Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
AFACERILE INTERNATIONALE
1.1. Sistemul afacerilor
internaționale
1.2. Internaţionalizarea
1.3. Firma în afacerile internaționale
INITIEREA SI DERULAREA UNEI OPERATIUNI DE EXPORT
1. DECIZIA DE EXPORT
• Argumente pro / contra
• Alegerea modalității de export
2. CERCETAREA PIEȚELOR
• Studiul de piață
• Selectarea piețelor
• Stabilirea legăturilor de afaceri
Export/ import
2020
1. China a fost principalul partener comercial al UE: 586 de
miliarde de dolari (exporturi și importuri)
◦ creștere a importurilor europene din China (+5,6% în 2020
în raport cu 2019)
◦ creștere a exporturilor europene cu destinația China
(+2,2%).
3. UK
RELAȚIILE COMERCIALE UE-
CHINA
După ce a fost afectată de epidemia de Covid-19 în primul
trimestru, economia Chinei a repornit viguros iar
consumul a depășit chiar, la finalul anului, nivelul din
anul precedent.
Sisteme Diferențe
Mediul Riscuri
instituționale culturale
Operaţiunile
relaţiile dintre părţi se bazează pe interdependenţe în sfera
comerciale
caracteristici comercializării (aprovizionare din străinătate = import,
desfacere în străinătate = export
CAMERA DE
DIRECTIA
COMERȚ ȘI
GENERALA A
INDUSTRIE A
VĂMILOR
ROMÂNIEI FIRMA DE
COMERȚ
EXTERIOR
CENTRUL
ROMÂN DEPARTAMENT
PENTRU UL DE COMERȚ
PROMOVAREA EXTERIOR
COMERȚULUI
1.3. Firma în afacerile internaționale
Criterii TIPURI
Societatea multinaţională
/corporaţie multinaţională /corporaţie transnaţională)
Firmele internaţionale
• practică operaţiuni comerciale şi de cooperare, mediul lor de
dezvoltare fiind unul local, cu deschidere spre exterior, inter-
statal sau regional.
Firmele multinaţionale
• sunt create şi se dezvoltă prin investiţii străine, ce permit
deţinerea unui anumit grad de control asupra reţelei corporative
de către societatea-mamă.
Firma globală
• urmăreşte standardizarea şi integrarea operaţiunilor sale la
scară mondială în cele mai multe din domeniile sale de activitate.
3. TIPURI DE FIRME (modul de internaţionalizare)
Firmele tradiţionale
• s-au format şi dezvoltat în perioade istorice anterioare revoluţiei
digitale şi internetului („a patra revoluţie industrială”); au trecut treptat la
internaţionalizare, mai întâi ca răspuns la cererea externă, apoi prin
adoptarea unor strategii de pătrundere pe pieţele externe.
Modelul linear
• firmele care iniţiază o tranzacţie internaţională de afaceri,
numite firme centrale
• firmele care acţionează ca verigi în lanţul de distribuţie
respectiv cele care asigură diferite servicii de logistică şi
marketing pentru firmele centrale
• firmele care facilitează derularea tranzacţiilor internaţionale,
numite facilitatori, respectiv cele cu expertiză în domeniul
plăților şi finanţării, contractării, operaţiunilor vamale etc.