Profesorul ideal

Profesorul are un rol crucial în viața elevilor. Atât abilitățile profesorale cât și
însușirilr de personalitate au repercursiuni profunde în inima elevilor, provocând reverberații
încă mulți ani după terminarea studiilor.

Prin felul său de a fi ori de a nu fi, prin comportamente și atitudini, profesorul apropie
ori îndepărtează copiii motiveză, pedepsește,povățuiește, încurajează.

În primul rând, profesorul ideal trebuie să știe bine materia pe care o predă. Este foarte
important ca elevul să nu-l întreacă în cunoștințe, ca profesorul să poată răspunde la oricare
întrebare a elevului. Profesorul trebuie să știe cum să predea. Să fie sever și să aibă autoritate
în ochii elevilor, dar totuși să fie tolerant, deoarece elevii fac uneori glume, și la prima
greșeală să nu îi pedepsească prea sever, ci să le mai dea o a doua șansă, pentru că toată lumea
o merită.

În al doilea rând, profesorul trebuie să convingă elevii că ei pot învăța. Trebuie să-i
încurajeze la învățat, trebuie să îi motiveze, în așa fel, încât, elevii să se apuce de studiat. Toți
elevii au valori, și profesorul trebuie să-i îndrume ca să descopere aceste valori, în orice
domeniu ar fi acestea. Profesorul călăuzește elevul, în așa fel, încât, și personalitatea lui să se
dezvolte. Caracterul elevului e mult mai important, decât notele sale. Dacă are un caracter
dezvoltat, o să-şi dea seama de unul singur ce e bine şi ce nu, şi o să se apuce el singur de
învăţat, când o să vadă cât de important este. Şi respectul faţă de profesor al elevilor este mai
mare, dacă nu totul se rezumă la învăţat, aşa, relaţia dintre ei devine mult mai familiară.

În al treilea rând profesorul trebuie să fie modelul, exemplul elevilor. Dacă profesorul
nu se comportă ca un om civilizat, matur, elevii de unde să înveţe cum să se comporte?
Deseori, oamenii învață mai mult prin propriul exemplu, decât prin cuvinte. În cazul în care
vorbele nu coincid cu faptele sale, niciodată nu va fi ascultat. Un profesor are autoritate doar
în cazul în care vorbele lui coincid cu faptele lui. Elevii sunt cei mai buni critici, ei vor
observa  neconcordanța și aceasta îi va deziluziona.
 Profesorul trebuie să se adapteze la elevii lui. În continuu, trebuie să înveţe ca să poată
face faţă generaţiilor noi. Foarte multe lucruri se schimbă de-a lungul anilor, nu mai sunt
lucrurile aşa cum erau pe vremea când profesorul era la şcoală. Trebuie să facă faţă
schimbărilor, trebuie să poată învăţa de la elevi.

Profesorul nu are voie să facă diferenţe între elevi. Elevii simt asta, şi pot fi influenţaţi
negativ (nu o să mai înveţe din materia respectivă, nu o să-i facă pe plac profesorului). Dar
apare şi cazul invers, când un elev este prea lăudat. Atunci apare invidia colegilor, şi elevul
preferat poate fi exclus din cercul de prieteni, elevi. Profesorul poate să aibă elevii preferaţi,
dar nu trebuie să arate asta.

Profesorul trebuie să-l formeze pe elev pentru societatea în care s-a născut și în care se
dezvoltă, deoarece valorile spiritual nu se creează decât în societate și pentru societate trebuie
să învețe eleul cum să învețe, trebuie să-l facă să aibă încredere în el, în aptitudinile lui, să
poată să se exprime fara inhibiții.

Mă simt norocoasă, fiindcă am întâlnit profesori de acest gen, care, după părerea mea,
îndeplinesc criteriile de mai sus.