Terrorism-And-Globalization - Content File PDF

You have downloaded a document from
The Central and Eastern European Online Library
The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,

research institutes, and various content providers
Source: Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare »Carol I«
Bulletin of »Carol I« National Defence University
Location: Romania
Author(s): Aurel Puichiliţă
Title: TERORISMUL ŞI FENOMENUL GLOBALIZĂRII
TERRORISM AND GLOBALIZATION
Issue: 01/2011
Citation Aurel Puichiliţă. "TERORISMUL ŞI FENOMENUL GLOBALIZĂRII". Buletinul Universităţii
style: Naţionale de Apărare »Carol I« 01:299-307.
https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=25474
CEEOL copyright 2022
░ ░ ░ ░ ░ Buletinul UniversităŃii NaŃionale de Apărare "Carol I" ● Nr. 1/2011 ░ ░ ░ ░ ░
TERORISMUL ŞI FENOMENUL GLOBALIZĂRII
TERRORISM AND GLOBALIZATION
Cdor. Aurel PUICHILIłĂ*

Centrul de Scafandri
Terorismul are o istorie care datează din antichitate, formele de

exprimare evoluând în contextul dezvoltării societăŃii. Efectele celor două
războaie mondiale au inflamat pasiunile şi speranŃele naŃionaliştilor din
întreaga lume şi au afectat grav legitimitatea ordinii internaŃionale şi a
guvernelor. Era terorismului modern culminează cu atacul din 11 septembrie
2001 asupra unor obiective emblematice ale Statelor Unite ale Americii.
Globalizarea ne afectează pe toŃi în mod direct. În acest context, este
necesară o evaluare corectă a oportunităŃilor şi riscurilor pe care le presupune
globalizarea din partea factorilor politici, distanŃându-ne de tendinŃele actuale
de demonizare sau, dimpotrivă, de preamărire a consecinŃelor acestui fenomen.
Globalizarea, prin modificările pe care le produce la nivelul societăŃii,
induce şi transformări în percepŃia ameninŃărilor asupra securităŃii la nivelul
populaŃiei sau actorilor. Globalizarea a transformat terorismul în unul global.
History of terrorism is dating back from ancient times, its evolving forms
mirroring the society context. The World Wars inflamed passions and hopes of
nationalists around the world and, seriously affected international order and
the legitimacy of governments. Modern terrorism culminated with 2001 9/11
attacks on some emblematic objectives of the United States.
Globalization affects us all directly. In this context, the correct
assessment of opportunities and risks posed by globalization is necessary,
distancing us from the current trend to demonize, or, in opposition, to praise
the consequences of this phenomenon.
Changes produced by globalization at society level, induce
transformation in actors’ and population’s perception of security threats.
Globalization has transformed terrorism into a global one.
Cuvinte cheie: terorism; globalizare.

Keywords: terrorism; globalization.
Fenomenul terorist – scurt istoric

Istoria umanităŃii este, într-o anumită măsură, istoria violenŃei speciei
umane; o formă aparte de manifestare a violenŃei o reprezintă terorismul,
fenomen care presupune folosirea deliberată şi sistematică a unor mijloace de
natură să provoace teroarea1.
*
e-mail: aurel_puichilita@yahoo.com
1
Lucian CiuchiŃă, Daniel Toma, Eusebiu Tihan, Scurtă analiză asupra terorismului contemporan.
Orientări. Strategii de combatere. OPINFO, Bucureşti, 2006, p. 13.
1
AcŃiunile umane asociate terorismului, asasinatele, răpirile de

persoane, au fost utilizate de primele comunităŃi tribale pentru a provoca
teroare în rândul comunităŃilor rivale şi pentru a le determina să părăsească
terenurile fertile pe care se constituiseră, deoarece expansiunea teritorială a
fost dintotdeauna un obiectiv politic.
Încă din antichitate, frica şi teroarea au reprezentat instrumente
convingătoare ale voinŃei, iar violenŃa era calea cea mai des utilizată pentru
realizarea scopurilor politice, fiind îndreptată fie împotriva membrilor unei
elite, contra unor pretendenŃi la putere sau împotriva populaŃiei pentru a o
supune voinŃei celui care deŃinea puterea. Marele gânditor militar chinez Sun-Tzu,
afirma „omoară unul – terorizează o mie”, efectul produs asupra grupului Ńintă
fiind mult mai important decât viaŃa persoanei sacrificate.
AcŃiunile teroriste sunt menŃionate în izvoare istorice, acestea fiind
prezente în cetăŃile greceşti şi apoi în Imperiul Roman, prin relatările lui Tucidide.
Cea mai timpurie organizaŃie care abordează terorismul într-o manieră
apropiată de organizaŃiile teroriste moderne, o constituie zeloŃii din Iudeea.
CunoscuŃi de romani ca sicarii sau oamenii-pumnal, ei au dus o campanie
bine regizată pentru asasinarea forŃelor de ocupaŃie romană, precum şi a evreilor
care colaborau cu aceştia. În cele din urmă revolta acestora a devenit deschisă,
lupta finalizându-se cu o sinucidere în masă la fortificaŃia din Masada.
Terorismul a fost folosit în mod evident ca armă politică, în secolele
XII – XIII, de către secta Hashishin2 ce activa în Orientul Mijlociu, undeva pe
teritoriul Iranului de astăzi. Aceasta a fost fondată de Hassan Bin Sabbah,
recruŃii fiind răpiŃi din rândurile populaŃiei băştinaşe. Luptătorii erau antrenaŃi
pentru dezvoltarea condiŃiei fizice, dar, mai important, prin metode specifice erau
depersonalizaŃi, îşi pierdeau voinŃa proprie, ajungând să se ghideze numai după
principiile organizaŃiei şi poruncile lui Sabbah. Se crede că întemeietorul sectei îşi
droga adepŃii, iar apoi îi trimitea în misiuni ucigaşe, cu iluzia că el avea puterea
să-i transporte în paradis. Hashishin, în limbajul epocii desemna şi persoanele
consumatoare de haşiş. Chiar dacă obiectivele sectei nu au fost atinse, aceasta
a activat timp de două secole, constituind primul exemplu de conspiraŃie
teroristă contra reprezentanŃilor statului, gruparea prezentând similitudini
certe cu organizaŃii teroriste moderne sau contemporane.
Conştientizarea modernă a termenului terorism, pentru civilizaŃie are
ca punct de plecare FranŃa sfârşitului de secol XVIII, cu toată vâltoarea
revoluŃionară şi odioasele condamnări ale Comitetului SiguranŃei Publice,
condus de Robespierre. Practica intimidării duşmanilor prin teroare s-a
înrădăcinat mai întâi spontan, apoi sub forma unei filozofii de guvernare.
2
http://ro.altermedia.info/istorie-alternativa/originile-terorismului-ismailismul-si-
asasinii_4248.html
2
Perioada preluării şi exercitării puterii de către iacobini, din martie 1793 –

iulie 1794 a fost etichetată după 1795, atât de francezi, cât şi de străini (englezi,
prin scrierile lui Burke) ca regim al terorii, bazat pe folosirea sistematică a
violenŃei şi premeditarea terorii în scopul menŃinerii noii ordini sociale.
În secolul XIX, teoriile politice radicale şi realizările tehnologiei
moderne în domeniul armelor au stimulat formarea de grupuri mici de
revoluŃionari, care au atacat în mod eficient statele-naŃiuni. Chiar dacă iniŃial
anarhiştii au avut unele acŃiuni încununate de succes materializate prin
asasinarea unor personalităŃi din Rusia, FranŃa, Spania, Italia şi Statele Unite,
datorită lipsei de organizare şi refuzului de a coopera cu alte mişcări similare,
aceştia au devenit ineficienŃi ca mişcare politică. În contrast, rolul
comunismului ca bază ideologică pentru terorism politic era doar la începutul,
devenind mult mai semnificativ în secolul XX.
O tendinŃă specifică secolului al XIX-lea a fost valul de recrudescenŃă
a naŃionalismului în întreaga lume, care a avut ca urmare combinarea statului
politic cu naŃiunea (identitatea poporului). Datorită acestui fenomen,
popoarele care au fost cucerite sau colonizate, la fel ca evreii pe vremea
zeloŃilor, au optat pentru asimilare sau revoltă. După cum este bine ştiut,
multe conflicte naŃionaliste nu sunt rezolvate nici în ziua de astăzi.
NaŃionalismul şi comunismul au devenit ideologii de referinŃă în
secolul XX. Grupul terorist din această perioadă, care a constituit un model
din mai multe puncte de vedere pentru ceea ce a urmat, a fost „Narodnya
Volya” (voinŃa popoarelor), din Rusia. Teroriştii din această perioadă se
deosebesc din câteva puncte de vedere de teroriştii moderni, în special prin
faptul că cei dintâi uneori anulau atacurile care ar fi putut pune în pericol
persoane, altele decât grupul Ńintă. Începând cu această perioadă se afirmă şi
unele trăsături noi ale organizaŃiilor cum ar fi clandestinitatea, organizarea
celulară şi creşterea nivelului de violenŃă.
Efectele celor două războaie mondiale au inflamat pasiunile şi
speranŃele naŃionaliştilor din întreaga lume şi au afectat grav legitimitatea
ordinii internaŃionale şi a guvernelor. „Războiul total” practicat de toŃi combatanŃii
celui de-al Doilea Război Mondial a generat justificări de genul „toŃi o fac” cu
referire la folosirea terorii şi violarea legilor războiului. Puternicul sprijin acordat
de către partizani şi mişcările de rezistenŃă care foloseau tactici teroriste a fost
interpretat ca legitim. Din acel moment, se pare că şi civilii au devenit Ńinte
legitime, în ciuda tuturor regulilor care interzic acest lucru.
În perioada Războiului Rece, conflictele Est-Vest au avut loc la
periferie, şi au fost limitate, ceea ce a prevenit escaladarea lor. În această
perioadă, Uniunea Sovietică a oferit asistenŃă directă şi indirectă mişcărilor
revoluŃionare din întreaga lume. Multe mişcări anticoloniale au găsit extremismul
3
revoluŃionar comunist, atractiv. Liderii acestor „războaie de eliberare naŃională”

au sesizat oportunitatea de a beneficia de armament şi instruire. În acelaşi timp,
ajutorul oferit de blocul estic, a fost perceput ca o legitimare internaŃională a
acŃiunii lor. Multe dintre aceste organizaŃii şi personalităŃi au utilizat terorismul în
sprijinul obiectivelor lor politice şi militare.
Era terorismului modern s-ar putea spune că a început în 1968, când
Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (FPEP) a deturnat un avion ElAl
care zbura de la Tel Aviv la Roma. Tot o premieră a fost şi reŃinerea
pasagerilor ostatici ca garanŃie pentru satisfacerea cererilor formulate public
către guvernul israelian. CombinaŃia acestor evenimente a condus la o creştere
semnificativă a interesului masa-media pentru acest act. Fondatorul FPEP,
dr. George Habash, a remarcat că audienŃa acestui eveniment terorist a fost
incomparabil mai mare decât cea generată de luptele duse în teren, afirmând
„... cel puŃin, lumea vorbeşte despre noi acum”3.
Era terorismului modern este caracterizată şi prin internaŃionalizare.
Cooperarea între grupurile palestiniene şi cele radicale europene pe linia
instruirii, datează de la începutul anilor ’70, iar operaŃiunile comune dintre
FPEP şi Armata Roşie Japoneză au început în 1974.
Era terorismului modern culminează cu atacul din 11 septembrie 2001
asupra unor obiective emblematice ale Statelor Unite ale Americii, prin
deturnarea unor aeronave de linie de către militanŃi ai terorismului islamist,
Al-Qaeda. Alte atacuri teroriste majore au avut loc în New Delhi, Bali,
Londra, Madrid, Mumbai, urmate de un mare număr de victime. Epicentrul
operaŃional şi strategic al terorismului islamic în prezent este centrat în
Pakistan şi Afganistan.
Dimensiunile globalizării
Globalizarea poate fi analizată prin prisma unor indicatori specifici
unor domenii de referinŃă cum ar fi cel social, politic, economic, cultural şi de
mediu, enumerarea fiind nerelevantă din punct de vedere al poziŃiei în listă
sau al ariei de cuprindere. Ceea ce este important este faptul că aceste domenii
majore ale activităŃii umane nu pot fi analizate izolat unele de altele, ele
constituind o reŃea de interdependenŃe, în care sunt incluşi şi actorii, variabile
importante în această ecuaŃie complexă ce defineşte globalizarea.
Dimensiunea economică este vizibilă în presa de zi cu zi, prin
analizele şi referirile la creşterea comerŃului şi a investiŃiilor directe,
globalizarea pieŃelor financiare, producŃie integrată la nivel transnaŃional,
corporaŃii transnaŃionale, competiŃie la nivel local între state şi regiuni.
3
www.terrorism-research.com/history/
4
Mediul ambiant, în ultimul deceniu, a devenit un domeniu de interes şi

îngrijorare în acelaşi timp pentru întreaga omenire, datorită modificărilor
climatice în evoluŃie. Chiar dacă originea acestor modificări climatice cel
puŃin parŃial este atribuită activităŃii umane iresponsabile, nu există un
consens la nivel internaŃional în ceea ce priveşte măsurile necesare pentru
diminuarea factorilor perturbatori. Încălzirea atmosferei, gaura din stratul de
ozon sau tăierea pădurilor tropicale ilustrează în modul cel mai impresionant
fenomenul globalizării, pentru că în acest caz este vorba în mod cert despre
probleme globale care necesită o abordare globală. Este evident că şi în
domeniul mediului ambiant există probleme de ordin regional şi local, acestea
depăşind uneori graniŃele, cum ar fi poluarea râurilor4.
Dimensiunea socială este marcată de globalizare în special prin
posibilităŃile sporite de comunicare pe care le are la dispoziŃie omul modern.
Lumea a devenit un „global village“, reŃelele inovatoare de comunicare la
mare distanŃă (chat, e-mail) adăugându-se comunităŃilor tradiŃionale precum
familia sau vecinătatea.
Dimensiunea culturală poate fi asimilată cu „barometrul globalizării”.
Coca cola, blue-jeans şi producŃiile hollywoodiene sunt cele mai bune exemple de
penetrare a unor brand-uri în culturile locale, prin asimilare. Americanizarea
culturii mondiale este un fapt incontestabil. Culturile regionale şi locale nu dispar
însă din această cauză. Dimensiunea culturală acoperă un spectru mult mai larg de
sensuri, fiind în strânsă legătură cu factorul social şi cu cel economic. Fenomenul
emigraŃiei reprezintă unul dintre factorii care a fost potenŃat de globalizare, dar
care la rândul său devine agent al globalizării.
Dimensiunea politică a globalizării este evidentă prin interdependenŃa
politicilor interne de politicile locale, regionale, cu efecte vizibile în toate
domeniile vieŃii sociale. Integrarea europeană poate fi privită ca o reacŃie pe
plan regional a actorilor europeni pentru contracararea unor efecte ale politicii
la nivel planetar, în încercarea de a restabili echilibrul de putere la nivel
mondial, respectiv spargerea monopolului de putere creat de SUA în ultimele
două decenii. Aceleaşi tendinŃe sunt prezente şi pe continentul asiatic, unde
criza economică mondială se pare că a catalizat crearea unui nou pol de
putere, bazat pe dimensiunea economică.
Inevitabil, politicul este vizat ca factor responsabil pentru insuccesul
unui stat în a rezolva problemele de natură economică sau socială ce apar în
evoluŃia acestuia, globalizarea fiind făcută responsabilă de cele mai multe ori
de către factorul politic. Totuşi, nu toate lucrurile care se pun pe seama
globalizării sunt şi adevărate. Acest lucru este evident mai ales dacă ne
gândim la unele exemple din domeniul politic care nu se intersectează în nici
un punct cu globalizarea.
4
http://www.dadalos.org/globalisierung_rom/grundkurs_2.htm
5
Globalizarea ne afectează pe toŃi în mod direct. În acest context, este

necesară o evaluare corectă a oportunităŃilor şi riscurilor pe care le presupune
globalizarea, distanŃându-ne de tendinŃele actuale de demonizare sau,
dimpotrivă, de preamărire a consecinŃelor acestui fenomen. Sunt aproape
unanim recunoscute tendinŃele sau consecinŃele globalizării, cum ar fi
eroziunea statului naŃional, dumping-ul social, clivajul între bogaŃi şi săraci,
societăŃi multinaŃionale necontrolabile, degradarea mediului.
Atunci când problemele încep să capete un caracter din ce în ce mai
global, soluŃionarea lor politică trebuie să devină şi ea de ordin global. În
acest sens există nenumărate proiecte, care vizează inclusiv constituirea unui
stat global. Şi pentru că acesta rămâne – cel puŃin pentru viitorul apropiat – o
utopie, şi pentru că, după părerea multora, acesta nu este nici măcar de dorit,
s-a încercat găsirea unor forme organizaŃionale noi care să adapteze politica la
noua eră a globalizării. În acest scop a fost inventat conceptul de „global
governance“, care în opinia unor analişti ai domeniului reprezintă „corectura
politică a economiei de piaŃă globalizate în sensul unei implicări a sistemului
politic în scopuri sociale mai cuprinzătoare [Holger Mürle], nu doar un
concept de politică externă, ci un proiect în scopul reorganizării politicii la
toate nivelele de activitate … Global Governance înseamnă prevenirea
pericolului ca politica să îşi piardă funcŃiile şi implicarea în favoarea
impunerii unor logici de sistem anonime şi a formării unei lumi de-statalizate
[Dirk Messner / Franz Nuscheler] sau, un sistem complex, cu multiple nivele
de guvernare, dincolo de statul naŃional [Ulrich Menzel]”5.
Fenomenul terorist în epoca globalizării

După cum am menŃionat anterior, terorismul s-a manifestat din
antichitate până în prezent, cu particularităŃile epocii respective. De remarcat
este faptul că mijloacele de comunicare relativ precare în etapele de debut ale
terorismului şi dezvoltarea acestuia îndeosebi în statele din vest au favorizat
menŃinerea fenomenului în limitele graniŃelor statale. Terorismul, sau războiul
ascuns în viziunea unora, a devenit o nouă formă de putere pentru
comunităŃile etnice sau radical religioase, datorită faptului că nu necesită
folosirea unei tehnologii superioare, o economie sănătoasă şi puternic
dezvoltată, trupe numeroase sau sisteme de armament sofisticate. Contrar,
acesta presupune un număr redus de personal dedicat, resursă ieftină, dar
foarte eficientă şi traumatizantă prin prisma efectelor pe care le produce.
Nicio organizaŃie teroristă nu poate supravieŃui fără susŃinere din
partea unuia sau mai multor state sau actori non-statali, în sens mutual sau
prin sprijin în ascuns sau explicit. Este un fapt demonstrat că toate
5
citaŃi pe http://www.dadalos.org/globalisierung_rom/grundkurs_5.htm
6
organizaŃiile teroriste iniŃial se autoproclamă independente, fondate pe

convingeri şi principii idealiste, ca după un timp, din motive financiare,
acestea să lege relaŃii şi colaborări cu criminalitatea organizată. Pentru
asigurarea logisticii care constă în spaŃii de cazare, arme, explozibili, mijloace
de comunicaŃii, paşapoarte false, carduri de identitate, mijloace de propagandă
şi activităŃi pe linie de informaŃii, organizaŃiile teroriste au nevoie de fonduri.
Odată ce acestea s-au dezvoltat ca număr de personal şi şi-au extins activitatea
de pe plan local în plan internaŃional, nevoile lor financiare vor creşte. În
consecinŃă, acestea vor oferta pe piaŃa activităŃilor specifice teroriste şi se vor
asocia cu structuri din cercuri puternice, care îi pot susŃine mult mai bine
decât o face crima organizată. Ca urmare, unele state sau actori non-statali
intervin în activităŃile teroriste pentru a-şi realiza obiectivele. Din această
cauză, uneori, organizaŃiile teroriste îşi mută activitatea în afara sferei lor de
interes, în scopul asigurării unor servicii armate sau politice pentru terŃi.
Globalizarea, prin modificările pe care le produce în domeniile
menŃionate, induce şi transformări în percepŃia ameninŃărilor asupra securităŃii
la nivelul populaŃiei sau actorilor.
Aşa cum nu a fost posibilă o evaluare corectă a ameninŃărilor asupra
securităŃii omenirii dacă luăm în considerare numai perioada anilor 1970-2000,
este aproape imposibil să facem estimări futuristice în domeniu, bazându-ne
pe prezentele surse de ameninŃări. Aşa cum ameninŃările din trecut şi-au
pierdut valabilitatea pe măsură ce originile lor s-au pierdut, la fel actualele
percepŃii privind securitatea vor deveni neconforme pe măsura modificărilor
de natură obiectivă şi subiectivă ce se vor produce în viitorul mediu de
securitate, în mare parte puse pe seama globalizării.
Creşterea populaŃiei planetei în progresie geometrică, în condiŃiile în
care sursele de energie convenŃionale sunt în curs de epuizare, iar producŃia
agricolă mondială este diminuată de fenomene precum seceta, deşertificarea
sau diminuarea resurselor de apă potabilă, conturează o posibilă recrudescenŃă
a terorismului determinată de competiŃia pentru întâietate la resurse. În anul
2000, populaŃia omenirii număra 6,1 miliarde, în 2015 va fi de 7,2 miliarde,
iar în 2050 este prognozată la 9,1 miliarde6, ceea ce înseamnă că într-un
interval de 50 de ani, populaŃia va înregistra o creşte de aproximativ 50%, fapt
care îndreptăŃeşte temerea privind recrudescenŃa terorismului.
Având în vedere că 80% din creşterea populaŃiei va avea loc în Ńări
subdezvoltate sau în curs de dezvoltare, în 2015, 45% din populaŃia globului
se va regăsi în 4 Ńări (China, Pakistan, India şi Indonezia), în 2025, 60% din
populaŃia globului va fi repartizată în 6 state (China, India, Pakistan,
Indonezia, Iran şi Bangladesh), iar în 2050, 80% din populaŃia globului se va
6
Climate Change 2007, The Physical Basis, http:/www.ipcc.ch
7
regăsi în Asia şi Orientul Mijlociu, distribuirea resurselor şi percepŃia

ameninŃărilor suferind modificări substanŃiale având în vedere dezechilibrele
ce se creează7 (67,8% din rezervele mondiale de petrol şi 80% din rezervele
mondiale de gaze naturale se află în Orientul Mijlociu). În prezent, Ńările
dezvoltate deŃin 11% din resursele energetice convenŃionale, în timp ce
acestea consumă 80% din ceea ce se produce la nivel planetar, în timp ce Ńările
subdezvoltate şi în curs de dezvoltare deŃin 89% din resursele de energie, utilizând
numai 20% la nivel planetar. łările care deŃin majoritatea resurselor energetice
vor trebui să-şi mărească substanŃial consumurile energetice odată cu sporirea
populaŃiei şi dorinŃei de asigurare a unui confort sporit, în detrimentul Ńărilor
industrializate, fapt care poate degenera în noi surse de conflict.
30% din populaŃia lumii în 2015 va întâmpina dificultăŃi privind
procurarea apei, peste 30 de Ńări în particular din Orientul Mijlociu şi Nordul
Africii şi Africa Centrală îşi vor asigura necesarul de apă din afara graniŃelor,
aceasta fiind din ce în ce mai greu accesibilă datorită încălzirii globale şi
înmulŃirii populaŃiei. Toate acestea conduc la ideea că repartiŃia apei va
deveni o problemă principală a viitorului.
O altă sursă de îngrijorare privind apariŃia unor noi posibile conflicte
care pot alimenta activitatea teroristă o reprezintă schimbările majore
climatice preconizate pe termen mediu şi lung. DistribuŃia inegală a
precipitaŃiilor sau a secetei datorate încălzirii globale va transforma unele
zone rezidenŃiale în locuri în care viaŃa nu mai poate fi posibilă. Din această
cauză, până în 2050 peste un miliard de oameni vor migra către alte locuri,
fapt care va genera conflicte culturale. În previziunile „UN Global Warming
Reports” se afirmă că în secolul următor, 30% din suprafaŃa actuală a
uscatului se va afla sub ape, motiv pentru care conflictele viitorului vor fi mai
degrabă pentru supravieŃuire decât pentru asigurarea unor condiŃii de trai
decente, violenŃa putând depăşi limitele imaginaŃiei noastre8.
Ca o concluzie se poate afirma că „globalizarea a transformat
terorismul în unul global”.
BIBLIOGRAFIE
CiuchiŃă Lucian, Toma Daniel, Tihan Eusebiu, Scurtă analiză asupra

terorismului contemporan. Orientări. Strategii de
combatere. OPINFO, Bucureşti, 2006.
7
Idem.
8
A Military Guide to Terrorism in the Twenty-First Century, US Army Training and Doctrine
Command, Kansas, USA, 2005, pp. 3-8.
8
http://ro.altermedia.info/istorie-alternativa/originile-terorismului-
ismailismul-si-asasinii_4248.html
www.terrorism-research.com/history/
http://www.dadalos.org/globalisierung_rom/grundkurs_2.htm
Climate Change 2007, The Physical Basis, http:/www.ipcc.ch
A Military Guide to Terrorism in the Twenty-First Century,US Army
Training and Doctrine Command, Kansas,
USA, 2005.
9

Terrorism-And-Globalization - Content File PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Terrorism-And-Globalization - Content File PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

You have downloaded a document from

The Central and Eastern European Online Library

The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,

Source: Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare »Carol I«

Bulletin of »Carol I« National Defence University

░ ░ ░ ░ ░ Buletinul UniversităŃii NaŃionale de Apărare "Carol I" ● Nr. 1/2011 ░ ░ ░ ░ ░

TERORISMUL ŞI FENOMENUL GLOBALIZĂRII