lucru+ n mod o%i#nuit, ci!ilia&ia actuală lasă această "ntre%are
 pe seama $nditorilor #i apoi dispre&uie#te sau apreciaă foarte pu&in ceea ce spun
ace#tia+ A#adar, de aceasta de!ine %ucuros numai capul uman, nu #i inima umană@ inima
umană resimte o nelini#te ner!oasă #i nu aune la o oarecare %ucurie a !ie&ii, siuran&ă
a !ie&ii, temelie a !ie&ii etc+ >in modul de $ndire pe care omenirea dea #i l'a "nsu#it "n
 prima treime a secolului al D'lea, care a o%&inut reultate a#a de randioase asupra
domeniilor din #tiin&ele naturii exterioare, nu se aune nicidecum la faptul de a putea
contri%ui cu ce!a la pătrunderea "n aceste două lucruri, "n caracterul enimatic al
corpului omenesc, "n caracterul enimatic al experien&elor sufletului omenesc fiic+ Bi
tocmai din "n&eleerea clară a acestor lucruri !ine antroposofia #i spune. >esiur,
$ndirea, a#a cum a e!oluat c$nd!a "n omenire, este lipsită de putere fa&ă de realitate@
c3iar dacă $ndim oric$t, noi nu putem inter!eni nemilocit cu $ndirea nici "n cel mai
mic e!eniment al naturii exterioare+ nsă numai cu $ndirea noastră noi nu putem
inter!eni nici "n propriul nostru oranism al !oin&ei+ 0re%uie să percepem temeinic doar
 

o dată "ntreaa neputin&ă a acestei $ndiri, #i atunci !om primi impulsul de a depă#i
această $ndire+

nsă nu o putem depă#i prin idei fantastice, nici nu putem "ncepe să reflectăm asupra
lumii dintr'un oarecare alt loc dec$t din $ndire+ Această $ndire este nepotri!ită+ Aici
este !or%a despre faptul că tocmai prin necesită&ile !ie&ii aunem de fapt să aflăm o
cale de a ie#i din această $ndire, prin care aceasta străpune mai profund existen&a,
realitatea+ *ar o asemenea cale se oferă numai prin ceea ce dumnea!oastră ăsi&i descris,
de exemplu, "n cartea mea Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare? ca
medita&ie+

 oi !rem să aducem astăi numai su% formă sc3ematică aceasta "naintea sufletului,
 pentru a oferi sc3i&a unui edificiu antroposofic, "ntr'un mod cu totul elementar+ Drem să
"ncepem iară#i cu ceea ce am "nceput acum douăeci de ani+ utem spune că medita&ia
constă "n a !ie&ui $ndirea "n alt mod dec$t se !ie&uie#te "n mod o%i#nuit+ Astăi !ie&uim
$ndirea astfel "nc$t ne lăsăm stimula&i din afară+ e dăruim realită&ii exterioare+ Bi "n
timp ce !edem #i auim #i apucăm etc+ o%ser!ăm cum, "n !ie&uire, preluarea impresiilor
exterioare se continuă oarecum "n $nduri+ e comportăm "n mod  pasiv "n $ndurile
noastre+ e dăruim lumii #i $ndurile ne !in+ rin această modalitate nu aunem
niciodată mai departe+ 7ste !or%a de faptul că "ncepem să vieţuim $ndirea+ oi facem
aceasta prin aceea că luăm un $nd simplu de controlat #i lăsăm acest $nd să fie
 preent "n con#tien&ă, concentrăm "ntreaa con#tien&ă asupra sa+

7ste complet indiferent ce "nseamnă acest $nd pentru lumea exterioară+ *mportant este
faptul de a ne concentra con#tien&a numai asupra acestui $nd, exclu$nd orice alte
!ie&uiri+ 7u spun că tre%uie să fie un $nd u#or de controlat+ Am fost "ntre%at o dată, de
către un om foarte "n!ă&at, cum se mediteaă+ 7u i'am expus un $nd extrem de simplu+
*'am spus că nu are importan&ă dacă $ndul semnifică o realitate exterioară oarecare+ 7l
tre%uia să $ndească. n&elepciune este "n lumină+ 7l tre%uia să folosească "ntreaa sa
 putere sufletească pentru aceasta, pentru a $ndi. n&elepciune este "n lumină+ >acă acest
lucru este acum ade!ărat sau fals nu are nici o importan&ă+ onteaă la fel de pu&in dacă
este un lucru de importan&ă mondială sau un oc, c$nd noi ne "ncordăm %ra&ul pentru a'l
 pune mereu "n mi#care+ oi ne fortificăm prin aceasta mu#c3ii %ra&elor noastre+ oi ne
fortificăm $ndirea, "n timp ce ne "ncordăm să exersăm mereu această acti!itate,
indiferent ce semnifica&ie are $ndul+ oi ne "ncordăm suflete#te mereu pentru a'l &ine
 preent "n con#tien&ă #i pentru a concentra toată !ia&a sufletească asupra lui, după cum
ne fortificăm for&a musculară a %ra&ului nostru, dacă o concentrăm mereu asupra acelei
acti!ită&i+ nsă noi tre%uie să a!em un $nd u#or de controlat+ ăci dacă nu'l a!em
suntem expu#i tuturor ranc3iunelor posi%ile ale orania&iei proprii+ ici nu se %ănuie#te
c$t de mare este for&a suesti!ă care pro!ine din astfel de reminiscen&e ale !ie&ii+ n
momentul "n care doar formulăm un $nd mai complicat !in din toate păr&ile posi%ile
for&e demonice care ne suereaă c$te ce!a "n con#tien&ă+ utem fi siuri că trăim "n
medita&ie, cu luciditate deplină, cu aceea#i luciditate cu care ne aflăm "n !ia&ă "n mod
o%i#nuit, c$nd suntem deplin con#tien&i, dacă a!em "ntr'ade!ăr un $nd u#or de
controlat, "n care nu se poate afla nimic altce!a dec$t ceea ce !ie&uim "n $nduri+

>acă preătim astfel medita&ia, atunci toată lumea dore#te să spună. 0u e#ti prionierul
unei autosuestii sau ce!a asernănător – acesta este, fire#te, un lucru fără sens+ Sinurul
lucru important este să reu#im să a!em un $nd u#or de controlat sau care să ac&ionee
cum!a "n noi printr'un impuls su%con#tient+ Acum depinde, fire#te – eu am spus adesea
 

aceasta –, ce fel de aptitudini are omul@ la unul dureaă mai mult la altul mai pu&in+
rintr'o asemenea concentrare, omul aune să'#i "ntărească !ia&a sufletească, "n măsura
"n care este !ia&ă sufletească $nditoare, să #i'o fortifice "n sine+ *ar reultatul de!ine
după c$t!a timp acela că omul nu'#i !ie&uie#te $ndirea ca "n con#tien&a o%i#nuită+ n
con#tien&a o%i#nuită, omul "#i !ie&uie#te $ndurile, astfel "nc$t ele se află neputincioase+
7le nu sunt dec$t $nduri+ rintr'o astfel de concentrare, omul aune să !ie&uiască
$ndurile "ntr'ade!ăr ca pe o fiin&ă interioară, la fel cum el !ie&uie#te "ncordarea
mu#c3iului său, la fel cum !ie&uie#te "ntinderea %ra&ului pentru a apuca un o%iect+
:$ndirea de!ine "n el o realitate+ 7l !ie&uie#te, pe măsură ce se formeaă, tot mai mult
un al doilea om "n sine, despre care nu #tia nimic "nainte+

Bi atunci "ncepe pentru om momentul "n care "#i spune. >a, eu sunt cel care se poate
contempla mai "nt$i din afară, la fel cum se contemplă lucrurile naturii+ 7u simt "n
interior, foarte "ntunecat, "ncordările mu#c3ilor mei, "nsă nu #tiu, de fapt, cum &$#nesc
$ndurile mele "n aceste "ncordări ale mu#c3ilor+ nsă dacă omul "#i fortifică $ndirea
a#a cum am descris, atunci el simte oarecum că "n fiin&a lui cure, se re!arsă, pulseaă
$ndirea fortificată+ 7l simte "n sine un al doilea om+ >ar aceasta este mai "nt$i o
desemnare a%stractă+ 7sen&ialul este că, "n momentul "n care omul simte "n sine acest al
doilea om, "ncep să'l interesee lucrurile din afara păm$ntescului, a#a cum l'au interesat
"nainte doar lucrurile păm$nte#ti+ n momentul "n care sim&i&i cum $ndul de!ine !ia&ă
interioară, c$nd "l sim&i&i cur$nd precum curen&ii respira&iei, dacă sunte&i aten&i la ei, "n
acel moment sim&i&i ce!a nou l$nă "ntreul dumnea!oastră omenesc+ =a "nceput, de
exemplu, dumnea!oastră sim&i&i. 7u stau pe picioarele mele+ Acolo os este solul+ Solul
mă &ine+ >acă el nu ar fi acolo #i ăm$ntul nu mi'ar oferi solul, eu ar tre%ui să mă
scufund "n ad$nc+ 7u stau pe ce!a+

Apoi, după ce !'a&i fortificat $ndirea "n sine, după ce "l sim&i&i pe cel de'al doilea om "n
sinea dumnea!oastră, atunci !ine momentul c$nd !ă interesa&i "n mod deose%it de acest
al doilea om, ceea ce !ă "nconoară păm$nte#te nu !ă mai intereseaă a#a mult ca
"nainte+ u ca #i c$nd omul ar de!eni un !isător, un fantast+ u auni la a#a ce!a, dacă
a!ansei "ntr'un mod interior clar #i onest la astfel de trepte ale cunoa#terii+ o&i re!eni
foarte %ine, cu toată experien&a de !ia&ă, "n cadrul !ie&ii o%i#nuite+ u de!ii un fantast
care spune. A3, eu am "n!ă&at să cunosc lumea spirituală, cea păm$ntească este de
!aloare inferioară, neesen&ială, eu mă "ndeletnicesc acum mai mult cu lumea spirituală+
-rm$nd o ade!ărată cale spirituală nu de!ii a#a, ci "n!e&i să pre&uie#ti !ia&a exterioară,
c$nd re!ii la ea+ *ar momentele c$nd omul iese din aceasta "n modul descris, #i c$nd
interesul se fixeaă pe al doilea om pe care l'a descoperit "n sine, acele momente nu pot
fi păstrate oricum, timp "ndelunat, căci ele sunt păstrate "n onestitate interioară@ pentru
aceasta este necesară o for&ă puternică, iar omul poate men&ine această for&ă, doar un
anumit timp, care "n eneral nu este foarte "ndelunat+

nsă această "ndreptare a interesului către cel de'al doilea om este leată de faptul că
am%ian&a spa&ială a ăm$ntului "ncepe să de!ină pentru om tot at$t de plină de
"nsemnătate c$t este "n mod o%i#nuit ceea ce se află os, pe ăm$nt+ Se #tie că suprafa&a
ăm$ntului "l &ine pe om+ Se #tie că ăm$ntul dă omului, din di!ersele renuri ale
naturii, su%stan&ele pe care tre%uie să le măn$nce, cu aceasta corpul men&in$ndu'#i
"nsufle&irea de care are ne!oie, prin 3rănire+ Se #tie cum, pe această cale, omul are
leătură cu natura păm$ntească+ A#a cum omul tre%uie să meară "n rădină pentru a'#i
culee de acolo c$te!a căpă&$ni de !ară, pentru a le ăti apoi, pentru a le m$nca, a#a
cum, a#adar, este de tre%uin&ă ceea ce se ăse#te afară, "n rădină, a#a cum aceasta are o
 

leătură cu ceea ce există mai "nt$i, drept om fiic, tot astfel "n!a&ă omul acum să
cunoască ce este strălucirea Soarelui, ce este lumina =unii, ce este sclipirea stelelor "n
 urul ăm$ntului+ *ar omul o%&ine, treptat, posi%ilitatea de a $ndi asupra a ceea ce se
află spa&ial "n urul ăm$ntului, a#a cum "nainte a $ndit referitor la corpul său fiic, cu
 pri!ire la am%ian&a sa fiică păm$ntească+

Bi omul "#i spune. eea ce por&i tu aici "n tine drept mu#c3i, drept oase, drept plăm$ni,
drept ficat etc+, aceasta are leătură cu căpă&$na de !ară sau cu faanul etc+ care se
ăsesc acolo, afară, "n lume+ eea ce "nsă tu por&i acum "n tine drept al doilea om, ceea
ce &i'ai con#tientiat prin fortificarea $ndirii tale, aceasta are leătură cu Soarele #i
=una, cu "ntreaa sclipire a stelelor, are leătură cu am%ian&a spa&ială a ăm$ntului+
4mul de!ine familiariat, de fapt, mai familiariat cu am%ia&a spa&ială a ăm$ntului
dec$t era familiariat ca om o%i#nuit cu am%ian&a păm$ntească, dacă el nu cum!a este
c3iar iienist alimentar sau ce!a asemănător+ 4mul o%&ine, "ntr'ade!ăr, o a doua, "nainte
de toate, a doua lume spa&ială+ 4mul "n!a&ă să se e!aluee ca locuitor al lumii stelare,
tot a#a cum "nainte s'a e!aluat ca locuitor al ăm$ntului+ ai "nainte el nu s'a e!aluat ca
locuitor al lumii stelare, căci #tiin&a care nu mere p$nă la fortificarea $ndirii nu
i%ute#te să aducă omului con#tien&a că el, ca un al doilea om, are o asemenea leătură
cu am%ian&a spa&ială a ăm$ntului cum are ca om fiic cu ăm$ntul fiic+ Btiin&a nu
cunoa#te aceasta+ 7a calculeaă, dar ceea ce de!ăluie calculul astrofiicii etc+ oferă
doar lucruri care pe om de fapt nu'l intereseaă, care satisfac cel mult setea sa de a
cunoa#te+ ăci, "n definiti!, ce importan&ă are pentru om ceea ce !ie&uie#te el interior,
dacă #tie cum "#i poate imaina – că de potri!it tot nu se potri!e#te –, cum o poate face
acum, că ne%uloasa spirală din constela&ia /$inele de !$năoare a luat na#tere sau
e!olueaă "ncă #i astăi "n formarea sa+ Aceasta nu'l intereseaă pe om+ 4mul se
raporteaă la lumea stelară, la fel cum s'ar raporta la lumea păm$ntească o fiin&ă
oarecare fără corp, care ar !eni de unde!a #i ar ă%o!i pe ăm$nt, care nu ar necesita
asimilarea nici unui aliment etc+, care nu ar a!ea ne!oie nici de ăm$nt ca să locuiască
 pe el etc+ nsă, "n realitate, omul de!ine dintr'un simplu cetă&ean al ăm$ntului un
cetă&ean al osmosului, dacă "#i fortifică $ndirea "n acest fel+

*ar acum ia na#tere un con&inut foarte precis al con#tien&ei+ *a fiin&ă con&inutul de

con#tien&ă@ acesta poate fi caracteriat "n următorul mod+ oi spunem. Captul că
cerealele, căpă&$nile de !ară există, aceasta este %ine pentru noi, ele ne construiesc
corpul fiic, dacă "mi este "năduit să folosesc această expresie care nu este tocmai
corectă, potri!it concep&iei enerale tri!iale că ele ne construiesc corpul fiic+ Bi eu
constat o anumită leătură "ntre ceea ce se află acolo afară "n di!ersele renuri ale
naturii #i corpul meu fiic+

>ar, cu $ndirea fortificată, eu "ncep să constat tot o astfel de rela&ie "ntre cel de'al
doilea om care trăie#te "n mine #i ceea ce ne "nconoară "n spa&iul extrapăm$ntesc+ n
cele din urmă "mi spun. >acă ies afară noaptea #i mă folosesc numai de oc3ii mei
o%i#nui&i, nu !ăd nimic+ >acă ies afară iua, lumina Soarelui cea extrapăm$ntească "mi
face !ii%ile toate lucrurile+ =a "nceput eu nu #tiu nimic+ >acă mă limite doar la
ăm$nt, atunci #tiu. aici este o căpă&$nă de !ară, acolo este un cristal de cuar&+ 7u le
!ăd pe am$ndouă prin intermediul luminii solare, dar pe ăm$nt mă intereseaă numai
deose%irea dintre căpă&$na de !ară #i cristalul de cuar&+

Acum "ncep să #tiu. eu "nsumi sunt făcut ca al doilea om, din ceea ce "mi face !ii%ile
căpă&$na de !ară #i cristalul de cuar&+ Acesta este un salt foarte important pe care "l face
 

omul "n con#tien&a sa+ 7ste o metamorfoă completă a con#tien&ei+ Bi de aici "nainte
omul "ncepe să'#i spună. >acă stai pe ăm$nt, !ei fiicul care are leătură cu corpul
tău fiic@ dacă "&i fortifici $ndirea, la fel cum "nainte pentru tine fiicul ăm$ntului era
o lume care te interesa, tot a#a aune existen&a spa&ială extapăm$ntească o lume care te
intereseaă, #i anume pe tine #i pe omul pe care l'ai descoperit "n tine, apoi, a#a cum "i
atri%ui lumii fiice oriinea corpului tău fiic, !ei atri%ui eterului cosmic prin ale cărui
acti!ită&i aun !ii%ile lucrurile păm$nte#ti o a doua existen&ă+ *ar tu !or%e#ti acum din
experien&a ta astfel, "nc$t spui că ai corpul tău fiic #i că ai corpul tău eteric+ u face,
fire#te, con&inutul unei cunoa#teri dacă omul doar sistematieaă #i $nde#te că el este
constituit din di!erse mădulare, ci repreintă o ade!ărată "n&eleere numai dacă cuprini
"ntreaa metamorfoă a con#tien&ei, care ia na#tere prin aceea că omul descoperă "n sine
"ntr'ade!ăr un al doilea om+

7u "ntind %ra&ul meu fiic, iar m$na mea fiică cuprinde un o%iect+ Simt oarecum
curentul care apucă aici+ rin această fortificare a $ndului se simte cum acesta, mo%il
"n sine, produce "n om #i un fel de pipăire, un fel de pipăire care trăie#te acum, de
asemenea@ "ntr'un oranism, "n oranismul eteric, "n oranismul suprasenorial delicat
care se află #i el aici la fel ca oranismul fiic, care nu are "nsă leătură cu  pământescul ,
ci cu extrapământescul +

Acum !ine momentul c$nd e#ti o%liat să mai co%ori o treaptă, "ntruc$t mai "nt$i, printr'
o astfel de $ndire imainati!ă, "n modul cum am descris eu, se aune dea p$nă la a
sim&i "n sine această pipăire interioară a celui de'al doilea om, se aune, de asemenea,
#i p$nă la a !edea aceasta "n leătură cu "ntinderile eterului cosmic, dar dumnea!oastră
nu tre%uie să !ă repreenta&i su% aceste cu!inte dec$t cele despre care eu tocmai am
!or%it, nelu$nd de nicăieri un alt con&inut pentru aceasta+ nsă pentru a trece mai departe
e#ti o%liat acum să re!ii la con#tien&a o%i#nuită+

A#adar, !ede&i dumnea!oastră, este necesar, dacă $ndim la corpul fiic al omului "n
modul "n care tocmai l'am descris acum, să ne "ntre%ăm. um se situeaă de fapt acest
corp fiic al omului fa&ă de am%ian&ăE 7l se situeaă, fără "ndoială, "ntr'o anumită rela&ie
cu am%ian&a ăm$ntului fiic, dar cumE

>acă luăm "n considerare cada!rul – el este #i o imaine exactă a omului fiic din
timpul !ie&ii –, da, atunci !edem "n contururi precise ficatul, splina, rinic3iul, inima,
 plăm$nul, oasele, mu#c3ii, fi%rele ner!ilor+ Acestea pot fi desenate, ele au contururi
 precise+ rin aceasta este asemănător solidelor, asemănător celor ce apar "n forme fixe+
nsă cu această conturare "n oranismul uman lucrurile se preintă astfel+ u există
nimic mai amăitor dec$t acele manuale care trateaă astăi despre anatomie sau
fiioloie, căci oamenii aun la con!inerea. aici este un ficat, aceasta este inima etc+,
ei !ăd toate acestea "n contururi precise #i "#i imaineaă că aceste contururi sunt
esen&iale+ 4mul "#i imaineaă oranismul său ca un conlomerat de lucruri solide+ 7l
nu este deloc a#a, cel mult 1;L din oranismul omului este constituit din lucruri solide,
restul de 9;L nu sunt solide, ci sunt lic3ide sau c3iar aoase+ 4mul este cel pu&in 9;L
apă, c$nd este !iu, astfel "nc$t se poate spune. 4mul apar&ine, potri!it corpului său fiic,
ăm$ntului solid, ceea ce "n special $nditorii mai !ec3i au numit ăm$nt+ Apoi "ncepe
ceea ce este lic3id "n om, iar "n #tiin&a exterioară, de asemenea, nu se !a aune la o
concep&ie ustă despre om mai "nainte de a se distine omul solid "n sine #i apoi omul
lic3id, această unduire #i mi#care interioară "n care aceasta există "ntr'ade!ăr ca "ntr'o
mică mare+
 

nsă ăm$ntul are o influen&ă propriu'isă asupra omului numai cu pri!ire la ceea ce
este solid "n el+ ăci #i afară, "n natură, dumnea!oastră pute&i !edea cum acolo unde
"ncepe starea lic3idă apare "ndată o for&ă de modelare care ac&ioneaă cu o foarte mare
uniformitate+

>acă lua&i "n considerare tot lic3idul ăm$ntului nostru, apa lui, atunci aceasta este o
 picătură mare+ >acă apa se poate modela li%er, atunci ea aune su% formă de picătură+
retutindeni, starea lic3idă aune su% formă de picătură+

eea ce este păm$nt, solid, noi icem astăi că apare "n forme precise care se pot
recunoa#te ca forme aparte+ Starea lic3idă are "ntotdeauna năuinia de a aune su%
formă de picătură, de a lua formă de sferă+

um !ine astaE >acă dumnea!oastră studia&i picătura, fie că e mică, fie că e mare ca
ăm$ntul, !e&i putea spune că ea este imainea "ntreului -ni!ers+ Această afirma&ie
este desiur falsă conform concep&iilor actuale o%i#nuite, "nsă este corectă conform
 punctului de !edere (!om !edea "n !iitor cum este ustificat acest punct de !edere) că
-ni!ersul ne apare ca o sferă oală "n care pri!im+

4rice picătură, fie că este mică sau mare, ne apare ca o reflectare a "nsu#i -ni!ersului+
>acă dumnea!oastră lua&i "n considerare picătura de ploaie sau dacă lua&i "n considerare
toate apele ăm$ntului, atunci !ede&i la suprafa&ă o imaine a -ni!ersului+ >e "ndată ce
se intră "n starea lic3idă nu se mai poate explica această stare prin intermediul for&elor
 păm$nte#ti+ >acă !e&i face eforturi nesf$r#ite sau !e&i !rea să explica&i cu con#tien&a
forma sferică a apelor ăm$ntului, din for&ele păm$nte#ti "nsele, atunci !e&i afla c$t de
adarnice sunt aceste eforturi+ rin for&a de atrac&ie păm$ntească etc+ nu se explică
forma sferică a apelor ăm$ntului+ Corma sferică a apelor ăm$ntului nu se explică prin
for&a de atrac&ie, ci prin apăsare din afară+ Aunem p$nă la a "n&elee, #i "n natura
exterioară, că pentru explicarea stării lic3ide tre%uie să ie#im din sfera păm$ntescului+
Bi, prin aceasta, aunem la "n&eleerea felului cum se preintă situa&ia "n caul omului+

At$ta timp c$t răm$ne&i la ceea ce este solid "n om, pute&i răm$ne la păm$ntesc dacă
!re&i să "n&elee&i forma sa+ n momentul c$nd !ă apropia&i de ceea ce este lic3id "n el,
a!e&i ne!oie de cel de'al doilea om acti!, la care aune&i prin $ndirea fortificată+

Acum re!enim la păm$ntesc+ oi aflăm solidul "n om+ 7xplicăm aceasta cu $ndurile
noastre o%i#nuite+ u putem "n&elee, potri!it formei sale, ceea ce este lic3id "n om dacă
nu $ndim acti! "n el pe acest al doilea om, pe care "l sim&im, "n $ndirea fortificată din
noi "n#ine, drept corpul eteric al omului+

Atunci putem spune. 4mul fiic ac&ioneaă "n solid, omul eteric ac&ioneaă "n lic3id+
4mul eteric este prin aceasta "ncă ce!a independent, fire#te@ "nsă, pentru a ac&iona,
mediul său este lic3idul+

*ar acum să merem mai departe+ :$ndi&i'!ă că am auns, "ntr'ade!ăr, at$t de departe
"nc$t !ie&uim interior această $ndire fortificată, deci !ie&uim omul eteric, acest al doilea
om@ aceasta presupune că noi de!oltăm o impulsi!itate interioară puternică+

>umnea!oastră #ti&i, desiur, că dacă faci un mic efort po&i să'&i permi&i nu numai să'&i
impulsionei $ndirea, ci c3iar să'&i interici $ndurile+ o&i "nceta de a $ndi+ >e
 

aceasta se "nrie#te oraniarea fiică+ >acă omul este o%osit #i adoarme, el "nceteaă
să $ndească+ Acum, este mai reu să stină din nou "n mod !oit ceea ce a transpus
omul "n sine, cu tot efortul, această $ndire fortificată, reultatul meditaiiei+ -n $nd
neputincios, o%i#nuit, este relati! u#or de stins+ 4mul răm$ne ata#at #i mai mult, "n mod
interior'sufletesc, de ceea ce a de!oltat acolo "n sine printr'o $ndire fortificată+ 7l
tre%uie să poată do%$ndi o for&ă mai mare, pentru a putea din nou elimina aceasta+
Atunci "nsă, inter!ine ce!a deose%it+

>acă de&ine&i $ndirea o%i#nuită, da, aceasta este stimulată de am%ian&ă sau de
amintirile despre am%ian&ă+ >acă parcure&i un drum oarecare de $ndire, atunci mai
există #i lumea+ >acă adormi&i, atunci ea este de asemenea "ncă aici+ nsă dumnea!oastră
tocmai !'a&i "năl&at din această lume a !ii%ilită&ii "n $ndirea fortificată+ D'a&i pus "n
leătură cu am%ian&a spa&ială extrapăm$ntească+ >umnea!oastră !ă pri!i&i acum "n
rela&ie cu stelele, la fel cum mai "nainte !'a&i pri!it "n rela&ie cu renurile naturii din ur+
D'a&i pus "n rela&ie cu toate acestea+ Acum pute&i reprima toate acestea+ >ar, "n timp ce le
reprima&i nici lumea exterioară nu este aici, "ntruc$t dumnea!oastră tocmai !'a&i
"ndreptat interesul spre această con#tien&ă fortificată+ Atunci, lumea exterioară nu este
aici+ >umnea!oastră aune&i la ceea ce se poate numi conştienţă vidă+ on#tien&a
o%i#nuită cunoa#te !idul con#tien&ei doar "n somn@ atunci, "nsă, este incon#tien&ă+

Aceasta este ce a atins omul acum. a răm$ne pe deplin con#tient, a nu a!ea nici o
impresie senorială exterioară, #i, cu toate acestea, a nu adormi, doar a !e3ea+ >ar
omul nu răm$ne doar trea+ Acum, dacă el opune con#tien&a oală indefinitului,
nedefinitului "n eneral, pătrunde "năuntru, "n lumea spirituală propriu'isă+ 7l spune.
Aceasta !ine aici+ n timp ce mai "nainte a pri!it numai "n afară, "n am%ian&a fiică
extrapăm$ntească care este de fapt am%ian&a eterică, "n timp ce omul a pri!it spa&ialul,
acum pătrunde "năuntru, ca din depărtări nedefinite, prin osmos, din toate păr&ile, ce!a
nou, spiritualul popriu'is+ Spiritualul !ine "năuntru de la capătul lumii, a%ia după ce
omul a parcurs acest drum, pe care l'am descris+

*ar acum se adauă la metamorfoa de mai "nainte a con#tien&ei o a treia metamorfoă+

4mul "#i spune. 0u por&i corpul tău fiic #i corpul tău eteric pe care l'ai cuprins "n
$ndirea fortificată, #i por&i "ncă ce!a (eu !or%esc din lumea aparen&ei, noi !om !edea "n
ilele următoare "n ce măsură este "ntemeiat să !or%im, "n timp ce se spune despre
eteric. 7l a !enit din această lume a spa&ialului, "nsă ceea ce este afară !ine "năuntru din
nedefinit, omul pierde con#tienta că aceasta !ine din spa&ial) ce te pătrunde ca un al
treilea om+ Acesta se apropie prin eterul osmosului, "l pătrunde pe om ca un al treilea
om+ *ar omul "ncepe să !or%ească din experien&ă, pe drept cu!$nt, despre aceasta. a
existat primul om, omul fiic@ al doilea om, omul eteric@ al treilea om, omul astral (nu !ă
 poticni&i de cu!inte, #ti&i că nu tre%uie s'o face&i)+ 4mul poartă "n sine omul astral, al
treilea om+ Acesta !ine din spiritual, nu numai din eteric+ 4mul poate !or%i despre
corpul astral, despre omul astral+

Bi acum să continuăm+ 7u !reau numai să amintesc aceasta "n "nc3eiere, pentru a

continua m$ine+ Acum omul "#i ice. 7u inspir, eu "mi folosesc respita&ia la oraniarea
mea internă, eu expir – este ade!ărat că ceea ce "#i repreintă lumea ca un amestec, un
amestec de oxien #i aot, !ine #i pleacăE

Dede&i dumnea!oastră, ceea ce aici !ine #i pleacă este alcătuit, conform concep&iilor
ci!ilia&iei actuale, din oxien #i aot fiic #i alte c$te!a componente+ nsă cel care, pe
 

 %aa con#tien&ei !ide, aune să !ie&uiască această apropiere a spiritualului prin

intermediul eterului, acela !ie&uie#te, "n inspira&ie, ceea ce nu este creat numai din eter,
ci #i din ce!a din afara eterului, din spiritual+ *ar omul se deprinde să recunoască treptat,
"n procesul respira&iei, o influen&ă spirituală+ 7l "n!a&ă să recunoască, să spună. 0u ai un
corp fiic+ Acesta inter!ine "n solid@ acesta este mediul său+ 0u ai corpul tău eteric+
Acesta inter!ine "n lic3id+ rin faptul că tu e#ti un om care nu este doar omul solid,
omul lic3id, ci por&i "n tine #i omul din aer, ceea ce este aos, poate inter!eni cel de'al
treilea, omul astral+ rin această su%stan&ialitate de pe ăm$nt, prin aos, inter!ine
omul astral+

 iciodată nu se "n&elee cu $ndirea o%i#nuită ceea ce este oraniarea lic3idă "n om,
care are "n sine o !ia&ă reulată, "nsă o !ia&ă ne"ncetat !aria%ilă, ne"ncetat fluctuantă@
ceea ce este omul lic3id este "n&eles numai cu $ndirea fortificată@ cu $ndirea o%i#nuită
"n&eleem omul conturat+ Bi pentru că anatomia #i fiioloia noastră &in seama doar de
omul o%i#nuit, atunci ele "nseamnă ece procente din om+ >ar ceea ce este omul ca om
lic3id este "ntr'o mi#care ne"ncetată, nu indică niciodată un contur sta%il+ Aici este a#a,
acolo altfel, aici este lun, acolo scurt+ eea ce este "n mi#care ne"ncetată nu cuprinde&i
cu no&iuni conturate, calculate, cuprinde&i cu no&iuni care sunt mo%ile "n sine, sunt
imaini+ 4mul eteric din omul lic3id "l cuprinde&i "n imaini+ *ar pe cel de'al treilea om,
omul astral, care ac&ioneaă "n omul aos, pe el "l "n&elee&i doar dacă "l cuprinde&i nu
numai "n imaini, ci dacă "l cuprinde&i #i "ntr'un alt mod+ >acă a!ansa&i "n medita&ia
dumnea!oastră, mereu mai departe – iar eu descriu prin aceasta procesul de medita&ie
occidental –, atunci o%ser!a&i, dintr'un anumit punct al exerci&iului dumnea!oastră, că
respira&ia de!ine ce!a percepti%il muical+ Dă trăi&i respira&ia ca muică interioară+
>umnea!oastră !ă !ie&ui&i ca "ntre&esu&i #i stră%ătu&i de muică interioară+ e cel de'al
treilea om, care fiic este omul de aer, spiritual este omul astral, "l !ie&uie&i drept
muicalitate interioară+ >umnea!oastră cuprinde&i aici respira&ia+

:$nditorul oriental a făcut aceasta direct, "n timp ce s'a concentrat asupra respira&iei, #i'
a făcut respira&ia nereulată pentru a o%ser!a modul "n care aceasta trăie#te #i ure#te "n
om+ Astfel el s'a antrenat pentru a aune direct la cuprinderea celui de'al treilea om+

n acest fel aunem la ceea ce este acest al treilea om #i putem spune. rintr'o
aprofundare a "n&eleerii, printr'o fortificare a "n&eleerii, aunem p$nă la a distine la
om mai "nt$i corpul fiic care trăie#te "n forme solide pe ăm$nt #i se află de asemenea
"n leătură cu renurile păm$nte#ti, apoi omul lic3id, "n care trăie#te "nsă "ntotdeauna un
eteric mo%il care poate fi priceput doar "n imaini, "nsă "n imaini care sunt mo%ile,
 plastică mo%ilă@ de asemenea, pe cel de'al treilea om, cel astral, care'#i are imainea sa
fiică "n tot ceea ce face curentul de inspirare+ Acest curent intră, cuprinde oraniarea
internă, se răsp$nde#te, lucreaă, se transformă, se re!arsă din nou afară+ 7ste o
de!oltare minunată care nu se poate desena+ el mult sim%olic, dar "n realitate nu+ =a
fel de pu&in pute&i dumnea!oastră sc3i&a aceasta cum pute&i desena sunetele unei !iori+
n mod sim%olic pute&i, dar tre%uie să "ndrepta&i spre aceasta auul muical pentru ca să
asculta&i interior+ u ascultarea sonoră exterioară, ci ascultarea muicală interioară
tre%uie s'o diria&i+ 0re%uie să aui&i interior urirea respira&iei+ 0re%uie să aui&i interior
corpul astral al omului+ Acesta este cel de'al treilea om+ 7ste acel om pe care noi "l
"n&eleem dacă a!ansăm la con#tien&a !idă #i această con#tien&ă !idă o lăsăm să se
umple cu ceea ce ne este inspirat+
 

A#adar, lim%aul este "ntr'ade!ăr mai intelient dec$t sunt oamenii, "ntruc$t lim%aul
!ine din lumi !ec3i+ Captul că omul a numit c$nd!a respira&ia inspira&ie are temeiul său
ad$nc, a#a cum, "n eneral, cu!intele lim%ii noastre spun mult mai mult dec$t sim&im
astăi c$nd !or%im despre con#tien&a noastră a%stractă+

Acestea sunt lucrurile care ne'au putut conduce mai "nt$i la cele trei mădulare ale naturii
umane, la corpul fiic, la corpul eteric, la corpul astral, care se manifestă prin omul de
aer, omul lic3id, omul solid, care "#i au contraimainile lor fiice "n forma&iunile omului
solid, "n confiura&iile sc3im%ătoare ale omului lic3id, "n ceea ce stră%ate omul ca o
muică interioară ce poate fi !ie&uită "n sim&ire+ ea mai frumoasă imaine a acestei
muici interioare este sistemul ner!os+ Acesta este construit mai "nt$i din corpul astral+
din muica interioară+ >e unde sistemul ner!os preintă această formă deose%ită.
mădu!a spinării, la care se articuleaă di!ersele fi%re+ 0oate acestea oferă "mpreună o
structură muicală minunată, care ac&ioneaă ne"ncetat "n om, ac&ioneaă "n sus, spre
cap+

4 "n&elepciune stră!ec3e ce era "ncă !ie "n lumea elenă sim&ea "n interiorul omului acest
instrument minunat care există aici, căci prin mădu!a spinării pătrunde "n sus aerul
inspirat+ Aerul pe care'l inspirăm intră "n canalul mădu!ei spinării, se ridică spre creier+
Această muică este realiată efecti!, numai că răm$ne necunoscută omului+ 7l ăse#te
doar ceea ce se ridică sus, "n con#tien&ă+ Acolo este lira lui Apolo, acest instrument
muical interior pe care l'a recunoscut "n&elepciunea instincti!ă din om+ 7u am atras
aten&ia mai "nainte asupra acestor lucruri, "nsă am !rut să fac acum un reumat despre
ceea ce a fost de!oltat "n decursul a douăeci #i unu de ani "n interiorul Societă&ii
noastre+

$ine !oi trece mai departe, la cel de al patrulea mădular al naturii umane, al
orania&iei 7ului propriu'is, pentru a arăta apoi cum se leaă aceste diferite mădulare
ale naturii umane cu !ia&a omului pe ăm$nt #i cu a#a'numita !ia&ă !e#nică supra sau
extraterestră+

CONFERINŢA a V-a
IUBIREA CA FORŢĂ DE CUNOAŞTERE.
ORGANIZAREA-EU A OMULUI

Am arătat cum este constituit omul, din corp fiic, corp eteric, corp astral, #i cum se
 poate aune, printr'un anumit exerci&iu al propriilor for&e de cunoa#tere, al for&elor
sim&irii #i ale !oin&ei, p$nă acolo "nc$t să se o%&ină o "n&eleere profundă a acestei
alcătuiri a omului+ Această alcătuire, pe care o descoperim la om, o ăsim #i "n lumea
exterioară+ 0re%uie doar să ne fie clar că este o diferen&ă considera%ilă "ntre ceea ce
ăsim "n lumea din afara omului, deci "n lumea extraumană, #i "n lumea interioară a
omului "nsu#i+

>acă noi contemplăm lumea fiic, #i o putem contempla propriu'is numai "n leătură
cu existen&a solidă, păm$ntească, aunem să distinem di!ersele su%stan&e+ u este
necesar să intru "n detalii+ >umnea!oastră #ti&i, desiur, că dacă !ine anatomistul #i
examineaă ce a mai rămas din omul !iu, după ce acesta a trecut prin poarta mor&ii,
 

cada!rul, el nu are ne!oie (cel pu&in crede că nu are ne!oie, #i p$nă la o anumită limită
are dreptul să creadă a#a) să $ndească la altce!a dec$t la su%stan&ele păm$nte#ti pe care
le ăse#te #i "n existen&a extraumană+ 7l examineaă ceea ce se ăse#te "n existen&a
extraumană ca săruri, ca acii, ca alte su%stan&e compuse sau simple, examineaă apoi
ceea ce con&ine oranismul uman+ Bi nu consideră necesar să'#i lărească cuno#tin&ele
sale fiice, cuno#tin&ele sale c3imice+

>eose%irea iese "n e!iden&ă numai dacă omul contemplă lucrurile mai mult "n eneral,
dacă de!ine atent tocmai la ceea ce eu am accentuat cu multă insisten&ă. că acest
oranism omenesc, "n sintea sa completă, ca totalitate, nu poate fi men&inut ca "ntre de
către natura extraomenească, ci este supus distruerii+ Astfel "nc$t noi putem spune. n
fiicul solid, păm$ntesc, noi nu ăsim o deose%ire foarte mare "n primul r$nd "ntre ceea
ce este extraomenesc #i ceea ce este intraomenesc+ >eose%irea mai mare noi tre%uie să o
recunoa#tem "nsă "n ceea ce este eteric+

7u !'am atras aten&ia, după aceea, cum pri!e#te etericul propriu'is "n os, spre noi, din
lumea extrapăm$ntească #i cum din eteric totul, fie că este o picătură mare sau mică,
este făcut rotund, este făcut sferic+ *ar această tendin&ă, de a plăsmui sfericul din for&ele
de leătură ale etericului, se extinde #i asupra corpului eteric al omului+ >e fapt, "n ceea
ce pri!e#te corpul nostru eteric, a!em de luptat ne"ncetat – desiur că toate acestea se
 petrec "n su%con#tient – pentru a "n!ine forma sferică+ orpul eteric uman, a#a cum
este el acum, este %ine adaptat "n forma sa, "n confiura&ia sa corpului fiic uman+ 7l nu
are limite prea consistente, el este mo%il "n sine@ "nsă noi putem deose%i "n el #i o
reiune a capului, o reiune a trunc3iului, !a reiunea mem%relor@ acolo corpul eteric
se estompeaă+ Astfel, dacă noi mi#căm un %ra&, corpul eteric, care se adapteaă de
o%icei formei oranismului omenesc, iese numai pu&in deasupra, "n timp ce %ra&ul se
separă "n os+ Acest corp eteric are "nsă "n -ni!ers, "n osmosul propriu'is, tendin&a de
a primi formă sferică+ mpotri!a acestei forme sferice tre%uie să lupte tocmai ceea ce
există "n om ca fiin&ă superioară, omul astral #i omul'eu+ Această fiin&ă modeleaă "n
afară, din forma sferică, această formă care se adapteaă confiura&iei umane+ Astfel
"nc$t noi putem spune. 4mul se situeaă, ca om eteric, "n lumea eterică enerală "n a#a
fel "nc$t el reune#te "n sine o formă specifică din eteric, "n timp ce, de ur "mpreur, tot
etericul tinde, "n măsura "n care intră "n discu&ie confiura&ia, să plăsmuiască sfericul din
lic3id+ =a om lic3idul de!ine, dacă mă pot exprima astfel, c3iar antropomorf, "nsă
aceasta prin for&e interioare+ Aici, for&ele interioare lucreaă "mpotri!a for&elor
exterioare cosmice+

Această acti!itate este #i mai !iuroasă la omul astral+ Astralul se re!arsă "n interior ca
din nedefinit, cum !'am arătat ieri+ *ar acest astral ac&ioneaă "n existen&a păm$ntească
extraumană, re!ărs$ndu'se spre interior, astfel "nc$t el fortifică din ăm$nt, "n afară,
forma plantelor, care arată mai clar acest efect al astralului+ ăci for&ele astrale sunt,
desiur, cele care extra plantele din ăm$nt+ lantele "nsele au doar un corp eteric@ "nsă
for&ele astrale sunt cele care le extra din ăm$nt+ =a om, corpul astal este extraordinar
de complicat, #i omul "l percepe "ntr'ade!ăr cum l'am descris eu ieri, ca o muicalitate
interioară, ca o !ia&ă "n!$rteită, ca o !ia&ă &esătoare, ca o mo%ilitate interioară #i tot ceea
ce, dacă mă pot exprima astfel, este muică sim&ită, percepută@ "n acela#i timp omul
ăse#te tot astralul celălalt, din afară, nă!ălind radial+ *ar toată această nă!ălire radială
este trasformată "n forma astrală omenească+ n acest ca, ies la i!eală lucruri
complicate+
 

Să spunem, de exemplu, că ar nă!ăli ce!a de natură astrală din această parte@ natura
umană modeleaă acest astral "n cele mai di!erse forme, pentru a'l o%lia să'l ser!ească
#i pentru a'l "ncorpora, astfel "nc$t omul "#i o%&ine prin constr$nere corpul său astral
din for&ele astrale care nă!ălesc radial, am putea spune, "n existen&a sa proprie
interioară+

A#adar, !ede&i dumnea!oastră, se poate spune. >acă omul "#i "ntoarce pri!irea cu
acuitate crescută sufletesc'spirituală "n afară, spre osmos, atunci prime#te dea
concep&ia etericului #i de asemenea impresia că etericul este ceea ce face ca noi să
tindem a ne "ndepărta de ăm$nt@ "n timp ce noi suntem &inu&i "mpreună cu ăm$ntul
 prin atrac&ia lui ra!ita&ională, tindem a ne "ndepărta prin intermediul etericului+ n
tendin&a de "ndepărtare este de fapt acti! etericul+ >umnea!oastră a!e&i ne!oie, pe l$nă
aceasta, să $ndi&i următorul lucru. creierul uman c$ntăre#te aproximati! 1 5;; de
rame+ 4 cantitate care c$ntăre#te 1 5;; de rame, care ar apăsa pe !asele san!ine
su%&iri aflate su% creier, le'ar stri!i complet+ >acă creierul nostru ar c$ntări, "ntr'ade!ăr,
1 5;; de rame "n omul !iu, nu am putea a!ea, fire#te, !asele san!ine care se află su%
creier+ nsă "n interiorul omului !iu creierul c$ntăre#te cel mult 2; de rame+ reierul
de!ine mult mai u#or, pentru că el "noată "n lic3idul cere%ral #i, din caua reută&ii apei
delocuite, de!ine u#or, nemaipomenit de u#or@ astfel ac&ioneaă creierul de fapt,
tin$nd să se "ndepărtee de om+ *ar "n această tendin&ă de "ndepărtare ac&ioneaă
etericul+ Astfel "nc$t se poate spune. 0ocmai la creier se manifestă extrem de prenant
ceea ce există "n caul de fa&ă+

reierul dumnea!oastră "noată "n lic3idul cere%ral+ rin aceasta masa lui se reduce de la
1 5;; de rame la numai circa 2; de rame+ >eci creierul nostru c$ntăre#te numai circa
2; de rame, participă a#adar cu o masă extraordinar de mică la corporalitatea noastră
fiică+ n acest ca, etericul ăse#te nemaipomenit de multe posi%ilită&i de a ac&iona "n
sus+ :reutatea ac&ioneaă "n os, "nsă ea este anulată+ n lic3idul cere%ral se de!oltă "n
special totalitatea for&elor eterice care ne "ndepărteaă de ăm$nt+ >acă am fi o%lia&i să
 purtăm corpul nostru fiic cu toate for&ele sale de reutate, am a!ea un sac de cărat+ nsă
fiecare corpuscul de s$ne "noată, pierde din reutatea sa+

7ste o cunoa#tere !ec3e această pierdere de reutate "n lic3id+ >umnea!oastră #ti&i că a
fost atri%uită lui Ar3imede "n antic3itate+ 7l s'a scăldat o dată #i a o%ser!at, pe c$nd
"ntindea piciorul afară din apă, cu c$t este mai reu dec$t atunci c$nd "l &inea "n apă, #i
atunci a striat. Am aflat? 7!riHa+ Am aflat? Bi anume, că "n lic3id orice corp de!ine mai
u#or cu o reutate eală cu aceea a masei de lic3id pe care o delocuie#te+ >acă
dumnea!oastră !ă repreenta&i, a#adar, pe Ar3imede "n apa de %aie, #i apoi acel picior
format din apă, piciorul fiic !a fi cu at$t mai u#or "n apă cu c$t c$ntăre#te acest picior
de apă+ u at$t !a fi el mai u#or "n apă+ 0ot astfel de!ine creierul nostru "n lic3idul
cere%ral mai u#or cu reutatea lic3idului cefalora3idian care corespunde mărimii
creierului, a creierului fiic+ Aceasta "nseamnă că reutatea este redusă de la 1 5;; de
rame la 2; de rame+ Aceasta se nume#te "n fiică for&ă ascensională+ >eci, "n această
tendin&ă de "ndepărtare prin lic3id ac&ioneaă etericul, "n timp ce astralul este stimulat "n
 primul r$nd prin respira&ie, prin care aerul intră "n oranismul uman+ Bi, "n timp ce aerul
trece pe drumul său prin om #i aune "ntr'o stare nemaipomenit de fin pul!eriată "n
cap, "n această dispersie a aerului, oraniare a aerului, ac&ioneaă astralul+
 

Astfel se poate !edea efecti! fiicul "n su%stan&ă, "n su%stan&a solidă, păm$ntoasă@ "n
lic3id, #i anume "n felul "n care se desfă#oară ac&iunea sa "n om, se poate !edea etericul,
iar "n ceea ce este aer, astralul+

0raedia materialismului constă "n faptul că el nu #tie nimic despre materie, cum
ac&ioneaă ea "n realitate "n di!ersele domenii ale existen&ei+ Acesta este c3iar un lucru
uimitor, că materialismul este at$t de ne#tiutor "n ceea ce pri!e#te materia+
aterialismul nu #tie a%solut nimic despre ac&iunea materiei, pentru că despre aceasta se
află doar dacă se ia "n considerare spiritualitatea acti!ă din materie, spiritualitate care
repreintă for&e+

Bi a#a este. dacă se a!anseaă prin medita&ie către cunoa#terea imainati!ă, despre care
!'am !or%it dea, atunci "n orice urire a apei pe ăm$nt se ăse#te concomitent etericul+
naintea unei cunoa#teri autentice, este o nai!itate a crede că, "n tot ceea ce ure#te acolo
 – dacă lua&i "n considerare oceanul, apa curătoare, ce&urile ascendente, picăturile de apă
descendente, norii "n formare, dacă lua&i "n considerare toate acestea "mpreună –, fa&ă de
o cunoa#tere autentică, este con&inut doar ceea ce #tiu fiicianul #i c3imistul despre apă+
ăci, "n tot ceea ce există acolo afară "n picătura imensă a ăm$ntului de apă, "n ceea ce
urcă ne"ncetat "n formă de cea&ă, formeaă nori, co%oară "n cea&ă #i ploaie, "n ceea ce se
 produce de o%icei pe ăm$nt prin intermediul apei – apa are o nemaipomenită
eficacitate "n formarea di!erselor structuri păm$nte#ti –, "n toate acestea ac&ioneaă
curen&ii eterici, urirea eterului care se descoperă omului, dacă #i'a fortificat $ndirea
a#a cum am explicat eu. "n imaini+ retutindeni, "n fundalul acestei uriri de apă, se
află urirea imaina&iunii, imaina&iunea cosmică, #i oarecum !enind mai de departe "n
această imaina&iune cosmică, pretutindeni se află armonia sferelor cosmice astrale+

nsă la om toate aceste corela&ii se ăsesc complet altfel dec$t "n afara+ >acă se pri!e#te
"n extraomenesc "n felul "n care !'am arătat eu, se află mai "nt$i lumea construită din
fiic, fixată nemilocit de ăm$nt@ din eteric, care umple osmosul@ din astral, care
nă!ăle#te "n mod real+ Astfel "nc$t nu există doar o urire a%stractă uni!ersală, ci aici
intră fiin&e, fiin&e care sunt sufletesc'spirituale, a#a cum #i omul este sufletesc'spiritual
"n corpul său+ Aceasta se !ede+

>acă se pri!e#te apoi din nou spre om, se află #i "n el, corespunător cu ceea ce este "n
afară eteric, corpul eteric+ nsă acest corp eteric nu se arată astfel "nc$t dumnea!oastră să
 pute&i spune. Aici este omul fiic, apoi acesta este corpul eteric+++ >esiur, se poate
desena astfel, dar este re&inut doar un frament+ >umnea!oastră nu !ede&i niciodată doar 
corpul eteric actual, ci, dacă pri!i&i corpul eteric al unui om, !ede&i acest frament, care
se poate desena, "n!ecinat cu ceea ce "l precede+ Dede&i "ntotdeauna corpul eteric "n
"ntreul său, p$nă la na#tere+ >urata !ie&ii păm$nte#ti este o unitate+ >umnea!oastră nu
 pute&i !edea, dacă a!e&i "n fa&ă un om de douăeci de ani, doar corpul eteric de douăeci
de ani, ci percepe&i tot ce s'a petrecut "n corpul eteric p$nă la na#tere #i "ncă pu&in
dincolo de aceasta+ n acest ca, timpul devine efectiv spaţiu+ >acă pri!i&i o alee "n
depărtare+++ copacii parcă se apropie unul de altul, !ău&i "n perspecti!ă+++
>umnea!oastră pri!i&i a#adar "n interiorul spa&iului din toată aleea+ 0ot astfel
contempla&i corpul eteric, cum este el "n preent, "nsă pri!i&i "n urmă "ntreaa plăsmuire,
care este o plăsmuire temporală+ orpul eteric este un oranism temporal+ orpul fiic
este un oranism spa&ial+ orpul fiic este acum iolat+ orpul eteric este "ntotdeauna
 preent ca "ntre corespunător duratei de !ia&ă scurse "n timpul acestei existen&e+
Aceasta este o unitate+ >e aceea dumnea!oastră a&i putea de fapt desena sau picta corpul
 

eteric numai dacă a&i putea picta imainea mi#cării@ ar tre%ui să picta&i "nsă cu o !iteă
mare+ e se deseneaă sau se picteaă ca #i confiura&ie momentană este numai o
sec&iune care se situeaă fa&ă de "ntre corpul eteric la fel ca atunci c$nd tăia&i tulpina
unui copac #i apoi desena&i ce !ede&i "n sec&iune+ >acă desena&i "ntr'o sc3emă corpul
eteric este doar o sec&iune a acestuia, căci corpul eteric complet este o desfă#urare
temporală+ rin faptul că se cuprinde cu pri!irea această desfă#urare temporală se
aune c3iar #i pu&in dincolo de na#tere, %a c3iar dincolo de concep&ie, p$nă la un punct
"n care se !ede cum a co%or$t omul din existen&a sa preterestră "n această !ia&ă
 păm$ntească actuală, #i, ca ultimul lucru prin care el a trecut, "nainte de a fi conceput de
către părin&i, a atras su%stan&ialitate din eterul cosmic eneral #i #i'a plăsmuit propriul
său corp eteric+

Astfel "nc$t dumnea!oastră, c$nd !or%i&i despre corpul eteric, nu o pute&i face altfel
dec$t cuprin$nd cu pri!irea "n afară !ia&a temporală a omului p$nă dincolo de na#tere+
eea ce se contemplă drept corp eteric "ntr'un anumit moment este doar o a%strac&iune@
desfă#urarea temporală este concretul+

u corpul astral lucrurile stau altfel+ =a corpul astral al omului se aune "n modul "n
care !'am spus ieri+

7u !ă pot desena doar sc3ematic aceasta+ n desen, de asemenea, spa&iul tre%uie să

de!ină timp pentru dumnea!oastră+ Să presupunem că la 2 fe%ruarie 192M contempla&i
corpul astral al unui om+ Aici ar fi omul (este desenat ), iar noi contemplăm corpul său
astral+++ >a, omul produce această impresie. corpul său fiic este aici, corpul său eteric
este aici, iar aici se poate contempla #i corpul său astral+++@ produce impresia a#a cum am
descris eu "n cartea Teosofia+ A#a este+ nsă, dacă se aune la cunoa#terea inspirată
 propriu'isă, a#a cum am descris'o ieri, atunci noi spunem. eea ce este !ăut aici drept
corp astral nu există de fapt la 2 fe%ruarie 192M@ dacă omul al cărui corp astral "l
contemplăm a auns de douăeci de ani, tre%uie să dăm timpul "napoi+ >umnea!oastră
aune&i, să icem, "n ianuarie 19;M #i o%&ine&i "n&eleerea că a%ia aici există de fapt, "n
realitate, acest corp astral+++ #i mai departe "napoi "n infinit, mai departe "napoi+++ a%ia
aici există el de fapt+ 7l nu a "nso&it !ia&a, el a rămas pe loc+ Aici este doar un fel de
strălucire+ 7ste ca atunci c$nd a&i pri!i o alee. dacă se pri!e#te "n depărtare către ultimii
copaci, ei se !ăd foarte aproape unul de altul@ după ei se află o sursă de lumină+++ >a,
dumnea!oastră pute&i a!ea #i aici strălucirea luminii+++, dar sursa de lumină este "n
urmă, ea nu s'a deplasat pentru ca aici să aună strălucirea luminii+

Acolo a rămas #i corpul astral, el aruncă doar strălucirea sa "n !ia&ă+ orpul astral a
rămas de fapt "n lumea spirituală, nu l'a "nso&it pe om "n lumea fiică+ otri!it corpului
nostru astral noi ne aflăm "ntotdeauna înaintea conceperii noastre, "naintea na#terii
noastre #i a conceperii "n lumea spirituală+ 7ste la fel ca atunci c$nd noi, dacă am auns
la !$rsta de douăeci de ani "n 192M, de fapt am trăit spiritual "nainte de anul 19;M #i
doar un tentacul ar fi fost "ntins, cu pri!ire la corpul astral+

>umnea!oastră !e&i putea spune. Aceasta este o repreentare reoaie+ Crumos, dar #ti&i
că a existat c$nd!a un ree spaniol căruia i s'a arătat c$t este de complicată construc&ia
lumii+ Atunci, reele spaniol a spus că, dacă el ar fi construit lumea, ar fi făcut'o mai
simplă+ 4mul poate $ndi acest lucru, "nsă lumea, "n realitate, nu este simplă, iar omul
de asemenea@ tre%uie să faci un oarecare efort pentru a "n&elee ce este omul+
 

>umnea!oastră pri!i&i, a#adar, "n timp ce căuta&i corpul astral, direct "n lumea spirituală+
Astral "nconurător a!e&i doar "n lumea extraumană+ >acă pri!i&i oamenii, atunci pri!i&i
"n lumea spirituală, referitor la corpurile lor astrale+ ri!i&i direct la ceea ce omul "nsu#i
a parcurs "n lumea spirituală, "nainte de a fi co%or$t pe ăm$nt+

>umnea!oastră !e&i putea spune. >ar corpul meu astral ac&ioneaă "n mine+ 7l face
aceasta, este de la sine "n&eles că el face aceasta@ dar $ndi&i'!ă că aici ar fi o fiin&ă
oarecare ce ar a!ea c$te!a fr$n3ii #i prin aceste fr$n3ii, cu care ar fi leat mecanic, ar
efectua ce!a+ *nfluen&a unei fiin&e care este c3iar aici inter!ine departe "n spa&iu+ A#a
stau lucrurile aici cu timpul+ orpul astral temporal a rămas acolo, dar el "#i "ntinde
influen&ele c3iar prin "ntreaa !ia&ă+ >eci, dacă lua&i "n considerare o influen&ă a
corpului dumnea!oastră astral, aceasta "#i are oriinea "n timpul care s'a scurs demult,
"n care, "ncă "nainte de a fi co%or$t pe ăm$nt, era&i "n lumea spirituală+ 0impul
ac&ioneaă aici, "năuntru+ 0impul, cu alte cu!inte, a rămas acolo pentru spiritual+ *ar
acela care crede că trecutul, "n cel ce trăie#te efecti! "n timp, nu mai este aici acela
seamănă cu un om care s'ar afla "ntr'un tren, ar continua să meară #i cine!a i'ar spune.
7ra o reiune frumoasă cea prin care noi tocmai am trecutF iar omul – care acum ar fi
nai! – ar spune. >a, era o reiune frumoasă, dar a dispărut, ea nu mai este aici – -n
asemenea om crede că, dacă a trecut cu trenul pe l$nă o reiune aceasta a dispărut, ea
nu mai este aici+ 0ot a#a de intelient este omul dacă crede că ce s'a scurs "n timp nu
mai este aici+ 7ste c3iar ne"ncetat aici, ac&ioneaă "n el+ >ata de N ianuarie 19;M, "n
starea sa spirituală, este "ncă aici, exact a#a cum este aici spa&ialul, dacă dumnea!oastră
a&i mere cu un !e3icul, este aici, #i este aici astfel "nc$t ac&ioneaă "n preent+ Astfel
"nc$t, dacă dumnea!oastră !ă descrie&i corpul astral a#a cum am făcut "n cartea mea
Teosofia, atunci, pentru a face un ra&ionament complet, tre%uie să de!eni&i con#tien&i că
ceea ce ac&ioneaă aici este strălucirea a ceea ce de fapt ac&ioneaă departe, "n urmă+
>umnea!oastră sunte&i, ca om, efecti! o cometă care "#i "ntinde coada departe "napoi, "n
trecut+ u se poate do%$ndi o "n&eleere !erita%ilă "n existen&a umană dec$t dacă se
aune la no&iuni noi+

4amenii care cred că pot intra #i "n lumea spirituală cu acelea#i idei pe care le au aici
 pentru lumea fiică ar tre%ui să de!ină spiriti#ti, nu antroposofi+ n acest ca, nu'i a#a, se
"ncearcă să apară "ntre spiritualul, doar pu&in mai su%&iat, ca prin farmec, c3iar #i "n
spa&iul o%i#nuit prin care circulă omul fiic+ nsă nu este nimic spiritual+ Sunt doar
emana&ii fine, c3iar fantomele lui Sc3renH'otin sunt doar emana&ii fine ale fiicului,
emana&ii neconsistente, care au "ncă "n confiura&ia lor ecoul etericului+ Sunt simple
fantome@ ele nu sunt ce!a !erita%il spiritual+

>acă !ede&i astfel lucrurile, atunci !e&i spune. n natura extraumană sunt preente
lumile superioare+ n caul omului, noi intrăm a#adar "n timp, "n desfă#urarea sa
temporală, c$nd contemplăm lumile succesi!e+ nsă, "n caul omului, putem pătrunde #i
mai departe "n cunoa#tere+ *ar acolo cunoa#terea se !arsă "ntr'un element despre care
astăi, "n epoca noastră filistin'materialistă, nu se !rea a se admite că poate fi un
element de cunoa#tere+ 7u !'am preentat drept prima treaptă a cunoa#terii pe cea care
!ede lucrurile fiice ro%uste, rosolane din ur prin intermediul sim&urilor+

Al doilea mod era cel al $ndirii fortificate, prin care se cuprind "n sine imainile
mo%ile ale lumii+ Al treilea mod era cel inspirat, "n care se exprimă cu ade!ărat "n aceste
imaini ceea ce răsună ca o sferă muicală, "nsă cu ade!ărat+++ "n care se percepe
aceasta+ >acă "n caul omului se percepe cu ade!ărat această sferă muicală, atunci
 

omul nu este condus numai afară din materie, ci este condus afară din preent, "n !ia&a
 preterestră, "n existen&a pe care el a a!ut'o ca fiin&ă spiritual'sufletească "nainte de a fi
co%or$t pe ăm$nt+

Această cunoa#tere inspirată se o%&ine dacă se realieaă con#tien&a !idă, după ce omul
a auns mai "nt$i la $ndirea fortificată+

0reapta ulterioară a cunoa#terii se atine prin aceea că omul face din for&a iu%irii o for&ă
a cunoa#terii+ umai că aceasta nu tre%uie să fie iu%irea tri!ială, sinura despre care se
!or%e#te "n epoca noastră materialistă, ci tre%uie să fie acea iu%ire care este "n stare să se
unifice cu o fiin&ă care nu este ea "nsă#i "n lumea fiică, a#adar este "n stare de a putea
sim&i efecti! ce se petrece "n cealaltă fiin&ă, la fel ca #i ce se petrece "n propria fiin&ă, de
a putea ie#i complet din sine #i a se aprinde din nou "n cealaltă fiin&ă+ n !ia&a umană
o%i#nuită, această iu%ire nu aune p$nă la un asemenea ni!el care este necesar pentru a
face din ea o for&ă de cunoa#tere+ n acest ca, omul tre%uie să fi realiat dea, mai "nt$i,
con#tien&a !idă, tre%uie, de asemenea, să fi făcut c$te!a experien&e cu con#tien&a !idă+
>a, atunci omul trece prin ce!a ce, desiur, mul&i oameni nu urmăresc, "n timp ce
năuiesc spre cunoa#terea superioară+ Atunci omul trece prin ce!a anume, ce s'ar putea
numi suferin&a cunoa#terii, durerea cunoa#terii+

>acă omul are o rană, aceasta "l doare+ >e ceE entru că fiin&a sa spirituală, prin faptul
că este rănit corpul fiic, nu poate pătrunde "n acest loc+ 0oată durerea pro!ine din faptul
că omul nu poate pătrunde "n nici un fel corpul fiic+ *ar dacă omul !ie&uie#te durere
exterioară, acest lucru se datoreaă faptului că el nu se poate uni cu corpul fiic+ >acă
omul a o%&inut con#tien&a !idă, pe care o inundă o cu totul altă lume dec$t aceea cu care
este el o%i#nuit, atunci, pentru momentele "n care are această cunoa#tere inspirati!ă, "i
lipse#te "ntreul om fiic, totul este o rană, atunci "l doare totul+ Acest lucru tre%uie să'l
suporte+ 7l tre%uie să treacă prin părăsirea corpului fiic ca durere corectă, ca suferin&ă
corectă, pentru a aune la con#tien&a inspirati!ă, pentru a aune la aceasta prin
contemplare nemilocită, nu doar prin "n&eleere+ Cire#te că "n&eleerea poate decure
fără nici o durere "naintea contemplării, #i ar tre%ui să fie o%&inută de oameni c$nd nu
trec #i prin durerile ini&ierii+ nsă pentru a aune la aceasta, #i anume să !ie&uiască "n
mod con#tient ceea ce omul are de fapt "n sine din existen&a prenatală, ceea ce a rămas
"ncă "n lumea spirituală #i ac&ioneaă "n el –, pentru a aune la aceasta se impune mai
"nt$i trecerea peste a%isul suferin&ei uni!ersale, a durerii uni!ersale, enerale+

Bi atunci se poate face experien&a aprinderii "n celălalt, a%ia atunci omul "n!a&ă iu%irea
intensificată la maximum, ridicată la cel mai "nalt ni!el, care constă "n aceea că el nu se
 poate uita efecti! pe sine "n mod abstract , ci se poate nelia complet #i poate aune
total dincolo, "n celălalt+ *ar dacă această iu%ire apare "n leătură cu cunoa#terea
inspirati!ă superioară, a%ia atunci omul are, "ntr'ade!ăr, posi%ilitatea de a intra "n
spiritual cu toată căldura !ie&ii, cu toată intimitatea sufletului, cu toată intimitatea inimii,
care este, fire#te, ce!a sufletesc+ Acest lucru tre%uie făcut, dacă el !rea să a!ansee "n
cunoa#tere+ *u%irea tre%uie să de!ină "n acest sens o for&ă de cunoa#tere+ ăci, dacă
această iu%ire, care apare ca for&ă de cunoa#tere, a atins un anumit ni!el, o anumită
intensitate, atunci dumnea!oastră aune&i, prin existen&a prepăm$ntească, dincolo, "n
!ia&a păm$ntească anterioară+ Dă strecura&i dincolo, prin tot ce a&i parcurs "ntre ultima
dumnea!oastră moarte #i !ia&a păm$ntească actuală, "n !ia&a păm$ntească anterioară, "n
ceea ce numim "ncarnările precedente+
 

Dede&i dumnea!oastră, odinioară !'a&i plim%at tot "ntr'un corp fiic pe ăm$nt, este de
la sine "n&eles+ nsă din tot ceea ce a fost atunci corpul dumnea!oastră fiic nu a rămas
nimic+ Acesta a fost a%sor%it complet "n elementele ăm$ntului, din care nu este nimic
aici+ eea ce a fost fiin&a cea mai interioară "n timpul de atunci a de!enit complet
spirituală, aceasta trăie#te "n dumnea!oastră complet spiritual+

7ul nostru de!ine cu ade!ărat, "n timp ce trece prin poarta mor&ii, prin lumea spirituală
 p$nă la o nouă !ia&ă păm$nteană, complet spiritual+ *ar cine crede că'l poate cuceri
numai cu for&ele o%i#nuite ale con#tien&ei cotidiene se "n#eală+ 7ul poate fi cucerit doar
dacă a fost intensificată la maximum iu%irea, "n modul "n care am explicat eu+ A#adar,
cel care eram "n existen&a anterioară acela este "n afara noastră, la fel cum este "n afara
noastră un alt om din preent+ Acela#i rad de existen&ă exterioară aderă la eul nostru+
>esiur, el de!ine atunci proprietatea noastră+ oi "l !ie&uim drept noi "n#ine, "nsă
tre%uie mai "nt$i să "n!ă&ăm să iu%im astfel "nc$t această iu%ire să nu ai%ă a%solut nimic
eoist+ Ar fi ce!a "nroitor dacă omul s'ar "ndrăosti, "n sensul o%i#nuit al cu!$ntului,
de "ncarnarea sa anterioră+ *u%irea tre%uie intensificată "n cel mai "nalt "n&eles, pentru ca
omul să poată !ie&ui această "ncarnare anterioară ca ce!a complet diferit+ *ar atunci se
aune, c$nd for&a cunoa#terii urcă prin con#tien&a !idă la for&a cunoa#terii prin
intermediul iu%irii intensificate la maximum, atunci se aune la al patrulea mădular al
entită&ii umane, la eul propriu'is+

4mul are corpul său fiic+ rin acesta el trăie#te "n fiecare moment "n actualitatea fiică
a ăm$ntului+ 4mul are corpul său eteric+ rin acesta el "#i trăie#te de fapt !ia&a
ne"ncetat, p$nă "naintea na#terii sale, c$nd #i'a adunat corpul eteric din eterul cosmic
eneral+ 7l are corpul său astral+ rin acesta el trăie#te tot timpul existen&ei dintre
moartea sa anterioară #i această co%or$re pe ăm$nt+ Bi apoi, el are eul său+ Aici el
trăie#te "n !ia&a păm$ntească anterioară+ Astfel "nc$t, "n caul omului, pretutindeni unde
!or%im despre oraniarea sa, tre%uie să pomenim despre extinderea sa "n timp+ oi ne
 purtăm con#tien&a'eu anterioară, "n mod su%con#tient, "n preent+ >ar cum o purtăm "n
noiE >acă !re&i să studia&i felul cum o purtăm "n noi, ar tre%ui să de!eni&i aten&i, pe
deasupra – iar acesta este #i milocul de a aune la eu –, la felul cum aici, "n lumea
fiică, omul nu este numai corp solid, nici doar un om lic3id, un om aos, ci la felul
cum este omul un oranism de căldură+ n mod simplist, oricine #tie aceasta cel pu&in
 par&ial@ dacă "i lipse#te căldura, atunci prime#te di!erse semne cu pri!ire la căldura
corpului conform di!erselor locuri ale oranismului unde simte această lipsă+ nsă a#a se
"nt$mplă "n tot oranismul uman+ >umnea!oastră a!e&i altă temperatură "n cap, o alta "n
deetul mare de la picior, o alta "n interiorul ficatului, o alta "n interiorul plăm$nului+
>umnea!oastră nu sunte&i numai ceea ce ăsi&i desenat "n contururi ferme "ntr'un atlas
anatomic@ sunte&i un oranism fluid "n continuă mi#care, sunte&i un oranism de aer,
care !ă pătrunde necontenit, ca #i c$nd !'ar penetra o simfonie puternică, un oranism
muical+ Bi sunte&i, pe l$nă toate acestea, un tot oraniat cald'rece tălăuitor, un
oranism de căldură, iar "năuntrul acestui oranism de căldură trăi&i dumnea!oastră
"n#i!ă+ n definiti!, nu a!e&i o con#tien&ă foarte !ie despre aceea că dumnea!oastră, să
icem, trăi&i "ntr'un os al ti%iei sau "ntr'un alt os, #i nici o con#tien&ă clară despre aceea
că trăi&i "n ficatul propriu sau "n sucul !aselor limfatice+ nsă faptul că trăi&i "n căldura
dumnea!oastră "l con#tientia&i foarte clar, c3iar dacă nu diferen&ia&i #i nu spune&i. Aici
este m$na mea de căldură, aici este piciorul meu de căldură, aici este ficatul meu de
căldură etc+@ dar ele există #i, dacă ec3ili%rul este deranant, dacă nu există o diferen&iere
corespunătoare a oranismului de căldură, atunci sim&i&i aceasta ca pe o "m%olnă!ire,
ca durere+
 

>acă se pri!e#te etericul cu con#tien&a de!oltată p$nă la plasticitate, p$nă la

imaina&iune, atunci omul de&ine imaini plăsmuitoare+ >acă se con#tientieaă astralul,
atunci se percepe muica sferelor cosmice+ Aceasta !ine spre om sau, de asemenea, iese
din om+ ăci propriul nostru corp astral ne conduce "napoi, "n existen&a noastră
anterioară+

Bi dacă merem mai departe, către acea cunoa#tere care se ridică p$nă la iu%irea cea mai
intensă, "n care for&a de iu%ire de!ine for&ă de cunoa#tere, "n care noi !edem re!ărs$ndu'
se mai "nt$i existen&a noastră proprie dintr'o !ia&ă păm$ntească anterioară "n !ia&a
 păm$ntească actuală, atunci sim&im această !ia&ă păm$ntească precedentă "n
diferen&ierea normală a oranismului nostru de căldură "n care trăim+ Aceasta este
intui&ia !erita%ilă+ Aici trăim noi+ *ar dacă apare !reun impuls "n noi pentru anumite
ac&iuni, atunci impulsul ac&ioneaă nu doar ca "n corpul astral, din lumea spirituală "n
afară, ci de mult mai "n urmă, din !ia&a păm$ntească anterioară+ Dia&a păm$ntească
anterioară ac&ioneaă "n căldura oranismului dumnea!oastră #i produce diferite
impulsuri+ >acă noi !edem "n omul păm$ntesc solid corpul fiic, "n cel lic3id corpul
eteric, "n cel aos corpul astral, atunci pri!im "n masa de căldură a omului eul propriu'
is+ 7ul "ncarnării actuale nu este niciodată terminat. el se formeaă+ 7ul acti! propriu'
is ac&ion$nd "n profunimile su%con#tiente este cel al !ie&ii păm$nte#ti anterioare+ *ar
"naintea con#tien&ei !ăătoare, un om pe care'l "nt$mpina&i fa&ă "n fa&ă se preintă "n a#a
fel "nc$t spune&i. Aici stă el@ eu "l pri!esc mai "nt$i a#a cum stă el aici, cu sim&urile mele
exterioare+ 7u contemplu apoi etericul, contemplu astralul, apoi dincolo de acesta
contemplu pe celălalt om care era el "n "ncarnarea anterioară+

n realitate, cu c$t această con#tien&ă se formeaă, cu at$t mai mult apare – aceasta se
face astfel "n perspecti!ă – capul omenesc al "ncarnării actuale, pu&in deasupra acestuia
capul omenesc al "ncarnării precedente #i pu&in deasupra capul omenesc al "ncarnării
 parcurse cu #i mai mult timp "n urmă+ n ci!ilia&iile care au mai presim&it ce!a despre
aceste lucruri printr'o con#tien&ă instincti!ă, dumnea!oastră ăsi&i imaini "n care, "n
urma unui c3ip desenat dar care este raportat la !ia&a păm$ntească actuală, este pictat un
altul ce!a mai pu&in clar, apoi "ncă unul, al treilea, #i mai pu&in clar+ 7xistă asemenea
imaini eiptene+ el care pri!e#te cum, de fapt, "n urma omului actual se i!e#te omul
"ncarnării precedente #i omul "ncarnării situate #i mai "n urmă, acela "n&elee asemenea
imaini+ Bi a !or%i despre eu ca despre al patrulea mădular al naturii umane este o
realitate a%ia c$nd se extinde existen&a temporală p$nă la "ncarnările precedente+

0oate acestea ac&ioneaă "n omul caloric+ *nspira&ia se mai apropie de om din exterior
sau din interior+ n căldură, omul "nsu#i se situeaă "n interior+ Aici este intui&ia,
!erita%ila intui&ie+

 oi !ie&uim căldura cu totul altfel dec$t orice alt lucru+

Acum "nsă, dacă dumnea!oastră pri!i&i aceasta astfel, aune&i să depă#i&i ce!a ce ar
tre%ui să ridice tocmai omului din preent o mare enimă, dacă el se ocupă fără
 preudecă&i de fapte+ 7u am !or%it despre această enimă+ Spuneam că noi ne sim&im
lea&i "n mod moral fa&ă de anumite impulsuri care ne sunt date pur spiritual+ Drem să le
realiăm+ um &$#nesc aceste impulsuri de care ne sim&im lea&i moral "n oase, "n
mu#c3i, acest lucru la "nceput nu poate fi "n&eles+ >acă se #tie "nsă că omul poartă "n
sine eul său din "ncarnarea anterioară, că acesta a de!enit dea complet spiritual, că acest
eu ac&ioneaă "n interiorul căldurii, atunci a!em "n fa&ă trecerea "n omul caloric+
 

*mpulsurile morale ac&ioneaă pe calea ocolită a eului "ncarnării trecute+ A%ia aici
o%tine&i trecerea din moral "n fiic+ >acă contempla&i numai natura actuală #i omul drept
un frament din natură, nu o%&ine&i această trecere+ A#adar, dacă dumnea!oastră
contempla&i natura actuală, pute&i spune următoarele. >a, aici afară este natura@ omul "#i
asimileaă su%stan&ele ei, "#i construie#te oranismul său – astfel se repreintă aceasta "n
mod nai!, copilăresc –, el este deci un frament din natură, "m%inat din su%stan&ele
naturii+ Crumos+ Acum omul simte "nsă deodată că există impulsuri morale #i că el
tre%uie să se orientee "n raport cu acestea+++ 0re%uie să traă doar o sinură linie de
unire "n sensul acestor impulsuri morale+++ 7u a# dori să #tiu cum "ncepe aceasta,
framentul din naturăE iatra nu o poate face@ calciul nu poate@ clorul nu poate, oxienul
nu poate, aotul nu poate, toate acestea nu pot+ 4mul, care este alcătuit din aceste
elemente, tre%uie %rusc să o poată face. el simte un impuls moral #i tre%uie să se
orientee "n raport cu acesta, "ntruc$t este alcătuit din toate cele care nu pot face aceasta+

nsă "n toate care sunt aici ia na#tere, "ndeose%i pe calea ocolită a somnului, ce!a ce
trece prin moarte, de!ine din ce "n ce mai spiritual, intră "n corp data !iitoare+ Acum,
acest ce!a există dea "n corp, pentru că !ine din "ncarnarea anterioară+ Acesta a de!enit
spiritual+ Acest ce!a ac&ioneaă "n "ncarnare+ eea ce este alcătuit acum din su%stan&ele
ăm$ntului !a ac&iona "n următoarea "ncarnare "n omul caloric+ eea ce este moral dintr'
o !ia&ă păm$ntească a omului se re!arsă "n cealaltă+

Aici se "n&elee trecerea din natura fiică "n cea spirituală #i iară#i "napoi, din cea
spirituală "n cea fiică+ u o singură !ia&ă păm$ntească nu se poate "n&elee aceasta,
dacă omul nu se dăruie#te unei onestită&i sufletesc'spirituale a cunoa#terii sau dacă "#i
creeaă iluii cu pri!ire la "ntreaa realitate+

eea ce putem contempla ca fiind elemente ale păm$ntescului, păm$ntescul solid,

lic3idul, aosul sau aerul, căldura, acestea sunt pretutindeni stră%ătute de ceea ce se
 poate desemna ca eteric, astral #i eu+ Bi a#a se o%&ine articularea omului, "n leătură cu
existen&a cosmică, cu -ni!ersul+ Bi ne putem forma o repreentare despre măsura "n
care omul este un frament de timp, nu numai de spa&iu+ 7l este un frament din spa&iu
doar conform corporalită&ii sale fiice+ >ar trecutul este o actualitate persistentă pentru
contemplarea spirituală+ reentul este "n acela#i timp o ade!ărată eternitate+

eea ce !'am explicat aici, c$nd!a a fost con&inutul formelor de con#tien&ă instincti!ă
ale omului+ >acă "n&eleem cu ade!ărat !ec3ile documente, atunci aflăm dea cum trăia
"n ele o con#tien&ă despre această tetraoraniare a omului "n leătură cu lumea+ >ar "n
decursul multor secole această cunoa#tere a omului s'a pierdut+ Altfel el nu #i'ar fi putut
forma niciodată intelectul a#a cum "l are "n preent+ >ar acum am auns din nou "n
 punctul de de!oltare a omului "n care tre%uie să "naintăm de la fiic către ade!ăratul
spiritual+

CONFERINŢA a VI-a
GÂNDURILE COSMICE CARE ACŢIONEAZĂ ÎN AERUL EXPIRAT.
EUL REAL ACTIV ÎN DEGAJĂRILE DE CĂLDURĂ
 

>acă urmărim cursul !ie&ii umane păm$nte#ti, constatăm că ea se desfă#oară "ntr'un

ritm care se exprimă "n alternan&a dintre !e3e #i somn+ u pri!ire la !e3e #i somn,
tre%uie să ne preocupe ceea ce "n ultimele conferin&e am preentat "n leătură cu
articularea omului+ Să pri!im ce există pentru con#tien&a o%i#nuită "n această pri!in&ă
din punct de !edere pur exterior+ 7xistă, "n omul trea, desfă#urarea interioară a
 proceselor sale !itale, care răm$n "nsă "n su%con#tient sau "n incon#tient+ :ăsim "n acest
om trea ceea ce #tim că există drept impresii ale sim&urilor, acea leătură cu am%ian&a
noastră terestră #i cu cea cosmică, leătură milocită de impresiile sim&urilor, #i, mai
departe, ăsim "n omul trea manifestarea naturii sale !oli&ionale+ osi%ilitatea sa de
mi#care am indicat'o drept expresie a impulsurilor sale de !oin&ă+

>acă o%ser!ăm omul "n mod exterior, aflăm că procesul interior al !ie&ii sale, care se
desfă#oară "n incon#tient la omul trea, dăinuie "n timpul somnului+ oi ăsim că "n
timpul somnului acti!itatea sim&urilor #i $ndirea "ntemeiată pe aceasta sunt reprimate+
:ăsim că este reprimată manifestarea !oin&ei #i ceea ce le leaă pe am$ndouă, ceea ce
se situeaă oarecum "ntre cele două, !ia&a efecti!ă+

>acă pri!im nepărtinitor ceea ce furnieaă astfel con#tien&a o%i#nuită, tre%uie să

spunem. rocesele care pot fi desemnate drept suflete#ti #i procesele care au loc "ntre
sufletesc #i lumea exterioară, acestea "nceteaă "n somn, "nc$t cel mult din somn răsună
"n afară ceea ce este !ia&ă de !is+ >esiur nu este "năduit să admitem că la fiecare
treire aceste procese suflete#ti s'ar crea din nou oarecum din neant+ Acesta ar fi, fără
"ndoială, #i pentru con#tien&a o%i#nuită un $nd complet a%surd+ u răm$ne nimic
altce!a pentru contemplarea nepărtinitoare dec$t a preconia că tot ce este "n om
 purtător al proceselor suflete#ti există #i "n timpul somnului+ Atunci "nsă tre%uie să
mărturisim că ceea ce este purtător al proceselor suflete#ti nu inter!ine "n om "n timpul
somnului, că, a#adar, nu inter!ine "n om ceea ce pro!oacă "n mintea sa o con#tien&ă a
lumii exterioare #i ceea ce o%liă această con#tien&ă a lumii exterioare la $ndire, că, de
asemenea, nu inter!ine ceea ce pune "n mi#care corpul plec$nd din !oin&ă #i că nu
inter!ine ceea ce mo%ilieaă procesele oranice o%i#nuite, pentru a de!eni sim&ire+

 oi de!enim con#tien&i "n timpul stării de !e3e că $ndurile inter!in "n oranismul
nostru, c3iar dacă nu controlăm cu con#tien&a o%i#nuită cum se re!arsă $ndul,
repreentarea "n os, "n sistemul muscular, "n sistemul osos #i cum miloce#te apari&ia
!oin&ei+ nsă suntem con#tien&i de această inter!en&ie a impulsurilor suflete#ti "n
corporalitate #i tre%uie să ne clarificăm faptul că "n timp ce noi dormim lipse#te tocmai
această inter!en&ie a impulsurilor suflete#ti+

>e aici noi putem dea să spunem "n mod cu totul exterior. somnul "ndepărteaă ce!a
tocmai din fiin&a omului+ Bi ne !om "ntre%a ce "ndepărteaă somnul din fiin&a omului+
>acă pri!im mai "nt$i la ceea ce am desemnat drept corp fiic omenesc+++, el este
ne"ncetat acti! "n starea de somn, a#a cum este acti! #i "n starea de !e3e+ nsă #i toate
acele procese pe care noi le'am descris ca fiind ale oranismului eteric persistă "n timpul
somnului+ 4mul cre#te "n timpul somnului+ 4mul efectueaă "n interior acele acti!ită&i
care apar&in 3rănirii, prelucrării alimentelor+ 7l respiră etc+ 0oate acestea sunt acti!ită&i
care nu pot apar&ine corpului fiic, "ntruc$t ele "nceteaă tocmai c$nd corpul fiic aune
cada!ru+ Atunci corpul fiic este luat "n primire de natura exterioară, de natura
 păm$ntească+ Aceasta ac&ioneaă distruător+ eea ce ac&ioneaă distruător nu atacă
"ncă omul prin surprindere, "n somn+ 7xistă reac&ii care se opun demem%rării corpului
 

fiic, astfel "nc$t noi tre%uie să spunem c3iar #i numai "n mod exterior. 4ranismul
eteric este preent #i "n timpul somnului+

 oi #tim din conferin&ele precedente că acest oranism eteric poate fi adus la cunoa#tere
autentică prin intermediul con#tien&ei imainati!e+ 4mul "l poate !ie&ui "n imaine, la fel
cum !ie&uie#te corpul fiic prin impresiile sim&urilor+ oi #tim #i că ceea ce poate fi
numit oranismul astral este !ie&uit prin con#tien&a inspirati!ă+ u !rem să ne oprim
acum la concluii – am putea face #i aceasta, dar concluiile le !om trae mai %ine "n
leătură cu corpul astral #i cu oraniarea eului, după ce mai "nt$i a apărut "n fa&a
sufletului nostru o%ser!area ade!ărată pentru con#tien&a e!oluată+ Să ne actualiăm mai
"nt$i cum ar tre%ui să spunem că ac&ioneaă corpul astral "n om+ 7l ac&ioneaă "n
oranismul omenesc prin intermediul aerului, al aosului+ Astfel "nc$t "n tot ceea ce se
 petrece "n om ca influen&ă, ca impuls al aerului, noi tre%uie să recunoa#tem "nainte de
toate corpul astral+

A#adar, noi #tim că lucrul cel mai important pri!ind această acti!itate a corpului astral
"n mediul aerian este respira&ia, #tim, de asemenea, din experien&a o%i#nuită, că tre%uie
să deose%im inspira&ia de expira&ie+ Bi #tim că inspira&ia este pentru noi ceea ce
"nsufle&e#te+ oi extraem ceea ce "nsufle&e#te din aerul exterior, "n timp ce inspirăm+
nsă #tim #i că cedăm aerului exterior ceea ce nu este "nsufle&itor, ci uciător+ Ciic
!or%ind, noi primim oxienul #i cedăm dioxidul de car%on+ >ar aceasta ne intereseaă
mai pu&in acum+ e intereseaă reultatul experien&ei o%i#nuite, că inspirăm ceea ce
"nsufle&e#te #i expirăm ceea ce ucide+

Acum este !or%a de a aplica acti!ită&ii somnului cunoa#terea superioară care se

desfă#oară "n imaina&iune, inspira&ie #i intui&ie, despre care am discutat "n ultimele ile,
#i de a !erifica efecti!. 7ste aici ce!a ce corespunde concluiei pe care tre%uie să o
traem, că din om iese ce!aE

=a această "ntre%are se poate răspunde prin punerea altei "ntre%ări. >acă aici există ce!a
ce se află "n afara omului, cum se comportă acest ce!aE

Să admitem că omul ar fi auns prin exerci&ii suflete#ti interioare, ca cele pe care le'am
descris, să ai%ă efecti! inspira&ie, deci să primească ce!a "năuntrul con#tien&ei !ide+ 7l
trăie#te cu posi%ilitatea de a de&ine cunoa#terea inspirată+ n acest moment, lui "i este
 posi%il, de asemenea, să producă "n mod artificial starea de somn, "nsă astfel "nc$t nu se
află "ntr'o stare de somn, ci doar "ntr'o stare con#tientă care este c3iar starea inspira&iei,
"n care se re!arsă lumea spirituală+

Acum a# dori să repreint lucrurile foarte clar+ resupune&i că cel care a o%&inut o
asemenea con#tien&ă inspirată este "n stare să simtă !or%ind "năuntrul său fiin&ele
cosmice spirituale oarecum "ntr'un fel spiritual'muical+ Atunci, el aune să facă,
tocmai "n caul acestei cunoa#teri inspirate, anumite experien&e+ nsă el "#i !a spune. >a,
experien&ele pe care le fac aici produc ce!a foarte straniu@ ele dau na#tere faptului că
ceea ce am presupus că se află "n afara omului "n timpul somnului nu "mi mai răm$ne
necunoscut+ 7ste "ntr'ade!ăr ade!ărat că ceea ce inter!ine aici se poate compara cu
următorul lucru+

resupune&i că a&i a!ut o !ie&uire "n urmă cu ece ani+ >umnea!oastră a&i uitat'o, dar
dintr'un moti! oarecare aune&i să !ă reaminti&i această !ie&uire a!ută cu ece ani "n
 

urmă+ Aceasta era "n afara con#tien&ei dumnea!oastră, dar după ce a&i folosit un miloc
de autorare a memoriei sau ce!a asemănător această !ie&uire a!ută "n urmă cu ece ani
este readusă "năuntrul con#tien&ei+ 7a este acum "năuntru+ n acest ca, a&i readus
"năuntrul con#tien&ei ce!a ce era "n afara con#tien&ei, dar care era leat totu#i de
dumnea!oastră+

Acest lucru i se "nt$mplă celui ce are o con#tien&ă mai intimă #i aune la inspira&ie+ =ui
"ncep să'i apară lucruri care s'au petrecut "n somn, a#a cum, de o%icei, ies la suprafa&ă
!ie&uirile amintirii+ umai că !ie&uirile amintirii au fost c$nd!a aici, "n con#tien&ă+
Die&uirile somnului nu erau "nainte "n con#tien&ă, dar ele pătrund "n ea, astfel "nc$t omul
are de fapt sentimentul că "#i aminte#te ce!a ce, desiur, nu a !ie&uit complet con#tient
"n această !ia&ă păm$ntească, "nsă acest ce!a intră su% formă de amintiri #i omul "ncepe
să "n&eleaă ce se petrece "n timpul somnului, a#a cum "n!a&ă să "n&eleaă o !ie&uire
a!ută prin intermediul amintirii+ A#adar, "n con#tien&a inspirată se ridică pur #i simplu la
suprafa&ă acea !ie&uire care este "n afara omului "n timpul somnului #i aune dintr'o
!ie&uire necunoscută una cunoscută+ *ar omul "n!a&ă să cunoască ce face de fapt "n
timpul somnului, ceea ce se strecoară afară din el "n timpul somnului+

>acă dumnea!oastră a&i transforma "n !or%ire ceea ce !ie&ui&i cu respira&ia "n acti!itatea
de !e3e, a&i spune. 7u mul&umesc elementului pe care "l inspir, că sunt imprenat cu
!ia&ă, #i n'a# putea mul&umi niciodată că trăiesc elementului pe care "l expir, căci acesta
este uciător+

>acă sunte&i "nsă, "n timpul somnului, "n afara corpului, a#a cum am lămurit mai "nainte,
atunci aerul pe care'l expira&i !ă de!ine c3iar un element extraordinar de util+
>umnea!oastră nu a&i luat "n considerare ceea ce poate fi !ie&uit cu aerul expirat "n timp
ce era&i trea, deoarece atunci a&i acordat aten&ie doar aerului inspixat care "nsufle&e#te,
c$nd !ă afla&i cu sufletul "n corpul fiic+ nsă acela#i sentiment, %a c3iar unul mai intens,
"l a!e&i fa&ă de aerul pe care'l e!ita&i, c$nd acesta s'a acumulat "ntr'o "ncăpere+
>umnea!oastră spune&i că nu dori&i acest aer expirat+ orpul fiic nu'l poate suporta
nici "n timpul somnului, "nsă sufletesc'spiritualul care este "n afara corpului, acesta
inspiră tocmai, fiic !or%ind, dioxidul de car%on expirat+ Acesta este un proces spiritual+
 u este un proces respirator+ 7ste o primire a impresiei pe care o face aerul expirat+ >ar
nu numai at$t+ n acest aer expirat răm$ne&i "n leătură cu corpul dumnea!oastră fiic #i
"n timpul somnului+ >umnea!oastră apar&ine&i acestuia, pentru că !ă spune&i. 7l expiră
acest aer uciător #i acesta este corpul meu+ Spune&i acest lucru "n mod incon#tient+ Dă
sim&i&i leat cu corpul prin aceea că el !ă restituie aerul respirat "n această stare
uciătoare+ Dă sim&i&i cu totul "n atmosfera pe care o expira&i+

eea ce expira&i aduce ne"ncetat "n "nt$mpinare tainele !ie&ii interioare, pe care le
 percepe&i – desiur, "n mod incon#tient pentru con#tien&a o%i#nuită aflată "n stare de
somn – potri!it cu !ia&a dumnea!oastră interioară+ Aerul expirat se "mpră#tie din
dumnea!oastră "n toate direc&iile+ Bi acest aer !ă apare astfel, "nc$t spune&i. Acesta sunt
eu "nsumi, acesta este omenescul meu interior care se "mpră#tie "n osmos+ Bi ceea ce se
re!arsă către dumnea!oastră din aerul expirat !ă apare ca ce!a "nsorit, drept propriul
spirit+

Acum #ti&i că atunci c$nd se află "n interiorul corpului uman corpul astral are plăcerea
sa, leată de aerul inspirat, iar acest aer inspirat "l folose#te "n incon#tient, pentru a pune
"n mi#care procesele oranice, pentru a le pătrunde cu mo%ilitate interioară+
 

>umnea!oastră #ti&i "nsă #i că, "n timp ce dormi&i, corpul astral se află, pur #i simplu, "n
afara corpului fiic #i prime#te prin sim&ire tainele propriei existen&e omene#ti din aerul
expirat+

n timp ce !ă mi#ca&i expand$nd "n osmos, sufletul pri!e#te incon#tient, doar prin
con#tien&a inspirati!ă pri!e#te con#tient către ceea ce este aici un proces interior+

Apoi ia na#tere o impresie stranie+ 7ste ca #i cum din "ntuneric s'ar "năl&a ce!a ce !ine "n
"nt$mpinarea omului care doarme, ca #i c$nd "n spate ar fi o "ntunecime, iar din această
"ntunecime apare – nu se poate spune altfel –, lumin$nd, ceea ce este aerul expirat+ e
este aici "n "ntuneric se recunoa#te după esen&a sa, prin faptul că "n acest ca pe om "l
 părăsesc $ndurile cotidiene, iar ceea ce se re!arsă "n afară din om sunt $nduri cosmice
acti!e, $nduri o%iecti!e, care sunt creatoare+ ntunecimea, lumina care se "mpră#tie, "n
acestea se i!esc treptat $ndurile creatoare+ eea ce este aici "ntunecat este un "ntuneric
care se extinde peste $ndurile cotidiene o%i#nuite, putem spune, peste $ndurile
cere%rale+ Acum se prime#te foarte clar impresia. ceea ce se consideră cel mai important
 pentru !ia&a fiică păm$ntească se "ntunecă, de "ndată ce e#ti "n afara corpului fiic, #i se
o%ser!ă mult mai intens dec$t poate omul presupune "n con#tien&a o%i#nuită cum aceste
$nduri sunt dependente de instrumentul fiic, de creier+ reierul re&ine, să spunem, ca
lipite de sine, aceste $nduri cotidiene, aceste $nduri o%i#nuite+ Acolo, afară, nu mai
este necesar a $ndi cum $nde#te omul "n !ia&a cotidiană+ ăci aici !ei $ndurile care
cur prin ceea ce "&i apare ca propria fiin&ă "n aerul expirat+ Bi astfel cunoa#terea
inspirată o%ser!ă cum corpul astral se află "n corpul fiic "n timpul stării de !e3e #i
o%lia&iile pe care le are de "ndeplinit acesta "n corpul fiic "ncep a se desfă#ura cu
autorul aerului inspirat@ cum acest corp astral, dacă se află "n afară "n timpul somnului,
 preia impresiile propriei fiin&e omene#ti+ n timpul stării de !e3e, această lume, care ne
"nconoară ca oriont "n care ne aflăm "n am%ian&a păm$ntească, #i ceea ce se arcuie#te
deasupra acesteia drept %oltă cerească, este lumea noastră exterioară@ "n timpul
somnului, ceea ce se află "năuntrul pielii noastre, ceea ce este altfel lumea noastră
interioară de!ine lumea noastră exterioară+ umai că sim&im mai "nt$i curentul care se
re!arsă către noi prin aerul expirat+ ai "nt$i a!em o lume exterioară sim&ită+

n continuare "nsă se mai "nt$mplă ce!a+ n timpul stării de !e3e, omului "i răm$ne
incon#tient ceea ce se ata#eaă procesului de respira&ie. procesul circula&iei s$nelui+
Acesta răm$ne incon#tient "n timpul stării de !e3e+ 7l "ncepe să'i de!ină foarte
con#tient "n timpul somnului+ 7l "ncepe să se "nal&e ca o lume complet nouă, #i anume ca
o lume care acum nu este doar sim&ită, pe care omul "ncepe să o "n&eleaă dintr'un alt
 punct de !edere dec$t cel din care "n&elee de o%icei lucrurile exterioare cu con#tien&a
o%i#nuită+ A#a cum omul pri!e#te către procesele exterioare ale naturii "n timpul !ie&ii
 păm$nte#ti, tot a#a pri!e#te el cu con#tien&a inspirată – "nsă !oin&a, ca proces !ital,
răm$ne "n incon#tient la orice om care doarme – către acest proces circulator+ Acum
omul "n!a&ă să cunoască felul cum tot ceea ce de!oltăm prin intermediul !oin&ei
incon#tiente din con#tien&a o%i#nuită are "n interior un contraproces+

>acă face&i un pas oarecare nu "nseamnă doar că !ă purta&i corpul "ntr'un alt loc, ci că "n
interiorul dumnea!oastră are loc un proces caloric care pune "n mi#care aerul+ Aceasta
este ultima faă a ceea ce se petrece "n interior drept procese meta%olice, "n eneral, "n
leătură cu circula&ia s$nelui+ n timp ce constata&i, cu con#tien&a o%i#nuită, "n exterior,
sc3im%area poi&iei corpului ca manifestare a !oin&ei sale, !ă uita&i "n urmă #i afla&i
 

numai procese care se petrec "n interiorul omului, interior care acum este lumea
dumnea!oastră+

Acest proces pe care "l constata&i, "n realitate nu este a#a cum "l construie#te naturalistul
sau medicul actual "n anatomia o%i#nuită, ci este un proces spiritual randios, un proces
care ascunde nemaipomenit de multe secrete, un proces care arată că, "n definiti!,
motorul care pune "n mi#care de fapt, care ac&ioneaă "n interiorul omului nu este "n nici
un ca eul actual+ 7ste doar o părere ce numeste omul "n !ia&a o%isnuită eul său+ nsă
ceea ce ac&ioneaă aici, "n om, acesta este eul !ie&ii păm$nte#ti precedente+ *ar
dumnea!oastră pri!i&i, "n această "ntreaă desfă#urare interioară de procese de căldură,
cum din !remuri demult apuse eul real care a parcurs desfă#urarea timpului dintre
moarte #i o nouă na#tere ac&ioneaă "năuntru, cum ac&ioneaă aici ce!a deplin spiritual,
cum cel mai ne"nsemnat proces al meta%olismului #i cel mai intens proces al
mate%olismului repreintă expresia a ceea ce este esen&a cea mai "naltă a omului+

Dă da&i seama că eul #i'a sc3im%at locul de ac&iune+ 7ul a ac&ionat "n interior, la
 prelucrarea suflului din simplele procese respiratorii+ eea ce se deaă din procesele
respira&iei ca procese ale căldurii, aceasta contempla&i dumnea!oastră din afară, !ede&i
"ntreul eu acti!, "l pri!i&i cum ac&ioneaă urc$nd din !remuri stră!ec3i, drept eu real al
omului, cum "l oranieaă propriu'is pe om+

Acum #ti&i că "n realitate, "n timpul somnului, eul #i corpul astral au părăsit fiicul uman
#i corpul eteric, se află "n afara dumnea!oastră #i tot ceea ce acestea, de o%icei, !ie&uiese
#i pun "n mi#care din interior acum !ie&uiesc #i pun "n mi#care din exterior+ entru
con#tien&a o%i#nuită această oraniare a eului #i această oraniare astrală sunt "ncă
 prea sla%e, sunt prea pu&in de!oltate pentru a le !ie&ui con#tient+ *nspira&ia constă
numai "n a orania interior eul #i corpul astral, "n a#a fel "nc$t ele să poată percepe ceea
ce de o%icei nu este percepti%il+ Astfel "nc$t "n realitate tre%uie să se spună. rin
inspira&ie noi suntem condu#i către ceea ce este corpul astral din om, prin intui&ie
suntem condu#i către ceea ce este eul din om+ *ntui&ia #i inspira&ia sunt reprimate "n
timpul somnului, "n eu #i "n corpul astral, "nsă c$nd sunt treite prin ele omul se
contemplă din afară+ e este, "n definiti!, această contemplare din afarăE

Aduce&i'!ă aminte ce !'am mai spus+ 7u !ă spuneam. Aici se află omul "n "ncarnarea sa
actuală+ >acă "#i de!oltă imaina&ia, el "#i pri!e#te corpul eteric desfă#ur$ndu'se p$nă
aproximati! "naintea na#terii sau concep&iei@ "nsă corpul său astral "l conduce, prin
intermediul inspira&iei, "n toată perioada care s'a scurs "ntre ultima moarte #i această
na#tere+ *ar intui&ia "l conduce "napoi, "n !ia&a păm$ntească precedentă+

>acă dormi&i, aceasta nu "nseamnă nimic altce!a dec$t că transpune&i, conduce&i "napoi
con#tien&a care se află de o%icei "n corpul fiic, că !ă "ntoarce&i cu con#tien&a+ Somnul
este deci, de fapt, o deplasare "napoi, "n perioada despre care !'am spus că "i apare
con#tien&ei o%i#nuite drept trecut, "nsă se află totu#i aici+ Dede&i dumnea!oastră, omul
tre%uie, dacă !rea să aună efecti! la sesiarea spiritualului, să'#i sc3im%e concep&ia
fa&ă de ideile pe care este o%i#nuit să le folosească "n leătură cu corpul fiic+ 4mul
tre%uie deci să de!ină con#tient de faptul că somnul este de fiecare dată o retraere "n
c$mpurile pe care le'a stră%ătut omul "n existen&a anterioară, sau c3iar o retraere "n
"ncarnări mai !ec3i+ 4mul !ie&uie#te "n realitate "n timpul somnului, numai că el nu
 poate "n&elee ceea ce apar&ine "ncarnărilor trecute, ceea ce a stră%ătut, de asemenea, "n
existen&a anterioară+
 

Referitor la no&iunea de timp, tre%uie să se treacă printr'o metamorfoă completă a

no&iunii+ 7a tre%uie să de!ină cu totul alta+ >in această cauă, dacă se pune cui!a
"ntre%area. >ar unde se află el c$nd doarmeE acesta tre%uie să răspundă. 7l se află de
fapt "n existen&a sa anterioară sau c3iar "ntors "n !ie&i păm$ntene mai !ec3i+ 7xprimat "n
termeni populari, se spune. 4mul se află "n afara corpului său fiic #i a corpului său
eteric+ Realitatea cu pri!ire la aceasta este ceea ce !'am explicat+ 7ste ceea ce se
"nfă&i#eaă drept stare de alternan&ă ritmică "ntre !e3e #i somn+

u totul alte "mpreurări sur!in la moartea omului+ el mai surprinător este faptul că
omul "#i părăse#te corpul fiic al !ie&ii păm$nte#ti, care acum este asimilat de for&ele
lumii fiice #i este c3iar pul!eriat, este distrus+ 7l nu mai poate pro!oca impresii, a#a
cum !'am descris apăr$nd "naintea omului adormit prin aerul expirat, "ntruc$t el nu mai
expiră+ orpul fiic este pierdut acum #i "n ceea ce pri!e#te acti!ită&ile sale pentru omul
 propriu'is+ nsă ce!a nu este pierdut, #i faptul că acest ce!a nu este pierdut poate fi
!ăut #i cu con#tien&a o%i#nuită+ oi a!em, "n !ia&a noastră sufletească, o $ndire, o
sim&ire #i o !oin&ă+ nsă, "n afară de această $ndire, sim&ire #i !oin&ă, a!em "ncă ce!a
complet deose%it+ Aceasta este amintirea+ oi nu $ndim doar despre ceea ce este
 preent "n fa&a noastră sau "n urul nostru+ *nteriorul nostru ascunde rămă#i&e din ceea ce
am !ie&uit+ n $nduri inter!ine ceea ce am !ie&uit noi+ >a, despre această amintire
"ndeose%i unii oameni pu&in ciuda&i, care se numesc psi3oloi, au de!oltat $nduri
foarte stranii+ Astfel de cercetători ai sufletului spun aproximati! următoarele. 4mul "#i
folose#te sim&urile@ el percepe diferite lucruri, reflecteaă la acestea+ Acum el are
$ndul+ 7l se "ndepărteaă, uită totul+ >upă c$t!a timp scoate totul din memoria sa+
Apare amintirea a ceea ce era c$nd!a aici+ 4mul "#i poate repreenta ceea ce nu mai este
 preent, ceea ce a trecut+ Astfel, presupun ace#ti cercetători, omul #i'a format o
repreentare, un $nd pri!ind !ie&uirea a!ută, $ndul a co%or$t unde!a, se află "ntr'un
sertar oarecare #i c$nd omul "#i aminte#te din nou $ndul iese din acest sertar+ Cie iese
 printr'un salt spontan, fie este extras+ 4 astfel de repreentare este dea modelul unei
$ndiri "nc$lcite+ ăci această presupunere că $ndul stă unde!a de unde poate fi scos
afară nu corespunde deloc stării care apare de fapt+ ompara&i doar o dată o percep&ie
nemilocită pe care o a!e&i, #i de care lea&i un $nd, cu felul cum se i!e#te %rusc o
repreentare din amintire, un $nd+ >umnea!oastră nu distine&i deloc pe una de
cealaltă+ A!e&i "n afară o impresie senorială, de aceasta se leaă un $nd+ :$ndul este
aici+ eea ce se află dincolo de impresia senorială, ceea ce pro!oacă un $nd, aceasta
numi&i dumnea!oastră, de asemenea, "n mod o%i#nuit, un necunoscut+ :$ndul care urcă
din interior drept $nd de amintire, acela nu este nimic altce!a dec$t $ndul care apare
afară, leat de percep&ie+ 4 dată $ndul apare din afară, apare leat de am%ian&ă+ Altă
dată el !ine din interior+ Aici el este un $nd de amintire+ >irec&ia din care el !ine este
alta+

n timp ce noi percepem, !ie&uim, ce!a se petrece ne"ncetat dincolo de repreentare, de

$ndire+ oi con#tientiăm $ndind+ nsă percep&ia, aceasta intră #i "n corpurile noastre+
:$ndul doar se "nal&ă+ e!a intră "n corpurile noastre+ *ar noi nu percepem aceasta+ Se
 petrece "n timp ce noi reflectăm asupra unui lucru+ *ar aceasta produce o impresie+ u
$ndul este ceea ce co%oară aici, ci cu totul altce!a+ >ar acest cu totul altce!a pro!oacă
din nou un proces pe care noi "l percepem mai t$riu #i prin care ne formăm $ndurile
de amintire, a#a cum ne formăm $ndurile "n lumea exterioară+ :$ndul este mereu
 preent+ Aceasta o arată c3iar o%ser!area fără preudecă&i a faptului că aici nu $ndul
este păstrat unde!a "ntr'o casetă, ci că este un proces care se petrece #i pe care noi "l
 

transformăm apoi #i cu amintirea "ntr'un $nd, a#a cum transformăm percep&ia

exterioară "ntr'un $nd+

0re%uie să !ă "ncarc memoria cu aceste considera&ii, pentru că dumnea!oastră, de fapt,

nu aune&i de o%icei la "n&eleerea amintirii+ opiii #tiu, c3iar dacă numai pe umătate
con#tient, uneori "nsă #i adul&ii, "n cauri deose%ite, că $ndul nu prea !rea să co%oare+
>in această cauă, dacă omul !rea să memoree ce!a, ia "n autor cu totul alte lucruri+
:$ndi&i'!ă doar o dată, unii iau "n autor !or%irea omotoasă, unii fac esturi ciudate
c$nd !or să'#i %ae "n cap ce!a+ 7ste !or%a efecti! de faptul că aici, mer$nd paralel cu
 procesul simplu de repreentare, se petrece un cu totul alt proces+ Bi lucrul despre care
noi ne amintim este de fapt cel mai pu&in important din ceea ce se ia "n considerare+

 oi ne deplasăm ne"ncetat prin lume de la treire p$nă la adormire@ din toate păr&ile
sosesc impresiile+ =uăm "n seamă mai "nt$i pu&ine impresii, dar ele ne iau "n seamă #i se
"ntipăresc multe, multe impresii pe care apoi nu ni le mai amintim+ Acolo, "n ad$ncurile
fiin&ei noastre, se află o lume %oată din care noi primim "n $nduri doar păr&i iolate+
Această lume este de fapt "nc3isă "n noi, se află ca o mare ad$ncă "n noi+ *ar ceea ce este
repreentare de amintire, aceasta pătrunde "n sus ca lo!ituri ale unor !aluri iolate+ >ar
aceasta se află "n noi+ Dede&i dumnea!oastră, ceea ce există "n noi "n acest fel, aceasta nu
ne'a dat'o lumea fiică+ 7a nu ne'o poate nici lua+ *ar c$nd corpul fiic "l părăse#te pe
om, atunci toată această lume este aici, prinsă de corpul său eteric+ *mediat după moarte,
omul poartă "n sine "n fapt, nemilocit, toate !ie&uirile sale ca "ntipărite "n corpul său
eteric+ 7l le poartă "n sine oarecum ca ni#te co!oare rulate+ Bi următorul lucru pe care'l
!ieiuie#te omul nemilocit după moarte este că aici se află nu numai cr$mpeiele de
amintire o%i#nuite care apar de o%icei "n timpul con#tien&ei păm$nte#ti, ci se află tot
ceea ce face impresie asupra omului, că are "n fa&ă mai "nt$i "ntreaa sa !ia&ă terestră, cu
tot ce a făcut impresie asupra lui+ *ar omul ar tre%ui să răm$nă "ntr'o contemplare
!e#nică a !ie&ii sale păm$nte#ti, dacă nu ar inter!eni altce!a cu pri!ire la corpul eteric,
dec$t inter!ine prin intermediul ăm$ntului #i al for&elor lui cu pri!ire la corpul fiic+
7lementele ăm$ntului preiau corpul fiic, "l distru+ 7terul cosmic, despre care !'am
spus că ac&ioneaă de la periferie spre interior, pătrunde iradiind "n interior@ el "mpră#tie
ceea ce este "ntipărit aici către toate păr&ile osmosului+ Astfel omul are următoarea
!ieiuire. n timpul !ie&ii păm$nte#ti, multe, multe lucruri au făcut impresie asupra mea+
0oate acestea au intrat "n corpul meu eteric+ 7u le cuprind cu pri!irea, dar le cuprind tot
mai neclar+ a #i c$nd a# !edea un pom care a făcut o impresie puternică asupra mea "n
timpul !ie&ii+ 7u "l !ăd mai "nt$i "n mărimea "n care el a făcut impresie din spa&iul fiic+
7l cre#te, de!ine tot mai mare, tot mai fantomatic+ >e!ine din ce "n ce mai mare, aune
la dimensiuni uria#e, de!ine tot mai mare si mai fantomatic+ 7u am cunoscut un om fiic
"n forma sa după moarte, "l am nemilocit "naintea mea, a#a cum mi s'a "ntipărit "n
corpul eteric@ acum el cre#te #i de!ine tot mai fantomatic@ totul cre#te #i de!ine tot mai
fantomatic, p$nă c$nd aune 1a mărimea "ntreului osmos #i astfel de!ine complet
fantomatic, dispare complet+ entru aceasta se scur c$te!a ile+ 0otul s'a transformat
"ntr'un uria#, auns fantomatic prin această de!enire urie#ească #i pe l$nă aceasta
scă$nd "n intensitate, desprin$ndu'se de om ca cel de'al doilea cada!ru+ >ar aceasta
"nseamnă de fapt. luat de la om prin intermediul osmosului+ Acum omul se află "n eul
său #i "n corpul său astral+ *ar ceea ce se "ntipărise "n corpul său eteric se află acum "n
osmos, s'a scurs afară, "n osmos+ *ar noi !edem lucrarea osmosului dincolo de
culisele propriei noastre existen&e+
 

Suntem a#ea&i "n lume ca oameni+ n timp ce se desfă#oară !ia&a noastră păm$ntească,
"ntreaa lume ac&ioneaă asupra noastră+ oi "nfăsurăm oarecum ceea ce ac&ioneaă "n
acest ca+ =umea ne oferă multe+ oi le &inem laolaltă+ n momentul c$nd murim, lumea
ia din nou la sine ce ne'a dat+ >ar ea prime#te prin aceasta ce!a nou+ oi am !ie&uit
toate acestea "ntr'un anumit mod+ eea ce prime#te lumea este altce!a dec$t ne'a dat ea+
7a preia "ntreaa noastră !ia&ă+ 7a "#i "ntipăre#te "n eterul său propriu toată !ia&a noastră+

*ar acum ne aflăm "n lume #i ne spunem, "n timp ce luăm mai "nt$i această !ie&uire
"mpreună cu corpul nostru eteric. oi nu ne aflăm "n lume doar pentru noi, ci lumea are
o anumită inten&ie cu noi, lumea ne'a a#eat "n ea pentru ca să poată lăsa să stră%ată prin
noi ceea ce se află "n ea #i pentru a'l putea primi din nou, "n forma modificată de noi+
 oi nu ne aflăm aici ca oameni doar pentru noi, noi suntem aici pentru lume, de
exemplu, cu pri!ire la corpurile noastre eterice+ =umea are ne!oie de oameni, pentru că
ea, prin aceasta, se umple din nou cu con&inutul său propriu "nnoit+ 7ste – nu un sc3im%
de materie – "nsă un sc3im% de $nduri "ntre lume #i om+ =umea cedeaă $ndurile sale
cosmice corpului eteric omenesc #i le prime#te "napoi "n stare umaniată+ 4mul nu
există numai pentru sine "nsu#i, omul este aici de draul lumii+

-n astfel de $nd nu tre%uie să răm$nă un simplu $nd teoretic'a%stract+ 7l nici nu

 poate face aceasta+ Ar tre%ui să nu fii om cu o sim&ire !ie, ci o fiin&ă din pastă de 3$rtie
 presată, dacă un asemenea $nd ar răm$ne simplu $nd, de#i eu nu !reau să spun că
ci!ilia&ia noastră nu este efecti! potri!ită pentru a'l face pe om adesea at$t de insensi%il
fa&ă de asemenea lucruri de parcă ar fi construit din pastă de 3$rtie presată+ -neori,
oamenii ci!ilia&iei actuale pot să ne apară ca #i c$nd ei ar fi alcătui&i dintr'o astfel de
 pastă+ ăci un astfel de $nd, care nu pierde sim&irea omenească #i sensi%ilitatea fa&ă de
lume, se apropie nemilocit de ideea de la care am pornit noi+ oi am pornit de la ideea
că omul se simte de două ori străin fa&ă de lume, pe de o parte, cu referire la natura
exterioară, despre care el poate să spună doar că "l distrue din punct de !edere al
corpului său fiic, pe de altă parte, interior, cu referire la !ia&a sa sufletească, care
"m%o%oce#te, "nflore#te, se ofile#te etc+, ce de!ine pentru el o enimă cosmică+ Acum
omul, dintr'o contemplare spirituală, "ncepe să simtă că el nu este doar străin de lume,
că lumea "i dă, dar #i preia ce!a pentru sine+ 4mul "ncepe a se sim&i profund "nrudit cu
lumea+ :$ndurile pe care eu !i le'am spus sunt $nduri cosmice propriu'ise. 4, natură,
tu distrui doar corpul meu fiic+ 7u nu sunt "nrudit cu tine, "n ciuda $ndirii, sim&irii #i
!oin&ei din interiorul meu+ 0u te aprini, tu te stini+ 7u nu sunt "nrudit cu tine, conform
fiin&ei mele ade!ărate. aceste două $nduri, care scot la i!eală ca prin farmec enimele
cosmice din noi, primesc o nouă "nfă&i#are dacă "ncepem să ne sim&im "nrudi&i cu lumea,
să ne sim&im ca un oranic care există "n lume, care este "ntre&esut "n procesul cosmic+
Bi astfel "nceputul contemplării antroposofice este acesta. a lea prietenie cu lumea, a
face cuno#tintă cu lumea care mai "nt$i ne'a "ndepărtat "n contemplarea exterioară+
unoa#terea antroposofică este o de!enire mai umană+ *ar cine nu poate prelua aceste
nuante de sim&ire, aceste nuan&e de inimă "n cunoa#terea antroposofică, acela nu are
dreptul la antroposofie+ ăci antroposofia teoretică este de fapt ce!a ce s'ar putea
compara cu aceea că se spune. ine!a dore#te foarte mult să facă cuno#tin&ă cu un om
 pe care l'a cunoscut c$nd!a, sau de care s'a apropiat prin ce!a anume #i i se oferă o
fotorafie+ 7l se poate %ucura e!entual de fotorafie, dar nu se poate entuiasma, căci
nu "l "nt$mpină !iul acestui om+

eea ce este antroposofia teoretică este fotorafia a ceea ce !rea să fie de fapt
antroposofia, #i anume ce!a !iu+ *ar ea !rea să se ser!ească de cu!inte, de no&iuni, de
 

idei, pentru a lăsa să radiee o !ia&ă din lumea spirituală "n lumea fiică+ Antroposofia
nu !rea să milocească doar cuno#tinte, ea !rea să treească !ia&ă+ Bi poate face aceasta+
>esiur, pentru a sim&i !ia&ă, tre%uie să oferi tu "nsu&i !ia&ă+

CONFERINŢA a VII-a
LEGĂTURILE VIEŢII DE VIS CU REALITATEA EXTERIOARĂ

n ultimele conferin&e am atras aten&ia asupra felului cum tre%uie să indice cunoa#terea
ini&iatică stările de alternan&ă dintre somn #i !e3e, pe care le cunoa#te omul "n
con#tien&a sa o%i#nuită, #i prin care poate ăsi un mod de apropiere de tainele existen&ei
umane – unul dintre moduri+ >in somn ră%e#te afară !ia&a, !ia&a sufletească, !ia&a de
!is@ o !ia&ă care, pe drept cu!$nt, mai "nt$i nu este luată "n serios de către con#tien&a
o%i#nuită, dacă această con#tien&ă nu are cum!a c3iar predispoi&ii mistice sau ce!a
asemănător+ Dia&a de !is, cu anumită ustificare, nu este luată "n serios de către omul
c3i%uit, "ntruc$t el !ede cum această !ia&ă de !is "i preintă tot felul de imaini,
reminiscen&e din !ia&a o%i#nuită+ Bi dacă, apoi, el compară ceea ce "n!a&ă să cunoască "n
!ia&a o%i#nuită cu această !ia&ă de !is, tre%uie să'#i culti!e !ia&a o%i#nuită #i să
numească această !ia&ă, de la sine "n&eles, realitatea sa+ Apoi, !ine !ia&a de !is cu
com%ina&iile sale de trăiri ale realită&ii o%i#nuite, iar omul nu se descurcă "n con#tien&a
o%i#nuită dacă se "ntrea%ă. >ar ce "nseamnă această !ia&ă de !is, de fapt, pentru "ntreaa
entitate a omuluiE

Să pri!im "ncă o dată această !ia&ă de !is, a#a cum ni se oferă ea+ utem distine două
feluri de !is, diferite unul fa&ă de celălalt+ rimul fel de !is face să apară ca prin farmec
"naintea sufletului nostru imaini din !ie&uirile exterioare+ oi am !ie&uit cu ani "n urmă
sau de cur$nd, cu c$te!a ile "n unnă, anumite lucruri+ =e'am !ie&uit "ntr'un anumit
mod+ Disul face să apară ca prin farmec, din somn, imaini mai mult sau mai pu&in
asemănătoare !ie&uirilor exterioare sau, de asemenea, neasemănătoare, de cele mai
multe ori imaini neasemănătoăre+ >acă omul "#i dă seama că o astfel de imaine de !is
are o leătură oarecare cu o !ie&uire exterioară, lui "i pare surprinător cum este
transformată "n !is această !ie&uire exterioară+ >e cele mai multe ori se "nt$mplă "nsă că
omul !ie&uie#te imainea de !is #i nu se raporteaă deloc la o !ie&uire sau alta a lumii
exterioare, pentru că nici nu o%ser!ă asemănarea+ >ar dacă cine!a se ocupă mai riuros
cu !ia&a de !is, cu acel mod de !ia&ă de !is care face să apară ca prin farmec "naintea
sufletului !ie&uirile exterioare transformate "n imaini, el ăse#te că ce!a din om
cuprinde, apucă aceste !ie&uiri, "nsă nu le poate re&ine a#a cum le re&ine omul c$nd se
ser!e#te pe deplin "n starea de !e3e, de oranele corpului său #i iau na#tere "n amintire
imaini care sunt asemănătoare !ie&ii exterioare, sunt c$t se poate de asemănătoare+ n
amintire, noi a!em imaini exacte ale !ie&ii exterioare, cel pu&in imaini mai mult sau
mai pu&in fidele+ 7xistă #i oameni care !iseaă "n amintirile lor, "nsă acest lucru este
 pri!it ca o anomalie+ n amintiri, a!em imaini mai mult sau mai pu&in exacte ale !ie&ii+
n imainile de !is a!em imaini sc3im%ătoare ale !ie&ii exterioare+ Acesta este primul
mod de a !isa+

elălalt mod de a !isa este "nsă, de fapt, caracteristic pentru cunoa#terea !ie&ii de !is+
Aceasta se "nt$mplă c$nd omul !iseaă, de exemplu, că !ede un #ir de st$lpi al%i, dintre
care unul are un defect, poate este murdar+ 4mul se tree#te din acest !is #i remarcă
 

faptul că are dureri de din&i+ Bi "#i dă seama că "n #irul de st$lpi este exprimat sim%olic
#irul de din&i+ >intele doare. din această cauă apare st$lpul defect sau poate c3iar
murdar+ Sau omul se tree#te după ce a !isat un cuptor "ncins #i remarcă faptul că are
 palpita&ii+ Sau omul este c3inuit "n !is că se apropie o %roască de m$na lui+ $na apucă
 %roasca moale+ 4mul se "nroe#te "n !is #i constată că are "n m$nă col&ul păturii@ l'a
apucat "n somn+ Bi exemplele pot continua+ 4mul !iseaă tot felul de forma&iuni de
#erpi. el se tree#te cu dureri de intestine+

Atunci el "#i dă seama că există #i alt fel de !isuri, !isuri care exprimă "n mod imaistic'
sim%olic oranele interne ale omului+ Bi dacă omul a "n&eles că anumite !isuri, cu
imainile lor stranii, repreintă imaini senoriale ale oranelor interne, el !a "n!ă&a să
interpretee multe !isuri conform acestei orientări+

ine!a !iseaă că intră "ntr'un %eci %oltit+ >easupra totul este neru #i plin cu p$ne de
 păianeni+ 7ste o pri!eli#te ori%ilă+ 7l se tree#te #i "#i dă seama că are dureri de cap+
Aceste dureri de cap, deci interiorul craniului, sunt repreentate de %olta %eciului+ 4mul
remarcă c3iar #i cum sunt sim%oliate circum!olu&iunile creierului, din plăsmuirile
stranii care alcătuiesc %eciul %oltit+

*ar dacă "si continuă studiile conform acestei orientări, el !a afla că toate oranele "i pot
apărea "n !is "ntr'un astfel de mod imaistic+

Aici se află c3iar #i ce!a ce indică foarte puternic, prin intermediul !isului, "ntreaa
!ia&ă interioară a omului+ 7xistă oameni care se inspiră din !is pentru a realia picturi
foarte frumoase+

el ce a făcut studii despre aceste lucruri #tie care oran intern este păstrat, modificat,
sim%oliat, "n astfel de picturi+ ntr'o astfel de pictură este con&inută uneori o frumuse&e
extraordinară+ Bi c$nd pictorul respecti! află ce oran a sim%oliat de fapt "n astfel de
 picturi frumoase, se sperie foarte tare, "ntruc$t el nu apreciaă oranul respecti! tot at$t
c$t "#i respectă picturile+

Aceste două feluri de !isuri pot fi diferen&iate doar dacă omul intră "ntr'o contemplare
intimă a lumii !isurilor+ A!em de'a face, "n primul fel de !isuri, cu imaini ale
!ie&uirilor exterioare, prin care noi am trecut "n lume ca oameni+ n celălalt fel de !isuri
a!em de'a face cu repreentări imaistice ale propriului interior omenesc+

A#adar, p$nă la acest punct, o%ser!area !ie&ii de !is este relati! u#or de făcut+ Bi cei mai
mul&i oameni, cărora li se atrae aten&ia asupra faptului că există aceste două feluri de
!isuri, "#i !or aminti că propriile lor !ie&uiri ustifică o asemenea clasificare a !isurilor+

e indică această clasificare a !isurilorE Dede&i dumnea!oastră, dacă omul se ocupă cu

 primul fel de !isuri, referitor la felul imainilor, "#i dă seama că !ie&uirile exterioare cele
mai di!erse pot fi "nfă&i#ate prin acela#i !is, "n sc3im%, una #i aceea#i !ie&uire poate fi
repreentată prin !isuri diferite, la oameni diferi&i+

Să presupunem că cine!a !iseaă că se apropie de un munte+ untele are un fel de

intrare, o pe#teră+ n această pe#teră străluce#te "ncă Soarele+ 4mul !iseaă că intră+ n
cur$nd "ncepe să se "ntunece, apoi se face "ntuneric+ 7l pipăie "n !is #i mere mai
 

departe+ Aune la un o%stacol+ #i dă seama că acolo este un mic lac+ 7l se simte "n
mare primedie+ Disul ia o desfă#urare dramatică+

-n asemenea !is poate "nfă&i#a !ie&uirile exterioare cele mai diferite+ -na #i aceea#i
imaine de !is, a#a cum am descris'o acum, se poate raporta la aceea că cine!a, c$nd!a,
a suferit un accident de tren+ e a !ie&uit el atunci "i apare poate, peste ani de ile, "ntr'o
!ie&uire de !is e!ocată, care "n imaini este complet alta dec$t cea prin care el a trecut+
7l poate că a trecut printr'un accident de !apor+ oate că un prieten i'a fost necredincios
etc+ >acă compara&i imainea de !is cu !ie&uirea #i a!ansa&i, o%ser!$nd intim "n acest
fel, !e&i afla că, de fapt, con&inutul imainii de !is nu este de mare importantă@ dar
dramatismul, desfă#urarea este foarte importantă. fie există o speran&ă, fie o speran&ă
duce la o relaxare, fie o speran&ă duce la o criă+ ntreaa leătură de sim&ire se
transpune "n !ia&a de !is+

Bi dacă, pornind de aici, cercetăm omul pentru primul fel de !isuri – numai să n'o facem
ca psi3iatrii, care le fac pe toate pe acela#i calapod –, dacă examinăm omul care are
acest fel de imaini de !is, aflăm că aceste imaini primesc, "nainte de toate, caracterul
lor de la "ntreul mod de a fi al omului, de la indi!idualitatea eului său+ oi "n!ă&ăm,
dacă "n&eleem !isele – nu interpretarea !isurilor, ci !isele –, să'l cunoa#tem pe om mai
 %ine dec$t dacă "l o%ser!ăm numai după !ia&a sa exterioară+ >ar dacă a!em "n !edere tot
ce cuprinde "n !is indi!idualitatea omului, atunci aceasta face trimitere "ntotdeauna la
ceea ce eul omului !ie&uie#te "n lumea exterioară+

n sc3im%, dacă ne referim la al doilea fel de !isuri, putem spune. e este proiectat aici
"n imainile de !is ale sufletului, aceasta !ie&uie#te omul doar "n !is+ ăci "n stare de
!e3e el !ie&uie#te cel mult forma oranelor sale prin intermediul anatomiei #i al
 psi3oloiei #tiin&ifice+ >ar aceasta nu este o !ie&uire reală, ci este o contemplare
exterioară, a#a cum se contemplă, de asemenea, pietrele #i plantele+ Aceasta nu tre%uie
să fie luată "n considerare+ A#adar, "n con#tien&a cu care omul trece prin !ia&ă, el
!ie&uie#te extraordinar de pu&in sau c3iar nimic din oranismul său interior+ >ar cel de'
al doilea fel de !is "i proiecteaă, "n fond, desiur "n imaini modificate, dar oricum "n
imaini, temelia oranismului său "ntre+

>acă "l urmărim pe om "n !ia&ă, aflăm că această !ia&ă este dominată mai mult sau mai
 pu&in de eul său, "n func&ie de tăria !oin&ei #i a caracterului omului, că inter!en&ia
acestui eu "n !ia&a omenească are similitudini extraordinare cu !ie&uirea !isului din
 prima cateorie+ ncerca&i doar o dată să !erifica&i "n mod intim dacă cine!a are !isuri "n
care !ie&uirile sale exterioare sunt sc3im%ate !iolent+ >acă cine!a are asemenea !isuri,
atunci dumnea!oastră !e&i afla "n el un om cu !oin&ă puternică+ >acă cine!a "#i trăie#te
"n !is !ia&a aproape a#a cum este ea "n realitate, dacă el nu "#i sc3im%ă "n !is această
!ia&ă, "nseamnă că este un om cu !oin&ă sla%ă+

>umnea!oastră !ede&i deci că "n modul "n care omul "#i plăsmuie#te !isele se exprimă
inter!en&ia eului "n !ia&a lui+ oi tre%uie să punem "n leătură, tocmai "n urma unei
asemenea cuno#tin&e, !isele din prima cateorie cu eul omului+ Bi dacă ne $ndim că am
luat cuno#tin&ă, "n ultimele considera&ii, despre faptul că eul #i corpul astral se află "n
timpul somnului "n afara corpului fiic #i a celui eteric, atunci nu ni se !a părea
surprinător dacă #tiin&a spiritului conduce "n cele din urmă la aceea că eul existent "n
afara corpului fiic #i a celui eteric cuprinde "n !is imainile !ie&ii, imaini pe care eul,
 

de o%icei, le are "n realitatea exterioară, prin intermediul corpului fiic #i al celui eteric+
rimul fel de !is este un efect al eului din afara corpului fiic #i a celui eteric+

e repreintă !isul din cateoria a douaE 7ste de la sine "n&eles că el tre%uie să fie, de
asemenea, ce!a ce are de'a face cu ceea ce se află "n afara corpului fiic #i a celui eteric,
"n timpul somnului+ 7ul nu poate fi aceasta, căci el nu #tie nimic despre ceea ce
 proiecteaă !isul drept plăsmuiri sim%olice ale oranelor+ Suntem o%lia&i să
recunoa#tem cum corpul astral al omului este cel care plăsmuie#te "n !is aceste imaini
sim%olice ale oranelor interne a#a cum eul plăsmuie#te imainile !ie&uirilor exterioare+
Bi astfel a!em, prin cele două feluri de !isuri, o indica&ie pri!ind ac&iunea eului #i a
corpului astral, de la adormire p$nă la treire+

utem mere mai departe+ $nd !edem ce face un om sla%, ce face un om puternic "n
!isele sale, cum un om sla% !iseaă lucrurile aproape a#a cum le'a !ie&uit, iar un om
 puternic transformă toate lucrurile, toate sunt amestecate #i el face astfel "nc$t lucrurile
 primesc nuan&a caracterului său interior, c$nd studiem aceste aspecte "n mod corect,
 p$nă la capăt, putem compara reultatul la care am auns cu modul "n care se comportă
omul trea "n !ia&ă+ *ar acum se aune la ce!a nemaipomenit de interesant+ Acum se
aune la aceea că este ade!ărat următorul lucru+ >acă cere&i unui om să !ă po!estească
di!erse !isuri, !ede&i cum o imaine de !is se leaă de alta, cum se formeaă aceste
!isuri, #i apoi pri!i&i, după ce !'a&i făcut o repreentare despre felul !isurilor sale, din
această repreentare asupra lui "nsu#i, #i !ă !e&i putea face, stimula&i prin ceea ce !ă
 pute&i repreenta despre !isele sale, o %ună imaine despre felul cum procedeaă el "n
!ia&ă+ Acum se aune la taine uimitoare ale omului+ >acă pri!im cum ac&ioneaă un om
"n !ia&ă, "n!ă&ăm să'l cunoa#tem conform indi!idualită&ii sale+ Se spune. >in ceea ce se
"nt$mplă prin intermediul acestui om reiese doar o parte din fiin&a propriu'isă a omului,
din eul său+ >acă ar aune la eul său, omul ar face de fapt ceea ce el !iseaă+ -n
caracter !iolent, dacă ar aune la eul său, ar fi "n !ia&ă at$t de !iolent c$t !iseaă el, iar
unul care "n !isele sale "#i lasă !ia&a aproape nesc3im%ată s'ar trae mereu "napoi "n
!ia&ă, ar lăsa !ia&a a#a cum este ea, ar lăsa lucrurile să se desfă#oare, ar inter!eni c$t se
 poate de pu&in "n !ia&ă, ar inter!eni exact at$t c$t inter!ine el "n !is+

Restul, ceea ce pleacă de la om #i se "nt$mplă dincolo de acesta, de unde pro!ineE

>raii mei prieteni, se poate spune cu temei. Aceasta o face >umneeu, aceasta o fac
spiritele cosmice+ Adică, omul nu face sinur ceea ce face@ el face exact at$t c$t !iseaă+
Restul este făcut prin el #i asupra lui+ umai că oamenii nu sunt instrui&i "n mod o%i#nuit
cu pri!ire la aceste lucruri "n !ia&ă+ >acă omul s'ar instrui, ar "n&elee că el are "n !ia&ă
at$ta participare la acti!itate c$tă participare acti!ă are "n !isele sale+ n caul omului
!iolent, lumea "l "mpiedică să de!ină !iolent, a#a cum este "n !is@ "n caul omului sla%,
ac&ioneaă instinctul, #i aici !ia&a face iară#i să fie adăuat ceea ce se "nt$mplă prin
intermediul lui #i ceea ce el nu ar !isa+

7ste interesant să !edem un om "ntr'o ac&iune a !ie&ii #i să ne "ntre%ăm. e !ine de la el

#i ce !ine de la lumeE >e la el !ine exact at$t c$t poate el !isa despre ac&iunea
respecti!ă+ =umea ori adauă ce!a la aceasta, "n caul omului sla%, ori scade ce!a, "n
caul omului !iolent+ ri!it astfel, !isul "ncepe desiur să de!ină extraordinar de
interesant #i să "năduie a pri!i ad$nc "n fiin&a omului+
 

$te ce!a din ceea ce spun eu aici s'a i!it "ntr'un mod deformat, caricatural #i "n ideile
 psi3anali#tilor, dar ei nu pot pri!i "năuntru, "n &eserea propriu'isă #i "n esen&a naturii
umane, de aceea ei deformeaă continuu totul, fac caricaturi+

>ar dumnea!oastră !ede&i, din expunerea pe care eu o fac numai "n mod exterior, că
dacă !rei să "n&elei "ntr'ade!ăr aceste lucruri tre%uie să "naintei p$nă la o cunoa#tere
foarte delicată a sufletului+ Cără această examinare, omul nu poate #ti nimic despre
rela&iile !ie&ii de !is cu realitatea exterioară pe care o trăie#te+ >e aceea eu am spus
c$nd!a că psi3analia este diletantism, pentru că ea nu #tie nimic despre !ia&a exterioară
a omului+ >ar ea este diletantism #i pentru că nu #tie nimic despre !ia&a interioară a
omului+ Aceste două moti!e de diletantism nu se adună, ci se "nmul&esc, pentru că prin
necunoa#terea !ie&ii interioare este alterat exteriorul #i prin necunoa#terea exteriorului
este alterat ce este interior+ >acă se "nmul&e#te d  cu d  se o%&ine diletantism la puterea a
doua+ Astfel "nc$t psi3analia diletantismului este la pătrat. d d = d +
 x

>acă ne adăncim "n mod intim "n stările alternati!e ale !ie&ii de !e3e #i de somn,
atunci fiin&a umană poate fi pătrunsă cu pri!irea "ntr'o măsură at$t de lară, "nc$t
aceasta conduce efecti! la #tiin&a ini&iatică+

=ua&i acum altă afirma&ie pe care am făcut'o eu "n aceste considera&ii. realitatea că omul
"#i poate "ntări, prin exerci&ii suflete#ti, prin medita&ii, for&ele sale suflete#ti, apoi
a!anseaă dincolo de $ndirea o%i#nuită, mai mult sau mai pu&in lipsită de con&inut,
a%stractă, p$nă la $ndirea concretă, interior imaistică, a!anseaă p$nă la con#tien&a
imainati!ă, la imaina&iune+ A tre%uit să !ă spun că omul a!anseaă cu această
con#tien&ă imainati!ă către cuprinderea !ie&ii sale "ntrei, dar a#a cum este plasată
"năuntru prin na#tere #i concep&ie – de fapt, "ncă "naintea na#terii, "naintea concep&iei –,
drept impuls eteric "n !ia&a păm$ntească+ rin intermediul !isului, omul prime#te acele
reminiscen&e a ceea ce trăie#te "n exterior de c$nd el a pă#it pe ăm$nt "n această !ia&ă
 păm$ntească+ rin intermediul con#tien&ei imainati!e, omul prime#te imaini care,
conform felului de !ie&uire, pot fi foarte asemănătoare imainilor de !is@ numai că ele
nu con&in numai reminiscente din !ia&ă, ci #i reminiscen&e din ceea ce a existat "naintea
!ie&ii păm$nte#ti+

7ste complet ridicol c$nd cei care nu cunosc #tiin&a spiritului spun că #i imaina&iunile
 pot fi !isuri+ 7i tre%uie să reflectee o dată ce se !iseaă "n imaina&iuni+ u se !iseaă
nimic din ce oferă sim&urile, ci con&inutul este tocmai acela care "nfă&i#eaă fiin&a umană
"nainte de a fi a!ut sim&uri+ 4mul este introdus "ntr'o lume nouă, prin imaina&iune+

nsă aici există ce!a foarte asemănător "ntre al doilea fel de !isuri #i ceea ce se !ie&uie#te
"n imaina&iune, dacă aceasta se culti!ă mai "nt$i "n suflet prin exerci&ii+ n acest ca se
!ie&uiesc imaini cu toată claritatea, cu toată exactitatea, se !ie&uiesc imaini, imaini
randioase+ A# dori să spun că se !ie&uie#te un -ni!ers, imaini minunate, imaini
multicolore, care sunt a#a de randioase, "nc$t nu există nimic "n con#tien&ă dec$t aceste
imaini+ >acă am !rea să pictăm aceste imaini, am realia un ta%lou randios@ "nsă nu
am putea re&ine dec$t o clipă, a#a cum nu putem picta nici un fuler, ci putem re&ine
numai o clipă din desfă#urarea lui+ *ar toate acestea se petrec "n timp+ >ar dacă re&inem
din aceste imaini doar o clipă, atunci o%&inem un ta%lou randios+
 

Să ne repreentăm sc3ematic aceasta+ Cire#te, nu există o asemănare totală cu ceea ce se

!ede+ >ar pentru ca noi să ne putem aduce esen&ialul "naintea sufletului, să facem un
desen sc3ematic+ ( Desen+)

ri!i&i acum această imaine pe care am desenat'o doar "n mod sc3ematic+ 7a este
confiurată "n sine+ 7a con&ine cele mai diferite imaini modelate+ 7a este ce!a randios
"n interior #i "n exterior+ >acă de!enim tot mai puternici "n concentrarea, "n re&inerea
acestui ta%lou, căci el nu apare dec$t un moment ("n acest ca, tre%uie să'l interceptăm
cu preen&ă de spirit@ c$nd apare doar un moment, de o%icei el trece repede #i fără
omot, "nainte ca noi săl fi prins "ntr'ade!ăr "n preent – a!em ne!oie mai ales de
 preen&ă de spirit, pentru o%ser!a&ii spirituale), dar noi suntem "n stare nu doar să
folosim at$ta preen&ă de spirit, pentru a prinde din %or lucrurile, "nc$t ele să răm$nă,
"n eneral, "n con#tien&ă, ci putem să le #i re&inem, atunci acest ta%lou se mic#oreaă,
atunci, a# dori să spun, "n loc de a fi un -ni!ers cuprinător el de!ine tot mai mic #i
!edem cum a!anseaă "n timp+ A# dori să spun că el caută să prindă formă "năuntru+
>intr'o imaine ia na#tere capul omenesc, din alta ia na#tere plăm$nul, iar din alta
ficatul+ ateria fiică ce pro!ine din corpul matern nu face dec$t să umple ceea ce intră
aici din lumea spirituală+ 4mul de aici pro!ine+ e spunem "n cele din urmă. >a, ce este
ficat aceasta se !ede "n mod spiritual "n existen&a preterestră, "ntr'o imaine randioasă@
 plăm$nul se !ede "n mod spiritual "n existen&a preterestră, "n această imaine
randioasă+ Bi acum se compară imainea din urmă cu ceea ce este cel de'al doilea fel
de !is+ Aici, omului "i apare un oran, a#a cum am spus mai "nainte, poate de asemenea
"ntr'o imaine foarte frumoasă, dar este c$rpăceală fa&ă de ceea ce oferă con#tien&a
imainati!ă+

Bi astfel omul prime#te impresia. con#tien&a imainati!ă dă ce!a ce este creat dintr'o
măiestrie cosmică@ !isul dă ce!a ce este c$rpăceală+ >ar am$ndouă indică acela#i lucru+
*ar ele sunt ceea ce, "n mod spiritual, "nfă&i#eaă oraniarea internă a omului+

Bi de aici "ncolo nu mai este mult p$nă la o altă repreentare foarte !ala%ilă+ oi
aunem după aceea, c$nd o%ser!ăm prin intermediul con#tien&ei imainati!e, acest om
 preterestru drept imaine eterică imensă, c$nd o%ser!ăm cum această imaine eterică
imensă se cristalieaă oarecum "năuntrul omului fiic, aunem să "ntre%ăm. e s'ar
"nt$mpla dacă acum imainile de !is care se raporteaă la oranele interne ar "ncepe să
desfă#oare aceea#i acti!itateE oi aunem să ne spunem. Aici ar lua fiin&ă caricatura
unui ficat+ Cicatul omenesc, complet de!oltat "n sine, este plăsmuit din imainea
con#tien&ei imainati!e care indică existen&a preterestră+ >acă ficatul s'ar de!olta din
imainea !isului, omul nu ar primi din această imaine un ficat omenesc, nici măcar un
ficat de $scă, ci caricatura unui ficat+

Aceasta ne "năduie, de fapt, să pri!im ad$nc "n realitate, "n indi!idualitatea "ntreaă a
omului+ ăci este ce!a asemănător, aceasta se !ede foarte clar, "ntre imainea !isului #i
imainea din con#tien&a imainati!ă+ Bi tre%uie să ne "ntre%ăm. >e unde pro!ine această
asemănareE

A#adar, putem mere #i mai departe+ Să luăm "n considerare imainile !isului din prima
cateorie, care se raporteaă la !ie&uiri exterioare+ entru acestea nu există nimic
asemănător "n repreentarea imain$ti!ă+ >ar repreentarea imainati!ă trece la o
!ie&uire preterestră a omului, "n care acesta nu are de'a face cu al&i oameni fiici,
 

contemplarea imainati!ă trece la o imaine a !ie&uirilor spirituale preterestre+

Repreenta&i'!ă ce este caracteriat prin aceasta+

>acă pri!im "n interiorul omului, primim impresia că prin anumite imaini sim%olice,
fie că apar prin con#tien&a imainati!ă fie că apar prin !is, este exprimat interiorul
omului, este exprimată oraniarea umană, că, dimpotri!ă, imaina&iunile care se
raporteaă la !ie&uiri exterioare nu sunt "n leătură cu ceea ce omul are "n oraniarea
interioară, dar nici cu !ia&a păm$ntească exterioară@ ele indică !ie&uiri ale existen&ei
 preterestre+ Bi ele pot sta alături de !ie&uirile de !is care se raporteaă la !ie&uiri
exterioare ale existen&ei păm$nte#ti, "nsă nu se află "ntr'o oarecare leătură interioară cu
acestea+ Această leătură interioară există pentru !isele din cateoria a doua+

A#adar, ce urmăresc eu prin expunerea tuturor acestor lucruriE rin expunerea tuturor
acestora, a# dori să indic că există un fel intim de contemplare a !ie&ii umane, care pune
"n e!iden&ă ade!ărate enime ale !ie&ii+ 4mul contemplă astăi, de fapt, destul de
superficial !ia&a+ >acă el ar contempla'o mai exact, mai intim, i'ar sări "n oc3i lucrurile
despre care am !or%it astăi+ >ar, "ntr'un anumit sens, ele %at la oc3i, doar că ei nu #tie
nimic despre felul cum se "nt$mplă aceasta+ 4mul nu este con#tient, de fapt, ce influen&ă
 puternică are asupra !ie&ii sale ce !iseaă el+ 7l consideră !isul drept ce!a care trece
repede #i fără omot, pentru că nu #tie că "ntr'un fel de !isuri inter!ine eul său, "n alt
fel de !isuri inter!ine corpul său astral+ >acă "nsă noi "n&eleem !ia&a, cu pri!ire la
aspectele ei #i mai profunde, enimele indicate de!in #i mai arătoare+

entru cei care se află aici de mai mult timp, asemenea fapte au fost men&ionate dea+ 7u
!reau să arăt din nou că există o stare patoloică "n om, care constă "n aceea că omul,
din punctul de !edere al amintirii, pierde leătura cu !ia&a sa+ i s'a po!estit despre un
cunoscut al meu care "ntr'o i, fără să #tie ce!a despre aceasta "n con#tien&a sa, pleacă
din locuin&a lui, de la familie, la ară, "#i cumpără un %ilet #i călătore#te p$nă la o
anumită sta&ie ca un somnam%ul+ =a sta&ia de sc3im%are a trenului "#i cumpără alt %ilet,
mere mai departe, călătore#te mult timp+ 7l #i'a "nceput călătoria "ntr'un ora# din sudul
:ermaniei+ S'a putut constata, mai t$riu, c$nd s'a urmărit caul, că fusese la
Gudapesta, "n olonia (=em%er) etc+ 7ste descoperit "n cele din urmă – atunci
con#tien&a sa a "nceput să func&ionee din nou – "ntr'un ail de oameni fără adăpost din
Gerlin, unde a auns "n cele din urmă+ Acest moment, "n care aunsese "n ail, fusese
 precedat de c$te!a săptăm$ni care fuseseră #terse "n con#tien&a sa+ 7l "#i mai amintea
ultimul lucru pe care'l făcuse acasă@ celelalte fuseseră #terse+ A tre%uit să se urmărească
din afară "ntreaa călătorie+

>umnea!oastră !ede&i că "n acest ca eul nu este preent la ceea ce face omul+ >acă
urmări&i literatura potri!ită, !e&i ăsi sute #i sute de cauri de astfel de con#tien&e'eu care
se "ntrerup+ e se petrece aici, de faptE >acă a&i studia lumea !iselor unui asemenea om,
care cade "n această stare patoloică, a&i aune la reultate uimitoare+ ai "nt$i, a&i afla
că el, cel pu&in "n anumite perioade ale !ie&ii sale, "n care a a!ut cele mai "nsufle&ite
!isuri posi%ile, caracteriate "ndeose%i prin aceea că #i'a pus ce!a "n $nd, "n !is "i apar
inten&ii+

>acă studia&i !isele unui om sănătos !e&i ăsi că tocmai această apari&ie a inten&iilor "n
!is este ori foarte sla%ă, ori "n eneral lipse#te+ 4mul !iseaă toate minună&iile posi%ile,
dar inten&iile nu oacă de reulă nici un rol+ >acă ele oacă un rol "n !is, atunci omul se
tree#te de reulă din asemenea !isuri ironi$ndu'se pe sine pentru aceste inten&ii+
 

>acă studia&i "nsă, referitor la !isele lor, oameni cu o con#tien&ă intermitentă, cu o

con#tien&ă care se "ntrerupe pentru un inter!al de timp, !e&i !edea că există oameni care
nutresc "n !is inten&ii #i iau foarte "n serios aceste inten&ii la treire, sim&ind c3iar #i
mustrări de con#tiin&ă dacă nu pot realia inten&iile nutrite "n !is+ -neori aceste inten&ii
sunt a#a de a%surde, fa&ă de lumea fiică exterioară, "nc$t ei nu le pot realia@ atunci
aceasta "i c3inuie, "i face teri%il de aita&i+ Acesta este re!ersul con#tien&ei intermitente,
a lua "n serios !isul, "ndeose%i referitor la !isul'inten&ie – nu !isul dorin&ei –, !isul de
inten&ie+

*ar cel ce are capacitatea de a o%ser!a oamenii !ede uneori pe c3ipul omului dacă i s'ar
 putea "nt$mpla !reodată ce!a de felul unei stineri a con#tien&ei+ Asemenea oameni au
ce!a ce arată că, referitor la anumite !ie&uiri interioare #i exterioare, ei nu se treesc
niciodată complet@ ne dăm seama treptat, dacă o%ser!ărn un asemenea om, că el iese
 prea departe din corpul fiic #i din corpul eteric "n fiecare noapte "n starea sa de somn,
se "ndepărteaă prea mult, astfel "nc$t nu mai poate lua cu sine tot ceea ce !ie&uie#te el
afară+ 7l intră prea ad$nc "n spirit, pentru ca tot ceea ce !ie&uie#te "n lumea spirituală să
aducă "napoi "n corpul fiic #i "n corpul eteric+ *ar "n final, deoarece prea des nu aduce
"napoi complet aceasta, ea "l re&ine afară+ eea ce !ie&uie#te e1 atunci prea ad$nc "n
spirit, aceasta re&ine, "n cele din urmă, mai ales eul "n afara corpului fiic #i el aune "n
această stare "n care eul nu se află "năuntrul corpului fiic+

ntr'un asemenea ca radical, "n care inter!ine o derelare a con#tien&ei ca cea descrisă,
este interesant de o%ser!at !ia&a de !is a unui astfel de om+ 7ste altfel dec$t !ia&a de !is
a contemporanilor o%i#nui&i, să icem, este mult mai interesantă+ umai că, fire#te, acest
interesant are re!ersul său+ >ar, "n definiti!, a#a cum %oala, pri!ită din afară, este #i ea
mai interesantă dec$t sănătatea – numai nu pri!ită din interior pentru omul respecti! –,
!reau să spun că nici pentru !ia&a o%i#nuită, ci pentru cunoa#terea fiin&ei umane lucrurile
stau "ntr'ade!ăr a#a, "nc$t ceea ce se "nfă&i#eaă drept !ia&ă de !is a unui asemenea om
 patoloic, a#a cum l'am descris, este mult mai interesant dec$t !ia&a de !is, nu !reau să
spun a unui filistin, "nsă a unui contemporan+

>a, !ede&i aici apăr$nd dea un fel de rela&ie a eului cu "ntreaa lume de !is+ A# dori să
spun că dumnea!oastră pute&i cuprinde această leătură a eului cu lumea !isului+ Bi iau
fiin&ă "naintea noastră următoarele "ntre%ări. are este situa&ia, "n caul de fa&ă, cu
imainile de !is care se raporteaă la oranele interne, "n leătură cu imaina&iunile care
se raporteaă la oranele interneE

A#adar, "n afară se !ede că ceea ce este dat "n imaina&iuni drept imaini ale oraniării
interne indică spre ceea ce există "n om "nainte ca el să ai%ă corp păm$ntesc, "nainte ca
el să existe aici pe ăm$nt@ imainile de !is apar dacă el se află aici+ *maina&iunile
arată deci spre "napoi@ imainile de !is arată către preent+ >ar c3iar dacă este caul să
luăm "n considerare o imaine de !is o%i#nuită, care indică un oran intern, acestuia i'ar 
corespunde o caricatură a oranului intern, "n timp ce imaina&iunii "i corespunde
oranul intern complet de!oltat, noi tot putem spune. Această caricatură are totu#i "n
sine posi%ilitatea de a de!eni un oran@ dacă luăm "n considerare caricatura, ea s'ar
 putea de!olta p$nă la un oran perfect+

A#adar, aici este "nceputul acelei considera&ii pe care !rem s'o preentăm m$ine, #i care
 pro!ine din "ntre%ările. Se poate raporta ceea ce oferă con#tien&a unainati!ă la !ia&a
trecută a omuluiE 7ste !isul "nceputul imaina&iunii !iitoruluiE oate de!eni imainea
 

noastră din !is, pe care o a!em astăi, acea imaina&iune la care !om putea pri!i "n
urmă, "ntr'o !ia&ă păm$ntească !iitoareE 7ste con&inutul !isului ermenele co&inutului
imaina&iuniiE

Această "ntre%are plină de semnifica&ie se află "naintea noastră+ oi !edem aici
str$n$ndu'se laolaltă ceea ce putem o%&ine, printr'o examinare a !isurilor, cu "ntre%area
despre !ie&ile păm$nte#ti repetate ale omului+ nsă dumnea!oastră !ede&i, de asemenea,
că tre%uie să pri!im "ntr'ade!ăr mai ad$nc "n !ia&a omului dec$t o facem "n mod
o%i#nuit, cu comoditate, pentru a afla leătura cu ceea ce spune #tiin&a ini&iatică despre
fiin&a omului+

rintr'o expunere ca cea de astăi, eu a# dori mai ales să pro!oc o repreentare despre
felul cum o%ser!a&ia omului este superficială "n cadrul ci!ilia&iei actuale #i despre felul
cum tre%uie să inter!ină pretutindeni intimitatea o%ser!a&iei+ Această intimitate a
o%ser!a&iei conduce "nsă dea către #tiin&a spiritului+

CONFERINŢA a VIII-a
LEGĂTURILE LUMII DE VIS CU CUNOAŞTEREA IMAGINATIVĂ.
NAŞTEREA DATORIEI FAŢĂ DE VIAŢĂ  TEMELIA !ARMEI

*eri am "nceput să !ă spun cum, printr'o o%ser!are mai intimă a !ie&ii de !is a omului,
 putem fi condu#i de #tiin&a ini&iatică+ isiunea mea !a fi acum ca ceea ce am "ncercat să
!ă suere ieri din punctul de !edere al con#tien&ei o%i#nuite astăi să aprofunde prin
aceea că iau "n considerare acela#i lucru din punctul de !edere al cunoa#terii
imainati!e, deci, a#a cum arată lucrurile pe care noi le'am analiat ieri, dacă acela care
le pri!e#te a a!ut ne!oie pentru aceasta să cuprindă cu pri!irea lumea "n imaina&iuni+
Să facem mai "nt$i a%strac&ie de diferen&a dintre cele două feluri de !is, despre care s'a
!or%it ieri, să considerăm deci !isele ca atare+ oi aunem la o considerare !ala%ilă
dacă descriem cum se află pri!irea imainati!ă "nsă#i fa&ă de un !is pe care "l are cel
"nestrat cu imaina&iuni+ A#adar, să comparăm aceasta cu acea autocontemplare la care
aune cel care mediteaă imainati!, dacă el pri!e#te "n urmă către entitatea sa umană
 proprie, dacă el contemplă imainati! oranele omene#ti, fie ale sale, fie ale altor
oameni, sau, de asemenea, leătura oranică, adică "ntreul om ca un oranism+
Am$ndouă, at$t lumea de !is ca oranism uman fiic c$t #i ca oranism uman eteric,
arată "naintea con#tien&ei imainati!e complet altfel dec$t "naintea con#tien&ei o%i#nuite+
el ce mediteaă imainati! poate !isa, de asemenea, el #i !iseaă uneori, tot a#a de
3aotic precum ceilal&i oameni+ 7l poate udeca foarte %ine lumea !isului din !ie&uirile
 proprii, "ntruc$t, alături de !ia&a imainati!ă care este una luminoasă interior, ordonată
interior, lumea !isului c3iar se scure "ntru totul, ca "n caul con#tien&ei o%i#nuite, exact
a#a cum este #i fa&ă de !ia&a de !e3e exterioară+ 7u am su%liniat adesea că cel care
aune la o !iiune spirituală autentică nu de!ine un !isător sau un fantast ca cei care
trăiesc numai "n lumile superioare #i să nu !adă realitatea exterioară+ Acela care !iseaă
ne"ncetat doar la lumile superioare sau !iseaă despre lumile superioare #i nu pri!e#te
realitatea exterioară nu este un ini&iat sau un sf$nt, ci tre%uie tratat, c3iar dacă numai ca
un ca sufletesc patoloic, dar totu#i patoloic+ unoa#terea ini&iatică autentică nu
"ndepărteaă de !ia&a fiică o%i#nuită #i de diferitele ei leături, ci, dimpotri!ă, produce
un o%ser!ator mai con#tiincios, mai scrupulos dec$t este omul fără capacitatea
 

clar!ederii+ Bi se poate c3iar spune că, dacă cine!a nu are nici un sim& pentru realită&ile
o%i#nuite, nici un interes pentru detaliile din !ia&a altor oameni, dacă el plute#te a#a
/su%lim – eu spun aceasta "nsă "ntre 3ilimele –, dacă el plute#te a#a /su%lim deasupra
!ie&ii #i nu se intereseaă de detaliile acesteia, aceasta poate fi dea un indiciu că "n
caul lui nimic nu are de'a face cu o clar!edere autentică+ Astfel "nc$t cel ce mediteaă
imainati! – eu !or%esc acum doar despre acesta, fire#te că el poate fi #i unul care
mediteaă inspirati!, un om intuiti!, dar eu !reau mai "nt$i să !or%esc despre con#tien&a
imainati!ă –, cel ce mediteaă imainati! cunoa#te foarte %ine !ia&a de !is din
experien&a de !ia&ă proprie+ nsă există o diferen&ă "n "n&eleerea !isului+ el ce
mediteaă imainati! simte !isul ca pe ce!a cu care el se leaă, cu care el se une#te mult
mai mult dec$t poate fi caul prin intermediul con#tientei o%i#nuite+ 7l poate lua !isul
mai "n serios+ Bi, de fapt, a%ia con#tien&a imainati!ă "ndreptă&e#te a lua !isul "n serios,
"ntruc$t ea "mputernice#te să se !adă oarecum dincolo de !is #i să se sesiee "n special
e!olu&ia dramatică sau tensiunile #i deleările sale, catastrofele sale, criele sale, #i să
nu acorde o importan&ă at$t de mare con&inutului detaliat al !isului+ on&inutul detaliat
al !isului "ncepe să'l interesee mai pu&in pe om, c3iar #i "nainte de a atine con#tien&a
imainati!ă+ e om "l intereseaă mult mai mult dacă !isul conduce la o criă, conduce
la o %ucurie, dacă acesta conduce la ce!a ce de!ine u#or sau de!ine reu etc+

Această desfă#urare, pot numai să repet, acest dramatism al !isului "ncepe să'l
interesee pe om "n special exact ca ceea ce adesea nu intereseaă con#tien&a o%i#nuită+
4mul pri!e#te "n culisele !isului+ Bi c$nd pri!e#te astfel "n culisele !isului de!ine atent
la faptul că "n !is are "naintea sa ce!a ce se raporteaă "ntr'un mod foarte precis la fiin&a
umană spirituală+ 4mul "#i spune. !isul este efecti! fiin&a omului din punct de !edere
spiritual, a#a cum ermenele unei plante este "nsă#i această plantă+ oi "n!ă&ăm să
!edem "n con&inutul !isului, "n acest dramatism al !isului, "nainte de toate "n mod
em%rionar, pe omul spiritual+ Bi "n!ă&ăm să sesiăm "n acest om em%rionar ceea ce este
de fapt străin !ie&ii actuale@ este străin precum ermenele plantei, pe care'l preluăm de
la aceasta toamna "ntr'un anumit an #i care de!ine endemic a%ia "n de!oltarea !eetală
din anul următor, este străin de!oltării !eetale din acest an+ Bi tocmai o asemenea
contemplare a !isului dă pentru con#tien&a imainati!ă cele mai puternice impresii,
 pentru că "n fiin&a care !iseaă se resimte mereu mai mult cum omul poartă "n sine ce!a
ce trece "n următoarea !ia&ă păm$ntească, ce!a ce se desă!$r#e#te "ntre moarte #i o nouă
na#tere #i cre#te "n !ia&a păm$ntească următoare+ 4mul "n!a&ă să perceapă "n !is
ermenele următoarei !ie&i păm$nte#ti+ Acest lucru este extraordinar de important #i este
confirmat, dacă această !ie&uire deose%ită, care este o !ie&uire de sentiment, se compară
cu intui&ia pe care o putem a!ea despre omul fiic, a#a cum stă "n fa&a noastră cu
diferitele sale orane+ Acesta se transformă "n fa&a con#tien&ei imainati!e "n a#a fel,
"nc$t noi primim un sentiment asemănător celui pe care "l a!em c$nd planta pe care am
"n!ă&at s'o cunoa#tem drept plantă !erde, proaspătă, "nfloritoare "ncepe să se ofilească+
 oi spunem, "n fa&a con#tien&ei imainati!e, c$nd o%ser!ăm ca orane fiice acest
 plăm$n, acest ficat, acest stomac, "ndeose%i acest creier al omului. aici există, cu pri!ire
la spiritual, ce!a ce se ofile#te+

>umnea!oastră !e&i spune că nu ar fi nimic plăcut "n a sta, prin intermediul con#tien&ei
imainati!e, fa&ă "n fa&ă cu omul fiic ca fiin&ă ofilită+ iciodată cine!a care "n!a&ă să
cunoască #tiin&a ini&iatică nu !a sus&ine că aceasta ar exista doar pentru a oferi omului
lucruri plăcute+ 7a tre%uie să spună ade!ărul, nu să ofere lucruri plăcute omului+ >ar, pe
de altă parte, tre%uie să se atraă aten&ia că, "n timp ce noi "n!ă&ăm să cunoa#tem omul
fiic drept o fiin&ă ofilită, !edem pe de altă parte "n el omul spiritual+ u pute&i !edea
 

aprin$ndu'se omul spiritual, dacă nu "n!ă&a&i să recunoa#te&i omul fiic "ntr'un anumit
fel, ca pe o fiin&ă "n curs de putreire, de ofilire+

nfă&i#area omului nu de!ine prin aceasta mai respinătoare, ci dimpotri!ă, mai

frumoasă #i, de asemenea, mai ade!ărată+ Bi dacă putem o%ser!a astfel !e#teirea
spirituală a oranelor umane, aceste orane fiice ne apar cu con&inutul lor eteric ca
ce!a ce a !enit din trecutul !ie&ii păm$nte#ti precedente #i se ofile#te "n !ia&a
 păm$ntească actuală+ A#a aunem efecti! la repreentarea că "n e!olu&ia omului care se
ofile#te, ofilindu'se din fiin&a !ie&ii sale păm$nte#ti precedente, se plăsmuie#te
ermenele pentru !ia&a păm$ntească !iitoare+ el mai mult se ofile#te capul uman+ *ar
contemplarea imainati!ă a !isului apare exact ca o emana&ie fluidă a capului omenesc+

n sc3im%, ofilindu'se cel mai pu&in, foarte asemănător !isului o%i#nuit, se află
oranismul meta%olism'mem%re al omului "n fa&a contemplării imainati!e, #i totodată
este cel mai pu&in !e#ted, este cel mai mult leat, potri!it formei sale, con&inutului său,
cu !iitorul omului, "n timp ce oranismul ritmic, care este ascuns "n ca!itatea toracică,
este leătura dintre cele două+ Acesta este ce ce men&ine ec3ili%rul+

*nima omenească de!ine un oran remarca%il tocmai "n fa&a unei contemplări spirituale+
n fa&a unei contemplări spirituale, inima fiică se ofile#te, dar ea continuă să existe
aproape cu forma pe care o are ca inimă fiică (aproape, nu complet), "n timp ce apare
spiritual'imainati!, fiind numai "nfrumuse&ată, "nno%ilată "n forma sa+ >in această
cauă, se !a putea ăsi un anumit ade!ăr "năuntru dacă !rem să reproducem prin pictură
 pri!eli#tea spirituală aproximati!ă a omului, "n a#a fel "nc$t un c3ip care pare relati!
"n&elept poate c3iar #i pu&in %ătr$n, s'ar afla com%inat cu picioru#e #i m$nu&e de copil,
cu aripi, pentru a suera "ndepărtarea de ăm$nt@ dar, totodată, amintind "ntr'un mod
oarecare de oranul fiic, am suera inima+

>acă a!em cotemplarea imainati!ă a omului, atunci ceea ce "ncercăm să pictăm nu !a

fi sim%olic, "n sensul rău pe care'l de&ine sim%olismul "n ci!ilia&ia actuală, care este
sec, ci acest sim%olism !a con&ine astfel de elemente ale existen&ei fiice care "n acela#i
timp se ridică din existen&a fiică+ Bi am putea spune (tre%uie să ne exprimăm pu&in
 paradoxal, dacă !or%im despre lumea spirituală, pentru că lumea spirituală arată "n
realitate complet altfel fa&ă de fiic, de aceea arată paradoxal), am dori să spunem că,
dacă "ncepem să contemplăm omul prin cunoa#terea imainati!ă, a!em sentimentul
următor fa&ă de cap. A3, c$t de pătrunător tre%uie să $nde#ti tu acum, pentru a te
men&ine !ertical+ $nd medităm asupra capului omului cu con#tien&a imainati!ă,
apărem "ncetul cu "ncetul ca fiind idio&i, pentru că $ndurile cele mai aere cu care ne'
am deprins "n !ia&ă nu ne aută să ne apropiem u#or de această forma&iune minunată a
capului uman drept forma&iune fiică+

Acum aceasta se transformă "n ce!a spiritual, este mult mai minunată "n ofilirea sa, c$nd
ea "#i arată forma at$t de intens@ căci, "n realitate, circum!olu&iunile creierului con&in "n
sine ofilite taine profunde ale formării lumii+ ri!im profund "n tainele formării lumii,
c$nd "ncepem să "n&eleem capul uman #i ne sim&im ne"ncetat /%ătu&i "n cap c$nd !rem
să facem asta+

n sc3im%, c$nd !rem să "n&eleem cu con#tien&a imainati!ă mem%rele #i sistemul

meta%olic al omului, atunci spunem. intea ta pătrunătoare nu te aută "n acest ca, tu
 

tre%uie de fapt să dormi #i să !isei despre om, "ntruc$t cu referire la această oraniare
omul este "n&eles cel mai %ine dacă !isăm despre el, dacă !isăm "n stare de !e3e+

>eci, tre%uie să intrăm "ntr'o medita&ie foarte diferen&iată, dacă "ncepem să contemplăm
imainati! oraniarea fiică a omului+ 0re%uie să de!enim intelien&i, teri%il de
intelien&i, c$nd ne contemplăm capul+ 0re%uie să de!enim un !isător, c$nd ne
contemplăm sistemul meta%olic'mem%re+ n caul sistemului ritmic, tre%uie să oscilăm
"ncolo si "ncoace "ntre starea de !is #i starea de !e3e, dacă !rem să "n&eleem această
 plăsmuire minunată a sistemului ritmic al omului "n contemplarea imainati!ă+ >ar
toate acestea se "nfă&i#eaă ca un rest al !ie&ii păm$nte#ti anterioare+ Astfel "nc$t ceea ce
!ieiuie#te omul cu pri!ire la sine "n starea de !e3e este rest al !ie&ii păm$nte#ti
anterioare+ Aceasta doar inter!ine "n !ia&a păm$ntească actuală, "i dă at$t c$t eu "i
atri%uiam ieri "n ceea ce pri!e#te modul de a ac&iona, de exemplu, c$nd spuneam. umai
at$t c$t !iseaă omul despre ac&iunile sale, at$t "ndepline#te el de fapt, efecti!@ restul fac
eii prin el+ $nă aici inter!ine preentul+ 0ot restul !ine din !ia&a păm$ntească
anterioară+ Aceasta contemplăm la om, c$nd "l a!em "naintea noastră "n oraniarea sa
fiică "n curs de ofilire+ Bi dacă pri!im spre ceea ce el #tie despre sine "n timp ce
!iseaă, !iseaă dormind, a!em "naintea noastră ceea ce preăte#te pentru următoarea
!ia&ă păm$ntească+ utem distine foarte %ine lucrurile unul de altul+

Astfel con#tien&a imainati!ă conduce nemilocit din această contemplare a omului, a

omului trea #i a omului adormit, la perceperea acelei e!olu&ii care trece din !ia&ă
 păm$ntească "n !ia&ă păm$ntească+

-n loc deose%it "l ocupă "n om, at$t trea c$t #i adormit, acel element sufletesc pe care "l
numim amintire, ceea ce este men&inut "n memorie+ ontempla&i'!ă amintirile o%i#nuite+
>umnea!oastră #ti&i. ceea ce !ă aminti&i, aceasta o scoate&i din sine drept $nduri, drept
repreentări+ >umnea!oastră plăsmui&i repreentările !ie&uirilor trecute+ >umnea!oastră
#ti&i. "n aceste amintiri, !ie&uirile "#i pierd !ioiciunea, capacitatea lor de impersionare,
culoarea etc+ Die&uirile sunt palidate "n amintiri+ >ar, pe de altă parte, această amintire
tre%uie să ne apară totu#i ca foarte puternic leată de fiin&a omului, mai mult, ne apare
ca "nsă#i fiinta omului+ umai că omul nu este "n mod o%i#nuit suficient de onest "n
sufletul său, pentru a'#i recunoa#te necesitatea acestei tendin&e+

>ar eu !ă "ntre%. >acă pri!i&i "năuntru, "n dumnea!oastră, pentru a aune să !ă da&i
seama cu ade!ărat ce sunte&i de fapt, potri!it cu ceea ce numi&i eul care !ă apar&ine,
repreintă acesta altce!a dec$t amintiriE u !e&i sim&i aproape nimic altce!a "n
dumnea!oastră dec$t amintirile din !ia&ă, dacă !re&i să mere&i "napoi "n eul propriu+
>umnea!oastră ăsi&i, desiur, aceste amintiri "ntre&esute de un fel de acti!itate, dar
aceasta răm$ne foarte fantomatică #i "ntunecată+ eea ce apare plin de !ia&ă drept eu
sunt pentru !ia&a păm$ntească tocmai amintirile+

Această lume a amintirilor, la care tre%uie doar să reflectati pentru a o a!ea "nainte "n
"ntreul ei caracter fantomatic, sufletesc, această lume a amintirilor ce de!ine ea
"naintea con#tien&ei imainati!eE 7a se lăre#te imediat, ea de!ine un ta%lou imens
"naintea con#tien&ei imainati!e, prin care cuprindem cu pri!irea, "n imaini, tot ceea ce
am trăit "n !ia&a păm$ntească actuală+ S'ar putea spune. >acă acesta este omul, aceasta
este amintirea "n el@ prin con#tien&a imainati!ă, această amintire este imediat extinsă
 p$nă la na#tere+ 0e sim&i ca "n afara spa&iului+ Aici totul s'a "nt$mplat+ 4mul pri!e#te
astfel "n interiorul unui ta%lou, "n timp ce cuprinde cu pri!irea "ntreaa !ia&ă
 

 păm$ntească de p$nă acum+ 0impul de!ine spa&iu+ uprini cu pri!irea !ia&a

 păm$ntească de p$nă acurn "ntr'un ta%lou, "ntr'o panoramă, #i po&i spune. Amintirea se
lăre#te, se extinde+ 7a se află "ntr'un moment unic, c$nd o a!em "n con#tien&a
o%i#nuită+ n fa&a con#tien&ei o%i#nuite lucrurile stau astfel. dacă omul, de exemplu, a
auns la !$rsta de patrueci de ani #i "#i aminte#te ce!a ce a !ie&uit "n urmă cu douăeci
de ani, dar nu'#i imaineaă, ci "#i repreintă "n mod o%i#nuit, este ca #i c$nd
repreentarea ar fi "ntr'ade!ăr departe, foarte departe "n spa&iu, dar ca #i c$nd ar fi totu#i
aici+ Acum #tii, dacă "&i imainei că repreentarea a rămas pe loc@ ea a dispărut tot at$t
de pu&in ca #i copacii "ndepărta&i ai unei alei+ 7a este aici+ A#a pri!e#ti "năuntrul acestui
ta%lou+ Bi recuno#ti că această amintire pe care o por&i "n tine "n con#tien&a o%i#nuită este
o ra!ă iluie+ 7ste ade!ărat că ceea ce por&i "n tine "n con#tien&a o%i#nuită drept
amintire concepi drept realitate – ca #i c$nd s'ar face o sec&iune trans!ersală "ntr'un
copac #i ceea ce se !ede "năuntru, această sec&iune trans!ersală, ar fi considerată drept
realitate a trunc3iului de copac+ Această unică sec&iune trans!ersală este de fapt un
nimic+ 7ste doar o imaine care se produce "n acest ca, trunc3iul de copac se află
deasupra #i dedesu%tul sec&iunii trans!ersale+ Bi a#a este cu ade!ărat, dacă omul
cuprinde amintirile imainati!+ 7l o%ser!ă, "n acest ca, "ntreaa nulitate a con&inutului
amintirii luat "n mod iolat@ totul se extinde c3iar p$nă "n apropierea momentului
na#terii, #i, "n anumite condi&ii, c3iar mai departe, "nainte de na#tere+ 0ot trecutul de!ine
 preent+ reentul este aici@ se arată "ntr'ade!ăr periferic, "ndepărtat, dar este aici+

4 dată "n&eles acest lucru, dacă ai o astfel de !edere, inter!ine acea cunoa#tere care este
capa%ilă de o o%ser!are ne"ncetată, care spune că omul, c$nd "#i părăse#te corpul fiic o
dată cu moartea, "ntr'un timp scurt după moarte, c$te!a ile, are această retrospecti!ă ca
!ia&ă a sa de la sine "n&eleasă+ n timp ce omul trece prin poarta mor&ii, el are, timp de
c$te!a ile, drept !ie&uire a sa, pri!eli#tea panoramei !ie&ii sale@ pri!e#te !ia&a sa "n
imaini lari, luminoase, strălucitoare, impresionante+

Acum este !or%a "nsă de a mere mai departe cu cunoa#terea imainati!ă+ $nd omul
mere mai departe cu cunoa#terea imainati!ă, !ia&a se "m%oă&e#te "ntr'un anumit fel@
el "n&elee !ia&a, fire#te, "ntr'un mod corespunător, ceea ce altfel ar concepe "ntr'un
mod diferit+ Să spunem, de exemplu, că omul "n&elee atitudinea pe care o are fa&ă de
al&i oameni, comportarea lui fa&ă de al&i oameni+ 4mul "n&elee intenţiile pe care le'a
a!ut prin această comportare, ac&iunile să!$r#ite, modul #i felul cum s'a purtat cu
ceilal&i+ Asupra acestor lucruri el poate să reflectee mai mult sau mai pu&in "n !ia&a
o%i#nuită, "n cauri luate iolat, după cum este mai mult sau mai pu&in lipsit de $nduri,
dar acum aceasta este situa&ia+ 4mul are o repreentare a propriei sale comportări+ >ar
ceea ce "n&elee el "n acest ca este, cu toate acestea, doar un aspect al pro%lemei+ Să
 presupunem că un om a făcut o faptă %ună sau o faptă rea unui alt om+ 4mul !a !edea
efectul faptei %une, satisfac&ia celuilalt om, starea de mul&umire@ poate că acela !a fi
c3iar stimulat "ntr'o pri!in&ă sau alta+ Se !or putea !edea deci acele consecin&e ale unui
asemenea mod de ac&iune care poate inter!eni "n lumea fiică+

>acă omul a făcut o faptă rea, el poate !edea cum a dăunat celuilalt, cum celălalt a
de!enit nemul&umit, cum el poate a produs c3iar #i durere fiică etc+ 0oate acestea, dacă
omul nu le e!ită dinainte, dacă nu'i este neplăcut să o%ser!e consecintele faptelor sale
 pentru celălalt om, toate acestea le !a putea o%ser!a "n interiorul !ie&ii fiice+ >ar acesta
este numai un aspect al pro%lemei+ Ciecare faptă pe care noi o să!$r#im fa&ă de altcine!a
are #i un alt aspect+ Să presupunem că dumnea!oastră a&i făcut o faptă %ună pentru un
om+ Această faptă %ună are "n lumile spirituale o existen&ă, o anumită importan&ă+ 7a
 

"ncăle#te oarecum "n lumile spirituale+ 7a este ca punctul de plecare al unor radia&ii
termice spirituale+ ăldura sufletească radiaă "n lumea spirituală dintr'o faptă %ună pe
care o faci altui om+ Răceală sufletească decure dintr'o faptă rea pe care o faci altuia+
7ste ca #i cum omul ar aduna căldură sufletească #i răceală sufletească "n lumea
spirituală conform modului "n care se comportă el fa&ă de al&i oameni+ Alte fapte ale
omului, "n sc3im%, sunt ca raele luminoase, clare, care ar ac&iona "ntr'o direc&ie sau alta
"n lumea spirituală@ altele ac&ioneaă produc$nd "ntunecare "n lumea spirituală@ pe scurt,
s'ar putea spune că omul !ie&uie#te, de fapt, numai umătate din ceea ce "nfăptuie#te "n
!ia&a de pe ăm$nt+

>acă ne apropiem de con#tien&a imainati!ă, "n fa&a acestei con#tien&e dispare, de fapt,
ceea ce oricum cealaltă con#tien&ă #tie dea+ >acă un om este fa!oriat sau pău%it, este
 pro%lema con#tien&ei o%i#nuite să sta%ilească@ dar ceea ce o faptă, fie %ună, fie rea, fie
"n&eleaptă, fie necuetată, determină "n lumea spirituală – drept căldură sufletească,
drept răceală sufetească, drept lumină sufletească, drept "ntunecare sufletească etc+@ este
o mare di!ersitate "n acest ca – se "nal&ă "n fa&a con#tien&ei imainati!e, "ncepe să existe
aici+ *ar omul "#i spune. 0otu#i, de#i nu ai #tiut aceasta c$nd lăsai să ac&ionee con#tien&a
ta o%i#nuită "n faptele tale, nu "nseamnă că aceasta nu a existat+ 4mul "#i spune. Să nu'&i
treacă prin minte că ceea ce nu ai #tiut "n modul tău de a ac&iona, #i anume că există
surse de radia&ii suflete#ti de tip luminos #i de tip caloric, faptul că tu nu ai !ăut
acestea, nu ai !ie&uit acestea, nu există+ Să nu'&i treacă prin minte a#a ce!a+ 0u ai trecut
 prin aceasta, dar, "n su%con#tientul tău+ 0u ai trecut prin toate acestea+ A#a cum oc3ii tăi
!ăd, oc3ii tăi suflete#ti, ai con#tien&ei superioare, !ăd acum că dacă printr'o faptă %ună
 pe care ai făcut'o altuia tu l'ai fa!oriat, dacă printr'o faptă rea l'ai pău%it, a#a a !ie&uit
su%con#tientul tău, mer$nd complet paralel cu ceea ce a "nsemnat fapta "n lumea
spirituală+

*ar "n momentul "n care omul se află at$t de departe cu con#tien&a imainati!ă, "nc$t
această con#tientă s'a de!oltat suficient, el nu pri!e#te numai ca la o panoramă a
!ie&uirilor sale, ci este constr$ns să de!ină atent la faptul că el nu este un om complet
dacă nu trece prin ceea ce a lăsat neparcurs, "n acest ca, acest alt aspect al faptelor sale,
acest alt aspect al !e&ii sale păm$nte#ti+ 4mul "ncepe, fa&ă de această panoramă a !e&ii,
care se "ntinde p$nă "n momentul na#terii sau dincolo de momentul na#terii, să se
considere complet infirm, ca #i c$nd ar fi pierdut ce!a+ 7l "#i spune ne"ncetat. Aceasta ar 
tre%ui s'o !ie&uie#ti tu@ tu e#ti de fapt ca #i c$nd oc3iul tău ar fi scos, piciorul tău ar fi
 pierdut+ 0u nu ai a!ut "n realitate umătatea !ie&uirilor tale+ Aceasta tre%uie să inter!ină
"n decursul con#tien&ei imainati!e, omul tre%uie să se considere sc3ilodit cu referire la
!ie&uirile sale, "nc$t să simtă că !ia&a o%i#nuită "i ascunde ce!a+

n epoca actuală materialistă, acest aspect este deose%it de prenant, "ntruc$t nu se crede
"n eneral că faptele umane au mai multă !aloare #i importan&ă dec$t au ele pentru !ia&a
nemilocită care se petrece "n exterior, "n lumea fiică+ Captul că "n lumea spirituală se
 petrece "ncă ce!a deose%it este o afirma&ie care este considerată a fi mai mult sau mai
 pu&in o prostie@ "nsă acest lucru este real+ *ar "n fa&a con#tien&ei imainati!e apare acest
sentiment al infirmită&ii+ 4mul "#i spune. 0u tre%uie să'&i oferi efecti! posi%ilitatea de a
!ie&ui tot ce nu ai !ie&uit+ >ar aceasta nu mere aproape deloc, ea se desfă#oară aproape
numai "n detalii, "ntr'o măsură foarte "nsenmată+

Aceasta este serioitatea care !a apăsa asupra celui care, pătrun$nd mai ad$nc "n !ia&ă,
!ede că el, "n fond, nu poate realia multe "n timpul !ie&ii păm$nte#ti, că el, oarecum,
 

tre%uie să emită un titlu de crean&ă asupra !iitorului, că el tre%uie să spună. Dia&a dă

sarcini pentru !ie&uire care nu se pot "ndeplini "n această existen&ă păm$ntească+ 4mul
tre%uie să răm$nă dator cu aceste misiuni -ni!ersului, #i să spună. 7u !oi putea trece
 prin aceasta numai după ce am trecut prin moarte+ 7ste o "m%oă&ire a !ie&ii, c3iar dacă
adesea destul de traică, pe care o dă "n&elepciunea ini&iatică, aceea că omul percepe
na#terea ine!ita%ilă a datoriei fa&ă de !ia&ă #i recunoa#te necesitatea de a emite un titlu
de crean&ă fa&ă de ei #i de a spune. 7u pot !ie&ui aceasta numai dacă am murit+ umai
atunci pot intra "ntr'o !ie&uire ca aceea pe care o am ca datorie fa&ă de -ni!ers+

Această con#tien&ă că !ia&a interioară tre%uie să treacă par&ial printr'un fel de

transformare "n !iitor, după moarte, această con#tien&ă interioară ad$nce#te foarte mult
!ia&a umană+ Btiin&a spiritului nu există numai pentru ca omul să "n!e&e teoretic diferite
lucruri, iar cel ce studiaă #tiin&a spiritului a#a cum se studiaă alte lucruri, acela ar face
un lucru mai de folos dacă ar studia o carte de %ucate+ n acest ca, el este cel pu&in
"mpins la a nu considera lucrurile doar teoretic+ ăci !ia&a, "n principal !ia&a stomacului
#i ce urmeaă după aceasta, are riă ca omul să ia mai "n serios o carte de %ucate dec$t
o simplă teorie+ 7ste necesar ca #tiin&a spiritului, c$nd se apropie de om, să aprofundee
!ia&a confonn sim&irii, conform inimii+

7xistă o aprofundare extraordinară a !ie&ii, c$nd omul de!ine atent la na#terea datoriei
fa&ă de ei #i "#i spune. Oumătate din !ia&a de pe ăm$nt nu se poate parcure, pentru că
ea se ascunde su% suprafa&a existen&ei+ >acă omul "n!a&ă să cunoască prin ini&iere ce
este ascuns aici de o%icei pentru con#tien&a o%i#nuită, el poate dea să pri!ească pu&in
"năuntrul datoriei contractate+ Bi s'ar putea spune. u con#tien&a o%i#nuită, omul !ede că
de!ine dator, dar nu poate citi titlul de crean&ă pe care el "nsu#i ar tre%ui să'l emită+ u
con#tien&a ini&iatică, omul poate citi "ntr'ade!ăr o%lia&ia, dar nu o poate plăti "n !ia&a
o%i#nuită+ 0re%uie a#teptat p$nă sose#te moartea+ *ar dacă omul a o%&inut această
con#tien&ă, dacă a aprofundat această con#tiin&ă umană astfel "nc$t con#tien&a despre
contractarea datoriei este !ie "n el, "nseamnă că a de!enit matur pentru a urmări mai
departe !ia&a umană conform acelui ta%lou retrospecti! despre care !'am !or%it, "n care
el mere "napoi p$nă la momentul na#terii+ Bi atunci omul !ede cum după c$te!a ile el
tre%uie să !ie&uiască ceea ce a lăsat ne!ie&uit+

entru fiecare faptă particulară pe care cine!a a făcut'o fa&ă de oameni sau fa&ă de lume
tre%uie să !ie&uiască acum ceea ce a lăsat ne!ie&uit+ -ltimele fapte pe care el le'a făcut
"naintea mor&ii sale sunt cele care apar primele@ apoi se mere "n urmă, "n !ia&ă+ ai
"nt$i, omul de!ine atent la semnifica&ia cosmică a faptelor rele sau a faptelor %une pe
care le'a făcut "n trecut+ e a !ie&uit el pe !ământ cu pri!ire la ele se omite+ e
"nseamnă ele pentru lume, aceasta se trăie#te acum+

Bi se mere mai mult "napoi+ *ar omul "#i !ie&uie#te !ia&a "ncă o dată, parcur$nd'o "n
acest sens+ 7l #tie că "n timp ce "#i !ie&uie#te "ncă o dată !ia&a #i semnifica&ia cosmică a
acestei !ie&i el este "ncă leat de ăm$nt, "ntruc$t este doar celălalt aspect al faptelor
 păm$nte#ti, cel pe care "l !ie&uie#te "n acest ca+

Dede&i dumnea!oastră, omul simte acum că !ia&a sa !iitoare ar fi purtată "n p$ntecele
-ni!ersului+ 7ste un fel de !ia&ă em%rionară pentru perioada dintre moarte #i o nouă
na#tere ceea ce !ie&uie#te omul aici, numai că nu este purtat em%rionar de o mamă, ci de
lume, de acea lume pe care el nu a !ie&uit'o aici, "n existen&a fiică+ 7l trăie#te "ncă o
dată !ia&a sa fiică "n sens in!ers, dar "n semnifica&ia cosmică+ Aici el !ie&uie#te cu o
 

con#tien&ă puternic scindată+ $nd trăim "n lumea fiică #i pri!im fiin&ele care se află "n
 urul nostru ne sim&im, ca om, fa&ă de celelalte fiin&e ca un ade!ărat ree+ 3iar dacă
numim leul reele animalelor, ca oameni ne sim&im superiori #i fa&ă de el+ 4mul simte
fiin&ele celorlalte renuri ca fiind inferioare lui+ 7l le poate udeca pe celelalte+ 7l nu le
atri%uie celorlalte puterea de a'1 udeca+ 7l se află deasupra tuturor fiin&elor celorlalte
renuri ale naturii+ 4mul are un alt sentiment, c$nd, după moarte, trece prin !ie&uirea pe
care am descris'o+ Atunci el nu se raporteaă la renurile naturii, cărora le este superior,
ci la renurile lumii spirituale, fa&ă de care el este inferior+ 7l se simte acum cel mai mic,
celelalte afl$ndu'se deasupra lui+

Bi "n timp ce trece astfel prin ceea ce nu a !ie&uit "nainte, simte pretutindeni fiin&ele care
acum sunt superioare lui, fa&ă de care el este inferior+ Aceste fiin&e aduc simpatiile #i
antipatiile lor fa&ă de ceea ce el parcure "n urma !ie&ii sale păm$nte#ti+ Aici omul se
află nemilocit, pretutindeni, "n această !ia&ă păm$ntească de după moarte, ca "ntr'o
 ploaie, "ntr'o ploaie spirituală+ 4mul trece "ncă o dată prin faptele sale, #i anume prin
aspectele lor spirituale, dar "n timp ce omul trece prin aceste fapte, picură peste el
simpatiile #i antipatiile fiin&elor superioare care se află deasupra lui+ Aici, omul este
acoperit #i udat de simpatii #i antipatii+ 4mul este cople#it "n entitatea sa spirituală de
sentimentul că cel spre care radiaă entită&ilor su%lime ale "naltelor ierar3ii este primit "n
-ni!ers #i are o influen&ă %ună "n -ni!ers+ el pe care cad antipatiile fiin&elor
superioare, acela este respins+ 4mul simte prin aceasta că ar exista o influen&ă rea "n
-ni!ers, dacă el nu ar opri'o "n sine+

4 faptă rea să!$r#ită fa&ă de un om este udată de sus de antipatiile fiin&elor superioare+
*ar omul simte că această leătură cu antipatiile fiin&elor superioare ar "nsemna ce!a
extraordinar de rău pentru -ni!ers, dacă el nu ar "n&elee "n propria'i fiin&ă ce "nseamnă
o faptă rea pentru "ntreul -ni!ers, dacă ar lăsa'o să iasă din sine+ Bi din acest moti!
omul acumuleaă ceea ce atrae antipatiile fiin&elor su%lime+

rin aceasta, omul a#aă temelia pentru Harma, pentru ceea ce apoi ac&ioneaă "n !ia&a
 păm$ntească următoare@ cu aceasta el ăse#te, prin alte fapte, compensarea, ec3ili%rarea+

Se poate descrie cu mai multe amănunte această trecere a fiin&ei umane prin &ara
sufletelor după moarte pri!ită din afară, a#a cum am făcut "n cartea mea Teosofia+ Acolo
se descrie mai mult, conform succesiunilor de idei cu care omul a fost o%i#nuit "n epoca
noastră+ Acum, c$nd preint "ncă o dată, "n mod recapitulati!, "n cadrul Societă&ii
antroposofice enerale, ce este sistematic "n antroposofie, a# dori să descriu mai "n
amănunt lucrurile, astfel "nc$t dumnea!oastră să pute&i resim&i cum !ie&uie#te omul
aceasta, cu fiin&a sa umană, cu indi!idualitatea sa umană, după moarte+

$nd pătrundem cu pri!irea "n acest fel ne putem uita "ncă o dată "napoi la lumea de !is
#i atunci această lume de !is ne apare "ntr'o nouă lumină+ >acă !edem cum !ie&uie#te un
om după moarte aspectele spirituale ale faptelor sale păm$nte#ti, ale existen&ei sale
 păm$nte#ti #i ale $ndurilor sale păm$nte#ti, putem pri!i iar la omul care !iseaă la tot
ce a !ieiuit "n timpul somnului, #i putem spune. n timpul somnului, omul a !ie&uit dea
aceasta, dar "n mod complet incon#tient+ Bi apare acea diferen&ă dintre !ie&uirea din
timpul somnului #i !ie&uirea pe care omul o are după moarte+

ri!i&i la !ia&a păm$ntească umană+ Stările de !e3e sunt aici mereu "ntrerupte de somn+
Să presupunem că cine!a care nu este o persoană somnoroasă "#i petrece cam o treime
 

din !ia&a sa dormind+ n timp ce el trece prin această treime a !ie&ii sale nu #tie c3iar
nimic despre aceasta, despre acest aspect spiritual al faptelor sale+ Disul produce numai
un mic !$rte+ 4mul remarcă unele din aceste aspecte spirituale din !is, dar sus nu este
dec$t un mic !$rte+ nsă somnul profund lasă să fie !ie&uit "n mod incon#tient tot ce este
aspect spiritual al !ie&ii diurne+

Se poate spune dea. n !ia&a diurnă con#tientă noi !ie&uim ceea ce $ndesc #i simt
oamenii, a#a cum au fost fa!oria&i sau nu au fost fa!oria&i de noi "n#ine+ n somn, noi
!ie&uim incon#tient ceea ce eii $ndesc despre faptele noastre #i despre $ndurile
noastre din timpul stării de !e3e+ >ar despre aceasta noi nu #tim c3iar nimic+ >in
această cauă, cel care pri!e#te "n misterele existen&ei apare sc3ilodit, a#a cum !'am
descris eu, apare "mpo!ărat cu o datorie+ Aceasta a rămas complet "n su%con#tient+ >upă
moarte, ea se parcure "n mod cu ade!ărat con#tient+ Bi tocmai de aceea acea parte a
!ie&ii care a fost petrecută dormind este parcursă "ncă o dată@ aceasta repreintă
aproximati! o treime din timpul !ie&ii păm$nte#ti+ >acă deci cine!a a trecut prin moarte,
el trăie#te iar retrospecti!@ numai ceea ce el a trăit incon#tient noapte de noapte acum
este parcurs con#tient+ Se poate spune dea, de#i pare că omul ar !rea să r$dă de aceste
lucruri extraordinar de serioase. >acă cine!a "#i petrece timpul dormind cea mai mare
 parte a !ie&ii sale, această post!ie&uire de după moarte dureaă mai mult@ dacă el doarme
 pu&in, post!ie&uirea dureaă mai pu&in, "n medie c3iar o treime, pentru că "#i petrece o
treime din !ia&ă dormind+ >acă, a#adar, cine!a aune la !$rsta de #aieci de ani "n
lumea fiică, atunci această !ie&uire de după moarte dureaă douăeci de ani+ Bi "n
timpul acesta omul parcure, pentru lumea spirituală, un fel de stare em%rionară+

A%ia după ce a trecut prin aceasta el a scăpat de ăm$nt+ Atunci ăm$ntul nu'l mai
"n!ăluie pe om+ A%ia atunci el este născut cu ade!ărat pentru lumea spirituală pe care o
 parcure "ntre moarte #i o nouă na#tere+ 7l simte aceasta după moarte, ca na#terea pentru
lumea spirituală, c$nd iese strecur$ndu'se din ăoacea existen&ei păm$nte#ti pe care a
 purtat'o p$nă atunci cu sine, desiur "n mod spiritual+

CONFERINŢA a IX-a
CAPACITATEA OMULUI DE A-ŞI AMINTI

>umnea!oastră a&i !ăut ieri, #i pro%a%il #i din conferin&ele precedente, ce pri!eli#ti

semnificati!e se oferă asupra "ntreii existen&e umane #i a leăturii sale cu lumea, dacă
se focalieaă capacitatea de a'#i aminti a omului+ Să pri!im acum capacitatea de a'#i
aminti a omului, a#a cum ne poate apărea aceasta "n di!ersele perioade din !ia&a umană@
mai "nt$i a#eăm capacitatea de a'#i aminti "n fa&a con#tien&ei o%i#nuite pe care o are
omul "ntre na#tere #i moarte+

4mul transformă cele prin care trece el "n !ia&a sa, cele prin care trece el cu toată
$ndirea, sim&irea, !oin&a sa, de asemenea cu desfă#urarea for&elor sale fiice, le
transformă "n amintiri, #i re!ine din c$nd "n c$nd, "n !ia&a sa sufletească, asupra
iminilor'amintire ale situa&iilor prin care a trecut+ >acă "nsă compara&i, "n aspectul lor
fantomatic, aceste imaini'amintire i!ite %rusc sau dorite "n simpla lor existen&ă'$nd #i
existen&ă'repreentare, cu !ioarea !ie&uirilor la care ele se raporteaă, !e&i spune.
Amintirile sunt doar imaini+ >ar ele sunt imaini a ceea ce noi re&inem "n eul nostru
 

din !ie&uirile a!ute "n lumea exterioară+ oi ne purtăm amintirile drept comoara
 prelucrată din !ie&uirile noastre+ *ar dacă, "n cauri mor%ide – eu am !or%it #i despre
acestea –, ne pierdem aceste amintiri, aceasta "nseamnă o formare defectuoasă a "nsu#i
eului nostru+ oi sim&im că fiin&a noastră cea mai interioară, eul nostru, s'a deteriorat,
dacă "n cauri patoloice eul tre%uie să elimine c$te ce!a din comoara de amntiri care
face din !ia&a noastră un "ntre+ S'ar putea indica, de asemenea, stările "nroitoare care
inter!in uneori "n caul conestiei cere%rale, c$nd anumite păr&i ale !ie&ii, ale !ie&ii
scurse, sunt #terse din amintire+

*ar dacă pri!im "n urmă, la existen&a scursă de la ultima noastră na#tere, tre%uie să
sim&im #i să percepem coeren&a amintirilor, pentru a ne putea contempla "n mod corect
drept om sufletesc+

Acestea sunt c$te!a trăsături care arată ce "nseamnă capacitatea de a'#i aminti din
timpul !ie&ii păm$nte#ti fiice+ Această capacitate este "nsă mult mai mult+ e ar fi
 pentru noi lumea exterioară, cu impresiile ei care se "mprospăteaă mereu, cu tot ceea ce
ea oferă, ce ar fi ea pentru noi, dacă nu am fi "n stare să leăm de amintiri ceea ce
 pri!im, ca noi impresii? Bi nu "n cele din urmă, se poate spune. >a, orice "n!ă&are
constă, "n final, "n aceea că noul care se apropie de om se leaă de ceea ce el poartă dea
"n amintirile sale+ 4 mare parte a metodicii #colare se %aeaă pe faptul că noi ăsim, "n
cel mai ra&ional mod, cum noul pe care "l a!em de preentat copiilor "l putem lea de
ceea ce putem scoate din comoara amintirilor lor+

e scurt, pretutindeni unde esen&ialul constă "n a aduce lumea exterioară aproape de
sufletesc, de a mo%ilia sufletescul "nsu#i, pentru a resim&i #i a trăi interior existen&a
 proprie, se apeleaă "n cele din urmă la amintire+ Astfel "nc$t tre%uie să spunem că
amintirea repreintă cea mai importantă, de departe cea mai cuprinătoare, parte a !ie&ii
interioare a omului, "n timpul existen&ei sale păm$nte#ti+

Acum "nsă să contemplăm această amintire #i dintr'un alt punct de !edere+ Se #tie că
această amintire, suma amintirilor pe care o purtăm "n noi, este doar o parte a ceea ce
 primim "n noi+ n decursul !ie&ii uităm c$te ce!a, dar există momente "n !ia&ă, uneori
c3iar momente %olnă!icioase ale !ie&ii, "n care lucruri de mult uitate re!in la suprafa&ă+
*ar acestea sunt "n special momentele "n care omul se apropie de moarte, c$nd ies la
suprafa&ă tot felul de lucruri care erau foarte departe de amintirea sa con#tientă+ 4amenii
 %ătr$ni, muri%uni, "#i amintesc %rusc de lucruri care erau dispărute demult din
amintirea lor con#tientă, #i dacă se studiaă efecti!, "n mod intim, !isul care se referă de
asemenea la amintire, se află nere#it că "n !is apar lucruri pe care le'a !ie&uit omul, "n
mod siur, pe l$nă care "nsă el a trecut neatent, pe care nu le'a luat "n considerare, #i
totu#i ele există "n !ia&a sufletească #i se i!esc tocmai atunci c$nd nu ac&ioneaă
o%stacolele oranismului fiic #i ale celui eteric, c$nd corpul astral #i eul sunt sinure "n
somn+ Aceste lucruri intră "n mod o%i#nuit "n aten&ie+ *ar omul nu'#i dă seama că tocmai
amintirea con#tientă este doar o parte a ceea ce primim "n noi, #i că noi, de fapt, primim
multe "n !ia&ă "n aceea#i formă, "n su%con#tient, #i apoi le prelucrăm interior+

A#adar, c$t timp trăim "n existen&a păm$ntească considerăm că ceea ce se poate i!i din
ad$ncul sufletului "n forma $ndurilor'amintire este partea esen&ială a amintirii+
:$ndurile reultă "n marinea celor !ie&uite, ele pleacă iară#i@ noi le căutăm+
onsiderăm aceasta ca fiind esen&a amintirii+
 

>ar c$nd trecem prin poarta mor&ii existen&ei păm$nte#ti "i urmeaă ile "n care apar ca
"ntr'o perspecti!ă lară imainile !ie&ii păm$nte#ti scurse+ 7le se află aici "n acela#i
timp+ eea ce s'a petrecut cu mul&i ani "n urmă se află aici "n acela#i timp cu ceea ce s'a
 petrecut "n urmă cu c$te!a ile+ A#a cum spa&ialul "nseamnă existen&a lucrurilor unul
l$nă altul #i are doar perspecti!ă spa&ială, tot a#a se preintă acum temporalul
!ie&uirilor noastre una l$nă alta #i are perspecti!ă temporală interioară@ dar ele se află
"n acela#i timp aici+ n timpul scurt "n care se află aici ele de!in tot mai fantomatice, tot
mai sla%e+ n timp ce pri!im "n noi, "n !ia&a păm$ntească fiică, sim&im. Aici a!em
imainile !ie&uirii ca imaini'amintire "nfă#urate "n noi+++, aceste imaini de!in acum
mai mari, mai "ntinse+ oi sim&im cum imainile amintirilor noastre sunt preluate de
osmos+ eea ce după moarte repreintă o delimitare oarecum "nustă "n acest ta%lou'
amintire de!ine tot mai mare, dar cu aceasta tot mai fantomatic, p$nă c$nd "l aflăm
extins ca un -ni!ers, dar auns fără putere, astfel "nc$t a%ia mai putem %ănui ceea ce
 p$nă atunci am !ăut clar+ oi doar "l %ănuim+ Apoi el se pierde "n depărtări+ 7l nu mai
este aici+

Aceasta este a doua formă pe care o "m%racă amintirea, oarecum a doua metamorfoă
care are loc imediat "n ilele de după moarte+ Aceasta este acea perioadă despre care
 putem spune că amintirile noastre pleacă %ur$nd "n -ni!ers+ 0ot ceea ce am leat at$t
de str$ns cu existen&a noastră dintre na#tere #i moarte, ca #i cu amintirea, acesta se
"ndepărteaă, de!ine mai mare, de!ine tot mai fantomatic, se pierde "n final "n
depărtările -ni!ersului+

7ste ca #i c$nd am !edea dispăr$nd "n depărtările -ni!ersului acel eu pe care l'am
desemnat drept eul nostru din timpul !ie&ii păm$nte#ti+ *ar finalul celor c$te!a ile "n
care noi !ie&uim acestea este acela că tre%uie să spunem, fa&ă de amintirile care pleacă
de la noi. oi "n#ine suntem risipi&i, dilata&i "n -ni!ers, at$t de departe dilata&i "n
-ni!ers, "nc$t !ie&uim momentul "n care de fapt ne'am aflat "n fiin&a "n care ne'am
sim&it "ntre na#tere #i moarte ca lua&i de depărtările -ni!ersului+

>upă ce am trecut prin această ame&eală suprasenorială, prin acest le#in suprasenorial
care ne'a luat con#tien&a interioară a existen&ei păm$nte#ti "n totalul repreentărilor'
amintire, ne reăsim "n a treia perioadă a amintirii+ *ar această a treia perioadă a
amintirii ne "n!a&ă. >a, ceea ce noi am desemnat drept sinea noastră cu autorul
amintirilor, "n timpul existen&ei păm$nte#ti, s'a risipit "n depărtările -ni!ersului, #i'a
do!edit de#ertăciunea "n fa&a noastră #i pentru noi+ *ar dacă am fi doar ceea ce ar putea fi
 păstrat "n amintirile noastre dintre na#tere #i moarte, am fi un nimic după c$te!a ile de
la moartea noastră+

Aici ne afundăm "n cu totul altce!a+ Aici con#tientiăm că nu ne putem păstra amintirile+
eea ce există "n noi ca amintiri nu putem păstra+ osmosul ni le ia după moarte+

>ar dincolo de toate amintirile pe care le'am păstrat "n timpul !ie&ii păm$nte#ti se află
ce!a o%iecti!+ ontrapartea spirituală despre care !'am !or%it ieri este "nscrisă "n
osmos+ *ar noi ne ad$ncim acum "n această contraparte spirituală a amintirilor noastre+
n timp ce am parcurs !ie&uirile de la na#terea noastră p$nă la moarte am !ie&uit cu acest
om, cu acea plantă, cu acel i!or, cu toate cele de care ne'am apropiat "n timpul !ie&ii+
 imic din ce am !ie&uit noi nu răm$ne ne"nscris "n contrapartea spirituală din realitatea
spirituală "n care ne aflăm de asemenea mereu, "n afara realită&ii fiice+ Ciecare str$nere
de m$nă pe care am a!ut'o cu un om oarecare are contrapartea sa spirituală+ Aceasta
 

este "nscrisă "n lumea spirituală+ Aceasta este aici+ >oar "n timp ce pri!im asupra !ie&ii
noastre, "n primele ile de după moarte, a!em "n fa&ă imainile acestei !ie&i+ 7le acoperă
oarecum ceea ce este "nscris "n osmosul "nsu#i prin faptele noaste, prin $ndurile
noastre, prin sentimentele noastre+

n momentul "n care intrăm prin poarta mor&ii suntem "n această cealaltă !ia&ă, suntem
 plini de ceea ce ni se "nfă&i#eaă "n acel ta%lou de !ia&ă care con&ine imaini ce aun "n
 perspecti!ă p$nă "n timpul na#terii #i c3iar dincolo de acesta+ >ar ce se plaseaă aici
drept imaini dispare "n afară, "n depărtările -ni!ersului+ Apoi de!in !ii%ile
contraimainile spirituale ale tuturor faptelor prin care am trecut p$nă "n momentul
na#terii+ 0ot ceea ce am parcurs de!ine !ii%il drept contraimaini spirituale, dar astfel
"nc$t noi a!em acum nemilocit impulsul de a reface efecti! drumul, de a trece "ncă o
dată prin toate aceste !ie&uiri+ 4mul #tie, "n mod normal, c$nd mere de la >ornac3 la
Gasel, că poate mere, de asemenea, de la Gasel la >ornac3, pentru că el are aici, "n
lumea fiică, o repreentare spa&ială corespunătoare+ 4mul nu #tie "nsă "n con#tien&a
o%i#nuită că, dacă el mere de la na#tere spre moarte, poate mere, de asemenea, de la
moarte spre na#tere+ 7xact "n acela#i fel "n care, dacă se mere "n lumea fiică de la
>ornac3 spre Gasel se poate mere "napoi de la Gasel spre >ornac3, tot a#a cum se
mere "n timpul !ie&ii păm$nte#ti fiice de la na#tere p$nă la moarte, acum se poate
mere de la moarte p$nă la na#tere+

Bi aceasta face omul "n lumea spirituală, "n timp ce parcure contraimainile spirituale
ale tuturor !ie&uirilor prin care a trecut "n timpul !ie&ii păm$nte#ti+ 4mul a a!ut o
!ie&uire "n leătură cu ce!a dintr'un ren al naturii exterioare omului, să spunem că a
a!ut o !ie&uire cu un copac+ 7l a contemplat acest copac, sau, ca tăietor de copaci, l'a
do%or$t+ Aceasta are o contraimaine spirituală+ nainte de toate, există o semnifica&ie
 pentru "ntreul -ni!ers, pentru lumea spirituală, dacă omul doar a contemplat un copac,
dacă el a tăiat un copac, dacă a făcut altce!a cu acel copac@ ceea ce poate !ie&ui omul "n
leătură cu copacul fiic s'a "nt$mplat "n !ia&a păm$ntească fiică@ ceea ce are această
!ie&uire drept contraimaine spirituală !ie&uie#te omul acum, mer$nd "napoi de la
moarte p$nă la na#tere+

>acă am a!ut o !ie&uire cu un alt om, să spunem că i'am pro!ocat o durere, există dea
o contraimaine spirituală "n lumea fiică, numai că nu este !ie&uirea noastră, este
durerea pe care o !ie&uie#te celălalt+ entru noi moti!ul acestei dureri poate că ne'a dat
c3iar un sentiment plăcut, prin faptul că i'am pro!ocat un rău+ Ră%unare sau altce!a,
aceasta ne'a satisfăcut+ n timp ce noi parcurem acum drumul !ie&ii "napoi nu trăim
!ie&uirea noastră, ci !ie&uirea lui, ceea ce a !ie&uit el prin fapta noastră+ Aceasta apar&ine
de asemenea contraimainii spirituale #i este "nscrisă "n lumea spirituală+ e scurt, omul
!ie&uie#te "n mod spiritual "ncă o dată !ie&uirile sale, parcur$nd drumul "napoi de la
moarte la na#tere+

Această !ie&uire este leată – a#a cum am spus ieri – de faptul că noi sim&im că la ea
 participă fiin&e supranaturale+ n timp ce noi ră%atem prin aceste contraimaini
spirituale ale !ie&uirilor noastre, lucrurile se preintă ca #i c$nd de sus "n os picură
ne"ncetat simpatiile #i antipatiile fiin&elor spirituale, care au simpatii #i antipatii tocmai
fa&ă de faptele noastre, fa&ă de $ndurile noastre "n cursul parcurerii !ie&ii "n sens
in!ers+ *ar noi sim&im, "n această !ia&ă parcursă in!ers, pentru fiecare detaliu pe care l'
am "nfăptuit "n afară, fie "n $nduri, fie "n sentimente, fie "n impulsuri de !oin&ă, fie "n
fapte, noi sim&im pentru fiecare detaliu c$t este de !aloros acesta "n principal pentru
 

existen&a orientată din spiritual+ oi !ie&uim "n durere amară noci!itatea fiecărei fapte
 pe care am să!$r#it'o+ Die&uim "n sete arătoare pasiunile pe care le'am a!ut "n sufletul
nostru+ oi !ie&uim "n sete arătoare aceste pasiuni p$nă c$nd am !ie&uit suficient
tocmai lipsa de !aloare a faptului de a a!ea pasiuni pentru lumea spirituală #i am depă#it
această stare de a a!ea pasiuni, a#a cum depinde ea de personalitatea fiică a
ăm$ntului+

n timp ce este contemplată aceasta, se poate e!iden&ia foarte puternic care este de fapt
limita dintre sufletesc #i fiic+ 4mul !a considera cu u#urin&ă că foamea sau setea sunt
ce!a fiic+ >esiur, fiindcă setea sau foamea determină anumite transformări fiice "n
oranism+ >ar !ă ro, draii mei prieteni, imaina&i'!ă numai o dată că acelea#i
transformări fiice care există "ntr'un oranism fiic uman, c$nd "i este sete, ar fi "ntr'un
corp oarecare, ce nu este "nsufle&it+ Acelea#i transformări pot exista, "n acest ca, dar
corpului ne"nsufle&it nu'i !a fi sete+ >umnea!oastră pute&i cerceta, "n calitate de c3imist,
ce transformări se produc "n dumnea!oastră c$nd !ă este sete+ >acă au loc acelea#i
transformări, oarecum cu acelea#i su%stan&e #i cu acelea#i leături de for&e, "ntr'un corp
care nu este "nsufle&it cum este omul, lui nu'i este sete+ Setea nu este ce!a care prin
transformările corpului fiic trăie#te "n corpul fiic, setea este ce!a ce trăie#te "n
sufletesc, "n astral+ 0ot a#a #i foamea+ *ar dacă cine!a are "n sufletul său o mare plăcere
 pentru ce!a #i aceasta "i este satisfăcută "n !ia&a fiică prin anrenae fiice, atunci este
ca #i c$nd lui "i este sete aici, "n !ia&a fiică+ Sufletescul simte setea, o sete arătoare
după acele lucruri pe care omul s'a o%i#nuit să le satisfacă prin anrenae fiice+ ăci
omul nu poate realia anrenae fiice dacă #i'a părăsit corpul fiic+ 4 mare parte a
!ie&ii de după moarte, "n tipul acestui mers "n sens in!ers, decure "n sensul că omul
tre%uie să se o%i#nuiască "n primul r$nd să trăiască "n spiritual'sufletescul său, nu "n
corpul său fiic+ =ui "i este ne"ncetat sete arătoare pentru ceea ce se poate satisface
numai prin corpul fiic+ 7xact a#a cum copilul tre%uie să se o%i#nuiască să'#i
"ntre%uin&ee oranele sale, cum tre%uie să "n!e&e să !or%ească, tot a#a tre%uie să se
o%i#nuiască acest om "n !ia&a dintre moarte #i o nouă na#tere fără corpul său fiic drept
temelia !ie&uirilor sale suflete#ti+ 4mul tre%uie să se de!olte "n lumea spirituală+

7xistă descrieri ale acestei !ie&uiri – a#a cum eu am spus ieri, "n a treia parte a timpului
c$t a durat !ia&a fiică –, există descrieri care "nfă&i#eaă această !ie&uire de'a dreptul ca
 pe un infern+ Bi c$nd citi&i descrieri despre această !ia&ă, a#a cum sunt date, de exemplu,
"n literatura Societă&ii teosofice, care acolo, conform datinii orientale, este numită
KamaloHa, dacă citi&i asemenea descrieri, atunci !i se !a face "n mod siur pielea ca de
ăină+ n realitate, nu a#a se preintă lucrurile+ >acă le !om compara "n mod nemilocit
cu !ia&a păm$ntească, ele pot să apară a#a, deoarece sunt ce!a complet neo%i#nuit,
 pentru că omul tre%uie să se ăsească tocmai "n contraimainile spirituale #i "n
contra!alorile a ceea ce el a parcurs pe ăm$nt, astfel "nc$t fa&ă de tot ceea ce a parcurs
omul pe ăm$nt drept !ia&ă de plăceri, acolo este sărăcie, este sărăcie amară, #i de fapt
este satisfăcător doar ceea ce omul a trăit pe ăm$nt drept nesatisfăcător sau drept
dureros, drept c3inuitor+ n multe pri!in&e, "n raport cu !ia&a păm$ntească, ceea ce este
 parcurs aici are ce!a "nfiorător@ dar aceasta nu se poate compara cu !ia&a păm$ntească,
 pentru că nu se !ie&uie#te "n !ia&a păm$ntească, ci după !ia&a păm$ntească, #i pentru că
omul nu udecă după !ia&a terestră, cu no&iuni păm$nte#ti+

>acă, prin faptul că a&i pro!ocat dureri unui alt om, !ie&ui&i durerile acestuia,
dumnea!oastră !ă spune&i – eu tre%uie să mă exprim "n felul acesta – "n această !ie&uire
de după moarte. >acă nu a# !ie&ui această durere, a# răm$ne un suflet omenesc
 

imperfect, căci aceasta ar "ndepărta de mine ce!a ce am făcut ca pe o pau%ă "n -ni!ers+
7u de!in un om complet doar dacă !ie&uiesc compensarea+

otri!it stării suflete#ti interioare, omul poate ră%ate reu p$nă la udecata post'
mortem, la udecata de după moarte, de fapt, este un lucru %un să simtă o durere pentru
 pro!ocarea unei dureri altcui!a+ oate fi reu să ră%ată p$nă la această udecată, dar
există o anumită stare sufletească care usureaă această e!olu&ie #i care aici, "n !ia&a
 păm$ntească, "n!a&ă să cunoască ce!a despre această !ia&ă suprasenorială+ 7xistă o
stare sufletească ce percepe compensarea c3inuitoare parcursă de către unii "n !ia&a
 păm$ntească c3iar ca pe o fericire, pentru că omul, prin această compensare c3inuitoare,
 proreseaă "n perfec&ionarea calită&ii sale de om+ Altfel perfec&iunea acestei calită&i
umane ar fi "ncetinită+ >acă a&i pro!ocat o durere cui!a, sunte&i mai pu&in !aloros dec$t
a&i fost "nainte de aceasta+ *ar dacă udeca&i ra&ional, !e&i spune. 7u sunt, pentru -ni!ers,
un suflet uman mai rău după ce am pro!ocat altuia durere, dec$t eram "nainte de a i'o
 pro!oca+ 7ram mai !aloros "nainte de a'i pro!oca durerea+ Bi !e&i percepe ca pe un lucru
 %un că, după moarte, pute&i ăsi compensarea prin aceea că suferi&i la r$ndul
dumnea!oastră această durere+

Dede&i, draii mei prieteni, aceasta este a treia faă a ceea ce trăie#te "n noi drept
amintire+ ai "nt$i, această amintire ne este densificată "n imaini, timp de c$te!a ile
după moarte, apoi se "mpră#tie "n -ni!ers tot ce am purtat "n noi ca amintiri+ Dia&a
noastră interioară su% formă de $nduri mere "napoi, "n -ni!ers+ >ar c3iar "n osmos
este "nscris "n mod spiritual ce am trăit noi+ *ar "n timp ce am pierdut ceea ce, "n timpul
!ie&ii păm$nte#ti, am păstrat "nc3is "n noi drept amintiri, "n timp ce acestea au căutat
depărtările, osmosul ni le redă din "nscrierile sale, din o%iecti!itate+

 u există nici o do!adă mai puternică pentru existen&a leăturii omului cu osmosul
dec$t aceea care se i!e#te după moarte prin faptul că noi suntem prelua&i, cu tot ceea ce
&ine de !ia&a noastră interioară, pentru a ne fi din nou reda&i nouă din osmos+ *ar omul
"nsu#i percepe aceasta, fa&ă de e!enimentele c3inuitoare de după moarte, ca pe ce!a ce
apar&ine de fapt omenescului "n totalitate+ 7l poate spune dea. eea ce am a!ut ca
interior "n timpul !ie&ii păm$nte#ti, aceasta preia osmosul "n sine+ *ar ceea ce am
"ntipărit "n osmos mi se dă din nou+ 0ocmai ce nu am luat "n considerare, pe l$nă care
am trecut, "nsă ceea ce am introdus clar "n existen&a spirituală, aceasta "mi redă sinea
mea proprie+ Apoi omul aune la %iorafia derulată "n sens in!ers, trec$nd prin
momentul na#terii, afară, "n depărtările existen&ei spirituale+

Captul că am trecut prin aceasta ne dă pentru prima dată acea !ia&ă prin care putem
exista "n lumea spirituală+ A%ia prin tot ce am parcurs noi intrăm "n lumea spirituală+ *ar
capacitatea de amintire realieaă a patra metamorfoă+ oi sim&im acum că de fapt "n
timpul existen&ei păm$nte#ti, dincolo de amintirea o%i#nuită, mereu a trăit "n noi ce!a@
dar ce am trăit aici, aceasta nu a auns la con#tien&a noastră+ S'a "nscris "n osmos+
Acum noi de!enim aceasta+ oi am asimilat !ia&a noastră păm$ntească "n semnifica&ia
ei spirituală+ oi de!enim "nsă#i această semnifica&ie spirituală+ oi ne aflăm acum,
după ce am intrat "n lumea spirituală mer$nd "n sens in!ers din momentul na#terii, "ntr'
un mod foarte specific "n fa&a lumii spirituale+ oi "n#ine stăm "naintea lumii spirituale,
"n contra!aloarea noastră spirituală+ Captul că am pătruns p$nă aici #i am !ie&uit durerea
 pe care am pro!ocat'o altuia, faptul că am !ie&uit contra!aloarea spirituală a unei
!ie&uiri cu un copac a fost fire#te !ie&uire, dar nu a fost "ncă !ie&uire de sine+ Aceasta se
 poate compara "ntr'ade!ăr cu modul de existen&ă em%rionară a unui om, "nainte de a fi
 

născut+ 0ot ceea ce !ie&uieste el "n acest ca "ncă nu s'a treit "n con#tien&a de sine, nici
măcar "n primii ani ai !ie&ii sale fiice păm$nte#ti+ on#tien&a de sine se tree#te treptat+

0ot ceea ce !ie&uim aici mer$nd "n sens in!ers de!ine treptat, "n timp ce intrăm "n
osmos, sinea noastră, con#tien&a noastră spirituală de sine, iar noi suntem acum ceea ce
am !ie&uit+ Suntem propria noastră contra!aloare spirituală+ *ar cu această existen&ă care
"nfă&i#eaă efecti! celălalt aspect al existen&ei noastre păm$nte#ti intrăm "n acea lume "n
care nu există pur #i simplu nimic din renurile o%i#nuite ale lumii exterioare (mineral,
!eetal, animal) – acestea apar&in existen&ei păm$nte#ti –, "n care "nsă apar imediat mai
"nt$i acele suflete care s'au dus acolo "naintea noastră #i cu care ne'am aflat "ntr'o rela&ie
oarecare #i indi!idualită&ile entită&ilor spirituale superioare+

a spirit, noi trăim printre spirite umane #i printre alte spirite, iar această am%ian&ă a
indi!idualită&ilor spirituale este acum lumea noastră, #i rela&ia acestor indi!idualită&i
spirituale, fie ele al&i oameni, fie ele fiin&e care nu apar&in omenirii, rela&ia acestor
indi!idualită&i cu noi "n#ine, "n care noi intrăm "n existen&a din lumea spirituală, această
rela&ie este acum experien&a noastră de !ia&ă, !ie&uirea noastră+ A#a cum aici pe ăm$nt
a!em !ie&uirea noastră cu fiin&e ale renurilor naturii exterioare, tot a#a a!em acum
!ie&uirea cu fiin&e spirituale, fiin&e spirituale de di!erse ni!eluri+ *ar ceea ce este
important "n mod special este faptul că "n timpul trecerii noastre prin !ia&a dintre moarte
#i na#tere, expusă sc3ematic aici, "n timpul acestei !ie&i orientate spre "napoi, noi am
 perceput simpatiile #i antipatiile care – a#a cum am spus ieri "n mod comparati! – ca pe
o ploaie, ca pe o ploaie sufletească care pătrunde aceste !ie&uiri+ Acum noi ărim
spiritual fiin&ele de la care mai "nainte am perceput doar simpatiile #i antipatiile, "n timp
ce am trecut prin contrapartea spirituală a !ie&ii noastre păm$nte#ti, acum trăim printre
ele, după ce am auns "n lumea spirituală+ Acum sim&im treptat un fel de for&ă interioară,
sim&im cum ne pătrund impulsurile care ies din aceste fiin&e spirituale ce există "n urul
nostru+ 0ot ce am parcurs mai "nainte de!ine mai real prin aceea că sinea noastră este "n
mod spiritual mai reală+ oi ne sim&im treptat oarecum "n lumina sau "n um%ra acestor
fiin&e spirituale, "n care ne acomodăm+ ai "nainte, noi sim&eam ce!a prin faptul că
treceam prin contra!aloarea spirituală. aceasta este !aloroasă sau noci!ă pentru -ni!ers+
Acum sim&im că aici există ce!a ce noi am "nfăptuit, "n $nd sau "n faptă, care are
contra!aloarea sa spirituală, care este "nscris "n -ni!ersul spiritual+ Ciin&ele pe care le
"nt$mpinăm pot "ntreprinde sau nu ce!a cu aceasta+ Aceasta se află sau nu "n direc&ia
e!olu&iei lor sau a e!olu&iei pe care ele năuiesc s'o realiee+ e sim&im "n "ntreime "n
fa&a fiin&elor lumii spirituale prin faptul că spunem. oi am ac&ionat "n sensul lor sau am
ac&ionat contrar sensului lor+ oi am adăuat ce!a la ceea ce ele au !rut pentru e!olu&ia
lumii, sau am "ndepărtat ce!a din ceea ce ele au !rut pentru e!olu&ia lumii+

 oi nu ne sim&im, "nainte de toate, udeca&i "n mod ideal, ne sim&im e!alua&i "n mod real,
iar această e!aluare este "nsă#i realitatea existen&ei noastre c$nd ie#im "n lumea
spirituală, după moarte+

$nd ne aflăm aici ca oameni "n lumea fiică #i am făcut ce!a rău, a#adar, dacă noi
a!em con#tiin&a #i ra&iunea corespunătoare, ne condamnăm noi "n#ine, sau ne
condamnă leea, ne condamnă udecătorul, ne condamnă ceilal&i oameni prin faptul că
ne dispre&uiesc+ nsă – cel pu&in nu "n mod considera%il+++ doar dacă suntem constitui&i,
ca oameni, cu totul special – nu slă%im din caua acestor udecă&i@ aunem să slă%im "n
 primul r$nd din caua urmărilor udecă&ii+ 0otu#i, c$nd intrăm "n lumea fiin&elor
spirituale, acolo nu este doar o udecată ideală. noi suntem pu&in !aloro#i, ci sim&im
 

ă%o!ind asupra noastră pri!irea fiin&elor spirituale cu referire la o lipsă de !aloare, la o

infamie a noastră, ca #i c$nd această pri!ire ne'ar nimici "n existen&a noastră+ entru tot
ce am să!$r#it !aloros, pri!irea lor ne "nt$lne#te ca #i c$nd prin aceasta am o%&ine "n
 primul r$nd realitatea noastră ca fiin&ă spiritual'sufletească reală+ Realitatea noastră
depinde de !aloarea noastră+ 7ste ca #i c$nd existen&a ar extrae din noi "ntuneric, c$nd
am "nt$riat e!olu&ia care este inten&ionată "n lumea spirituală+ 7ste ca #i c$nd lumina
ne'ar c3ema "ntr'o existen&ă spirituală pură, dacă am să!$r#it ce!a ce ac&ioneaă "n
direc&ia e!olu&iei lumii spirituale+

 oi trecem prin tot ceea ce !'am descris #i intrăm "n lumea fiin&elor spirituale+ Acesta
ridică "n lumea spirituală con#tienta noastră+ e men&ine trei "n lumea spirituală+ *ar noi
ne spunem, prin ceea ce !ie&uim aici drept cerin&e. Am c$#tiat ce!a "n -ni!ers, "n
leătură cu realitatea noastră proprie+

Să presupunem că am făcut ce!a ce "nt$rie e!olu&ia lumii, ce poate trei antipatia

fiin&elor spirituale "n al căror domeniu intrăm – noi sim&im aceasta "n timp ce
 postac&iunea continuă, "n modul descris. Aici con#tienta noastră se "ntunecă+ *nter!ine o
confuie, uneori p$nă la stinere completă+ oi tre%uie, după aceea, să ne treim iar din
această stare+ *ar c$nd ne treim, sim&im fa&ă de fiin&a noastră spirituală, "ntr'un mod
"ncă mult mai real – #i aici, "n lumea noastră fiică, acest lucru este dea suficient de real
 –, ca #i c$nd ar tăia "n carnea noastră din lumea fiică@ a#a sim&im noi fa&ă de fiin&a
noastră spirituală+ e scurt, ceea ce suntem noi "n lumea spirituală este urmarea a ceea
ce am pro!ocat drept cauă+ *ar dumnea!oastră !ede&i de aici că este un moti! suficient
 pentru om de a re!eni "n lumea fiică+

A re!eni, de ceE A#adar, omul a !ie&uit acum "n sine ceea ce este "nscris "n lumea
spirituală, ceea ce el a să!$r#it "n sens %un sau rău "n existen&a păm$ntească+ >ar el
 poate compensa "n mod real ce a "n!ă&at să cunoască prin această !ie&uire doar dacă
re!ine "n existen&a păm$ntească+ Bi, "ntr'ade!ăr, c$nd omul !ede (este, fire#te, doar o
expresie comparati!ă) pe c3ipurile fiin&elor spirituale ce !aloare are el pentru lume,
 prime#te, prin această percepere, impulsul suficient pentru a re!eni "n lumea fiică, după
ce !a fi de!enit capa%il de aceasta, pentru a trece prin !ia&ă "n alt mod dec$t cel prin
care tocmai a trecut+ umai că "i răm$n unele incapacită&i de a trece prin ea, #i numai
după mai multe !ie&i păm$nte#ti poate căpăta realitate această compensare+

>acă pri!im "n timpul !ie&ii păm$nte#ti "n noi "n#ine, "nt$lnim amintirile, acele amintiri
din care noi construim mai "nt$i fiin&a noastră sufletească, c$nd ne iolăm de lumea
exterioară, acele amintiri din care doar fanteia artistică, creatoare, mai creeaă+ Aceasta
este prima formă a amintirii+ >incolo de aceste amintiri se află acele imaini puternice
care, după ce am pă#it prin poarta mor&ii, ne de!in !ii%ile+ 7le pleacă spre depărtările
-ni!ersului+ oi putem spune, dacă pri!im spre repreentările'amintire ale noastre.
>incolo de ele se află ceea ce, după ce corpul fiic este "ndepărtat de noi, ia repede
calea către depărtările osmosului+ oi &inem laolaltă, prin corpul nostru, ceea ce de
fapt !rea să de!ină ideal "n -ni!ers+ >ar, "n timp ce noi am um%lat prin !ia&ă, "n timp ce
ne răm$n amintiri despre toate, am lăsat "n urmă "n lume ce!a ce este acum departe,
dincolo de amintiri, doar r$nduite "n ordine cronoloică+ oi tre%uie să o !ie&uim din
nou mer$nd "napoi+ Aceasta constituie a treia plăsmuire dincolo de amintiri+ ai "nt$i
a!em de'a face cu co!orul de amintiri@ "n spatele acestuia există ceea ce noi am
"nfă#urat laolaltă ca o imaine cosmică puternică, se află ceea ce este "nscris "n osmos+
*ar dacă am trecut prin aceasta, ne aflăm c3iar noi "n spatele acestui co!or, lipsi&i de
 

spirit "n fa&a -ni!ersului spiritual, acesta "m%răc$ndu'ne cu !e#m$ntul său, acum c$nd
intrăm "n el+

 oi tre%uie dea să pri!im amintirile, dacă !rem să ie#im treptat din !ia&a umană
trecătoare+ Amintirile pe care le a!em "n timpul !ie&ii păm$nte#ti sunt trecătoare+ 7le se
"mpră#tie "n osmos+ >ar "n spatele amintirilor se află sinea noastră, se află ceea ce ne
este dat din lumea spirituală, pentru ca să putem ăsi calea de la timp la eternitate+