Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Emilian Popescu-Apostolocitatea Crestinismului Romanesc

    Încărcat de

    Clara Liana Vasilescu
    34 vizualizări19 pagini
    ortodoxie

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    ortodoxie

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    34 vizualizări19 pagini

    Emilian Popescu-Apostolocitatea Crestinismului Romanesc

    Încărcat de

    Clara Liana Vasilescu
    ortodoxie

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 19
    olicitatea crestinismuilui romanesc Prof. Acad. Dr. Emilian POPESCU APOSTOLICITATEA CRESTINISMULUI ROMANESC* Asa cum indicé titlul, sarcina mea jn aceasta prezentare este aceea de aspunde la mai multe intrebari si intre cele dintai la aceasta: A predicat -avantul Evangheliei pe pamantul romanesc vreun apostol si, in caz afirmativ, -are anume, in ce imprejurari? Pentru afirmarea apostolicitatii crestinismului -omanesc sunt astazi destule si credibile izvoare? Nu cumva cei care admit aceasta cedeaza unor orgolii nationale din dorinta de a aseza la inceputul cre- dintei noastre prestigiul unuia sau mai multor apostoli? Este logic sa admitem misiune apostolica pe paméantul romanesc? Raspunsurile care s-au dat in cursul unei lungi perioade de timp re- Jecta stadiul cunostintelor si putinatatea documentelor de atunci. Prima cer- cetare stiintifica in acest sens 0 datoram abia lui Vasile Parvan, care publica in 1911 cunoscuta lucrare: Contributii epigrafice la istoria crestinismului daco- roman. Lipsa altor cercetari se vede simtita in prima sinteza a Istoriei Bisericii Romanesti si a viefii religioase a Romanilor a lui N. lorga, aparuta intr-o prima editie in anul 1909 si in a doua din 1929 (vol. I) si 1932 (vol. II). In ambele editii, partea veche este extrem de sraca, ea cuprinde doar 14 pagini, in care se trateaza istoria bisericeasca pe mai bine de un mileniu. De fapt, istoria lui lorga incepe propriu-zis cu Cartea I-a, denumit’ Epoca slavond, in care se tra- teaza despre Intemeierea ierarhiei episcopale si a vietii méndstiresti din secolul al XI-lea inainte. In Istoria sa, lorga n-a inclus documentele arheologice si epi- grafice cunoscute atunci, mai cu seama din Dobrogea, datorita publicarii lor de citre arhiepiscopul romano-catolic Raymund Netzhammer', si nu amin- *Comunicare prezentata in ziua de 16 noiembrie 2001 in sala lon Muslea” 4 Bibliotecii Universitare ,Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, cu prilejul deschiderii lu- crarilor celui de-al VII-lea Colocviu national al Catedrei de istorie antic si arheolo- gie din Universitatea Babes-Bolyai cu tema: Inceputurile crestinismului pe teritoriul Romaniei. 1. {Raymund NetzHAMMER, Das altchristliche Tomis. Eine kirchengeschicht- liche Studie, Salzburg, 1903, pp. 3-6; R. NETZHAMMER, Crestinatatea in vechea Tomis, Baia Mare, 1904, pp. 3-4; R. NerzHammer, Die christlichen Altertiimer der Dobruds- cha, Bukarest, Graphische Anstalten Socec & Co., 1918 [editia in limba romana: “Antichitafile crestine din Dobrogea, in romaneste de George Gutu, Bucuresti, Editura 147 santul Apostol Andre, Qcrotitrul Romane, Incepatorul Botezulti tn poporul roman teste nimic de o posibila misiune apostolica pe pamantul romanesc. lorga n-a Juat in seama nici excelenta lucrare privind crestinismul vechi din regiunile dunarene ale Imperiului roman publicata de Jacques Zeiller la Paris, in 19187, si in care este inclus si teritoriul romanesc. pana la cel de-al Doilea Razboi Mondial intalnim doar putine studii semnificative privind crestinismul vechi romanese, iar acestea cuprind doar analize sumare a catorva izvoare scrise: G.M. Ionescu, Istoria Bisericii Roma- nilor din Dacia Romana, 44-678 d.Hr, 1, Bucuresti, 1905; I. Popescu-Spineni, Vechimea crestinismului la Romani, Bucuresti, 1934; Anton Velcu, Contribufii la studiul crestinismului daco-roman in secolele I-IV d.Hr., Bucuresti, 1936. ‘Asa se face ca abia in 1943 apare studiul de tinerefe al profesorului DM. Pippidi, In jurul izvoarelor literare ale crestinismului daco-roman’, Nu toate concluziile la care a ajuns distinsul profesor mai sunt astazi valabile. El nu cuprinde nicio referire la documentele arheologice $i epigrafice paleocres- tine, care la vremea aceea nu erau totusi prea numeroase si nici adunate intr-o lucrare de sinteza. Am putea spune ca abia dupa al Doilea Razboi Mondial incepe o peri- oada de mai intense cercetari, in special arheologice, cu rezultate importante, care n-au putut insa fi valorificate pe masura semnificatiei lor si in conexiune cu izvoarele literare, decat dupa ce comunismul si-a mai domolit opresiunea. Numeroasele descoperiri arheologice $i epigrafice, inmagazinate in perioada comunista, s-au bucurat de atentia cuvenita abia dupa 1989, cand retinerea st chiar teama de a le cerceta au disparut. Se poate spune ca in aceasta perioada istoria crestinismului antic la noi a primit un deosebit impuls. Izvoare literare culese in volumele I-IV din Fontes historiae Daco-Romanae’, dar si altele, au fost cercetate si valorificate dupa cuviinta. S-a depasit, astfel, nivelul de cu- —_—___—_—_ Academiei Romane, 2005]. 2. J. ZEILLER, Les origines chrétiennes dans les provinces danubiennes de lEmpire romain, Paris, 1918. 3. D.M. Prpprp1, »Intorno alle fonti letterarie del cristianesimo daco-roma- no”, Revue Historique du Sud-est Européen, XX (1943), pp. 169-175, gi versiunea ro mana in: Contributii la istoria veche a Roméaniei, Bucuresti, Editura Stiintifica, 71967, pp. 481-496. 4. Vol. I sub titlul Fontes ad historiam Dacoromaniae pertinentes - privind istoria Roméaniei, Bucuresti, Editura Academiei, 1964; incepand cu vol. I titlul volumelor este: Izvoarele istoriei Romdniei - Fontes Historiae Daco-Romanae Bucuresti, 1970; vol. III, Bucuresti, 19755 vol. IV, Bucuresti, 1982. 148 Apostolicitatea crestinismului romanesc noastere din 1943, cand profesorul Pippidi isi publica studiul sau. Dintr-un anumit punct de vedere, acest studiu al profesorului Pippidi a reprezentat si © frana in progresul cercetarilor, in sensul cA prestigiul sau stiintific a blo- cat curajul altor cercetatori sé emita opinii diferite de ale lui in interpretarea unor texte, Anticipand asupra opiniilor sale, precizam ca nu admitea vechi- mea apostolica a crestinismului romanesc. in privinta aceasta, Pippidi mergea pe linia trasati de V. Parvan, care se referea ins’ numai la Dacia atunci cand scria in 1911: ,,izvoarele literare nu ne dau nimic sigur asupra crestinismului din stanga Dunarii inainte de anul 250”. in privinta teritoriului romanesc din dreapta Dunarii, adicd Dobrogea, Parvan nu spune nimic, deci nu abor- deaza problema posibilei misiuni a unui apostol. D.M. Pippidi acorda insa o atentie speciala prezentei pe pamant romAanesc a Sfantului Apostol Andrei si conchide cA stirile privind misiunea sa in partile dunarene ,,nu rezista criticii’, sunt ,subrede si izolate’. Cel mai trangant, poate chiar dur, a fost Constan- tin Daicoviciu, dupa care ,vechimea apostolica a crestinismului” pe pamantul Romaniei de azi ,,ar fi absurda si imposibila, ea nefiind sustinuté documentar prin nimic””. De subliniat ca aceste cuvinte le scria Daicoviciu in 1948, in pli- na perioada comunista. Din pacate, aceasta viziune negativa, reprezentata de D.M. Pippidi si C. Daicoviciu, a predominat in literatura noastra istoricd si eu o explic, pe de o parte, prin prestigiul stiintific de care se bucurau cei doi invatati, pe de alta, prin teama de a aborda problemele crestinismului in perioada critica a comunismu- lui si, in acest cadru, de a-I socoti chiar de sorginte apostolica. Aceasta orientare s-a mostenit gi la unii istorici de astazi, care considera, fara sa facd o analiza atenta a izvoarelor, ca acestea sunt ,,contradictorii gi inca indoielnice”® ori chiar plegendare’, ci .frizeaza legenda sau fabulatiile”. Negarea apostolic crestinismului roménesc nu a fost insa singura orientare, nici in trecut si nici astazi. 5, V. PARVAN, Contributii epigrafice la istoria crestinismului daco-roman, Bu- curesti, Socec, 1911, p. 75. 6. D.M. Prpprpt, Contribufii..., p. 490. 7.C. Darcovictu, ,in jurul crestinismului in Dacia’, Studii. Revista de istorie, stiinta, filozofie, arta, | (1948), pp. 122-127. 8. BARNEA, Din istoria Dobrogei, Il. Romanii de la Dundrea de Jos, Bucuresti, Editura Academiei, 1968, pp. 378-379; I. BARNEA, Les monuments paléochrétiens de Roumanie, Citta del Vaticano, 1977, pp. 9-10. 9, Nelu ZUGRAVU, Geneza crestinismului popular al Romanilor, (Institutul de ‘Thracologie, Bibliotheca Thracologica, 18), Bucuresti, 1997, pp. 144, 160. 149 Sfantul Apostol Andrei, Ocrotitorul RomAniei, Incepatorul Botezului in poporul romx teste nimic de o posibila misiune apostolica pe pamantul romanesc. Iorga n-2 luat in seaméa nici excelenta lucrare privind crestinismul vechi din regiunile dunrene ale Imperiului roman publicata de Jacques Zeiller la Paris, in 1918 gi in care este inclus si teritoriul romanesc. Pana la cel de-al Doilea Razboi Mondial intalnim doar putine studi: semmnificative privind crestinismul vechi romanesc, iar acestea cuprind doar analize sumare a catorva izvoare scrise: G.M. Ionescu, Istoria Bisericii Roma- nilor din Dacia Romand, 44-678 d.Hr., I, Bucuresti, 1905; I. Popescu-Spineni Vechimea crestinismului la Romani, Bucuresti, 1934; Anton Velcu, Contributi la studiul crestinismului daco-roman in secolele I-IV d.Hr., Bucuresti, 1936. Asa se face ca abia in 1943 apare studiul de tinerete al profesorului D.M. Pippidi, in jurul izvoarelor literare ale crestinismului daco-roman*. Nu toate concluziile la care a ajuns distinsul profesor mai sunt astazi valabile. F! nu cuprinde nicio referire la documentele arheologice si epigrafice paleocres- tine, care la vremea aceea nu erau totusi prea numeroase si nici adunate intr-o lucrare de sinteza. Am putea spune ca abia dupa al Doilea Razboi Mondial incepe o peri- oada de mai intense cercetiri, in special arheologice, cu rezultate importante, care n-au putut insa fi valorificate pe masura semnificatiei lor si in conexiune cu izvoarele literare, decat dupa ce comunismul si-a mai domolit opresiunea. Numeroasele descoperiri arheologice si epigrafice, inmagazinate in perioada comunista, s-au bucurat de atentia cuvenita abia dupa 1989, cand retinerea si chiar teama de a le cerceta au disparut. Se poate spune ca in aceasta perioada istoria crestinismului antic la noi a primit un deosebit impuls. Izvoare literare culese in volumele I-IV din Fontes historiae Daco-Romanae’, dar gi altele, au fost cercetate si valorificate dupa cuviinta. S-a depasit, astfel, nivelul de cu- Academiei Romane, 2005]. 2. J. ZEILLER, Les origines chrétiennes dans les provinces danubiennes de l Empire romain, Paris, 1918. 3. D.M. Prpprnt, ,,Intorno alle fonti letterarie del cristianesimo daco-roma- no”, Revue Historique du Sud-est Européen, XX (1943), pp. 169-175, gi versiunea ro- mana in: Contributii la istoria veche a Romdniei, Bucuresti, Editura Stiintifica, *1967, pp. 481-496. 4, Vol. I sub titlul Fontes ad historiam Dacoromaniae pertinentes - Izvoare privind istoria Romaniei, Bucuresti, Editura Academiei, 1964; incepand cu vol. II, titlul volumelor este: Izvoarele istoriei Romdniei - Fontes Historiae Daco-Romanae, Bucuresti, 1970; vol. III, Bucuresti, 1975; vol. IV, Bucuresti, 1982. 148 Apostolicitatea crestinismului romanese noastere din 1943, cand profesorul Pippidi isi publica studiul sau. Dintr-un anumit punct de vedere, acest studiu al profesorului Pippidi a reprezentat si o frana in progresul cercetarilor, in sensul ca prestigiul sau stiintific a blo- cat curajul altor cercetatori sA emit& opinii diferite de ale lui in interpretarea unor texte. Anticipand asupra opiniilor sale, precizim ca nu admitea vechi- mea apostolica a crestinismului romanesc. In privinta aceasta, Pippidi mergea pe linia trasata de V. Parvan, care se referea ins& numai la Dacia atunci cand scria in 1911: ,izvoarele literare nu ne dau nimic sigur asupra crestinismului din stanga Dunarii inainte de anul 250”. fn privinta teritoriului romanesc din dreapta Dunarii, adic’ Dobrogea, Parvan nu spune nimic, deci nu abor- deaza problema posibilei misiuni a unui apostol. D.M. Pippidi acorda insa o atentie speciala prezentei pe pamant romanesc a Sfantului Apostol Andrei si conchide ca stirile privind misiunea sa in partile dunarene ,,nu rezista criticii’ sunt ,gubrede i izolate”*. Cel mai transant, poate chiar dur, a fost Constan- tin Daicoviciu, dupa care ,vechimea apostolica a crestinismului” pe pamantul Romaniei de azi , ar fi absurda si imposibila, ea nefiind sustinuta documentar prin nimic’”. De subliniat ca aceste cuvinte le scria Daicoviciu in 1948, in pli- na perioada comunista. Din pacate, aceasta viziune negativa, reprezentata de D.M. Pippidi si C. Daicoviciu, a predominat in literatura noastra istorica si eu 0 explic, pe de o parte, prin prestigiul stiintific de care se bucurau cei doi invatati, pe de alta, prin teama de a aborda problemele crestinismului in perioada criticd a comunismu- lui si, in acest cadru, de a-] socoti chiar de sorginte apostolica. Aceasta orientare s-a mostenit si la unii istorici de astazi, care considera, fara s& facd o analiza atenta a izvoarelor, ca acestea sunt ,,contradictorii si inca indoielnice”’ ori chiar nlegendare’, ca ,,frizeaza legenda sau fabulatiile”’. Negarea apostolicitatii crestinismului romanesc nu a fost insa singura orientare, nici in trecut gi nici astazi. 5. V. PARvaN, Contribufii epigrafice la istoria crestinismului daco-roman, Bu- curesti, Socec, 1911, p. 75. 6. D.M. Pipprpt, Contributii..., p. 490. 7.C, Datcovic1y, ,,In jurul crestinismului in Dacia’, Studii. Revista de istorie, stiinfa, filozofie, arta, 1 (1948), pp. 122-127. 8.1. Barnea, Din istoria Dobrogei, Il. Romanii de la Dundtrea de Jos, Bucuresti, Editura Academiei, 1968, pp. 378-379; I. BARNEA, Les monuments paléochrétiens de Roumanie, Citta del Vaticano, 1977, pp. 9-10. 9. Nelu ZuGRavu, Geneza crestinismului popular al Roménilor, (Institutul de Thracologie, Bibliotheca Thracologica, 18), Bucuresti, 1997, pp. 144, 160. 149 Sfantul Apostol Andrei, Ocrotitorul Romaniei, Incepatorul Botezului in poporul roman inca din a doua jumitate a secolului al XVII-lea, mitropolitul Dosof- tei al Moldovei (+1673) deschidea calea afirmarii apostolicitatii crestinismului romanesc, punand la originea credintei noastre persoana si activitatea Sfan- tului Andrei. Dosoftei scria in Proloagele sale pe luna noiembrie, la a 30-a zi, c Sfantul Apostol Andrei a propovaduit ,in partile Propontului, Calcedo- nului si Vizantiei (Jarigradului), in Tracia $i Macedonia gi sosind la Dunare ce-i zic Dobrogea si altele ce sunt la Dunire - pe acestea toate le-a umblat””, Pe aceasta cale au mers in cursul timpului multi istorici care nu s-au multu- mit s& repete ceea ce a scris Dosoftei, ci au adaugat argumentele lor, fara si fie ins vorba de o cunoastere amanuntita a izvoarelor, de o analiza critica a lor. Ma gandesc, in aceasta privinta, la C. Erbiceanu'', G.M. Ionescu”’, R. Ne- tzhammer", I. Popescu-Spineni"', Anton D, Velcu'’, N. Ramureanu’*, Niculae Serbanescu”, Mircea Pacurariu’® si alfii. intre cele doua pozitii - negativa si pozitiva — s-au plasat unii istorici care au exprimat doar refineri ori indoieli, fiind dispusi sa admita prezenta 10. Pr. Niculae SERBANESCU, ,,Patrunderea si dezvoltarea crestinismului in Scythia Minor’ in: De la Dundre la Mare: mdrturii istorice si monumente de arta crestind, Galati, Editura Arhiepiscopiei Tomisului si Dunarii de Jos, *1979, p. 24. 11. Constantin ERBICEANU, ,Ulfila. Viata si doctrina sa’, Biserica Ortodoxa Roméand, XXII (1898-1899), pp. 291-295; C. ERBICEANU, ,,Raspuns d-lui. C. Auner la erorile cuprinse in conferinta sa privitoare la romani’, Biserica Ortodoxa Roméand, XXV (1901-1902), p. 946. 12. V. mai sus in text. Sy. nee 14, V. mai sus in text. 15. V. mai sus in text. 16. Pr, Joan RAMUREANU, ,Noi consideratii privind patrunderea crestinis- mului la traco-geto-daci”, Ortodoxia, XXVI (1974), 1, pp. 168-171; Pr. I. RAMUREA- NU, »Sfinti si martiri la Tomis, Constanta’, Biserica Ortodoxa Romana, XCII (1974), 7-8, pp. 797-799, si in numeroase studii exprima o parere asemanatoare (a se vedea si volumul: Sfingi romdni si aparatori ai legii stramosesti, Bucuresti, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1987, pp. 104-1 12)? 17. in afara de studiul mentionat mai sus la nota 10, vezi si: ,1600 de ani de la prima marturie documentara despre existenfa episcopiei Tomisului’, Biserica Or- todoxd Romana, LXXXVII (1969), 9-10, pp. 978-982. 18. Pr. Mircea PAcURARIU, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, vol. I, Bucu- resti, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1991, pp. 63-64. 150 Apostolicitatea crestinismului romanese Sfantului Andrei cu Precadere in orasele de pe litoralul romanesc al Marii Ne- gre, indeosebi la Tomis, aceasta doar ca 0 posibilitate, ramanand ca ea sa fie confirmata de izvoare!?, Sintetizand cele de mai sus, remarcam existenta unui numar mare de istorici care admit o misiune apostolica pe pamantul romanesc, indeplinita de Sfantul Andrei. In fruntea acestui grup se situeazA mitropolitul Dosoftei, care se bazeaza pe Sinaxarul Bisericii din Constantinopol. Ceilalti istorici din aceasta grupare iau in considerare sialte izvoare, fara si constatam la ei o ana- ‘iza globala gi critica a lor. In al doilea rand, ceata celor care se indoiesc, cu re- zerve, ori admit, pe baza contextului general istorico-religios, ca o posibilitate predica apostolica este mai mica. Din gruparea celor care neaga apostolicita- tea misiunii apostolice doar unul singur, si anume D.M. Pippidi, analizeaza ctitic izvoarele, Ceilalti se limiteaza a-i prelua concluziile si a lansa sentinte negative, uneori mai categorice decat ale lui. Am incercat, in anii din urméa, sa raspund intrebarilor Pe care si le-au Pus istoricii de pana acum privind inceputurile apostolice ale crestinismului romanesc”, Am constatat c& astazi dispunem de 0 documentare mult mai bo- 19. C: AuNER, Cateva momente din inceputurile Biserici ‘oméne, Blaj, 1902, P.10. In studiul: ,Predicat-a un apostol in Romania’, Revista catolicd [Blaj], I (1912), Pp. 40-45, spune ca ,e posibil ca sfantul Andrei si fi Predicat gi in interiorul Scythiei Minor sau al Dobrogei de azi; bineinteles ins& ci numai orasenilor gi claselor greci- zate”; C, AUNER, »Dobrogea’, in: Dictionnaire dArchéologie Chrétienne et de Liturgie, IV/I, Paris, 1920, col. 123, admite posibilitatea ca Sfantul Andrei si fi vizitat orasele de pe litoralul Mai Negre, indeosebi cetatea Tomis, dar n-ar exista nici 0 marturie istorica, care s4 confirme acest fapt. 20. Em. Popescu, ,Izvoarele apostolice ale crestinismului Tromanese: Sfantul Apostol Andrei si Tomisul’, Studii Teologice, XLVI (1994), 1-3, pp. 80-88; Em. Popgs- CU, »Crestinismul timpuriu pe teritoriul RomAniei. 1. Originile apostolice, 2. Bizantul sau Roma’ in: Priveghind si lucrand pentru méntuire, volum editat la aniversarea a 10 ani de arhipastorire a inalt Prea Sfintitului Mitropolit Dante al Moldovei si Bucovi- nei, Iasi, 2000, pp. 194-214; Em, Popescu, ,,Sfantul apostol Filip misionar pe paman- tul romanesc’, in: Logos Arhiepiscopului Bartolomeu al Clujului la implinirea varstei de 80 de ani, Cluj-Napoca, 2001, Pp. 386-398; Em. Popescu, ,,Adolf von Harnack si inceputurile crestinismului roméanesc. Sfarsitul unei epoct’, in: Inchinare lui Petre §. 151 Sfantul Apostol Andrei, Ocrotitorul Romdniei, Incepatorul Botezului in poporul roman gata decat a predecesorilor, ci ea ne permite s& tragem concluzii fundamen- tate, in sensul increderii ca originile crestinismului romanesc sunt apostolice. Doi apostoli au predicat la noi: Sfantul Andrei si Sfantul Filip. Am tinut seama in analizele pe care le-am facut si de unele principii specifice misiunii apos- tolice. Am pornit de la faptul ci propovaduirea Evangheliei a fost o porunca, data Apostolilor de Mantuitorul Hristos dupa fnviere si inainte de fnaltarea la Cer, Aceasté porunca consta in obligativitatea fiecarui apostol de vestire a Evangheliei la toate neamurile (névra te €0vy) (Matei 28, 18-20; 24, 9), in toa- ta lumea, spre marturie la toate neamurile (év 6Ay tf olkovuévy lc uaptdpiov nao toic EOveov, Matei 24, 14) si la toatd faptura (elc tov Kdouov &mavTa ... n&oy tf xticet, Marcu 16,15), pand la marginile pamantului (els éoxdtov tic yijs, Fapte 1, 8). Mantuitorul Hristos a avut, deci, in vedere o vestire univer- sald, aceasta fiind inteleasa etnic, adica fiecare popor sa aiba parte de ea, si geografic, adica pretutindeni (navrayod, Marcu 16, 20). in acelasi timp, am luat in considerare faptul ca sarcina aceasta este o poruncd (Matei 28, 18-20), ultima data inainte de Inaltarea la Cer si pe care apostolii nu puteau s4 n-o duca la indeplinire. Porunca data a si fost indepli- nita, pentru ca citim la Sfantul Marcu 16, 20: ,,Jar ei, plecand, au propovaduit pretutindeni (avtaxob), Domnul lucrand impreuna cu ei si intarind cuvantul prin semnele ce le urmau. Amin”. Sfantul Apostol Pavel spune in Epistola catre Romani 15, 18-19: ,,Nu voi cuteza sa spun ceva din cele ce n-a savarsit Hristos prin mine, spre ascultarea neamurilor, prin cuvant si faptd, prin puterea sem- nelor si minunilor, prin puterea Sfantului Duh” (cf. 1 Corinteni 9, 16). Este de subliniat expresia Sfantului Apostol Pavel din Epistola catre Romani 15, 18-19, »prin cuvant si fapta’, care indica, pe de o parte, vestirea propriu-zisa a Cuvan- tului Evangheliei, pe de alta, organizarea comunitatilor infiintate, adica bote- zul, hirotonirea episcopilor si preotilor, in fond, asigurarea structurilor harice si administrative ale Bisericii, Apostolii au primit de la Mantuitorul nu numai misiunea propovaduirii, ci si puterea de a insoti cuvantul ,,cu semne si minuni” (Marcu 16, 17-18; Fapte 2, 42-43; 4, 30-31; 3, 12; 8, 6-7; Romani 15, 19). Dar implinirea propovaduirii evanghelice de catre apostoli si ucenicia Nasturel la 80 de ani, volum ingrijit de Ionel Candea et alii, Braila, 2003, pp. 521-530. A se vedea si: Pr. Sabin VerzAN, ,Propovaduirea Evangheliei in Scythia Mica (Do- brogea), Argumente si temeiuri nou-testamentare’, Studii Teologice, XLVII (1995), 4-6, pp. 79-118; Pr. S, Verzan, Sfaintul Apostol Andrei, carte tiparita cu binecuvanta- rea IPS Lucian, arhiepiscopul Tomisului, Bucuresti, 1998. 152 Apostolicitatea crestinismului roménese st profetita de Insusi Mantuitorul Hristos si, de aceea, lucrul acesta nu putea sa nu fie realizat (Matei 24, 14): Si aceasta Evanghelie a Imparatiei va f pro- Povaduita in toata lumea, spre marturie la toate neamurile. ,” (cf. Fapte 1, 8), misiunea s-a exting sila neamuri, Care, potrivit hotararilor luate, nu mai erau obligate sa Tespecte circumciziunea. Atunci trebuie sa fi avut loc si impartirea regiunilor de evanghelizare intre apostoli, care s-a facut prin tragere la sorti, Tot atunci i-a fost atribuita Sfantului Andrei zona in care avea sa-si desfasoare activitatea misionara, anume Scythia, adica gio parte a teritoriului romanesc, Un alt Principiu pe care I-am avut in vedere in tratarea misiunii apos- Ei ingisi erau investiti cu puteri harismatice (semne si minuni), iar Progresele nregistrate in lume nu Pot fi explicate decat prin asistenta continua a Duhului Sfant!, Deoarece nu doresc 8 repet toata argumentarea pe care am adus-o in studiile mele in favoarea originilor apostolice ale crestinismului romanesc, ma oi limita aici la a releva doar acele elemente noi fat de stadiul de cercetare Pippidi” Cum se stie, un izvor >cheie” in argumentarea predicarii Sfantului An- crei pe pamantul romanesc il reprezinta informatia lui Origen, preluata de el 21. Reproduc aici un Pasaj din lucrarea lui Adolf Von Harnack Die Mission snd Ausbreitung des Christentums in den ersten drei Jahrunderten, I, Leipzig, +1924, Pp. 957-958, care, desi protestant Si critic acerb al ortodoxiei, releva originalitatea si “perioritatea crestinismului in comparatie cu alte religii: ,aceast3 eligie a propova- “uit pe Dumnezeul cel viu, pentru care a si fost creat omul si i-a pitruns in adancul onstiintei; ea a adus viata si cunoasterea, unitatea si pluralitatea, necunoscutul gi

    S-ar putea să vă placă și