Comentariu

1. Introducere

Ioan Slavici este un prozator, jurnalist si pedagog roman din Epoca Marilor Clasici , membru al Societatii
Junimea si al Academiei Romane, el este considerat creatorul nuvelei realist-psihologice in literatura
romana. L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar la îndemnul acestuia a debutat cu
comedia Fata de birău în anul 1871. Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se
numără romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc și Pădureanca

Opera Moara Cu Noroc este o nuvela publicata in anul 1881 in volumul “Novele din Popor” intr-o
perioada de dezvoltare fara precedent a literaturii romane, Societatea Junimea reuniind toti mari
scriitori ai vremi , opera are un aspect moralizator, aceasta prezentand viata satului transilvanean cu
personaje puternice, complex caracterizate din punct de vedere psihologic. Opera se incadreaza in
realism prin fapte verosimile, cronotop, tema sociala , simetrie incipit-final , obiectivitatea nararii ,
observatia morala si tipologia personajelor.

2. Trasaturi curent literar

Fixarea acțiunii cu precizie în timp și spațiu este o trăsătură realistă ce contribuie la evidențierea faptelor
verosimile. Acțiunea este plasată la hanul numit "Moara cu noroc", aflat în locuri pustii, la răscruce de
drumuri, lângă un târg numit Ineu, in apropierea satului Fundureni, din Transilvania. Timpul are două
dimensiuni: una realistă, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, sugerată prin ocupații și mijloace de
transport și alta mitică, religioasă, deoarece actiunea se desfasora pe parcursul unui an , de la Sf.
Gheorghe pana la Paștele anului următor.

O altă trăsătură a realismului prezentă în text este caracterul tipologic al personajelor. Ghiță este
personajul principal al nuvelei , reprezentand tipologia parvenitului , el este ambițios, lacom si lipsit de
scrupule, facand orice ca sa isi atinga scopul de a se imbogati, neputand rezista tentatiei banilor. El da
dovada de slabiciune si lasitate , fiind incapabil să reacționeze în momentul în care Sămădăul îi face
avansuri soției sale. Lica Samadaul este singurul personaj configurat dupa legi romantice, reprezentand
tipologia demonului, vicleanului si a proscrisului, el este un criminal cu sange rece , acesta marturisind in
fata lui Ghita ca  “acum sangele cald e un fel de boala, care ma apuca din cand in cand.” , ilustrand natura
demonica si placerea de a ucide a acestuia , sustinuta prin replica lui Ghita “Tu nu esti om, Lica, ci diavol”.
Bineinteles, in opera sunt prezente si alte tipologii , precum cea a femeii supuse , reprezentata de Ana si cea a
femeii simple ce da glas intelepciunii populare, reprezentata de batrana.

 tema nuvelei se referă la degradarea umana pe care setea de îmbogăţire o are asupra
individului, traseul personajului principal reprezinta dorinţa de a urca în ierarhia socială, indiferent de
mijloace, destinul lui Ghita intrand intr-un treptat declin din momentul mutarii la ‘’moara cu noroc’’.
opera ilustreaza dezumanizarea personajelor, puterea banului si conflictul interior psihologic.
,

O prima scenă ilustrativă pentru temă este aceea în care sosește la han Lică Sămădăul,
șeful porcarilor din zonă. Scena este ilustrativă pentru evidentierea primelor semne ale
transformării psihologice și morale a protagonistului. Dialogul dintre cei doi are inițial
aparența unui interogatoriu condus de Lică, aflat pe o poziție de autoritate, el incearca sa
se impuna, cerându-i lui Ghiță să-i raporteze tot ce se întâmplă la han și tot ce aude, dar
nimeni în afară de el să nu afle. Lică repetă interogația “Ai înțeles?” și părăsește hanul fără
să-i dea lui Ghiță prilej de replică, fapt ce declanșează conflictul psihologic. Plecarea
sămădăului este urmată de primul moment de nesinceritate al lui Ghiță față de familie.
Frământat interior, acesta dorește “să ascundă înaintea nevestei gândurile rele ce-l
cuprinseseră. Personajul se interiorizează, devine morocănos, agresiv, își pierde cumpătul
și acceptă complicitatea cu Lică liniștindu-și conștiința prin decizia de a strânge dovezi
împotriva lui Lică, concomitent cu acceptarea unor venituri obținute din afacerile necurate
ale sămădăului.

Punctul culminant al dezumanizării personajului este scena uciderii soției sale,

Ana, cu o motivație absurdă: "Știu doar că nu mai pot trăi și nici pe tine nu te pot lăsa
vie în urmă mea". Ghiță pleacă la Ineu hotărât să anunțe jandarmul că-l poate prinde
pe Lică la han cu banii însemnați asupra lui. El o abandonează pe Ana în brațele
sămădăului fără să-i dezvăluie acesteia planurile sale, ceea ce o determină pe Ana să-l
disprețuiască, numindu-l “muiere îmbrăcată în haine bărbătești”. Când Ghiță se
întoarce, îl vede pe Lică plecând și înțelege că a pierdut onoarea familiei și ocazia de
a se răzbuna. Dialogul cu Ana ilustrează dezumanizarea, dar și regretul că Dumnezeu
nu i-a dat gândul cel bun la vremea potrivită. O înjunghie pe Ana și este ucis de
oamenii lui Lică ce dau foc hanului.

Un element de compoziție paratextual ilustrativ pentru operă este titlul .Apare ca o

antifrază, căci finalul tragic ilustrează contrariul norocului sperat la început. Moara este un
han construit lângă o veche moară părăsită "la câteva sute de pași de râuleț", motiv literar
ce simbolizează fragilitatea vieții ce macină destine. Titlul anticipează tema operei,
personajul este un cizmar sărac, dar nemulțumit de propria condiție, își încearcă norocul
prin arendarea hanului, dar este acaparat de patima pentru bani, idee reflectată în propriile
vorbe ,,E în mine ceva mai presus de voința mea,,.

   Simetria incipit-final, un alt element de compoziție ilustrativ pentru realismul

nuvelei se realizează prin vorbele bătrânei soacre a lui Ghiță, simbolul înțelepciunii
populare. Când Ghiță o întreabă ce părere are în legătură cu arendarea hanului, ea răspunde:
"Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te
face fericit". Finalul este marcat de observația bătrânei care privește ruinele fumegânde ale
hanului și atribuie sorții finalul tragic al familiei sale: "simțeam eu că nu are să iasă bine, dar
așa le-a fost data". Ea crede că au lăsat ferestrele deschide și vântul a întețit focul,
provocând incendiul.

   În concluzie, nuvela ilustrează caracterul moralizator al operei, personajele care au

încălcat legile moralității sunt pedepsite și un foc purificator cuprinde hanul, finalul
fiind justițiar. Într-o operă pe care Călinescu o aprecia ca fiind o ,,nuvelă solidă, cu
subiect de roman”, moralistul Ioan Slavici transmite concepții sănătoase de viață,
îndemnând la cumpătare și la echilibru