Regimul Comunității de Bunuri

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI DREPT
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific:
Lect. Univ. Dr. Olah Marilena-Lavinia
Absolvent:
Mogârdău Elena Valentina
Pitești
2023
UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI DREPT
REGIMUL COMUNITĂȚII DE BUNURI
Coordonator științific:
Lect. Univ. Dr. Olah Marilena-Lavinia
Absolvent:
Mogârdău Elena Valentina
Pitești
2023
CUPRINS
INTRODUCERE.......................................................................................................................3
CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE PRIVIND REGIMUL
MATRIMONIAL......................................................................................................................4
1.1.Definiția regimului juridic matrimonial și clasificarea regimurilor matrimoniale............4
1.2.Regimul matrimonial în reglementarea Codului familiei.................................................5
1.3.Regimul matrimonial în reglementarea actualului Cod civil român.................................6
1.4.Despre regimul matrimonial în general.............................................................................7
1.4.1.Pecizări prealabile.......................................................................................................7
1.4.2.Intervalul de timp în care regimul matrimonial ales produce efecte..........................7
1.4.3.Independența de patrimonii a soților..........................................................................8
1.4.4.Mandatul soților pentru exercitarea drepturilor patrimoniale.....................................8
1.4.5.Obligația soților de informare.....................................................................................9
1.4.6.Actele de dispoziție care pun în pericol grav interesele familiei................................9
1.4.7.Locuința familiei și bunurile care o mobilează sau decorează...................................9
1.4.8.Cheltuielile căsătoriei...............................................................................................10
1.4.9.Convenția matrimonială............................................................................................11
1.4.10.Modificarea sau înlocuirea regimului matrimonial................................................13
CAPITOLUL 2. REGIMURILE MATRIMONIALE REGLEMENTATE DE CODUL
CIVIL.......................................................................................................................................15
2.1.Regimul matrimonial al comunității convenționale........................................................15
2.2.Regimul matrimonial al separației de bunuri..................................................................17
2.2.1.Precizări prealabile...................................................................................................17
2.2.2.Categorii de bunuri ale soților în cadrul regimului separației de bunuri..................18
CAPITOLUL 3. REGIMUL COMUNITĂȚII DE BUNURI..............................................20
3.1. Aspecte generale privind regimul matrimonial al comunității legale............................20
3.2. Bunurile comune ale soților...........................................................................................21
3.2.1. Bunurile comune în devălmășie ale soților..............................................................21
3.3. Mandatul legal tacit reciproc al soților...........................................................................21
3.4. Bunurile proprii ale soților.............................................................................................22
3.4.1. Precizări prealabile..................................................................................................22
3.4.2. Bunurile dobândite prin moștenire, legat sau donație.............................................22
3.4.3. Bunurile de uz personal...........................................................................................23
3.4.4. Bunurile destinate exercitării profesiei....................................................................24
3.4.5. Drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală.................................................24
3.4.6. Bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele științifice sau
literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de invenții, precum și alte asemenea
bunuri.................................................................................................................................24
3.4.7. Indemnizația de asigurare și despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau
moral adus unuia dintre soți...............................................................................................25
3.4.8. Bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum și
bunul dobândit în schimbul acestora.................................................................................25
3.4.9. Fructele bunurilor proprii........................................................................................26
3.5. Veniturile din muncă și altele asemenea.........................................................................26
3.5.2. Condițiile pentru ca veniturile și sumele prevăzute de art.341 C. civ. să fie
considerate bunuri comune................................................................................................26
3.5.3. Categoriile de venituri și sume considerate bunuri comune în devălmășie conform
art. 341 C. civ.....................................................................................................................27
3.5.4. Veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală......................28
3.6. Dovada bunurilor în devălmășie....................................................................................28
3.7. Datoriile comune ale soților...........................................................................................29
3.7.2. Obligațiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea
bunurilor comune...............................................................................................................29
3.7.3. Obligațiile contractate de soți împreună..................................................................30
3.7.4. Obligațiile contractate de fiecare dintre soți pentru acoperirea cheltuielilor
obișnuite ale căsătoriei.......................................................................................................30
3.7.5. Regimul juridic al datoriilor comune.......................................................................30
3.8. Partajul bunurilor comune în timpul regimului matrimonial al comunității legale........31
3.8.1. Preliminarii..............................................................................................................31
3.8.2. Aspecte de drept substanțial privind partajul bunurilor comune în timpul
regimurilor matrimoniale de comunitate...........................................................................31
3.8.3. Aplicarea în timp a dispozițiilor art. 358 C. civ.......................................................32
3.9. Lichidarea regimului comunității...................................................................................32
3.9.1. Aspecte generale......................................................................................................32
3.9.2. Lichidarea comunității și partajul............................................................................32
CONCLUZII...........................................................................................................................34
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................36
INTRODUCERE
Am ales pentru această lucrare să abordez Regimul comunității de bunuri, deoarece

consider că este foarte important să cunoaștem regimurile matrimoniale pe care le putem
alege atunci când ne căsătorim și, de asemenea, care sunt efectele pe care acestea le produc.
Lucrarea este structurată pe trei capitole – Considerații introductive privind regimul
matrimonial; Regimurile matrimoniale reglementate de Codul civil; și Regimul comunității de
bunuri.
Pentru primul capitol se va defini regimul juridic matrimonial și, de asemenea, se vor
clasifica regimurile matrimoniale. Se va menționa, de altfel, și de cum a fost reglementat
regimul matrimonial de Codul familiei și de actualul Cod civil român. Va fi abordat și regimul
matrimonial, în general.
Capitolul al doilea își propune să discute și să definească, pe cât de cuprinzător
posibil, cele două regimuri reglementate de Codul civil, și anume: Regimul matrimonial al
comunității convenționale și regimul matrimonial al separației de bunuri.
În ultimul capitol se va discuta, pe larg, despre Regimul comunității de bunuri. Ce ține
de aspectele generale legate de regimul matrimonial al comunității legale. De asemenea, vor fi
aduse în discuție și bunurile comune ale soților, mandatul legal tacit reciproc al soților și
bunurile proprii ale acestora, care sunt veniturile din muncă și altele asemenea, cum se face
dovada bunurilor în devălmășie, care sunt datoriile comune ale celor doi soți și cum se face
partajul bunurilor care sunt comune. Și, nu în ultimul, rând, se va vorbi despre lichidarea
regimului comunității.
Ulterior acestor capitole se vor scrie concluziile lucrării prezente, ținându-se cont de
informațiile prezentate.
CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE PRIVIND REGIMUL
MATRIMONIAL
1.1.Definiția regimului juridic matrimonial și clasificarea regimurilor

matrimoniale
Sunt date mai multe definiții de către doctrină pentru regimul juridic matrimonial.
Dacă este să ne gândim la înțelesul etimologic al termenului juridic, atunci trebuie să știm că
acesta provine din latină – „juridicialis” – și semnifică „aparținător de drept”. Termenul
matrimonial are semnificația „ceva care aparține căsătoriei”. În latină, matrimonial înseamnă
căsătorie. Așadar, din punct de vedere etimologic, regimul juridic matrimonial înseamnă
regulile de drept cu referire la căsătorie și este alcătuit din totalitatea normelor juridice care
legalizează căsătoria, privind nu doar aspectele legate de drepturile și obligațiile patrimoniale
ale celor doi soți1.
Conform altor autori, se consemnează existența a două regimuri juridice – unul
patrimonial și unul matrimonial. Primul face referire la natura financiară a căsătoriei, iar cel
de-al doilea la starea civilă a celor doi soți. Dar, în limbajul juridic, regimul matrimonial face
referire la efectele pecuniare ale căsătoriei.
Atât doctrina franceză, cât și cea română, au dat mai multe definiții regimului
matrimonial, printre care enumerăm următoarele:
 O modalitate prin care se împart sau se distribuie puterile, bunurile și datoriile
rezultate din timpul căsătoriei, între cei doi soți;
 Totalitatea normelor juridice care conduc raporturile dintre cei doi soți în ceea ce
privește drepturile și obligațiile financiare ale căsătoriei, dar și relațiile care țin de
gestionarea lor;
 Totalitatea regulilor care țin de raporturile dintre cei doi soți având legătură cu
bunurile acestora și raporturile dintre aceștia și terți etc.
Conform celor de mai sus, putem afirma că regimul juridic matrimonial poate să fie
abordat în două sensuri, și anume: sens restrâns (stricto sensu) – reguli are privesc exclusiv
cei doi soți și sens larg (lato sensu) – reguli care privesc raporturile dintre soți și raporturile
dintre ei și terțe persoane2.
1
Teodor Bodoașcă, Dreptul familiei – Curs universitar, Ediția a V-A, revăzută și adăugită, Universul Juridic,
București, 2021, pp. 115-116.
2
București, 2021, pp.116-117.
3
Ce ține de drepturile și obligațiile patrimoniale dintre cei doi soți, Codul civil expune
următoarele categorii de norme: dispoziții comune, locuința familiei, cheltuielile căsătoriei,
alegerea regimului matrimonial, regimul comunității legale, regimul separației de bunuri,
regimul comunității convenționale și modificarea regimului matrimonial.
În funcție de gradul de libertate care este permis de normele juridice, putem vorbi
de regimuri matrimoniale flexibile și regimuri matrimoniale inflexibile. În primul caz, se
recunoaște libertatea celor doi viitori soți /soți în alegerea a mai multor regimuri matrimoniale
existente. Pe când, în cel de-al doilea caz, este posibil un singur regim matrimonial.
Raportându-ne la izvorul acestora, regimurile pot fi legale sau convenționale.
Regimurile matrimoniale legale sunt aplicate atunci când cei doi viitori soți sau cei doi soți
nu se abat de la ele prin încheierea unei convenții matrimoniale, iar regimurile matrimoniale
convenționale sunt cele care au o natură voluntară și care au izvorul în convenția
matrimonială care se încheie între cei doi viitori soți sau între cei doi soți.
Putem vorbi, de asemenea, de regimuri matrimoniale mutabile și imutabile, dacă
facem referire la gradul de maleabilitate a regulilor. Primele permit celor doi soți să le
modifice, iar cele din urmă nu oferă această posibilitate3.
În funcție de structura lor internă, distingem regimurile de comunitate, regimurile
de separație și regimurile mixte. Regimurile matrimoniale de comunitate fac referire la
regula bunurilor comune în devălmășie și excepția bunurilor comune pe cote-părți și proprii.
Regimurile matrimoniale de separație fac referire la bunurile proprii și cele comune pe cote-
părți. Regimurile matrimoniale mixte împrumută reguli de la cele două menționate anterior4.
1.2.Regimul matrimonial în reglementarea Codului familiei
Codul familiei reglementa regimul matrimonial ca unul exclusiv legal, neputând fi

făcute raporturi patrimoniale pe cale convențională. De asemenea, era considerat ca fiind unul
al comunităților de bunuri, atât unic, obligatoriu, dar și imutabil. Se puteau, totuși, încheia
convenții care priveau modul de utilizare și administrare a bunurilor comune ale celor doi soți.
Soții își puteau face și donații unul celuilalt, dar revocabile5.
Regimul matrimonial reglementat de Codul familiei a fost unul al comunităților legale
de bunuri, astfel că, bunurile care erau dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre cei doi
3
Ovidiu Domșa, Dreptul familiei, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2019, pp. 179-191.
4
București, 2021, pp.117-118.
5
Anca Andrei, Dreptul familiei. Comentarii, explicații, jurisprudență, Universul Juridic, București, 2020, pp.
112-129.
4
soți, erau considerate bunuri comune. Pe de altă parte, acele bunuri dobândite înainte de a fi
încheiată căsătoria sunt bunuri proprii ale fiecărui soț6.
1.3.Regimul matrimonial în reglementarea actualului Cod civil român
Codul civil român s-a inspirat de la cel francez și a preluat principiul libertății
convențiilor matrimoniale, mandatul soților (parțial), regulile cu privire la locuința
familiei.
Conform tehnicii legislative, cu privire la drepturile și obligațiile patrimoniale ale
celor doi soți, sunt cuprinse: întinderea puterilor oferite soților, locuința familiei și cheltuielile
căsătoriei. Nu este vorba de un regim matrimonial propriu-zis, ci de un corp de norme
fundamentale, numit „regim matrimonial primar imperativ”.
Alegerea regimului matrimonial se referă la condițiile prin care poate fi încheiată o
convenție matrimonială și formele ei și se prezintă cele trei regimuri matrimoniale: al
comunității legale, al separației de bunuri și cel al comunității convenționale / judiciară.
Codul civil reglementează anumite aspecte în plus față de Codul familiei, cum ar fi:
mandatul convențional și judiciar al celor doi soți, independența patrimonială a soților,
veniturile din profesie și din muncă, clauza de preciput, dreptul de informare, locuința familiei
etc.
De asemenea, s-a optat pentru regimul comunității legale, ca regimul de drept comun,
s-a renunțat la caracterul unic al regimului matrimonial al comunității legale. Adică se poate
opta pentru un alt regim matrimonial, fie după încheierea căsătoriei, fie în timpul ei7.
1.4.Despre regimul matrimonial în general
1.4.1.Pecizări prealabile
Codul civil permite celor doi soți / viitori soți să aleagă între regimul comunității
legale, regimul comunității convenționale și regimul separației de bunuri. Aceasta alegere
trebui să aibă loc înainte de încheierea căsătoriei și să fie inclusă în declarația de căsătorie8.
6
Teodor Bodoașcă, op. cit., pp.118-120.
7
București, 2021, pp.120-123.
8
5
1.4.2.Intervalul de timp în care regimul matrimonial ales produce efecte
Trebuie să se facă distincție între momentul inițial și cel final al intervalului de timp în
care regimul matrimonial ales de cei doi soți / viitori soți produce efecte.
Indiferent de ce regim matrimonial a fost ales, momentul inițial este acela în care
acesta produce efecte, și anume începând cu ziua în care căsătoria a fost încheiată. De
menționat că se consideră că aceasta a fost încheiată doar atunci când ofițerul de stare civilă îi
declară căsătoriți pe cei doi soți, după ce le-a fost luat consimțământul fiecăruia dintre ei.
Momentul final al regimului matrimonial ține de cauza care a determinat desființare
căsătoriei, calitatea persoanei în fața căreia încetează producerea de efecte și buna sau reaua ei
credință. Acesta poate înceta când se constată nulitatea, prin anularea, desfacerea sau încetarea
căsătoriei.
Dacă vorbim de nulitatea sau anularea căsătoriei, cu foștii soți de rea-credință, regimul
matrimonial nu mai produce efecte din momentul încheierii căsătoriei, fiind considerat ca
inexistent. Pe de altă parte, soțul de bună-credință menține starea unui soț dintr-o căsătorie
valabilă, până când se pronunță o hotărâre judecătorească definitivă. Față de terți, însă,
regimul încetează atunci când anularea / nulitatea a fost înscrisă în Registrul național notarial
al convențiilor matrimoniale.
În ceea ce privește desfacerea căsătoriei prin divorț, regimul matrimonial încetează în
momentul în care a fost introdusă cererea de divorț (între soți, dacă acesta a fost admisă), la
data separației în fapt (între soți, divorț prin acordul soților). Pentru terți, se aplică aceleași
reguli ca la nulitatea sau anularea căsătoriei9.
1.4.3.Independența de patrimonii a soților

Trebuie specificat că atunci când ne referim la patrimoniu, includem toate drepturile și
toate obligațiile care pot să fi evaluate în bani și care aparțin persoanei fizice sau juridice și nu
sunt incluse „lucrurile” asupra cărora se exercită drepturi patrimoniale, alcătuind „bunurile”.
Reglementarea independenței patrimoniale a soților de către Codul civil presupune că
fiecare soț poate încheia oricare act juridic cu celălalt soț sau cu terțe persoane, dacă
legea nu prevede altfel. De asemenea, fiecare soț are dreptul de face, fără consimțământul
celuilalt soț, singur depozite bancare și operațiuni în legătură cu acestea – depuneri, retrageri,
transferuri, plăți sau viramente.
9
București, 2021, pp.124-127.
6
Codul civil completează cele de mai sus prin mențiunea că indiferent de regimul
matrimonial pe care l-au ales cei doi soți, în timpul căsătoriei, aceștia pot avea fiecare
patrimoniu propriu. În patrimoniul fiecăruia dintre cei doi soți sunt incluse drepturi
patrimoniale proprii, cotă parte din drepturile patrimoniale comune, drepturile patrimoniale
comune dobândite cu celălalt soț, datorii proprii sau comune cu celălalt soț sau cu terțe
persoane10.
1.4.4.Mandatul soților pentru exercitarea drepturilor patrimoniale

Conform Codului civil, discutăm despre două mandate ale soților în ceea ce privește
exercitarea drepturilor patrimoniale: mandatul convențional și mandatul judiciar. Cele două
sunt diferite de mandatul tacit, acesta fiind exercitat doar în regimul comunității legale.
Mandatul convențional, cât și cel judiciar pot să fie exercitate în orice regim matrimonial11.
Mandatul convențional se referă la faptul că unul dintre cei doi soți poate să ofere
mandat celuilalt soț pentru reprezentarea în exercitarea drepturilor pe care acesta le are
conform regimului matrimonial. Soțul mandatar poate executa doar acte de conservare și
administrare. Pentru celelalte soțul mandatar are nevoie de o împuternicire în mod expres.
Mandatul judiciar poate să fie instituit de o instanță de tutelă la cererea unuia dintre
cei doi soți, în momentul în care celălalt soț este în imposibilitate să-și manifeste voința. Prin
hotărârea judecătorească sunt stabilite și condițiile, limitele, dar și perioada de valabilitate a
mandatului. Mandatul judiciar încetează în momentul în care soțul nu se mai află în
imposibilitatea de manifestare a voinței, ori atunci când fost numit un tutore sau un curator12.
1.4.5.Obligația soților de informare

Dreptul de informare subliniază acele reguli prin care fiecare soț are dreptul de a-i
cere celuilalt soț să-i ofere informeze în legătură cu veniturile, bunurile și datoriile sale.
Aceste drept își are fundamentele pe sinceritatea care are trebuie să fie existentă în raporturile
dintre cei doi soți și care este cunoscută din obligația acestora de a fi fideli13.
1.4.6.Actele de dispoziție care pun în pericol grav interesele familiei

Actele de dispoziție care pun în pericol grav interesele familiei fac referire la acele
condiții unde instanța de tutelă poată să ia decizia ca unul dintre cei doi soți să aibă anumite
10
11
Andreea Tabacu, Regimurile matrimoniale, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2018, pp. 17-27.
12
București, 2021, pp.130-132.
13
Teodor Bodoașcă, op.cit., pp.132-133.
7
bunuri într-o perioadă de timp determinată doar dacă celălalt soț și-a dat consimțământul. Un
exemplu îl poate face contractarea unui credit garantat cu unul din bunurile imobile comune,
care, din cauză că nu a fost achitat creditul, ulterior să fie scos la vânzare constrânsă14.
1.4.7.Locuința familiei și bunurile care o mobilează sau decorează

Constituie un regim juridic special care face referire la drepturile și obligațiile
patrimoniale ale celor doi soți, când vine vorba de locuința familiei și bunurile care o
mobilează sau decorează. Așadar, se stabilesc semnificațiile pentru locuința familiei, regimul
unor acte juridice, drepturile pe care cei doi soți le au asupra locuinței închiriate, atribuirea
beneficiului contractului de închiriere.
Locuința familiei este definită ca locuința comună a celor doi soți sau locuința soțului
la care se află copiii. Într-o definire mai largă, locuința familiei este o construcție, care
cuprinde în alcătuirea ei una sau mai multe camere, unde se locuiește, cu dotări și utilități
necesare, care, de asemenea este comună ambilor soți sau este a soțului la care se află copiii.
Tot aici trebuie subliniat că locuința familiei se confundă cu locuința unde locuiesc copiii, ci
nu cu domiciliul soților.
De adăugat că „locuința comună a soților” poate să fie o proprietate a lor, comună, a
unuia dintre ei sau poate să fie închiriată sau deținută sub orice titlu de amândoi sau doar de
unul dintre aceștia. Pe de altă parte, „locuința soțului la care se află copiii” este proprietatea
acestuia, fiind un bun propriu15.
Bunurile care mobilează sau decorează locuința familiei sunt considerate ca fiind
bunuri mobile. Totuși, dacă acestea sunt încorporate permanent în locuința familiei, atunci ele
devin imobile, iar deplasarea lor duce la deteriorarea locuinței.
Când vorbim de bunuri care mobilează locuința, ne referim la acelea care au ca scop
destinații practice clare și care sunt folosite pentru a amenaja locuința. De exemplu, obiectele
de mobilier sau cele de uz casnic. Bunurile care decorează locuința sunt acele bunuri care
ajută la înfrumusețarea acesteia. De exemplu, ornamente, zugrăveli sau tapițerii16.
Conform Codului civil, fără să aibă consimțământul scris al celuilalt soț, niciunul
dintre cei doi soți, indiferent dacă este proprietar exclusiv, nu dispune de drepturi asupra
locuinței familiei și, de asemenea, nici nu poate să încheie acte care pot afecta folosința ei17.
14
15
București, 2021, pp.134-140.
16
Teodor Bodoașcă, op.cit., p.140.
17
Miruna Badea, Regimul matrimonial legal în dreptul român, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2019, pp. 47-66.
8
Și în cazul bunurilor care mobilează sau decorează locuința familiei, unul dintre soți
nu poate să le deplaseze din locuință și nu le poate folosi fără a avea consimțământul scris al
celuilalt soț18.
Este de subliniat faptul că, atunci când vine vorba de drepturile soților asupra unei
locuințe închiriate, există anumite ambiguități sau lacune în legislația din domeniu.
Atunci când ambii soți sunt titulari asupra contractului de închiriere și acesta s-a
făcut înainte să se încheie căsătoria sau în timpul ei, nu sunt probleme de drept speciale.
Locuința închiriată este locuința familiei, dar în drepturile soților asupra locuinței închiriate
nu intră și bunurile care o mobilează sau care o decorează, dacă acestea sunt în apartenența
locatarului.
Diferența dintre atribuirea beneficiului contractului de închiriere și atribuirea locuinței
comune este dată de concluzia că prima dintre acestea două este definitivă, iar cea de-a doua
este provizorie19.
1.4.8.Cheltuielile căsătoriei
Când vorbim de cheltuielile căsătoriei, facem referire la contribuția soților, munca în
gospodărie, veniturile din profesie și dreptul la compensație.
Contribuția soților ține de două obligații patrimoniale pe care cei doi soți le au:
obligația de sprijin material și obligația de a contribui la cheltuielile căsătoriei. Datorită
diferenței foarte fine dintre cele două, doctrina română le-a analizat ca fiind aspecte ale unei
obligații unice: cei doi soți au obligația să contribuie, în funcție de mijloacele fiecăruia, la
cheltuielile care țin de căsătorie, dar și de întreținerea celuilalt soț.
Sunt, totuși, autori care menționează că cele două obligații sunt diferite. Obligația de
sprijin material se referă strict la raporturile existente între cei doi soți, pe când, obligația de a
contribui la cheltuielile căsătoriei face referire și la raporturile cu alți membri din familie, de
exemplu îngrijirea, supravegherea, întreținerea și educarea copiilor.
Munca soților în gospodărie și pentru creșterea copiilor face parte din contribuțiile
ce țin de cheltuielile căsătoriei. Aici intră două activități – munca în gospodărie și munca
pentru creșterea copiilor. Prima se referă la acele activități care ajută la a se realiza menajul
zilnic al unei familii, iar creșterea copiilor ține de întreținerea, îngrijirea, instruirea și educarea
copilului.
18
București, 2021, pp.141-146.
19
9
Menționăm că fiecare dintre cei doi soți are libertatea de a exercita o profesie din care
să încaseze venituri, respectând, în același timp, acele obligații care țin de cheltuielile
căsătoriei.
În acea situație în care unul dintre soți a fost participant activ la activitatea
profesională a celuilalt poate dispune de o compensație, dacă această participare a depășit
limitele obligației ce ține de sprijinul material și de contribuția la cheltuielile căsătoriei20.
1.4.9.Convenția matrimonială
Convenția semnifică acordul de voințe între persoane sau chiar semnificația de
contract. Deși Codul civil face nenumărate referiri la convenția matrimonială, aceasta nu este
definită. Totuși, sunt reglementate cele mai importante aspecte ale ei:
 Calitatea părților
 Obiectul
 Limitele speciale ale libertății de voință
 Cerințele de formă și de publicitate etc.
O definiție dată de doctrina română, sub imperiul Codului civil din 1864, este cea prin
care convenția matrimonială permite celor doi soți să reglementeze regimul lor
matrimonial, fiind un contract solemn, condițional și irevocabil.
Tot o definiție dată de doctrina română, dar de această dată sub imperiul Codului civil
actual, este cea prin care convenția matrimonială este un act juridic public, solemn, de o
natură convențională cu ajutorul căruia viitorii soți stabilesc, înainte de a încheia căsătoria,
care sunt raporturile patrimoniale importante dintre aceștia în timpul căsătoriei sau o
convenție încheiată în timp ce mariajul se desfășoară prin care cei doi soți iau hotărârea de a
schimba regimul matrimonial prezent cu un altul, tot recunoscut de lege.
De asemenea, de menționat este că, recent, convenția matrimonială a fost considerată
ca fiind un act juridic prin care cei doi viitori soți își stabilesc un regim matrimonial care are
aplicabilitate, de fel, pe toată durata mariajului.
Înglobând cele de mai sus, se poate spune că prin convenție matrimonială se înțelege
acel act juridic solemn prin care cei doi viitori soți sau cei doi soți au luat decizia, conform
condițiilor legii, ca raporturile patrimoniale dintre ei să fie sub regimul comunității
convenționale, ori al separației de bunuri și, dacă este nevoie, poate concretiza obligațiile și
drepturile acestora patrimoniale din timpul căsătoriei.
20
București, 2021, pp.150-156.
10
Din punct de vedere juridic este incontestabil faptul că atunci când vorbim de
convenția matrimonială, aceasta este un contract21.
Fiindcă este un act juridic de natură patrimonială, convenția matrimonială este
guvernată de principiul libertății, acesta referindu-se la faptul că cei doi viitori soți pot să
își aleagă regimul matrimonial al comunității legale, regimul matrimonial al separației de
bunuri sau regimul matrimonial al comunității convenționale22.
Ca să poată să fie încheiată valabil, convenția matrimonială are nevoie să întrunească
anumite condiții de fond privind capacitatea părților, consimțământul acestora, obiectul și
cauza convenției. Despre obiectul convenției am discutat anterior, așadar vom continua cu
celelalte trei.
Readucem în atenție că părțile unei convenții matrimoniale pot fi doar cei doi viitori
soți sau cei doi soți. De asemenea, convenția poate fi încheiată doar între un bărbat și o femeie
care au ajuns la vârsta de 18 ani, sau 16 ani, în baza unui aviz medical, cu încuviințarea
părinților, sau a tutorelui, sau cu autorizarea instanței de tutelă.
După cum am spus și înainte, convenția matrimonială este un acord de voințe, care,
sub aspect juridic, cuprinde două elemente: consimțământul și cauza (scopul).
Consimțământul este văzut ca o condiție generală a actului juridic prin care subiectul
de drept se hotărăște să încheie, modifice sau să stingă un act juridic civil. Pentru ca acesta să
fie valabil, trebuie îndeplinite anumite condiții: să vină de la o persoană cu discernământ,
exprimarea lui să aibă intenția să producă consecințe juridice, să fie exteriorizat și să nu fie
afectat de vicii.
Cauza (sau scopul) este, de fapt, obiectivul urmărit de cele două părți atunci când se
încheie actul juridic. Răspunde la întrebarea de ce sau pentru ce a fost încheiat actul juridic,
iar aici facem referire la alegerea, modificarea ori schimbarea regimului matrimonial.
Convenția matrimonială este încheiată prin înscrisul autentificat al notarului public,
prin consimțământul tuturor părților, fie exprimat personal sau printr-un mandatar cu o
procură autentică, specială și cu un conținut predeterminat. Așadar, condițiile de formă ale
convenției matrimoniale includ: cerința de autentificare și cerința consimțământului23.
Limitele convenției matrimoniale fac referire la faptul că oricare ar fi dreptul
matrimonial ales, nu se poate abate de la acele dispoziții comune care privesc regimul
matrimonial, nu poate atinge egalitatea dintre cei doi soți, autoritatea părintească sau de
devoluția legală succesorală.
21
București, 2021, pp.156-159.
22
Teodor Bodoașcă, op.cit., pp.159.
23
București, 2021, pp.162-167.
11
Clauza de preciput este un act juridic bilateral care prin convenția matrimonială se
poate prevedea ca soțul supraviețuitor să ia, fără plată, înainte de a se face partajul moștenirii,
unul sau mai multe bunuri comune, fie ele deținute în devălmășie sau în coproprietate.
De menționat că această clauză de preciput poate să fie stipulată în beneficiul oricăruia
dintre cei doi soți sau doar în favoarea unuia dintre aceștia, dar beneficiarul trebuie să aibă
calitatea de „soț supraviețuitor”.
Obiectul acestei clauze este acela ca soțul supraviețuitor să poate prelua fără plată și
înainte de a se face partajul moștenirii, unul sau mai multe bunuri comune care au fost
deținute în devălmășie sau au fost deținute în coproprietate.
Intervalul de timp în care clauza de preciput poate să fie executată începe cu
momentul în care „soțul beneficiar” a devenit „soțul supraviețuitor” și se termină în momentul
partajului moștenirii24.
1.4.10.Modificarea sau înlocuirea regimului matrimonial

Dacă vorbim de alegerea regimului matrimonial, aceasta se face înainte de a fi
încheiată căsătoria. În schimb, modificarea sau înlocuirea regimului matrimonial se fac în
timpul căsătoriei. În acest caz, modificarea sau înlocuirea regimului matrimonial se poate
face pe cale convențională, atunci când se încheie o nouă convenție matrimonială, sau pe cale
judiciară.
După ce a trecut cel puțin un an de când a fost încheiată căsătoria între cei doi soți,
aceștia pot să înlocuiască sau să modifice regimul matrimonial existent cu alt regim
matrimonial, de câte ori doresc. Totuși, trebuie respectate anumite condiții prevăzute legal
atunci când se încheie o convenție matrimonială: forma autentică a convenției, noul regim
matrimonial să fie înscris în actul de căsătorie, noua convenție matrimonială să fie înscrisă în
registrul notarial național al regimurilor matrimoniale sau în alte registre de publicitate, după
caz, sau, dacă este nevoie să se întocmească un nu inventar notarial care să cuprindă bunurile
proprii ale celor doi soți.
Atunci când se face modificarea sau înlocuirea convențională a regimului matrimonial
este nevoie doar de cei doi soți, indiferent dacă la convenția anterioară au luat parte și terți.
Același lucru este și atunci când vorbim de minorul căsătorit, deoarece acesta și-a dobândit,
prin căsătorie, capacitatea deplină de exercițiu25.
24
București, 2021, pp. 167-180.
25
Mariana Nicolae, Dreptul familiei. Regimurile matrimoniale, Editura Universul Juridic, București, 2020, pp.
59-75.
12
Modificarea judiciară a regimului matrimonial se referă, de fapt, la separația judiciară
de bunuri sau separația de bunuri. Aceasta nu trebuie confundată, însă, cu separația de
patrimonii, care este un principiu legat de raporturile patrimoniale dintre cei doi soți în timpul
căsătoriei. Pe de altă parte, separația de bunuri este o măsură luată de instanța de judecată prin
care sunt protejate interesele patrimoniale ale familiei.
Separația de bunuri poate să fie dispusă doar atunci când soții sunt sub regimul
comunității convenționale sau sub regimul matrimonial al comunității legale, deoarece cei doi
soți au doar bunuri proprii sau bunuri comune pe cote-părți.
O altă condiție ca instanța de judecată să accepte cererea separației de bunuri este
aceea ca unul dintre soți să încheie acte anume care pun în pericol interesele patrimoniale ale
familiei26.
26
București, 2021, pp.180-185.
13
CAPITOLUL 2. REGIMURILE MATRIMONIALE REGLEMENTATE DE CODUL
CIVIL
2.1.Regimul matrimonial al comunității convenționale
După cum a fost menționat și în capitolul anterior, regimul comunității matrimonial

poate fi de mai multe feluri. O modalitate de reprezentare a acestuia este regimul comunității
convenționale.
În acest regim matrimonial se aduce în discuție convenția matrimonială, care poate
face referire la următoarele aspecte:
 se includ în comunitate, fie în tot, fie în parte, bunurile care au fost dobândite sau
datoriile proprii care au fost născute înainte sau după încheierea căsătoriei. De aici, fac
parte din excepție următoarele: bunurile de uz personal și bunurile care sunt necesare
pentru exercitarea profesiei;
 se restrânge comunitatea la acele bunuri sau datorii care sunt în convenția
matrimonială, chiar dacă au fost dobândite înainte sau în timpul căsătoriei. Excepții
sunt: datoriile pe care oricare dintre soți și le-a asumat ca să acopere acele cheltuieli
obișnuite ale căsătoriei;
 este obligatoriu ca ambii soți să-și dea acordul pentru a se încheia anumite acte de
administrare. Dacă unul dintre soți este în imposibilitatea de a-și exprima voința sa
sau, dimpotrivă, se impune într-un mod abuziv, atunci, intervine instanța de tutelă, prin
a cărei încuviințare prealabilă, celălalt soț poate să încheie, astfel, de unul singur actul;
 se include clauza de preciput, iar executarea acesteia se face în natură ori prin
echivalent.
Din foarte multe de vedere, convenția matrimonială română și-a găsit inspirația în cea
franceză, însă, cu toate acestea, există anumite diferențe de substanță, cum ar fi, de exemplu,
enumerarea clauzelor din convenția matrimonială. Aici vorbim despre una care este
exemplificativă, nicidecum limitativă. Adică, cei doi soți își pot crea propriul lor regim
matrimonial, desigur, respectând regimul matrimonial fundamental, care prevede ordinea
publică și bunele moravuri27.
27
Teodor Bodoașcă, Drept ul familiei – Curs universitar, Ediția a V-A, revăzută și adăugită, Universul Juridic,
București, 2021, pp.256-257.
14
În continuare vom vorbi despre clauzele care sunt incluse în convenția matrimonială,
în aceste regim matrimonial. Acestea sunt patru la număr.
Prima clauză susține că celor doi soți li se permite să includă în cadrul comunității,
numai în parte sau în tot, atât bunurile care au fost dobândite sau datoriile proprii care au fost
născute înainte sau după ce a fost încheiată căsătoria. Excepție din această înșiruire sunt
bunurile menționate și anterior - bunurile de uz personal și bunurile care sunt necesare pentru
exercitarea profesiei. Adică această clauză oferă celor doi soți posibilitatea să își extindă atât
elementele active, cât și pe cele pasive, din comunitate, depășind limitele permise.
Așadar, în această clauză, este permisă includerea în comunitate a bunurilor și
datoriilor dobândite înainte sau după ce căsătoria a fost încheiată, însă excluzându-se de aici
acele bunuri de uz personal sau cele care sunt destinate pentru exercitarea profesiei. Acest
aspect are rolul de a proteja soții, aceste bunuri făcând parte din acele două categorii foarte
importante din viața și activitatea profesională a persoanei.
De asemenea, în temeiul tot acestei clauze, soții nu pot să includă acele bunuri
dobândite prin acte juridice cu titlu gratuit. Iar aici menționăm legatele sau donațiile, dacă
acestea îl prevăd exclusiv doar pe unul dintre cei doi soți28.
A doua clauză este cea prin care se oferă soților posibilitatea de a restrânge
comunitatea la acele datorii și bunuri care sunt prezentate în convenția matrimonială, fie că au
fost dobândite / născute înainte ori în timpul mariajului, exceptând datoriile pe care oricare
dintre soți și le-a asumat ca să acopere cheltuielile obișnuite ale căsătoriei.
Această de-a doua clauză este opusă celei menționate anterior. Prin aceasta li se oferă
celor doi soți opțiunea de a se apropia de regimul separației de bunuri și de a se îndepărta de
cel al comunității legale.
Cu toate acestea, există o limitare cu privite la această restrângere, în ceea ce privește
elementele de activ ori pasiv. Ei se pot limita doar la acele bunuri și datorii care au fost
determinate în convenția matrimonială. Așadar, fiecare soț trebuie să facă nominalizarea
acelor bunuri și obligații comune care să devină proprii unuia dintre ei.
Cea de-a treia clauză se referă la faptul că cei doi soți au obligativitatea de a-și da
acordul atunci când vine vorba de fi încheiate anumite acte de administrare, iar, în acel caz în
care unul dintre soți se opune abuziv sau este în imposibilitate să-și exprime voința, celălalt
soț poate încheia singur acel act, dar doar după ce instanța de tutelă și-a prezentat
încuviințarea în prealabil.
28
București, 2021, pp. 257-258.
15
Când vorbim despre imposibilitatea unuia dintre soți de a-și exprima voința, privim
asta atât obiectiv, cât și subiectiv. Din punct de vedere obiectiv, motivele sunt legate de lipsa
de discernământ sau de dispariția soțului. Însă dacă imposibilitatea este una subiectivă,
aceasta este privită ca fiind un refuz abuziv.
A patra clauză este cea prin care soților le-a fost oferită posibilitatea de a include
clauza de preciput în cadrul convenției matrimoniale. Aici facem trimitere către secțiunea
dedicată clauzei de preciput din subcapitolul 1.4.9.29
2.2.Regimul matrimonial al separației de bunuri
2.2.1.Precizări prealabile
Pe lângă regimul comunității legale și regimul comunității convenționale, Codul civil
reglementează și regimul separației de bunuri. Aici sunt incluse următoarele dispoziții:
 regimul bunurilor
 inventarul bunurilor mobile
 bunurile proprietate comună pe cote-părți
 folosința bunurilor celuilalt soț
 răspunderea pentru obligațiile personale
 dreptul de retenție
 separația judiciară de bunuri
Trebuie făcută diferență, însă, dintre regimul separației de bunuri și independența
patrimonială a soților. Separația este, după cum am menționat mai sus, o modalitate a
regimului matrimonial, pe când independența patrimonială este un principiu general al
acestuia. Așadar, indiferent de ce regim matrimonial a fost ales, fiecare soț are un patrimoniu
propriu, diferit de cel al celuilalt soț.
De-a lungul timpului s-au menționat anumite avantaje și anumite dezavantaje ale
regimului matrimonial al separației de bunuri.
Pentru început menționăm că literatura franceză consideră că acest regim nu este, de
fapt unul matrimonial, ci, mai degrabă, arată absența unuia. Pentru că, în acest caz, se
căsătoresc doar persoanele, patrimoniile rămân independente, cum au fost și înainte de
încheierea căsătoriei.
Pentru că principalul dezavantaj care intervine atunci când vorbim despre separația de
bunuri este că se creează o situație în defavoarea soțului care nu a avut o activitate
29
București, 2021, pp. 258-260.
16
profesională anterioară și care s-a ocupat fie de menaj, fie de îngrijirea / educarea copiilor, ori
activitatea acestuia nu a adus venituri considerabile, ori nu are bunuri proprii. Pentru a putea fi
contracarate aceste dezavantaje, au fost reglementate creanța de participare, cât și munca în
gospodărie.
Prin avantaje menționăm că există o solidaritate cu privire la obligațiile pe care le
asumă oricare dintre cei doi soți când vine vorba despre cheltuielile curente ale căsătoriei, dar
și cele legate de educarea și îngrijirea copiilor30.
2.2.2.Categorii de bunuri ale soților în cadrul regimului separației de bunuri

Când vorbim de regimul separației de bunuri, cei doi soți pot să aibă doar bunuri
proprii și bunuri comune pe cote părți. Pe scurt, fiecare dintre soți este considerat ca fiind
proprietar exclusiv al bunurilor pe care le-a dobândit înainte de căsătorie, dar și al celor pe
care le-a dobândit în nume propriu după ce căsătoria a fost încheiată. Pe de altă parte, acele
bunuri care au fost dobândite de cei doi soți împreună sunt considerate ca fiind proprietate
comună pe cote-părți.
De menționat că în cadrul dreptului comun, bunul are semnificația de lucru, corporal
ori necorporal, care face parte din obiectul unui drept patrimonial. Se exclud, în acest caz,
drepturile de creanță și celelalte drepturi reale, dacă cel care le este titular are calitatea de soț.
În momentul în care se alege să se adopte regimul separației de bunuri, este întocmit,
de către notarul public, și un inventar al bunurilor mobile proprii, oricare ar fi modul în care
acestea au fost dobândite. Acest inventar cuprinde atât bunurile mobile care au fost dobândite
de fiecare soț înainte să se încheie căsătoria, dar și bunurile proprii care au fost dobândite în
timpul comunității legale sau convenționale.
Bunurile comune pe cote-părți ale soților sunt acele bunuri care au fost dobândite
împreună de ambii soți. Când se face partajul acestor bunuri se supun dispozițiile dreptului
comun.
În acest regim matrimonial nu se pune problema de bunuri comune în devălmășie, iar
dacă soții au bunuri de acest gen, atunci acestea se transformă în bunuri proprii sau bunuri
comune pe cote-părți. Dacă nu există o înțelegere între soți, acestea sunt supuse partajului
judiciar31.
Când unul dintre soți folosește bunurile celuilalt soț, cu acordul acestuia din urmă,
acesta are obligațiile unui uzufructuar, adică are dreptul să folosească acele bunuri și să
30
București, 2021, pp. 260-261.
31
București, 2021, pp. 261-265.
17
culeagă fructele lui, în aceeași măsură ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i păstra și
conserva substanța.
Când aducem în discuție răspunderea soților pentru obligațiile personale,
menționăm că niciunul dintre cei doi soți nu poate să fie legat de obligațiile care au născut din
actele făcute de celălalt soț. Pe de altă parte, pentru a putea fi acoperită o pagubă suferită de
unul dintre soți, intervine dreptul de retenție asupra bunurilor celuilalt soț până în momentul
în care sunt asigurate integral toate datoriile pe care aceștia le au unul față de celălalt.
În clauzele convenției matrimoniale, părțile pot să le stipuleze și lichidarea regimului
matrimonial al separației de bunuri. Aceasta se face în funcție de masa de bunuri care au fost
achiziționate de fiecare dintre cei doi soți în timpul mariajului. În această bază este calculată
și creanța de participare, care, dacă nu s-a convenit altcumva, este jumătate din acea diferență
valorică dintre cele două mase de achiziții nete și va fi datorată de către soțul care are masa de
achiziții mai mare și poate fi plătită în bani ori în natură.
Se spune, că prin această lichidare, se creează un nou regim matrimonial, cel al
participării la achiziții. De asemenea, de menționat că masa de achiziții netă este formată din
totalul bunurilor proprii și al cotelor de bunuri comune pe cote-părți care au fost dobândite de
unul dintre cei doi soți în parcursul separației de bunuri. Din asta se scad cheltuielile
căsătoriei, pentru îngrijirea și educarea copiilor și cele ocazionale care privesc administrarea
masei de bunuri respective32.
32
București, 2021, pp. 265-267.
18
CAPITOLUL 3. REGIMUL COMUNITĂȚII DE BUNURI
3.1. Aspecte generale privind regimul matrimonial al comunității legale
Conform art. 312 alin. (1) C. civ., cei doi viitori soți pot să aleagă dintre regimul
matrimonial al comunității legale, cel al separației de bunuri și cel al comunității
convenționale. Totodată, potrivit art. 369 alin. (1) C. civ., după ce a trecut un an de când s-a
încheiat căsătoria, deci în timpul desfășurării acesteia, soții pot alege, de câte ori își doresc, să
înlocuiască regimul matrimonial în curs cu un alt regim matrimonial33.
Dacă în Codul familiei regimul matrimonial al comunității legale era unul obligatoriu,
acum, în actualul Cod civil, aceste regim este unul facultativ.
În temeiul art. 329 C. civ., dacă cei doi soți doresc să aleagă un alt regim decât cel al
comunității legale, aceștia trebuie să încheie o convenție matrimonială. În schimb, dacă vor
să se supună regimului comunității legale, nu este obligatorie întemeierea unei convenții. Cu
toate acestea, nimic nu îi oprește să încheie o convenție matrimonială, dar aceasta va conține
doar opțiunea prin care cei doi soți sunt supuși acestui regim matrimonial34.
Regimul comunității legale este conturat și de următoarele caracteristici prezentat în
cele ce urmează.
Deși este un regim facultativ, este un regim juridic care cuprinde norme imperative.
Dacă cei doi soți aleg acest regim, orice altă convenție care este contrară dispozițiilor
consacrate lui și care nu este compatibilă cu regimul matrimonial al comunității
convenționale, este considerată ca fiind nulă absolut.
În cadrul acestui regim matrimonial, bunurile comune în devălmășie reprezintă
regula, iar bunurile proprii reprezintă excepția. Pe de altă parte, atunci când vine vorba
despre datorii, cele comune sunt excepția, iar cele proprii reprezintă regula.
De menționat că regimul matrimonial al comunității legale poate să fie schimbat în
orice moment, în timpul mariajului, cu un alt regim juridic matrimonial.
33
Ioana Nely Militaru, Regimurile matrimoniale în dreptul românesc, C.H. Beck, București, 2020, p. 100.
34
Mircea Bob Găină, Regimul comunității de bunuri, Editura Hamangiu, București, 2019, p. 50.
19
Se pune, de asemenea, și problema modificării regimului, în art. 369 C. civ., dar orice
modificare este, în fapt, tot o transformare a regimului matrimonial al comunității legale într-
unul al comunității convenționale, urmărind art. 359 C. civ.35.
3.2. Bunurile comune ale soților
3.2.1. Bunurile comune în devălmășie ale soților

După cum este menționat și în art. 339 C. civ. sunt considerate a fi bunuri comune în
devălmășie ale soților acele bunuri care sunt dobândite în timpul desfășurării regimului
comunității legale, de oricare dintre cei doi soți, începând cu data la care au fost dobândite36.
Pentru a putea face diferența între bunurile comune în devălmășie și bunurile proprii,
doctrina din domeniu a stabilit următoarele criterii – data dobândirii și calitatea
dobânditorului. După cum am menționat și anterior, bunurile în devălmășie sunt cele
dobândite în timpul regimului comunității legale, cu data când au fost dobândite. De
asemenea, calitatea dobânditorului trebuie să fie aceea de soț, pentru ca bunul să fie
considerat în devălmășie. Această calitate este existentă între momentul încheierii căsătoriei și
momentul desființării ei37.
3.3. Mandatul legal tacit reciproc al soților
Doctrina definește mandatul tacit reciproc al celor doi soți ca fiind o prezumție
legală relativă conform căreia oricare dintre cei doi soți care exercită acte de administrare, de
folosință și de dispoziție asupra unor bunuri comune din devălmășie are și consimțământul
celuilalt soț. Altfel spus, acesta poate să fie analizat și ca fiind o expresie patrimonială a
încrederii dintre raporturile dintre soți.
Atunci când vorbim despre regimul matrimonial al comunității legale, Codul civil (art.
345) semnalează faptul că mandatul legal tacit al soților este aplicabil cu privire la
următoarele acte juridice care țin de bunurile comune:
 de folosire
 de administrare, de conservare și de dobândire
 de înstrăinare cu titlu oneros de bunuri mobile, care este nesupusă legal anumitor
formalități de publicitate
35
București, 2021, pp. 186-188.
36
Mihai N. Oprea, Regimul comunității de bunuri, C.H. Beck, București, 2018, p. 70.
37
Teodor Bodoașcă, op.cit., pp. 188-196.
20
 de efectuare a unor daruri obișnuite
De asemenea, C. civ. (art. 347 alin. (1)) susține că actul care s-a încheiat fără
consimțământul expres și al celuilalt soț, atunci când este necesar, din punct de vedere legal,
se lovește de nulitatea relativă38.
3.4. Bunurile proprii ale soților
3.4.1. Precizări prealabile

Sunt considerate ca fiind bunuri proprii ale soților următoarele 8 categorii de bunuri:
 bunurile dobândite prin moștenire, legat sau donație
 bunurile de uz personal
 bunurile destinate exercitării profesiei
 drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală
 bunurile care au fost dobândite cu titlu de premiu ori recompensă, manuscrise
științifice ori literare, schițe și proiecte artistice, proiecte de invenții și altele asemenea
 indemnizația de asigurare și despăgubirile
 bunurile, sumele de bani sau orice valori care pot înlocui un bun propriu
 fructele bunurilor proprii39
Când vine vorba de regimul matrimonial al comunității legale, bunurile comune în
devălmășie sunt considerate ca fiind regula și bunurile proprii sunt excepția. De
menționat că, în cadrul acestui regim, un bun propriu, dintr-o anumită categorie de bunuri
proprii, poate să treacă la o altă categorie de bunuri proprii, dacă soțul titular își manifestă
această voință, de exemplu, o sumă de bani care a fost obținută prin vânzarea unui autoturism
care este dobândit de unul dintre cei doi soți în timpul mariajului, prin moștenire testamentară.
Această sumă poate să fie folosită pentru a fi achiziționat un computer care îl ajută pe
respectivul soț să-și exercite profesia de tehnoredactor40.
3.4.2. Bunurile dobândite prin moștenire, legat sau donație

Pentru bunurile dobândite prin moștenire, legat sau donație, ca să fie considerate
bunuri comune, atunci dispunătorul trebuie să menționeze, expres, acest aspect. În Codul civil
38
București, 2021, pp. 196-199.
39
Nicoleta Nicolae, Regimul comunității de bunuri în lumina noului Cod civil, Editura Hamangiu, București,
2019, p. 80.
40
București, 2021, pp.202-203.
21
(art. 955) se menționează trei moduri prin care se pot dobândi bunuri: moștenire legală, legat
și donație.
Moștenirea legală este atunci când cel care lasă moștenirea nu a specificat altfel în
testament. Legatul este o dispoziție testamentară prin intermediul căreia se conferă unei
persoane sau mai multora vocație fie la întregul, fie la doar o parte din patrimoniul
defunctului, sau la diverse bunuri care îl cuprind. Bunurile care sunt dobândite prin
donație sunt bunuri proprii, chiar dacă aceasta a fost făcută prin acte între vii sau pentru o
cauză de moarte, sau fie că vorbim de bunuri viitoare sau de o donație directă, indirectă sau
deghizată, ori de un dar manual, sau de o donație cu sarcini sau una pur și simplu.
Dacă cei doi soți doresc să își facă donații între ei, bunurile trebuie să fie proprii.
Totodată, donațiile dintre soți sunt revocabile în timpul desfășurării mariajului.
Când vorbim de darurile de nuntă, acestea sunt aplicații ale darurilor manuale și,
pentru că sunt făcute în timpul căsătoriei, acestea sunt considerate ca fiind bunuri comune. În
schimb, bunurile de valoare mare, donate fie de părinți, fie de alte persoane, dar numai unuia
dintre soți, fără să se precizeze că este pentru ambii soți, acestea nu sunt considerate bunuri
manuale (peste 25.000 de lei) și sunt bunuri proprii ale soțului donatar41.
3.4.3. Bunurile de uz personal

Se consideră, conform art. 340 lit. b) C. civ., că dacă un bun este folosit pentru uzul
personal este necesar și suficient ca acesta să fie calificat ca fiind un bun propriu soțului
care îl folosește.
Cerințele pentru ca un bun să fie considerat bun propriu de uz personal trebuie să fie
îndeplinite cumulativ și sunt următoarele:
 mijloacele care sunt folosite atunci când se dobândește un bun să fie mijloacele
bunurilor comune ori/și mijloacele bunurilor proprii ale soțului care le-a dobândit
 bunul trebuie să fie dobândit de respectivul soț care îl folosește
 uzul bunului trebuie să fie unul personal soțului care l-a dobândit
Ce doi soți sunt cei care pot să hotărască de comun acord ca mijloacele bunurilor
comune în devălmășie să poată să fie folosite pentru dobândirea altor bunuri care să fie
comune, sau la dobândirea unor bunuri proprii pentru unul dintre ei, de exemplu, cele de uz
personal42.
41
București, 2021, pp. 203-205.
42
Adina Molcuț, Regimul comunității de bunuri în noul Cod civil, Universul Juridic, București, 2020, p. 110.
22
De menționat, de asemenea, că termenul „uz” semnifică întrebuințarea sau folosirea
unui lucru. Când spunem că uzul trebuie să fie unul personal, ne referim că acesta trebuie să
satisfacă, prin folosirea lui, trebuințe care sunt specifice soțului care este proprietar al bunului
respectiv43.
3.4.4. Bunurile destinate exercitării profesiei

Bunurile care sunt destinate exercitării profesiei sunt considerate ca fiind bunuri
proprii dacă nu fac parte din elementele unui fond de comerț din comunitatea de bunuri. Ca
aceste bunuri să intre în categoria bunurilor proprii, soțul trebuie să exercite acea ocupație
pentru care este folosit bunul respectiv cu titlu profesional, nu ocazional ori vremelnic. De
asemenea, acestea rămân proprii și după ce soțul care le-a folosit nu mai practică profesia
respectivă, chiar dacă profesia a fost schimbată sau a fost încheiată activitatea în urma
pensionării44.
Dacă vorbim de bunuri care aparțin unui fond de comerț comun, acele bunuri devin
comune în devălmășie, indiferent dacă sunt folosite doar de unul dintre cei doi soți pentru a-și
exercita profesia. Un exemplu în acest sens poate fi dacă cei doi soți dețin o societatea care
prestează servicii medicale, însă doar unul dintre ei este medic. În acest caz, bunurile sunt
bunuri comune în devălmășie, chiar dacă sunt folosite doar de soțul care este medic45.
3.4.5. Drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală

Dreptul român protejează, din punct de vedere juridic, următoarele forme de creație
intelectuală: operele sau creațiile conexe ale acestora, precum și bazele de date, invențiile,
desenele ori modelele, mărcile, dar și indicațiile geografice46.
3.4.6. Bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele

științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de invenții, precum și
alte asemenea bunuri
Menționăm faptul că bunurile care au fost dobândite cu titlu de premiu ori de
recompensă, manuscrisele științifice ori literare, schițele și proiectele artistice, precum și
43
44
Ioan Schiau, Legea privind regimul comunității de bunuri, Editura Universul Juridic, București, 2018, p. 120.
45
București, 2021, pp. 212-214.
46
23
proiectele de invenții, dar și altele asemenea bunuri sunt considerate ca fiind bunuri proprii ale
fiecărui soț, nicidecum bunuri comune (art. 340 lit. e) C. civ.)47.
3.4.7. Indemnizația de asigurare și despăgubirile pentru orice prejudiciu material

sau moral adus unuia dintre soți
Aceste două categorii de bunuri, indemnizația de asigurare și despăgubirile, sunt
cuvenite pentru orice fel de prejudiciu, atât material, cât și moral, care este adus unuia dintre
cei doi soți.
Indemnizația de asigurare este reprezentată de acea sumă de bani pe care
asiguratorul o plătește asiguratului atunci când se produce un risc asigurat. În alt fel spus,
indemnizația de asigurare este cu caracter de despăgubire, atunci când vine vorba de a se
acoperi daunele care au fost suferite de asigurat în urma producerii riscului asigurat.
Atât indemnizația de asigurare, cât și despăgubirea, sunt considerate de către doctrina
din domeniu ca fiind bunuri/sume proprii, deoarece acestea au afectațiuni speciale. Ele au ca
destinație repararea prejudiciilor care au fost suferite de persoană, sau ele contribuie atât la
refacerea sănătății, cât și la redobândirea capacității de muncă a soțului care este victimă a
riscului de asigurat sau a faptului de ilicit48.
3.4.8. Bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu,
precum și bunul dobândit în schimbul acestora
În art. 340 lit. g) C. civ. se prevede categoria de bunuri compusă din bunurile, sumele
de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum și bunul dobândit în schimbul
acestora. Se poate reformula acest text, spunând că bunurile care înlocuiesc bunuri proprii, dar
și un bun dobândit în schimbul acestora sunt considerate a fi bunuri proprii49.
Regăsim reglementarea subrogației reale cu titlu particular a bunurilor proprii în
art. 340 lit. g) C. civ., ca fiind o operațiune juridică. Aceasta poate fi, mai departe, cu titlu
general sau cu titlu particular.
Subrogația reală cu titlu general este atunci când masa patrimonială sau patrimoniul
de afectațiune sau doar o fracțiune din el, luate ca o universalitate de bunuri, se transformă
într-o altă masă de bunuri proprii aparținând soțului titular.
47
48
București, 2021, p.222.
49
Ioan Moț, Regimul comunității de bunuri. Teorie și jurisprudență, Universul Juridic, București, 2019, p. 60.
24
Subrogația are titlu particular atunci când doar un bun anume sau anumite bunuri
proprii se folosesc pentru dobândirea sau edificarea unui alt bun sau altor bunuri50.
3.4.9. Fructele bunurilor proprii

Categoria de bunuri intitulată fructele bunurilor proprii este considerată ca fiind o
consecință normală în ceea ce privește materia de accesorium sequitur principale. Din acest
motiv chiar doctrina a ținut să precizeze că nu era necesară reglementarea ei în mod expres51.
3.5. Veniturile din muncă și altele asemenea

Veniturile din muncă și altele asemenea reprezintă o noutate în Codul civil, iar acest
demers este unul menit să acopere o lacună legislativă a Codului familiei care a generat ample
dispute doctrinare52.
În prezent, conform art. 341 C. civ., veniturile din muncă și altele asemenea sunt
bunuri comune, făcând abstracție de data la care au fost dobândite, dar doar în cazul în care
creanța care privește încasarea lor devine scadentă în timpul desfășurării comunității53.
3.5.2. Condițiile pentru ca veniturile și sumele prevăzute de art.341 C. civ. să fie

considerate bunuri comune
Conform art. 341 C. civ., afirmăm că bunurile comune sunt acele venituri sau sume
care pot fi comune prin devălmășie sau pot fi comune pe cote-părți, însă, atunci când
vorbim de regimul matrimonial al comunității legale, bunurile comune ale celor doi soți sunt
doar cele în devălmășie.
Ca bunurile de mai sus să devină comune, trebuie să fie îndeplinite următoarele trei
criterii:
 cel care le dobândește trebuie să fie unul dintre viitorii soți sau dintre actualii soți;
 încasarea atât a veniturilor, cât și a sumelor, este considerată scadentă în timpul
desfășurării regimului matrimonial al comunității legale;
 veniturile ori sumele nu sunt considerate, din punct de vedere legal, ca fiind proprii
soțului care le-a dobândit.
50
51
52
Ioana A. Rusu, Regimul comunității de bunuri și drepturile soților, Editura Hamangiu, București, 2018, p. 90.
53
25
Data dobândirii veniturilor sau sumelor poate să fie înainte de căsătorie, fie în
timpul acesteia. Conform Codului civil, cei doi viitori soți au obligația de a arăta declarația de
căsătorie cu regimul matrimonial ales. În timpul căsătoriei, acest regim poate fi, bineînțeles,
modificat, respectând condițiile legii.
Pentru a putea fi considerate bunuri comune în devălmășie, conform art. 341 C. civ.,
este esențial să se cunoască natura veniturilor și a sumelor, dar și plasarea datei scadente
când acestea pot fi încasate în timpul comunității.
De subliniat este faptul că atunci când discutăm despre vorbirea curentă din limba
română, semnificația termenului „scadență” este aceea de termen de plată a unei datorii. În
ceea ce privește limbajul juridic, scadența este data care a fost stabilită pentru a fi plătită o
obligație.
Făcând diferența între „obligația de plată” și „creanța de încasare”, subliniem faptul că
în Codul civil s-a mers, din motive ce țin de acuratețea normării, pe ceea ce ține de „scadența
plății de creanță54.
Când facem referire la art. 340 lit. d) C. civ., spunem că drepturile patrimoniale fac
parte din categoria bunurilor proprii, iar acele venituri care sunt obținute din valorificarea
drepturilor patrimoniale sunt considerate a fi bunuri comune în devălmășie55.
3.5.3. Categoriile de venituri și sume considerate bunuri comune în devălmășie

conform art. 341 C. civ.
După cum am menționat și anterior, conform art. 341 C. civ., sunt considerate ca fiind
categorii de venituri și sume considerate bunuri comune în devălmășie următoarele:
 veniturile din muncă și altele asemenea
 sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale și altele
asemenea
 veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală
Venit este un termen care are semnificația unei sume de bani care îi revine unei
persoane fizice ori juridice în urma prestării unei activități în folosul unei alte persoane ori din
proprietatea intelectuală.
Sunt considerate ca fiind venituri din muncă acele sume de bani sau foloase
materiale care sunt obținute de o persoană fizică pentru munca prestată de aceasta. Dacă
munca este prestată sub un contract individual de muncă, suma de bani este considerată
54
Andreea Răileanu, Regimurile matrimoniale și efectele lor, C.H. Beck, București, 2021, p. 120.
55
București, 2021, pp. 226-228.
26
salariu, reprezentând contraprestația muncii depuse de cel salariat. În salariu sunt cuprinse:
salariul de bază, sporurile, indemnizațiile, dar și alte adaosuri.
Alte asemenea venituri, tot în dispozițiile art. 341 C. civ., dăm exemplu de onorarii
care se cuvin acelor persoane care prestează activități în cadrul anumitor profesii liberale,
diverse indemnizații și soldele cadrelor militare. Aici nu intră venituri care rezultă din
închirierea de bunuri.
În art. 51 din Legea nr. 263/2010 în ceea ce privește sistemul unitar de pensii publice,
se menționează că sistemul public acordă pensii: pentru limita de vârstă, de urmaș, de
invaliditate, anticipate, anticipate parțial. Altele asemenea, în acest caz, sunt acele sume de
bani care se pot acorda asiguraților, precum tratament balnear, bilete de odihnă, ajutor de
deces. În această categorie includem atât pensiile publice, cât și pe cele private56.
3.5.4. Veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală

Dreptul de proprietate intelectuală, indiferent care este natura creației intelectuale
din care a rezultat, este supus reglementărilor care fac parte din dreptul comun. Nu intră în
această discuție drepturile speciale care fac parte din domeniul protecției juridice a unei creații
intelectuale57.
3.6. Dovada bunurilor în devălmășie
Pentru a putea vorbi despre dovada bunurilor celor doi soți, din cadrul regimului
matrimonial al comunității legale, facem referire la art. 343 și la art. 344 C. civ.
În ceea ce privește art. 343 alin. (1) C. civ. nu trebuie să se dovedească calitatea de
bun. În același art. se menționează că, până se probează contrariul, orice bun care a fost
dobândit în timpul unei comunități legale sau al unei convenționale de oricare dintre cei doi
soți sau de aceștia, împreună, se consideră a fi un bun comun în devălmășie.
În prezent, art. 343 alin. (2) C. civ. subliniază faptul că dovada unui bun propriu se
poate face între cei doi soți prin oricare mijloc de probă. Cu toate acestea, dovada trebuie
să fie făcută în condițiile legii. Reamintim că bunurile care sunt menționate în art. 340 lit. a)
C. civ. pot să fie dobândite prin moștenire legală, legat ori donație. Numim acestea ca fiind
acte juridice solemne. Ele reprezintă, de asemenea, și excepția, dovada pentru ele făcându-se
56
București, 2021, pp. 228-230.
57
27
cu: certificatul de moștenitor, actul notarial sau hotărârea judecătorească definitivă de ieșire
din indiviziune sau prin contractul de donație58.
3.7. Datoriile comune ale soților

În codul civil este prevăzut că cei doi soți să răspundă cu bunurile lor comune doar
pentru categorii de obligații patrimoniale. Celelalte obligații patrimoniale intră în categoria de
proprii ale soțului care și le-a asumat.
Sunt considerate ca fiind datorii comune:
 obligațiile care sunt născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea
bunurilor comune
 obligațiile pe care cei doi soți le-au contractat împreună
 obligațiile asumate de oricare dintre cei doi soți pentru a acoperi cheltuielilor obișnuite
ale căsătoriei
 repararea acelui prejudiciu cauzat prin însușirea, de către unul dintre cei doi soți, a
bunurilor aparținând unui terț, în acea măsură în care, prin ea, au sporit bunurile
comune ale celor doi soți59
3.7.2. Obligațiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea

bunurilor comune
Art. 351 lit. a) C. civ. adaugă la obligațiile care au luat naștere în urma legăturii cu
administrarea bunurilor comune și obligațiile care se efectuează pentru conservarea și
dobândirea acestora.
Dacă în vorbirea curentă, atunci când ne referim la conservare, urmărim menținerea
unui obiect ori fenomen într-o stare neschimbată, în limbaj juridic este altceva. Și anume,
conservarea bunurilor presupune să se ia anumite măsuri care să preîntâmpine pierderea
dreptului de proprietate asupra lor.
Când spunem administrare, în limbajul comun ne gândim la conducerea ori
gospodărirea unei întreprinderi ori instituție. În sensul juridic, semnificația administrării este
aceea care ține de actele juridice datorită cărora se pune în valoarea un patrimoniu sau un bun.
58
București, 2021, pp. 231-233.
59
28
În ceea ce privește cheltuielile care țin de dobândirea bunurilor, aici intră cheltuielile
ocazionale care țin de încheierea ori executarea acelor acte juridice prin care fie unul dintre
soți, fie ambii dobândesc bunurile sau cheltuielile determinate prin confecționare sau
edificarea lor60.
3.7.3. Obligațiile contractate de soți împreună

Obligațiile contractate de soți împreună sunt acele obligații prin care este impus să
participe efectiv ambii soți atunci când se încheie actul juridic unde se exprimă expres
consimțământul. Pe scurt, sunt obligațiile care sunt rezultatele actelor de înstrăinare și de
grevare cu drepturi reale ale acelor bunuri comune aflate în devălmășie. Excepție fac actele de
înstrăinare cu titlu oneros care includ bunurile mobile comune în devălmășie și înstrăinarea
lor nu presupune formalități de publicitate, dar și darurile obișnuite61.
3.7.4. Obligațiile contractate de fiecare dintre soți pentru acoperirea cheltuielilor

obișnuite ale căsătoriei
Când vorbim despre obligația de a contribui la cheltuielile căsătoriei, cei doi soți
trebuie să se sprijine unul pe celălalt atunci când realizează sarcini obișnuite și de zi cu zi ale
mariajului, să contribuie amândoi la cheltuielile gospodăriei comune, la întreținerea locuinței
familiei și a bunurilor comune. De asemenea, aceștia doi trebuie să suporte și cheltuielile care
țin de întreținerea, îngrijirea, supravegherea și educarea copiilor lor62.
Tot în aceste drepturi sunt incluse și cele de pregătire profesională a copiilor, cele de
administrare a bunurilor comune63.
3.7.5. Regimul juridic al datoriilor comune

Se urmăresc bunurile comune și veniturile din profesie pentru datoriile comune,
această reglementare fiind făcută de Codul civil, în art. 352, 353 și 354. Pentru obligațiile care
sunt comune, se impune ca cei doi soți să răspundă împreună, fie prin bunurile pe care aceștia
le au comune, fie prin bunurile proprii ale fiecăruia în parte. De asemenea, dacă obligațiile
comune nu au putut fi acoperite prin urmărirea bunurilor comune, atunci, cei doi soți trebuie
să răspundă solidar, bineînțeles, cu bunurile proprii. Această răspundere solidară este în
60
61
București, 2021, pp. 235-236.
62
Elena Olteanu, Regimurile matrimoniale, Editura Universul Juridic, București, 2019, p. 90.
63
29
strânsă legătură cu obligația de a sprijini material celălalt soț, după cum se menționează în art.
325 alin. (1) C. civ.
De altfel, când vorbim de datoriile proprii, atunci bunurile comune nu sunt urmărite,
din contră, este inadmisibilă urmărirea acestora. Se urmăresc doar bunurile proprii ale soțului
debitor. Doar în cazul în care bunurile proprii nu au putut acoperi creanța sa, atunci se împart
bunurile comune, devenind proprii64.
3.8. Partajul bunurilor comune în timpul regimului matrimonial al comunității

legale
3.8.1. Preliminarii
În regimurile matrimoniale de comunitate, cei doi soți pot să aibă doar bunuri comune
în devălmășie ca bunuri comune.
Pentru realizarea partajului sunt necesare anumite operațiuni, atât anterioare, cât și
posterioare. Un exemplu, în acest sens, este dat de stabilirea acelor bunuri care sunt supuse
împărțelii, adică masa partajabilă, dar și calitatea de copărtaș. Ulterior acesteia, se stabilesc și
creanțele care sunt născute din acea stare de comunitate pe care copărtașii le dețin unii față de
ceilalți65.
3.8.2. Aspecte de drept substanțial privind partajul bunurilor comune în timpul

regimurilor matrimoniale de comunitate
Conform art. 358 alin (1) C. civ., se pot împărți bunurile comune, fie în tot, fie în
parte, în timpul regimului matrimonial al comunității legale, dacă se încheie un act într-o
formă autentică notarială, când vorbim de bună învoială, sau pe cale judecătorească, atunci
când vorbim de un caz de neînțelegere.
Dacă niciunul dintre cei doi soți nu dovedește cotele de contribuție inegală, atunci,
conform art. 357 alin (2) teza a II-a C. civ., se ia în considerare că cei doi soți au contribuții
egale, atât în ceea ce privește dobândirea bunurilor comune, dar și ce ține de îndeplinirea
obligațiilor comune66.
64
București, 2021, pp. 241-244.
65
66
Teodor Bodoașcă, op.cit, pp. 247-251.
30
3.8.3. Aplicarea în timp a dispozițiilor art. 358 C. civ.
De precizat că, fie că vorbim de bunuri comune care sunt efect al unei căsătorii care a
fost încheiată înainte de 1 octombrie 2011, partajul acestor bunuri trebuie realizat prin
intermediul unui act juridic, fie el notarial sau jurisdicțional, care a fost încheiat după ce
Codul civil a intrat în vigoare, adică după data de 1 octombrie 201167.
3.9. Lichidarea regimului comunității
3.9.1. Aspecte generale

După cum menționat și anterior, Codul civil oferă posibilitatea celor doi soți de
modifica sau schimba regimul matrimonial ales, bineînțeles, în timpul căsătoriei. Oricare
ar fi regimul ales de către cei doi soți, acesta își încetează efectele în momentul în care este
înlocuit cu un altul. În altă ordine de idei, acesta încetează și în momentul în acre se desface
căsătoria prin divorț, anulare sau nulitate. Pe scurt, regimul matrimonial durează cât timp
durează și căsătoria și poate fi schimbat sau înlocuit în timpul acesteia, ținându-se cont de
condițiile legii.
Dacă regimul matrimonial a încetat sau s-a schimbat, atunci acesta este lichidat
conform legii, fie prin bună învoială, fie pe cale judiciară. Hotărârea judecătorească definitivă
este acel înscris în formă autentică notarială care constituie actul de lichidare.
Conform art. 355 alin 2) C. civ. până are loc finalizarea lichidării, comunitatea
subzistă atât în privința bunurilor, cât și a obligațiilor. De asemenea, art. 356 C. civ. spune că
dacă vorbim de un regim al comunității care a încetat prin desfacerea căsătoriei, cei doi foști
soți rămân amândoi proprietari în devălmășie pe bunurile comune până în momentul în acre
se stabilesc cotele-părți care revin fiecăruia în parte68.
3.9.2. Lichidarea comunității și partajul

Conform art. 357 alin. (1) C. civ., în ceea ce privește lichidarea comunității și
partajul se discută despre faptul că în timpul lichidării comunității, fiecare dintre cei doi soți
își ia bunurile sale proprii, după care se va face partajul bunurilor care sunt comune și se vor
regulariza datoriile. Acest proces de lichidare cunoaște trei etape, și anume:
 preluarea de către fiecare dintre cei doi soți a bunurilor lor proprii
 partajul
67
București, 2021, pp. 521-252.
68
31
 regularizarea datoriilor
Așadar, după ce fiecare soț și-a preluat bunurile sale proprii, se face partajul, urmând
să se regularizeze datoriile, iar aceasta ține de cota-parte care îi revine fiecăruia dintre cei doi
soți din masa bunurilor comune69.
69
București, 2021, pp. 254-256.
32
CONCLUZII
Lucrarea prezentă a fost cuprinsă din trei capitole – Considerații introductive privind
regimul matrimonial; Regimurile matrimoniale reglementate de Codul civil; și Regimul
comunității de bunuri.
Pentru primul capitol a fost definit regimul juridic matrimonial și, de asemenea, au
fost clasificate regimurile matrimoniale. S-a menționat, de altfel, și de cum a fost reglementat
regimul matrimonial de Codul familiei și de actualul Cod civil român. A fost abordat și
regimul matrimonial, în general.
Am concluzionat că regimul matrimonial este definit ca setul de reguli de drept care
fac referire la căsătorie, cuprinzând atât drepturile, cât și obligațiile patrimoniale ale celor doi
soți.
Clasificarea regimurilor matrimoniale se face ținându-se cont de mai multe criterii,
printre care: gradul de libertate (flexibile sau inflexibile), izvorul (legale sau convenționale),
gradul de maleabilitate a regulilor (mutabile sau imutabile), structura internă (de comunitate,
de separație sau mixte).
Codul familiei a reglementat regimul matrimonial ca fiind unul exclusiv legal, fără a
se putea face raporturi patrimoniale pe o cale convențională. În schimb, Codul civil român
reglementează diferit regimul matrimonial, ținând cont și de alte aspecte, care țin de mandatul
convențional și cel judiciar, de independența patrimonială a soților, de veniturile din profesie
și cele din muncă, clauza de preciput, locuința familiei, dreptul de informare ș.a.
Cei doi soți pot alege între regimul comunității legale, regimul comunității
convenționale și regimul separației de bunuri. Efectele pe care aceste regimuri le produc au ca
moment inițial ziua la care începe căsătoria și ca moment final ziua în care încetează
căsătoria.
De asemenea, pentru reglementarea regimului matrimonial ales, cei doi soți trebuie să
întocmească o convenție matrimonială, care este un contrat solemn, condițional și irevocabil.
De menționat este că regimul ales poate să fie, în timpul căsătoriei, modificat sau chiar
înlocuit cu un altul, atât pe cale convențională, cât și pe cale judiciară, în condițiile legii.
Cel de-al doilea capitol a definit cele două regimuri reglementate de Codul civil, și
anume: Regimul matrimonial al comunității convenționale și regimul matrimonial al
separației de bunuri.
În cazul regimului matrimonial al comunității convenționale, se impune aducerea în
discuție a convenției matrimoniale, care include mai multe aspecte referitoare la bunurile și
33
datoriile proprii, indiferent dacă au fost dobândite înainte sau după ce a fost încheiată
căsătoria, acordul pentru încheierea anumitor acte de administrarea, dar și clauza de preciput.
Pentru regimul matrimonial al separației de bunuri, cei doi soți au bunuri proprii și
bunuri comune pe cote părți. Când se alege acest regim, se întocmește un inventar al bunurilor
mobile proprii. Ce ține de bunurile comune pe cote părți, acestea sunt acele bunuri care au
fost dobândite de ambii soți, împreună, iar în momentul în care se face partajul, aceste bunuri
intră sub dispozițiile dreptului comun.
Așadar, în toate regimurile matrimoniale, soții pot avea patrimonii proprii.
În ultimul capitol s-a abordat subiectul regimului comunității de bunuri, aspecte
generale ce țin de regimul matrimonial al comunității legale, bunurile comune ale soților,
mandatul legal tacit reciproc al soților și bunurile proprii ale acestora, care sunt veniturile din
muncă și altele asemenea, cum se face dovada bunurilor în devălmășie, care sunt datoriile
comune ale celor doi soți și cum se face partajul bunurilor care sunt comune și, nu în ultimul,
rând, despre lichidarea regimului comunității.
Așadar, menționăm că regimul comunității legale este unul facultativ. Dacă se alege
acest regim matrimonial, atunci nu este obligatorie convenția matrimonială. Acest regim
conține norme imperative, bunurile comune în devălmășie reprezintă regula, iar bunurile
proprii sunt excepția. Cât despre datorii, cele proprii sunt regula, iar cele comune excepția. De
altfel, acest regim, ca toate celelalte, poate fi schimbat cu un altul, în timpul mariajului, în
orice moment.
Sunt considerate a fi bunuri comune în devălmășie acele bunuri care au fost dobândite
în parcursul regimului comunități legale.
Cât despre mandatul legal tacit reciproc al celor doi soți, acesta ține de încrederea
dintre relațiile dintre soți în ceea ce privește exercitarea de acte de administrare, de folosință
sau de dispoziție asupra unor bunuri comune în devălmășie, având și consimțământul celuilalt
soț.
Am menționat că există 8 categorii de bunuri proprii ale soților, printre care enumerăm
acum: bunurile care au fost dobândite prin moștenire, legat, sau donație, bunurile de uz
personal sau cele destinate exercitării profesiei.
În concluzie, se poate alege din regimul matrimonial al comunității legale, regimul
comunității convenționale și regimul separației de bunuri, ținându-se cont de diferențele
prezentate anterior între ele, cu precizarea că, indiferent de regimul ales, acesta poate fi
schimbat oricând, cu un altul, în momentul desfășurării căsătoriei, conform legii.
34
BIBLIOGRAFIE
1. Andrei A., 2020, Dreptul familiei. Comentarii, explicații, jurisprudență, București,

Universul Juridic.
2. Badea M., 2019, Regimul matrimonial legal în dreptul român, Cluj-Napoca, Editura
Argonaut.
3. Bob Găină M., 2019, Regimul comunității de bunuri, București, Editura Hamangiu.
4. Bodoașcă T., 2021, Dreptul familiei – Curs universitar, Ediția a V-A, revăzută și
adăugită, București, Universul Juridic.
5. Domșa O., 2019, Dreptul familiei, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință.
6. Militaru I. N., 2020, Regimurile matrimoniale în dreptul românesc, București, C.H.
Beck.
7. Molcuț A., 2020, Regimul comunității de bunuri în noul Cod civil, București,
Universul Juridic.
8. Moț I., 2019, Regimul comunității de bunuri. Teorie și jurisprudență, București,
Universul Juridic.
9. Nicolae M., 2020, Dreptul familiei. Regimurile matrimoniale, București, Editura
Universul Juridic.
10. Nicolae N., 2019, Regimul comunității de bunuri în lumina noului Cod civil,
București, Editura Hamangiu.
11. Olteanu E., 2019, Regimurile matrimoniale, București, Editura Universul Juridic.
12. Oprea M. N., 2018, Regimul comunității de bunuri, București, C.H. Beck.
13. Răileanu A., 2021, Regimurile matrimoniale și efectele lor, București, C.H. Beck.
14. Rusu I. A., 2018, Regimul comunității de bunuri și drepturile soților, București,
Editura Hamangiu.
15. Schiau I., 2018, Legea privind regimul comunității de bunuri, București, Editura
Universul Juridic.
16. Tabacu A., 2018, Regimurile matrimoniale, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință.
35

Regimul Comunității de Bunuri

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Regimul Comunității de Bunuri

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI DREPT

REGIMUL COMUNITĂȚII DE BUNURI

Am ales pentru această lucrare să abordez Regimul comunității de bunuri, deoarece

1.1.Definiția regimului juridic matrimonial și clasificarea regimurilor

1.2.Regimul matrimonial în reglementarea Codului familiei

Codul familiei reglementa regimul matrimonial ca unul exclusiv legal, neputând fi

1.3.Regimul matrimonial în reglementarea actualului Cod civil român

1.4.Despre regimul matrimonial în general

1.4.3.Independența de patrimonii a soților

1.4.4.Mandatul soților pentru exercitarea drepturilor patrimoniale

1.4.5.Obligația soților de informare

1.4.6.Actele de dispoziție care pun în pericol grav interesele familiei

1.4.7.Locuința familiei și bunurile care o mobilează sau decorează

1.4.10.Modificarea sau înlocuirea regimului matrimonial

2.1.Regimul matrimonial al comunității convenționale

După cum a fost menționat și în capitolul anterior, regimul comunității matrimonial

2.2.Regimul matrimonial al separației de bunuri

2.2.2.Categorii de bunuri ale soților în cadrul regimului separației de bunuri

3.1. Aspecte generale privind regimul matrimonial al comunității legale

3.2. Bunurile comune ale soților

3.2.1. Bunurile comune în devălmășie ale soților

3.3. Mandatul legal tacit reciproc al soților

3.4. Bunurile proprii ale soților

3.4.1. Precizări prealabile

3.4.2. Bunurile dobândite prin moștenire, legat sau donație

3.4.3. Bunurile de uz personal

3.4.4. Bunurile destinate exercitării profesiei

3.4.5. Drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală

3.4.6. Bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele

3.4.7. Indemnizația de asigurare și despăgubirile pentru orice prejudiciu material

3.4.9. Fructele bunurilor proprii

3.5. Veniturile din muncă și altele asemenea

3.5.1. Precizări prealabile

3.5.2. Condițiile pentru ca veniturile și sumele prevăzute de art.341 C. civ. să fie

3.5.3. Categoriile de venituri și sume considerate bunuri comune în devălmășie

3.5.4. Veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală

3.6. Dovada bunurilor în devălmășie

3.7. Datoriile comune ale soților

3.7.1. Precizări prealabile

3.7.2. Obligațiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea

3.7.3. Obligațiile contractate de soți împreună

3.7.4. Obligațiile contractate de fiecare dintre soți pentru acoperirea cheltuielilor

3.7.5. Regimul juridic al datoriilor comune

3.8. Partajul bunurilor comune în timpul regimului matrimonial al comunității

3.8.2. Aspecte de drept substanțial privind partajul bunurilor comune în timpul

3.9. Lichidarea regimului comunității

3.9.1. Aspecte generale

3.9.2. Lichidarea comunității și partajul

1. Andrei A., 2020, Dreptul familiei. Comentarii, explicații, jurisprudență, București,

S-ar putea să vă placă și