Tema 1.

Problematica și conținutul
comerțului exterior - aspecte
teoretice și metodologice
 Abordarea conceptuală și principiile comerțului exterior

Comerțul internațional include totalitatea

schimburilor de bunuri și servicii dintre două sau mai
multe state.
Comerțul internațional este un sistem de relații
internaționale în domeniul schimbului de mărfuri, materii
prime și servicii, în care se efectuează operațiuni de
comerț exterior la nivel mondial, sub conceptul de comerț
exterior se referă la comerțul dintr-o țară în alte țări,
constând din import și de export de mărfuri, sau servicii.
Obiectul comerțului internațional este reprezentat de
bunuri materiale și de servicii. Comerțul exterior al unei
țări cuprinde exportul, importul, reexportul și tranzitul.
 Concepte fundamentale și principiile exportului

Întreprinderile care își vând bunurile și serviciile sale

clienților din alte țări participă la procesul de export - le
produc într-o țară și le transportă în altă țară.
Exportul este o modalitate prin care companiile își pot
extinde rapid piața potențială.
În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române termenul de
,,export” este definit ca fiind procesul de trimitere,
expediere a produselor naționale peste graniță în
vederea vânzării sau a schimbului cu alte mărfuri; operație
cu caracter comercial prin care o parte din mărfurile
produse, prelucrate, completate sau reparate într-o țară se
vând pe piața altor țări; totalitate a mărfurilor exportate.
 O SCURTĂ ISTORIE A RUTELOR COMERCIALE INTERNAȚIONALE

 În trecutul îndepărtat, tranzacțiile cu alte țări

implicau descoperiri și explorări la cea mai mare
scară.

 Cele mai vechi căi comerciale cunoscute existau

înainte de timpul lui Hristos.

 Adesea, navele, rulotele de cămile și cai făceau

călătorii grele care ar dura ani pentru a asigura
acorduri comerciale.

 Astăzi, desigur, transportul este mult mai ușor,

iar acordurile comerciale pot fi ușor asigurate.
 Drumul Mătăsii

 Se citează „Drumul Mătăsii”, ca una dintre

primele rute comerciale cunoscute.

 Drumul Mătăsii datează din 200 î.Hr. și acoperă

4.000 de mile. Continentele implicate în această
rută comercială sunt; Europa, Arabia, Persia și
China.

 Această cale comercială foarte reușită a fost

foarte profitabilă timp de 600 de ani și a permis
alte meserii și oameni; misionarii au creat
acorduri în aceleași zone.
 Comerțul de condimente britanic-indian

 În 1640, Compania Engleză a Indiei de Est - o societate pe acțiuni care a

crescut la proporții atât de puternice încât a cuprins jumătate din comerțul
mondial - a închiriat Insula Bombay, ceea ce a marcat începutul dominației
finale a Companiei asupra Indiei.
 Compania a crescut pentru a monopoliza resursele comerciale profitabile
și a făcut averi vaste din exportul de mătase, bumbac și coloranți în
Europa.
 Compania Indiilor de Est a fost o companie engleză formată pentru
exploatarea comerțului cu Asia de Est și de Sud-Est și India. Încorporat
prin carta regală la 31 decembrie 1600, a fost înființat ca un organism
comercial monopolist, astfel încât Anglia să poată participa la comerțul
cu mirodenii din estul Indiei .
 De asemenea, tranzacționa bumbac, mătase, indigo, și ceai și transporta
sclavi. S-a implicat în politică și a acționat ca agent al imperialismului
britanic în India de la începutul secolului al XVIII-lea până la mijlocul
secolului al XIX-lea.
 De la sfârșitul secolului al XVIII-lea a pierdut treptat controlul comercial
și politic. În 1873 a încetat să mai existe ca persoană juridică.
 Începând cu începutul anilor 1620, Compania Indiilor
de Est a început să folosească munca sclavă și
transportul înrobit oamenii în instalațiile sale din Asia
de Sud-Est și India, precum și pe insula Sfânta
Elena din Oceanul Atlantic, la vest de Angola.

 Deși unii dintre cei robiți de companie provin din

Indonezia și Africa de Vest, majoritatea provin din
Africa de Est - din Mozambic sau mai ales
din Madagascar - și au fost transportați în principal
către exploatațiile companiei din India și Indonezia.

 Transportul pe scară largă de sclavi de către companie

a fost predominant din anii 1730 până la începutul
anilor 1750 și s-a încheiat în anii 1770.
 După mijlocul secolului al XVIII-lea, comerțul cu
bumbac a scăzut, în timp ce ceaiul a devenit un
import important dinChina.

 Începând cu începutul secolului al XIX-lea,

compania a finanțat comerțul cu ceai cu exporturi
ilegale de opiu către China.

 Opoziția chineză față de acest comerț a precipitat

prima Războiul opiului (1839–42), care a dus la o
înfrângere chineză și la extinderea privilegiilor
comerciale britanice; un al doilea de conflict,
adesea numit Arrow război (1856-1860), a adus
drepturi sporite de tranzacționare pentru europeni.
 Comerțul internațional după 1980

O primă perioadă, din 1980 pină în

1983, este caracterizată de scădere
sensibilă a exporturilor, iar anul 1984
marchează o netă relansare, urmată de
un an de stagnare.
Abia în 1986 exporturile reușesc
să depășească nivelul atins în 1980,
acest an marchează începutul celei de-
Compoziția exporturilor mondiale (în % din total)
a treia faze, de creștere accentuată,
Produse 1980 1990 2001
care va dura pînă în 1992. Produse agricole 14,7 12,2 9,1
Anul 1995 marchează o ușoară Produse extractive 27,5 14,4 13,2
depresiune economică, urmată, pînă în
Produse 54 70,4 74,8
1997, de o creștere semnificativă. manufacturale
 Exportul direct reprezinta acea forma de
operatiune,în care producatorul încheie si executa
contractul de vânzare prin stabilirea unei relatii
nemijlocite cu clientul extern.
Exportul indirect presupune operațiunile care vizează
construirea de obiective industriale în țară
beneficiarului prin efectuarea de către exportator a
unor activități,cum ar fi furnizarea și montarea
instalațiilor tehnologice, aprovizionarea cu factori de
producție, forța de muncă.

Tabelul 1 Avantajele și dezavantajele exportului direct Tabelul 2 Avantajele și dezavantajele exportului indirect

Nr Avantaje Dezavantaje N Avantaje Dezavantaje

. r.
1. Control direct asupra pieței; Necesită investiții inițiale majore; 1. Riscurile exportatorilor sunt Afectarea imaginii producătorului
2. Adaptarea mai ușoară la Exportatorul își asumă riscuri mai mici; dacă agentul intermediar nu este la
cerințele multiple, economice, financiare, un nivel înalt;
pieței/consumatorilor; politice și manageriale;
2. Cheltuieli mai mici decât Asumarea riscurilor de către
3. Promovarea directă a Rigiditatea înaltă a firmei privind
folosirea propiului apparat de exportator;
produselor și imaginea firmei; comercializarea produselor sale;
comerț exterior;
4. Control mai mare asupra Pierderi în cazul unor riscuri mult
3. Acces mai liber la informații Nu este contact direct între
marketingului întreprinderii; mai mari;
și comercializare pe piețele producător și consummator.
5. Contact permanent cu piața Pătrunderea mai greu a firmei pe
externe.
externă și consumatorii finali. piețele externe.
 Premise pentru promovarea exporturilor la nivel mondial

Promovarea comerţului exterior constituie un ansamblu de acțiuni, şi mijloace vizând informarea şi

atragerea cumpărătorilor potenţiali în vederea satisfacerii necesităţilor şi dorinţelor acestora şi, implicit, a
creşterii eficienţei economice a activităţii întreprinderilor producătoare.

Cercetare Ambalarea Publicitate Vanzari

Prețuri de Branding în
internațională produselor produselor promotionale
export export
de marketing exportate exportate în export

Funcțiile de bază ale marketingului de export

 Organizații internaționale cu atribuții în stimularea exporturilor
Organizatia Mondială a
Comerţului (OMC)
• Obiectivele OMC sunt:
• să continue negocierile în vederea
liberalizării progresive a comerţului
internaţional;
• să realizeze complementarităţile
dintre liberalizare, dezvoltare
economică şi eradicarea sărăciei;
• să confirme rolul central pe care
regulile şi sistemul multilateral
trebuie să îl ocupe în politica
comercială a statelor membre
OMC.
Organizaţia Pentru Cooperare și
Dezvoltare Economică (OCDE)
• OCDE (l'Organisation de
Cooperation et de Developpement
Economiques) reprezintă forumul
intemational de dezbatere a
politicilor economice şi sociale 1a
nivel global, o asociaţie apolitică a
ţărilor cel mai bine dezvoltate din
punct de vedere economic, având
drept misiune construirea unei
economii puternice în statele
membre, imbunătăţirea eficienţei,
perfectarea sistemelor de piaţă,
extinderea comerţului liber şi
contribuţia la dezvoltarea
economică.
Agentia de Garantare a
Investiţiilor Multilaterale (MIGA)
• Obiectivul principal al MIGA îl
reprezintă încurajarea investiţiilor
străine în ţările în curs de
dezvoltare, prin acordarea de
garanţii împotriva unor riscuri
necomerciale (de exemplu, riscuri
politice) ce pot apărea din
finanţarea de proiecte în ţările
membre. Mai mult chiar, MIGA
oferă asistenţă tehnică ţărilor prin
difuzarea de informaţii privind
oportunităţile de investiţii,
completând astfel programele
naţionale şi regionale de garantare a
investiţiilor.
 Uniunea Europeană și cadrul institutional al comerțului internațional

Uniunea Europeană (UE), o organizație internațională care cuprinde 28 de țări europene și care guvernează
politicile economice, sociale și de securitate comune.

Conferința Națiunilor Unite

Acordul General pentru Tarife și Organizația Mondială a
pentru Comerț și Dezvoltare
Comerț (GAAT) Comerțului (OMC)
(UNCTAD)

• Acordul General pentru Tarife și • Organizaţia Mondială a • UNCTAD este partea

Comerț (GATT) este un acord
juridic între multe țări, al cărui
scop general a fost promovarea
comerțului internațional prin
reducerea sau eliminarea
barierelor comerciale, cum ar fi
tarifele sau cotele.
Comerţului (OMC) este o
instituţie cu vocaţie globală, care
se constituie într-un forum de
negocieri permanente pentru
toate statele care au aderat la ea şi
al cărei scop este administrarea
acordurilor comerciale dintre
state la nivel internaţional,
continuarea liberalizării
comerţului, dezvoltarea
economică şi eradicarea sărăciei.
Secretariatului Organizației
Națiunilor Unite care se ocupă de
comerț, investiții și probleme de
dezvoltare. Obiectivele
organizației sunt: ​"să maximizeze
oportunitățile comerciale, de
investiții și de dezvoltare ale
țărilor în curs de dezvoltare și să
le sprijine în eforturile lor de
integrare în economia mondială
pe o bază echitabilă".
 Analiza generală a intrumentelor tarifare și netarifare.

Definiție Funcții Intrumente Definiție Clasificare

Intrumentele Fiscală- taxele  Tarifele vamale,

tarifare sau vamale reprezintă care cuprind Intrumentele  bariere netarifare care implică
politica vamală, o sursă taxele vamale netarifare limitarea cantitativă a
importantă de cerute asupra importurilor; bariere netarifare care
implică limitarea importurilor prin
reprezintă venit pentru mărfurilor I/E reprezintă un șir de
mecanismul preţurilor;
component politicii bugetul țării; (import/export); măsuri și  bariere netarifare care derivă
comerciale care se  Legi și reglementări a din formalităţile vamale şi
realizează prin Protecție- regulamente politicii comerciale administrative;
intermediul unor ridicarea taxelor vamale. prin care se  bariere netarifare care derivă din
reglementări vamale din import limitează fluxul de participarea statului la activitatea
adoptate de stat și protejează produse bunuri și servicii, comercială;
 bariere netarifare care derivă din
care vizează autohtone; cu scopul apărării
standardele aplicate produselor
intrarea și ieșirea pieței interne de
mărfurilor din concurența externă.
țară.
Abordarea generală a instrumentelor tarifare Abordarea generală a instrumentelor netarifare