ASCENSIUNEA LUI HITLER

Fondatorul nazismului german și unul dintre cei mai cruzi

dictatori din secolul XX, s-a născut la Braunau am Inn, în
Imperiul Aus-tro-Ungar, fiind al patrulea copil al lui Alois și al
Klarei Hitler.
Tatăl său era lucrător vamal, membru al clasei de mijloc a
funcționarilor de stat.
A urmat, începând din 1900, școala elementară, apoi liceul, cu
rezultate modeste. În 1907 a fost respins de Academia de Arte
Frumoase din Viena. A rămas orfan de ambii părinți și a fost
nevoit să supraviețuiască în Viena în condiții extrem de
modeste, pictând pentru a putea trăi. În această perioadă a
venit în contact cu ideile politice radicale, fiind atras în special
de teoriile rasiste. Urmărit pentru activitatea sa politică de
autoritățile austriece, a fugit la Munchen, în Germania (1913).
O data cu izbucnirea Primului Război Mondial, Hitler se
înscrie voluntar în armata germană (deși în Austria fusese declarat inapt pentru serviciul militar). A
luptat în război până la încheierea acestuia, fără a promova în posturi de comandă. Sfârșitul
conflagrației l-a găsit într-un spital militar, rănit ușor. Înfrângerea Germaniei a pus-o pe seama
evreilor, sentimentele sale antisemite devenind tot mai acute. După război s-a alăturat unui partid de
orientare rasistă și naționalistă, Partidul Muncitoresc German, numit mai târziu Partidul Național-
Socialist al Muncitorilor Germani (abreviat, în limba germană, NSDAP, sau Partidul Nazist).
Aici și-a afirmat talentul de orator politic și organizator. Până în 1920, a reușit să adune
2000 de adepți și a fost ales conducător (Fuhrer) al partidului la 29 iulie 1921. Ideile vehiculate în
discursurile sale – renaștere națională, regim politic autoritar, puritate rasială, antisemitism,
înlăturarea regimului democratic (liberal) -reuneau în jurul partidului tot mai mulți simpatizanți,
proveniți din rândul populației distruse de război, debusolate de pierderea acestuia și nemulțumite
de măsurile luate împotriva Germaniei de către statele învingătoare.
Atmosfera era favorabilă loviturilor revoluționare. Hitler a organizat în Munchen o
asemenea lovitură în 1923, împreună cu organizația paramilitară a Partidului Nazist. Lovitura a
esuat, iar acesta a fost arestat, iar în perioada în care a fost închis a redactat Mein Kampf, lucrarea
care cuprindea esența teoriei și obiectivelor sale politice. Ideea de bază a lucrării era aceea ca
viitorul aparține rasei germane a arienilor, superioară tuturor altor rase umane, considerate
inferioare. Acestea din urmă trebuia fie exterminate (evreii), fie obligate să se supună rasei
superioare. De asemenea, era promovată noțiunea de ,,spațiu vital" pe care Germania urma să-l
obțină prin cucerirea teritoriilor statelor vecine și exterminarea populației acestora.
După eliberarea sa în 1924, Hitler a reorganizat partidul și a întemeiat trupele S.S. care
alcătuiau garda personală a Fuhrer-ului, îndeplinind ăi misiuni de poliție politică. Din 1928 Partidul
Nazist a început lupta pentru cucerirea puterii pe cale democratică, participând la alegeri cu un scor
modest: 3% din voturi. Izbucnirea crizei economice mondiale în 1929, avea să netezească
ascensiunea politică a lui Hitler care părea să aibă soluții pentru toate problemele societății.
Alegerile din 1932 au fost câștigate de Partidul Nazist. La 30 ianuarie 1933, Președintele
Paul von Hindenburg l-a numit pe Hitler în postul de cancelar al Germaniei, acordându-i puteri
speciale, de care se va folosi pentru a-și instaura propria dictatură și a transforma Germania într-un
stat totalitar. Libertățile civile au fost suspendate, posturile-cheie au fost oferite membrilor
partidului, partidele politice (în afara celui nazist) au fost interzise, sindicatele, înlocuite cu
organizații controlate de Partidul Nazist, învățământul a fost pus în slujba ideologiei naziste,
mijloacele de comunicare în masă au fost strict controlate.
Totul era dublat de un cult din ce în ce mai dezvoltat al personalității Fuhrer-ului. Opozanții
regimului sau ai lui Hitler personal au fost controlați, arestați sau executați. Este semnificativ în
1
acest sens evenimentul rămas în istorie sub numele de ,,Noaptea cuțitelor lungi" (29/30 iunie 1934)
când liderii ,,trupelor de asalt" (SA), care se manifestaseră uneori în dezacord față de acesta, au fost
uciși.
Pe plan economic, politica regimului nazist a dus la refacerea economiei Germane, șomajul
a fost drastic redus, iar cetățenii de rând au putut simți o anumită ameliorare a condițiilor de viață,
ceea ce explică adeziunea unei mari părți a populației germane față de regimul politic al lui Hitler
după 1933. În același timp, a fost declanșat procesul de purificare a rasei germane superioare de
membrii săi considerați necorespunzători. Un program complex a fost pus la punct în acest scop:
planificarea familială, controlul ,,purității căsătoriilor", sterilizări, eutanasierea handicapaților.
Evreii au fost în mod deosebit persecutați: înlăturați din slujbele lor, din viața politică sau publică,
închiși în lagăre de concentrare, exterminați prin aplicarea ,,soluției finale" în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial, căreia i-au căzut victime aproximativ 6 milioane de evrei din Europa.
O atenție specială a fost acordată de Hitler reînarmării Germaniei și pregătirii celui de-al
Doilea Război Mondial. Avea în plan mai multe ținte: Cehoslovacia, Marea Britanie și Franța,
U.R.S.S. și, respectiv, S.U.A. Întregul efort economic al Germaniei a fost îndreptat spre refacerea
armatei. Planurile războinice ale lui Hitler au fost susținute de alianța încheiată cu Italia (1936) și
Japonia (1940): Axa Roma - Berlin-Tokio.
Politica agresivă și revizionistă a lui Hitler a debutat efectiv la 12 martie 1938 prin anexarea
Austriei la Germania (Anschluss) motivată de ideea ca toți germanii trebuie sa traiască în interiorul
aceleiași granițe. A urmat apoi Cehoslovacia, în cadrul căreia trăia un număr considerabil de
germani, concentrați în regiunea sudetă. În urma Pactului de la Munchen (septembrie 1938),
Cehoslovacia a fost obligată să cedeze Germaniei, fără luptă, această regiune. Cea mai mare parte a
Cehoslovaciei va fi însă ocupată de Germania, câteva luni mai târziu, în martie 1939, fără ca marile
puteri europene, Anglia și Franța, să intervină efectiv. După ce și-a asigurat liniștea din
partea Uniunii Sovietice, prin Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, Hitler a declanșat al
Doilea Război Mondial la 1 septembrie 1939 prin invadarea Poloniei. Până în vara anului 1940,
armata germană a ocupat Danemarca, Norvegia, Belgia, Olanda, Franța. A încercat apoi să scoată
Anglia din război prin atacuri aeriene succesive (Planul Leul de Mare). În 1941, Hitler a încălcat
Pactul de neagresiune germano-sovietic și a atacat U.R.S.S. Între timp armata germană a ocupat
Iugoslavia și Grecia. Totodată, Hitler a încurajat Japonia, care dispunea de forțe navale superioare
celor germane, să atace S.U.A.
În iulie 1944, când, în urma debarcării anglo-americane din Normandia și a succeselor
armatei sovietice pe frontul de est, războiul părea să se îndrepte către înfrangerea Germaniei, a fost
organizat, de către șefi ai armatei germane, un atentat cu bombă împotriva lui Hitler, la Rastenberg.
El a scăpat cu viață, dar sute de membri ai conspirației au fost executați.
În aprilie 1945, războiul era deja pierdut. Trupele aliate anglo-americano-sovietice se aflau
la porțile Berlinului. Hitler l-a desemnat pe amiralul Karl Donitz ca succesor al său, s-a căsătorit cu
amanta sa Eva Braun și, împreună cu aceasta, s-a sinucis în buncărul său de la Berlin, la 30 aprilie
1945. La capătul a cinci ani de război, Germania era complet ruinată și 60 de milioane de vieți
omenești erau pierdute.