Cauta in Biziday...

ACASĂ ÎNREGISTRĂRI CAMPANIE ȘTIRI BURSA DESPRE

Like Share 1.3K people like this. Be the first of your friends.

Londra, a doua zi după… Și 40 de ani

înainte de Brexit
Publicat la data de Iunie 26, 2016 de Moise

Mihai Alexandru Crăciun

Undele de şoc ale referendumului pentru Brexit

străbat lumea şi sunt departe de a se atenua.
Până la această oră se vor fi scris deja zeci de
analize despre Brexit şi despre consecinţele lui,
dar cel mai probabil majoritatea se vor dovedi
eronate. Căci piesele de domino abia au început
să cadă şi fapt este că nimeni nu înţelege exact
ce şi cum va urma. Un lucru este însă cert: după 23 iunie 2016, noi
INFO BIZ
europenii trăim într-o nouă realitate. Epoca de entuziasm şi optimism
romantic întru construcţia Uniunii Europene a luat un abrupt sfârşit. Britanicii au votat pentru ieșirea
din UE. Liderii extremiști cer
referendum de ieșire și în Franța
De zece luni sunt londonez – un „tânăr diasporez” cum mă numea mai și în Olanda
deunăzi Sanda Nicola – aşa că am urmărit cu mare atenţie şi direct de la Puiu Popoviciu a fost condamnat
sursă toate frământările britanice din această perioadă. la nouă ani de închisoare, în primă
instanță, în afacerea
devalizării Universităţii de
Şi adevărul este că nimic nu este simplu când vine vorba despre Brexit. Agronomie. Terenul pe care se
află Băneasa Shoping a fost
subevaluat de 150 de ori
Sigur că este la-ndemână să spui astăzi că cei în vârstă le-au vândut viitorul
Dumitru Dragomir a fost
tinerilor britanici, la fel cum este uşor să-i acuzi pe englezii din oraşele de condamnat, în primă instanță, la
provincie de rasism, de xenofobie sau de simplă prostie. Numai că nimic nu șapte ani de închisoare în dosarul
în care era cercetat pentru
este mai departe de adevăr. O astfel de explicaţie este la fel de simplistă şi de spălare de bani în legătură cu
vânzarea drepturilor de televizare
eronată ca şi non-argumentaţia care a condus la rezultatul referendumului
a Ligii I
propriu-zis.
Lenjerie Modelatoare
Body, Chilot, Tanga,
Corset, Brau. Esti o
Femeie Frumoasa.
Vezi oferta

Probabilitatea rămânerii UK în UE
a crescut vertiginos.
Referendumul de joia viitoare a
fost influențat de uciderea
parlamentarului Jo Cox

Mihai Tănăsescu, fostul ministru

al finanțelor din guvernul Năstase
a fost pus sub urmărire penală în
dosarul Rompetrol

FOREX
Bid Ask
EUR/RON4.51404.5190 Leave! Realy? Victorioșii au fost și ei surprinși…
EUR/USD1.10411.1043
GBP/USD1.33711.3374 În primul rând că rezultatul referendumului a luat prin surprindere
USD/RON4.08734.0942 ambele tabere britanice, atât cea Remain, dar mai ales pe „victorioşii”
powered by Tradeville
taberei Leave. Căci toate semnele, sondajele şi analizele anterioare votului
Siteullabiziday.ro
indicau o victorie foloseste
limită, dar cookies.taberei
în favoarea Ok Remain.
Află mai mult.ultimul sondaj
În fapt
din preziua votului, încheiat la ora 21:00 pe 22 iunie, indica un rezultat de 52%
Arhiva din preziua votului, încheiat la ora 21:00 pe 22 iunie, indica un rezultat de 52%
Remain – 48% Leave, iar City-ul londonez miza pe un rezultat similar. Ironic
Iunie 2016
este că cel puţin au nimerit procentele.
Mai 2016
Aprilie 2016
Martie 2016 Chiar şi un astfel de rezultat, strâns, în favoarea Remain, era deja rău, căci
Februarie 2016 indiferent de tabără, toţi britanicii recunosc că marea problemă profundă
Ianuarie 2016 relevată de acest referendum este că Marea Britanie de astăzi este puternic
Decembrie 2015 divizată. Divizată pe naţiuni, divizată pe grupe de vârstă, divizată pe mari Ultimele comentarii
Noiembrie 2015
metrople şi provincie. Iar aceasta este cea mai mare durere pentru toţi,
Octombrie 2015 Gogu Rădulescu on Londra, a
indiferent de tabără.
Septembrie 2015 doua zi după… Și 40 de ani înainte
August 2015 de Brexit
Însă nimeni nu se aştepta cu adevărat ca tabăra Leave să câştige. În fapt
Iulie 2015 Robert Vaszi on Londra, a doua zi
Iunie 2015 puţin după închiderea urnelor Nigel Farage – liderul UKIP (şi cea mai agresivă după… Și 40 de ani înainte de
Brexit
Mai 2015 voce pro-Brexit) ar fi spus într-un cerc restrâns: „It looks like Remain will edge
Aprilie 2015 it”. Jumătate de oră mai târziu, când numărătoarea voturilor abia începuse, dan on Londra, a doua zi după…
Și 40 de ani înainte de Brexit
Martie 2015 Farage declara public că nu spune că Leave a pierdut, dar că se pare că
Februarie 2015 Scuttle on Londra, a doua zi
manevrele suspecte ale guvernului cu procedura de înregistrare la vot au dat după… Și 40 de ani înainte de
Ianuarie 2015 Brexit
un avantaj taberei Remain. I-ar fi convenit parcă mai mult să se plângă de un
Decembrie 2014
rezultat, decât să asume consecințele unei victorii. Luca Dezmir on Londra, a doua zi
Noiembrie 2014
după… Și 40 de ani înainte de
Octombrie 2014 Brexit
Septembrie 2014 Numai că apoi au început să vină rezultatele, unul mai surprinzător ca altul.
ciprian on Londra, a doua zi
August 2014 după… Și 40 de ani înainte de
Iulie 2014 Sigur, nu şi primul rezultat, respectiv cel din Brexit
Iunie 2014 Gibraltar, câştigat de Remain cu 95.9% şi unde Otto Waldmann on Londra, a doua
Mai 2014 zi după… Și 40 de ani înainte de
singura „supriză” au fost cele 823 de voturi Brexit
Aprilie 2014
Leave din totalul de peste 20.000 de voturi
Martie 2014
exprimate (participare de 83.5%). Asta pentru
Februarie 2014
Ianuarie 2014 că britanicii din Gibraltar se tem că o eventuală
Decembrie 2013 părăsire a UE de către Marea Britanie va
Noiembrie 2013 deschide calea revenirii „capului de stâncă” la
Octombrie 2013 Spania, cum de altfel a afirmat-o chiar
Septembrie 2013
premierul spaniol.
August 2013
Iulie 2013
Adevărata surpriză a fost cel de-al doilea rezultat, cel din Newcastle upon
Iunie 2013
Mai 2013
Tyne, fief al laburiştilor, susţinători ai rămânerii în UE şi care mizau pe o victore
Aprilie 2013 detaşată în acest district. Numai că rezultatul a fost un modest 50.7% pentru
Martie 2013 Remain. A urmat şocul celui de-al treilea rezultat, cel din districtul învecinat
Februarie 2013 Sunderland, unde tabăra Leave a obţinut un nesperat 61.3%. Şi mai departe,
Ianuarie 2013
Newsletter
aşa cum spun englezii, a fost all down hill. Atât pentru speranţele taberei
Decembrie 2012
Remain, cât şi pentru liră care a pierdut 11% în raport cu EUR şi USD în Introdu adresa ta de e-mail
Noiembrie 2012 pentru a te abona la acest site
decursul câtorva ore. Trei ore mai târziu, victoria Leave era deja clară şi
Octombrie 2012 și pentru a primi notificări de
Septembrie 2012
acceptată ca atare de ambele tabere, mult înainte de încheierea numărătorii articole noi prin e-mail.
August 2012 voturilor. E-mail
Iulie 2012
Înscrie-te!
Iunie 2012 Multe pot fi explicaţiile acestui rezultat supriză, căci multe evenimente au
Mai 2012 şubrezit participarea la referendum a susţinătorilor rămânerii în Uniunea Articole recente
Aprilie 2012
Europeană. Fie că a fost vorba de slaba participare din Scoţia, susţinătoare a
Martie 2012 Londra, a doua zi după… Și 40 de
rămânerii în UE, fie că a fost vorba de furtuna
Februarie 2012 ani înainte de Brexit
record care a răvăşit Londra pro-europeană în
Ianuarie 2012 Britanicii au votat pentru ieșirea
Decembrie 2011 noaptea de dinaintea votării, inundând sudul şi din UE. Liderii extremiști cer
Noiembrie 2011 estul metropolei şi scoţând din uz mai multe linii referendum de ieșire și în Franța
și în Olanda
Octombrie 2011 de metrou, ceea ce a îngreunat votarea, ori fie
Septembrie 2011 Biziday, over and out!
că a fost vorba de Festivalul de la Glastonbury,
August 2011 Puiu Popoviciu a fost condamnat
început cu o zi înainte de referendum şi care la nouă ani de închisoare, în primă
Iulie 2011
adună anual peste 150.000 de tineri britanici, instanță, în afacerea
Iunie 2011 devalizării Universităţii de
Mai 2011
votanţi majoritari în favoarea rămânerii în Agronomie. Terenul pe care se
Aprilie 2011 Europa, fiecare astfel de eveniment a avut contribuţia lui la rezultatul surpriză. află Băneasa Shoping a fost
subevaluat de 150 de ori
Martie 2011
Februarie 2011 În plus chiar dacă mulţi dintre cei care au votat erau deja hotărâţi de ce Dumitru Dragomir a fost
condamnat, în primă instanță, la
Ianuarie 2011 parte a baricadei se află, cu siguranţă că şi publicarea pe 22 iunie de șapte ani de închisoare în dosarul
Decembrie 2010 în care era cercetat pentru
către Oficiul Naţional de Statistică a datelor din 2015 privind populaţia
Noiembrie 2010 spălare de bani în legătură cu
Marii Britanii a avut o contribuţie însemnată la rezultat. Căci în condiţiile vânzarea drepturilor de televizare
Octombrie 2010
Septembrie 2010 în care tema principală de campanie a taberei Leave a fost imgraţia, a Ligii I

Iulie 2010 statistica oficială a venit să confirme că în 2015 sporul de populaţie al

Marii Britanii a fost de 500.000 de locuitori, dintre care 330.000 din
Iunie 2010 Marii Britanii a fost de 500.000 de locuitori, dintre care 330.000 din
Mai 2010 imigraţie. Ciudată coincidenţă ca un astfel de raport să fie publicat tocmai în
Aprilie 2010 preziua referendumului.
Martie 2010
Februarie 2010 Succesul european al UK și probleme generate de acest succes
Ianuarie 2010
Însă dincolo de aceste ciudate coincidenţe care cel mult au înclinat balanţa,
Decembrie 2009
fapt este că oricum Marea Britanie era deja puternic divizată. Şi nu din
neînţelegere şi dezinformare, ci din probleme concrete şi cotidiene, pe care
politicienii britanici au ales să le ignore.

Marea Britanie este de fapt victima propriului succes. După 1990 dezvoltarea
puternică a Londrei în ceea ce este astăzi inima financiară a Uniunii Europene
a dus la atragerea unor uriaşe fluxuri de capital. În timp, aceste fluxuri de
capital împreună cu nevoia de tehnologie a pieţelor financiare, cu piaţa liberă şi
cu libertatea circulaţiei forţei de muncă ale Uniunii Europene, nu ale Marii
Britanii, au condus la o puternică dezvoltare economică a ţării, o
dezvoltare orientată în primul rând pe tehnologie şi servicii. O astfel de creștere
se vede în primul rând în nivelul de trai. Rezultatul ei a fost o creştere naturală
a nivelului mediu al salariilor, propagată în decurs de 25 de ani spre toată piaţa
muncii din Marea Britanie.

Acestea au fost în fapt beneficiile directe ale apartenenţei la Uniunea

Europeană, numai că ele au avut un preţ. Căci pe deoparte, creşterea
nivelului mediu al salariilor a crescut implicit şi costul vieţii, reflectat direct în
preţul locuinţelor şi al chiriilor. Apoi dezvoltarea a creat un mare număr de
locuri de muncă tot mai înalt calificate, mult peste ceea ce putea susţine
piaţa muncii din Marea Britanie. Consecinţa directă a fost atragerea unui
puternic val de imigraţie calificată, venită tocmai pentru a suplimenta
oferta insuficientă de pe piaţă. Iar aceasta a amplificat presiunea deja
existentă de pe piaţa imobiliară la valori aproape de neînţeles.

În ultimii ani în zona Londrei creşterile de

preţuri în piaţa imobiliară sunt şi de 25% pe
an. Apartamentele noi de două camere (one
bedroom apartment) cu o suprafaţă de 50-
60mp (!!) în Londra pornesc la preț de pe la
circa 500.000 lire, dar mai des ajung la
900.000 – 1.2 milioane lire. O chirie de 5-600
de lire pe lună îţi asigură abia o cameră într-
un apartament partajat cu alţi vecini, iar
pentru a te bucura de propriul apartament decent chiria lunară depăşeşte cu
mult 1000 de lire pe lună. Iar în celelalte metropole britanice, chiar dacă
preţurile sunt cu 30-40% mai mici, ele sunt la fel de greu accesibile, căci şi
salariile sunt proporţional mai mici şi locurile de muncă mai puţine.

Pentru o naţiune tradiţional obişnuită să deţină casa în care locuieşte,

această problemă este una majoră, o întreagă generaţie având o reală
problemă în găsirea unei locuinţe în care să-şi întemeieze o familie.

Joburi, imigranți, prețuri și șomaj

În vâltoarea acestei frustrări este simplu să dai vina pe imigranţi pentru
această problemă, căci da, afluxul lor a contribuit la problema ta. Şi este greu
şi complicat să mai înţelegi că de fapt problema este aceea că guvernul
britanic şi primăriile nu se mai implică în construcţia de locuinţe, aşa cum o
făceau în anii ’70-’80, când Regatul Unit avea programe guvernamentale de
atragere a imigraţiei din ţările Commonwealth, preponderent din India şi
Bangladesh. În acea perioadă consiliile locale erau principalii contractori ai
construcţiei de locuinţe, similar ritmului în care se construiau blocuri în
România comunistă. Numai că asta nu s-a mai întâmplat după 1990. Inevitabil
volumul de locuinţe livrat a fost mult mai mic, iar preţurile locuinţelor şi implicit
ale chiriilor au crescut la actualele niveluri insuportabile.

Aceeaşi creştere a nivelului de salarii din Marea Britanie este cea care
paradoxal, a îngropat industria britanică, pentru că a făcut-o
 necompetitivă pe plan internaţional. O lungă
şi nesfârşită dezbatere a avut loc în această
primăvară în jurul închiderii sau nu a ultimei
oţelării britanice, deţinută astăzi de un concern
indian. Şi asta pentru că din cauza salariilor
mari, oţelul produs în Marea Britanie este mai
scump decât cel produs şi importat din China,
oţelăria fiind în pierdere netă, iar la mijloc fiind câteva mii de locuri de muncă.
Sigur că tabăra Leave nu a pierdut ocazia să sublinieze că o eventuală
independenţă de UE ar permite Marii Britanii să-şi protejeze piaţa internă a
oţelului, omiţând însă să spună că un astfel de protecţionism ar creşte şi mai
mult preţurile locuinţelor, atunci când constructorii ar fi obligaţi să folosească
oţelul scump britanic în locul celul ieftin chinezesc şi indian.

Acest gen de realitate economică este de fapt ceea ce a dus la

închiderea a numeroase fabrici şi uzine britanice tradiţionale şi
înlocuirea lor cu firme de tehnologie şi fabrici care necesită nivele înalte
de calificare. Rezultatul este că un mare număr de britanici au fost afectaţi
sistematic de pierderea locurilor de muncă şi de nevoia de a se recalifica,
întrucât specializarea lor a devenit pur şi simplu inutilă. Numai că de aceşti
oameni nu s-a ocupat niciunul dintre ultimile guverne britanice. Din nou, chiar
dacă este simplist, pentru ei a devenit simplu ca de aici să concluzioneze că
„străinii le iau locurile de muncă”.

Nu în ultimul rând, în mod evident imigraţia pune presiune pe toate

serviciile publice, de la reţele de transporturi, la sistemul de sănătate şi
la sistemul public de şcolarizare.

Da, toate aceste probleme sunt reale şi concrete.

Defectarea unui metrou, un incendiu ori o închidere de staţie, un semafor

defect care duce la închiderea unei întregi linii la ora de vârf sau chiar o zi
întreagă – adică genul de evenimente pentru care presa şi reţelele sociale din
România ar vui câte două zile – sunt realităţi cotidiene mai ales în Londra şi
nimeni nu le mai remarcă, dincolo de evidenta şi continua iritare zilnică. Şi iar
este simplist să dai vina pe imigraţie, când de fapt vina este subfinanţarea
sistemului şi lipsa de strategie şi viziune la nivel administrativ. Căci realitatea
este că pur şi simplu dezvoltarea infrastructurii din Marea Britanie nu a
ţinut şi nu ţine pasul cu boom-ul economic al ţării şi mai ales al capitalei.

Sigur că un părinte care trebuie să-şi amâne cu un an înscrierea la grădiniţă a

copilului, pentru că nu mai sunt locuri disponibile va fi furios. La fel cel al
unui copil bolnav dar care nu poate fi văzut de medicul de familie,
supraaglomerat, decât cel mai devreme peste trei săptămâni. Ce să mai
vorbim despre tragedia familiei unei tinere suferinde de diabet care a decedat
la 27 de ani pentru că ambulanţa a ajuns abia după 4 ore, fiind supra-socilitată
de cei care au nevoie de asistenţă medicală, dar pe care medicul de familie
supraaglomerat nu-i poate vedea.

Toate sunt probleme reale şi concrete ale oamenilor reali şi concreţi

care trăiesc în Marea Britanie, probleme pe care politicienii au ales însă
să le ignore sau să le „rezolve” doar cu promisiuni niciodată onorate,
sau prin indicarea Uniunii ca vinovat.

Nu este deloc deci de mirare că până şi o treime dintre imigranţii naţionalizaţi

în Marea Britanie au votat pentru ieşirea din Uniunea Europeană, nu din egoism
faţă de cei asemeni lor care vor să trăiască în Regatul Unit, ci ca vot negativ
pentru problemele tot mai mari pe care guvernele succesive nu le rezolvă.
Grav este însă că nimeni nu a înţeles gravitatea consecinţelor acestui vot
negativ, ori faptul că acest vot negativ este mult mai mult decât o simplă
sancţionare electorală a eşecului politicienilor.

Jocul politicianist și dezastrul ce va să vină

În fapt referendumul din 23 iunie 2016 nu este
În fapt referendumul din 23 iunie 2016 nu este
primul referendum pentru Brexit din Marea
Britanie, ci al doilea. Primul a avut loc în 1975,
la doar doi ani de la aderarea Marii Britanii
la Comunitatea Economică Europeană,
precursoarea Uniunii Europene de astăzi. La
acea vreme a fost rândul Partidului Laburist
(social-democrat) să susţină că implementarea
regulilor Comunităţii Europene şi deschiderea
pieţei muncii pune în pericol locurile de muncă din Marea Britanie. Însă
referendumul din 1975 s-a soldat cu un solid 67% pentru rămânerea în
Comunitatea Europeană.

Ideea referendumului din 2016 a fost lansată de David Cameron, în campania

electorală pentru alegerile generale din mai 2015. Era în fapt un mesaj
populist într-o Mare Britanie frământată nu atât de efectele recentei
crize economice, cât mai ales de o criza propriului succes. Un calcul
cinic menit să captureze o felie din electoratul extremist al lui Nigel Farage de
la UKIP (United Kingdom Independence Party). Un mesaj care le-a adus
conservatorilor şi lui David Cameron o nesperată victorie, una neanticipată nici
de sondajele de opinie preliminare, institutele de profil britanice înregistrând
atunci un ruşinos eşec.

Ca toate mesajele populiste, mai ales într-o ţară cu politici tradiţionaliste, era
de aşteptat ca ideea referendumului pro-Brexit să piară în neant, numai că
David Cameron avea două probleme…

Pe deoparte City-ul londonez, inima financiară a Uniunii Europene, avea

o mare problemă cu reglementarea suplimentară introdusă după criză
de UE, mai ales la presiunea Germaniei. Pe de altă parte, după lunga
epocă Tony Blair, în care Marea Britanie a fost mai degrabă orientată pe
relaţia cu SUA, neglijând relaţia cu Uniunea Europeană, sentimentul
general era că liderii de facto ai UE au rămas doar Germania şi Franţa,
Marea Britanie pierzând acest statut şi poziţia de lider formal.

Soluţia pentru ambele probleme a părut a fi o negociere în forţă cu Uniunea

Europeană, iar amenințarea unui Brexit ar fi trebuit să ajute această negociere.
În afară de tema protejării sectorului financiar britanic, toate pretenţiile efective
în aşa-zisa negociere a Marii Britanii cu UE au fost complet lipsite şi de temei
şi de efect. Iar pentru ca negocierea Marii
Britanii cu Uniunea Europeană să fie fondată pe
o presiune reală, David Cameron şi Partidul
Conservator au continuat cu ideea acestui
referendum, probabil şi la gândul că
referendumul similar din 1975 a relevat o largă
majoritate pro-europeană a britanicilor.
Consecinţa imediată a acestei decizii a fost o
nefirească alianţă a Conservatorilor cu
extremiştii de la UKIP.

Calculul greşit al lui David Cameron şi al sectorului financiar britanic a

fost că nu au ţinut cont de dimensiunea reală a sentimentelor anti-UE
din Marea Britanie, dar mai ales de nemulţumirea generală a britanicilor
pentru faptul că problemele lor reale rămân etern nerezolvate.

Situaţia a scăpat treptat de sub control, partidul Conservator fragmentându-se

în 2015 între a susţine rămânerea sau plecarea din Uniunea Europeană. Cele
două facţiuni ale Partidului Conservator s-au trezit astfel aliate nu doar cu
extremiştii UKIP pentru Leave, dar şi cu eternii rivali socialişti din Partidul
Laburist pentru Remain.

Aşa se face că David Cameron era la finalul anului trecut sub presiunea
finalizării negocierilor cu Uniunea Europeană, pentru a putea începe campania
pentru rămânerea în UE. Căci nu ar fi putut începe o astfel de campanie înainte
de finalul negocierilor, întrucât altfel şi-ar fi sabotat propriul atu în negocierea cu
Uniunea Europeană: presiunea referendumului. Însă fapt este că nimeni şi
nimic, dincolo de propria ambiţie politică, nu îl obliga pe David Cameron să
organizeze referendumul pentru Brexit. Putea la fel de bine să renunţe la
organizarea lui oricând înainte de anunţarea datei oficiale a referendumului, la
finalul lui februarie 2016, după finalizarea negocierilor cu UE.

O ciudată turnură a fost şi aderarea lui Boris Johnson la tăbara Leave,

survenită tot abia la final de februarie 2016, după ce a purtat negocieri cu
ambele tabere, la umbra unui sondaj care arăta că peste 30% dintre britanici
vor ţine cont de poziţia lui în referendumul despre Brexit. Ciudat pentru că până
mai ieri îndrăgitul şi apreciatul primar al Londrei din ultimii opt ani, aflat la finalul
celui de-al doilea şi ultimul mandat al administraţiei capitalei britanice – în
Marea Britanie inclusiv numărul mandatelor de primari este limitat la două –
era în acelaşi timp principalul susţinător al lui David Cameron în Partidul
Conservator, cei doi fiind legaţi de o strânsă şi lungă prietenie, care i-a purtat
împreună din copilărie prin şcoli şi facultate. Prietenia şi tandemul lor în
interiorul Partidului Conservator erau atât de puternice încât au fost chiar
subiectul unui documentar artistic în 2009, intitulat „When Boris met
Dave”. Sigur, există explicaţia politică a faptului că „prietenul” Boris
urmărea încă de anul trecut ca la convenţia Partidului Conservator din
octombrie 2016 să îi ia locul de prim-ministru „prietenului” Dave. Iar
acest lucru i-ar fi fost imposibil din postura de susţinător al lui David Cameron.
Numai că Boris Johnson, din postura de Primar al Londrei ştia bine, aşa cum
studiile proprii administraţii au arătat-o chiar în 2016, că întreaga dezvoltare a
Londrei este direct dependentă de relaţia economică cu UE şi de afluxul de
imigranţi din şi din afara UE. Adică exact de lucrurile pe care susţinătorii
Brexitului le condamnă.

Sunt toate contradicţii greu de înţeles şi nu cred că simpla ambiţie politică de a

deveni Prim Ministru al Marii Britanii justifică poziţia iresponsabilă a lui Boris
Johnson faţă de metropola pe care a condus-o aproape un deceniu.

În fapt toţi susţinătorii Brexitului erau mai degrabă interesaţi de o

victorie, dar la limită a taberei Remain. Pentru Boris ar fi fost rezultatul
perefect, căci poziţia lui David Cameron era deja slăbită în interiorul partidului
şi chiar şi în cazul victoriei la referendum era aşteptată o schimbare a Prim
Ministrului la convenţia din toamnă, unde oricum Boris Johnson era favorit. În
schimb victoria îi strică total planurile, căci pe măsură ce efectele
economice se fac simţite asupra Marii Britanii, existând chiar
perspectiva reală a dezintegrării Regatului Unit prin desprinderea
Scoţiei şi Irlandei de Nord, ascensiunea lui la postul de Prim Ministru
este tot mai incertă, ca principal vinovat al dezastrului.

De altfel a treia zi după referendum, ca răspuns la presiunea Germaniei şi

Franţei pentru un „divorţ rapid”, Boris Johnson a declarat că nu e nici o grabă
ca Marea Britanie să iasă din Uniunea Europeană şi că totul se poate întâmpla
după schimbarea de Prim Ministru din octombrie. Acum câteva zile Brexitul
era imperios necesar, în opinia lui, pentru a salva cele 350 de milioane
de lire sterline pe care Marea Britanie le plăteşte săptămânal Uniunii
Europene. Şi cum de nu e nici o grabă când în urmă cu doar 72 de ore
era imperios ca Marea Britanie să-şi recâştige suveranitatea? E cumva
„independenţă cu appointment”, cum le place englezilor să se
organizeze?

Apoi de asemenea mediul financiar nu şi-a dorit defel un exit, ci doar o

negociere de forţă cu UE sub ameninţarea exit-ului pentru păstrarea libertăţilor
financiare britanice, la adăpost de regulile cerute de Germania. În schimb
Brexitul propriu-zis anulează tot acest avantaj, căci obligă marile bănci
să se mute în Franţa sau Germania, aşa cum au anunţat încă din această
primăvară, pentru a avea acces la piaţa UE. Dar asta le aduce fix sub
incidenţa regulilor UE de care au vrut să se ascundă.

Nu în ultimul rând, pentru Nigel Farage şi UKIP, o înfrângere la limită ar fi

Nu în ultimul rând, pentru Nigel Farage şi UKIP, o înfrângere la limită ar fi
însemnat o poziţionare în postura relaxată de lideri ai nemulţumiţilor, cu un
cuvânt de spus în guvernare, dar fără a fi nevoiţi să dea incomodele explicaţii
specifice celor aflaţi la putere. Ori victoria nu doar că-i pune să dea
socoteală pentru toate promisiunile aberante de până acum, imposibil
de onorat, dar transformă UKIP-ul din lider în ţinta nemulţumirilor celor
pe care i-au reprezentat până mai ieri. Iar poziţia nu le este deloc
confortabilă.

În chiar dimineaţa anunţării rezultatului

referendumului, Nigel Farage a fost întrebat
dacă victoria Leave înseamnă că de acum cele
350 de milioane de lire care reprezentau în
opinia lor contribuţia săptămânală a Marii
Britanii la bugetul Uniunii Europene (cifră
dovedită deja ca fiind falsă) va fi cu adevărat
direcţionată spre mult subfinanţatul NHS –
sistemul de sănătate de stat, aceasta fiind o
temă centrală a campaniei Leave. Răspunsul a fost năucitor, respectiv că nu
asta este problema – dar era cu 48 de ore înainte – că oricum nu a promis
asta şi că într-adevăr modul în care a fost pusă problema contribuţiei Marii
Britanii la bugetul UE a fost o greşeală a campaniei Leave.

Mai mult, pentru absolut toată lumea era şi este clar că un eventual exit
va duce la ruperea Marii Britanii, scoţienii şi nord-irlandezii fiind în mod
deschis dornici să rămână membri ai Uniunii Europene. Ori un astfel de
scenariu nu este dorit nici măcar de tabăra Leave. Toate acestea arată că
nimeni nu se aştepta la rezultat, ci doar sperau într-o victorie strânsă a
rămânerii în Uniunea Europeană.

Ceea ce toţi au ignorat însă a fost faptul că dincolo de jocurile politice şi de

politicianismul populist iresponsabil, de care nu e scutită nici măcar Marea
Britanie, problemele ţări sunt reale. Sigur nivelul de dezinformare sau de
neinformare a fost extrem de ridicat în campania pentru Brexit. În fapt
exploatarea nemulţumirilor şi miturile au bătut realitatea. În plină campanie
parlamentarul conservator Michael Cove a făcut senzaţie atunci când, fiind pus
de un moderator TV în faţa studiilor şi opiniilor experţilor care îi contraziceau
afirmaţiile pro-Brexit, a răbufnit: „Oamenii din această ţară s-au săturat să le
spună experţii ce e bine”. Într-o Mare Britanie în care opinia expertă contează
cel mai mult în luarea unei decizii, o astfel de afirmaţie a fost de-a dreptul
şocantă.

Trăgând linie şi adunând…

Tot Brexitul a fost un enorm bluf britanic, declanşat şi amplificat dintr-un
iresponsabil politicianism şi eşuat într-o mare problemă pentru întreaga
Europă. Despărţirea Marii Britanii de Uniunea Europeană nu va fi uşoară, căci
nu este vorba doar de rolul economic al Marii Britanii, ci şi de cel militar,
Regatul Unit având cea mai puternică armată din Uniunea Europeană,
care de la anul va fi dotată cu două super-portavioane nucleare, din
aceeaşi clasă cu cele mai mari portavioane americane. Iar flancul
european al NATO şi UE contau pe aceste două portavioane britanice.

Extrem de greu deci de spus direcţia în care vor evolua lucrurile, mai ales că
deja referendumul a produs probleme economice şi iritare în întreaga Uniune
Europeană. Marea Britanie este în mod evident surprinsă şi pare deja că
trage de timp în căutarea unei soluţii pentru a anula rezultatul
referendumului. Că va fi un alt referendum, ori că va fi o decizie a
Parlamentului împotriva rezultatului actualului referendum, care a fost doar
CONSULTATIV, nu executiv, cert este că toate opţiunile sunt deschise. Cu
siguranţă evoluţia va fi dinamică în următoarele săptămâni, căci mediul
economic al Uniunii Europene nu-şi permite incertitudinea a trei luni de
aşteptare.

Îmi este imposibil să-mi fac măcar mie o previziune despre care va fi
deznodământul. Sunt prea multe variabile şi incertitudini. Dar ceea ce este
clar, este că am asistat la o nouă şi tristă dovadă că eşecul politicienilor duce
la nemulţumire generală, pe care apoi populismul întotdeauna iresponsabil o
poate transforma în adevarate tragedii naţionale. Nimic nu ar fi mai tragic
pentru Marea Britanie decât să se dezintegreze şi Regatul Unit să fie redus
doar la Anglia şi Ţara Galilor, o țară fără prea mare importanță printre super-
statele ce fac jocurile internaționale.

This entry w as posted in Diverse. Bookmark the permalink.

Like Share 1.3K people like this. Be the first of your friends.

Comentarii prin facebook

11 Comments Sort by Oldest

Add a comment...

Carmen Cretu
Interesant! Multumesc.
Like · Reply · 2 · 11 hrs

Carmen Cretu
Interesant! Multumesc.
Like · Reply · 1 · 11 hrs

Gabriel Laurenţiu · Works at English Teacher

Salut, Mihai! Eu sunt primary teacher in Londra de 1 an, am ajuns sa
cunosc multe dedesubturi ale acestei tari si mi-am format o parere
(reala) foarte proasta despre oamenii astia. Eram convins ca vor vota
iesirea, am fost voluntar pentru 'Remain', chiar m-am inscris pentru a
vota prin posta dar am renuntat cu gandul ca ma vor prinde dupa ce
trimit scrisoarea si voi suporta consecintele. Mi-am conturat o singura
idee dupa discutii multe si lungi cu multi englezi, inclusiv cu unii care
faceau campanie pentru Leave (undeva prin Watford), spuneau ca
trebuie inchis Canalul Manecii si banii ce se duceau catre UE sa fie
folositi pentru astuparea gropilor din asfalt (si aveau pliante cu gropi
pozate). Incredibil. Un nivel mai scazut nu am vazut.
Ideea este: Englezii sunt prea IGNORANTI si AROGANTI ca sa vada
realitatea. Cand vor vedea ca ii va costa se vor trezi intr-o realitate
dureroasa. E posibil sa se sinucida multi cand vor afla ca-s enorm de
prosti.
Sau vor merge la pub ca sa-si dreaga self-esteem-ul.
UK a fost un CONTEXT, nimic mai mult. O gogoasa, dar in engleza,
deci mai fancy.
Multumesc pentru articol, nu am avut lamaie sa scriu si eu unul, al tau
e perfect real.
Like · Reply · 40 · 11 hrs

Florian Stelian · Manchester

Realitatea este ca acele gauri in asfalt exista. Realitatea este
ca ai nostrii copii au locuri in scolile lor, in spitatele lor, in
universitatile lor, realitatea este ca noi avem locuri de munca
in fabricile lor, realitatea este ca atunci cand ploua locurile de
joaca indoor sunt aglomerate si nu mai lasa pe nimeni sa intre.
Si multe altele. Sunt lucruri reale pe care ei le traiesc. De ce
spuneti ca nu sunt reale? Ei chiar au crezut ca pot face multe
lucruri cu acei bani cu care cotizau la UE. Chiar daca o mare
parte din acei bani se intorceau in tara si se asfaltau sosele de
ei, sau se construiau scoli, sau se plateau ajutoare sociale si
pana acum, politicienii din campania remain sau n-au reusit sa
spuna clar aceste lucruri, sau nu au putut sa le spuna.
Like · Reply · 1 · 9 hrs · Edited

Irinel Cozma · Profesor at Piatra Neamț

Florian Stelian omul nu spune ca aceste lucruri nu sunt reale (
 Florian Stelian omul nu spune ca aceste lucruri nu sunt reale (
peste tot exista probleme reale - ai vazut cum arata asfaltul in
Romania ?) ci ca englezii sunt pur si simplu IGNORANTI si cred
ca tot ce zboara se mananca.- ca de ex. ca UE si emigrantii
sunt vinovati de gaurile lor din astfalt...
Like · Reply · 9 · 6 hrs

Otto Waldmann · UNSW (The University of New South Wales)

Da asa trebuie musai sa fie, cine e de DITAMAI un an in
Anglea le stie mai bine cacine e acolosa sa zicem de 300 de
generatii si nu stie ei cu ce sa maninca fish & chips cum stie
omu nostru de Jud. Teleorman sau chiar Vaslui !!!
Like · Reply · 5 · 2 hrs

Show 2 more replies in this thread

Liviu Piuleac · Philadelphia

You could have proven your point with one or two paragraphs!!! No
matter what your point is. I think you love to hear yourself speak.
Like · Reply · 11 hrs

Micusan Bogdan · Universitatea Babes - Bolyai | Facultatea

de Drept
Autist
Like · Reply · 7 hrs

Lari Ungureanu · Bonn

Nu va inteleg, oameni buni!! Nu inteleg! De ce atat subiectivism, in tot
acest articol? De parca v-ar parea rau ca oamenii au votat asa!! Se
numeste ISTORIE!! E clar ca Holocaustul(nr. doar un exemplu) a fost
ingrozitor si nimeni nu l-ar fi dorit, dar si azi si peste trei sute de ani, va
reprezenta aceeasi istorie. Daca se dezbina Regatul, va ramane
consemnat in istorie! Daca nu, la fel! Orice actiune intreprinde omul, va
exista, fara dar si poate, o urmare! Care va dainui peste ani si despre
care vor citi si probabil isi vor pune intrebari generatiile ce vor veni.
ASA A FOST SA FIE!
Like · Reply · 1 · 10 hrs

Florian Stelian · Manchester

Ba din contra, eu nefericiti ii vad pe cei care au votat leave si
asta spune si articolul, ca de fapt ei nu-si doreau asta, ci erau
fericiti cu un scor bun, dar nu mai mare de 49%. Nu noua ne
pare rau, ci lor.
Like · Reply · 4 · 9 hrs

Daniel Ogoranu · Food and Beverage Supervisor at Doubletree by

Hilton London - Tower of London
Sunt in UK de 4 ani si cred ca asta e analiza perfecta a cea ce s a
intamplat.Felucitarile mele autorului acestei analize!
Like · Reply · 10 · 8 hrs

Pop Calin-Stefan · LiceulIndustrial George Baritiu-Cluj Napoca

...ce ne place sa ne dam cu parerea...mama-mama ! Dar sa mancam
rahat cu polonicul nu e prea frumos!!! Daca scrie mult nu inseamna ca
o face si bine ! Nu contest realitatea din UK, dar sa-ti dai cu parerea ca
iesirea lor din UE va afecta militar UE e o aberatie, neicusorule !
Alianta NATO functioneaza in continuare, independent de UE, iar UK
este un membru important . Hai sa mai gandim inainte de a scrie ceva,
mai ales in spatiul public. Tocmai ce am citit o "analiza" ce se vrea
"datatoare de lumina", deoarece, citez:"Până la această oră se vor fi
scris deja zeci de analize despre Brexit şi despre consecinţele lui, dar
cel mai probabil majoritatea se vor dovedi eronate. "-vorba autorului.
Scrie mult, dar nimic nou sub soare...aceste idei au fost deja analizate,
mr. "Diasporez"...! Cu unele aberatii pe ici pe colo...concluzia: "waste of
time" !
P.S.Cam prea multe "vorbe" si analize,pentru doar 10 luni de trai la
Londra .
Like · Reply · 3 hrs · Edited

Anca Medrea
Stefan, daca ai fi citit puțin mai mult ai fi știut ca UE are si o
componenta similară NATO, cea militara. Este precizata chiar
in tratatul de funcționare. Pe care, din păcate, UE nu a
exploatat o din cauza ca mate parte din tarile UE ( vorbesc de
cele mici, ca noi )sunt prea sărace sa contribuie financiar si la
o armata europeana. Deocamdată, toată Europa depinde
 o armata europeana. Deocamdată, toată Europa depinde
militar de resursele NATO, dar ar vrea sa facă pasi spre
realizarea propriilor resurse. Greu de făcut, dar nu imposibil in
următorii 20 de ani !:)) Contează ca Europa sa se dezvolte
economic si sa rămână unita.
Like · Reply · 7 · 2 hrs

Pablo Calina
Anca Medrea armata pentru ce?
Like · Reply · 1 hr

Anca Medrea
Pablo Calina, pentru propria apărare. De agresiunea
ruseasca, de agresiunea din Orientul Mijlociu. Citește politica
externa si vei vedea ca Europa este amenințata din afara.
Citește si vei vedea de ce.
Like · Reply · 2 · 1 hr

Show 1 more reply in this thread

Otto Waldmann · UNSW (The University of New South Wales)

In mare parte speculatii nefondate, iar comentariile relativ la dinamica
premergatoare zilei referendumului sint obsolete. UK este, de fapt,
foarte putin afectata in privinta relatiilor economice de tot genul cu
restul Europei. Nimeni implicat profitabil pe ambele parti ale Canalului
Minecii nu va abandona ce ii merge f. bine si modificari ale "exit"-ului se
vor face in aceea directie. Accesul la munca din partea restului
Europei, dar si a britanicilor in Europa va fi mult ma greu. Cam atit.
Coruptia ideologica la nivel de conducere EU este cauza principala si
nu vad pe NIMENI sa atace probl... See More
Like · Reply · 4 · 2 hrs

Ileana Gherghe · Universitatea Politehnica din Timisoara

Foarte interesant si la obiect. Felicitari!
Like · Reply · 42 mins

Florin Ionita · Works at Propriul angajat

O analiza foarte pertinenta. Felicitari!
Like · Reply · 34 mins

Load 1 more comment

Facebook Comments Plugin

45 răspunsuri la Londra, a doua zi după… Și 40 de ani înainte de

Brexit

Gogu Rădulescu
Iunie 27, 2016 la ora 10:53

Articolul este foarte CORECT, arată ce se întîmplă în această țară!

Nimeni nu își dorește cu adevărat Brexit-ul, în afara unor asistați social cretini,
ar însemna distrugerea Marii Britanii!
Scoția și Irlanda de Nord ar pleca, poate chiar cu scandal uriaș (mai ales
Irlanda de Nord) iar o țară care timp de cel puțin 100 de ani (între 1814 și
1914) a fost cea mai mare putere a lumii, s-ar putea trezi la nivelul Cehiei sau
Austriei!
Asta e, cînd recurgi la gloată, cînd ai o falie uriașă între Londra și restul țării!
Democrația (în sensul de putere a boborului) înseamnă eșec, pe termen lung:
polisurile grecești au fost urmate de imperiul lui Alexandru Macedon, Republica
Romană a fost înlocuită de imperiul cezarilor, orașele stat italiene au sfîrșit prin
a fi ocupate!
Un imperiu poate fi măreț, prosper, poate garanta anumite drepturi (la
libertatea personală etc.), poate asigura bunăstarea dar nu poate fi
democratic, în sensul că nea Gheorghe (George the Drinker, mă rog…) decide
el politica externă…
Dacă o face, iată rezultatele, imperiul se duce pe apa sîmbetei!
Răspunde

Robert Vaszi
Iunie 27, 2016 la ora 10:39
Iunie 27, 2016 la ora 10:39

Felicitari !!
Dle Mihai este cea mai buna analiza de pana acum.
Va multumesc !

Răspunde

dan
Iunie 27, 2016 la ora 10:31

englezii au sustinut sus si tare:ne-am luat tara inapoi.pfff,de la cine? cei care
au votat leave,au crezut ca nu va fi nici o schimbare pentru marea britanie,si
ca vor putea circula liberi in eu si nu se va schimba nimic.cand au realizat ce
au facut a fost prea tarziu.nigel farage din start este un bufon si xenofob pana
in maduva oaselor.ii cred pe britanici in ceea ce priveste emigratia.s-au saturat
si ei,dar asta e vina lui cameron care nu a resusit sa adopte legi anti
emigratie.acum marea britanie isi va negocia iesirea cat mai favorabil,in asa fel
incat sa nu aiba loc un declin economic si nici sa aiba nevoie de viza cand vin
in UE.daca in urmatoarea perioada vor incepe campanii de ura si xenofobie
impotriva romanilor,asta va arata clar adevarata fata a englezilor.daca isi
doresc eliminarea cat mai rapida a emigrantilor,atunci economia britanica va fi
in colaps.ce se va intampla daca peste 3 milioane de emigranti vor fi nevoiti sa
paraseasca marea britanie? casele englezilor vor fi bune de garaj,si o sa-si
plateasca ratele la casa din propriul buzunar.daca o zi emigrantii nu s-ar duce
la serviciu,cred ca englezii nu ar sti cum se mai spala vase si nici cum e viata la
o firma de curatenie.nu le duc grija englezilor,imi pasa de ceea ce va urma
pentru romani in urma acestui brexit.

Răspunde

Scuttle
Iunie 27, 2016 la ora 10:26

Bun articolul. Doua lucruri de adaugat:

1. UE a vrut sa interzica otelul din China datorita calitatii foarte slabe. S-a opus
in principal Marea Britanie (prin politicienii conservatori).
2. Cei care vroiau sa redirectioneze cele “350 milioane de lire” de la UE catre
NHS sunt exact cei care vrioiau sa privatizeze sistemul acum cateva luni si care
au investit in sisteme private de sanatate.

Răspunde

Luca Dezmir
Iunie 27, 2016 la ora 10:14

Cel mai bun articol de analiza despre Brexit, citit pana acum. Si am citit
cateva…

Răspunde

ciprian
Iunie 27, 2016 la ora 10:13

Sunt convins ca in cazul unui nou referendum 70% ar vota Remain si doar 30%
Leave. Abia acum au inteles cat de mult au de pierdut si cat de putin au de
castigat in cazul parasirii UE. Marea Britanie cu siguranta s-ar diviza si ar
ramane singuri.

Răspunde

m
Iunie 27, 2016 la ora 09:13

Cu exceptia unor(multi) bani facuti de unii(mai putintei, asa) si pierduti evident

de altii(mai multi si mai fraieri) pe bursa si pe lira,in rest nimic notabil, stam sa
comentam nimic in loc sa crestem productivitatea, singura care ne poate
scoate din foame
Pe termen scurt nu se intampla nimic cu Brexit, iar pe termen lung nu va fi
nimeni afectat Sunt doar motive pentru UE si pentru UK sa-si continue
planurile, acum mai usor de indeplinit primind combustie gratis de la panica
generala.

Răspunde
 m
Iunie 27, 2016 la ora 09:39

Bine, si jocul politic al lui Cameron care l-a electrocutat pe Boris Johnson,
dar tot nimic e .

Răspunde

Istorica
Iunie 27, 2016 la ora 08:35

Să nu uităm că politica externa a Angliei a fost perversa in ultimii 300 de an.

Când nu și-au mai putut duce-o în colonii, care între timp au devenit
independente, s-au îndreptat împotriva propriului popor. V-ați întrebat de ce
au fost acceptati așa târziu în CEE? Cat timp a fost președinte de Gaulle s-a
opus cu toate ca erau foarte apropiati când Franța a fost ocupată de nemți.
Concluzia e ca nu pot sta doua săbii în aceeași teaca. Francezii de voie, de
nevoie s-au aliat economic cu nemții când UK cocheta cu US. Așa că politicienii
englezi au făcut ce au invatat mai bine: intrigi si șantaje. Problema e ca nu i-a
mai băgat nimeni în seamă fiind chiar invitați să dea curs aberatiilor. Au
cacealmat si au eșuat.

Răspunde

sorin1
Iunie 27, 2016 la ora 05:42

Asta cu majoritatea leave este ca la noi cu “partidele istorice”. Atâta doar ca ei

nu au crezut ca au o majoritate ” leave “care sa iasă la vot . Asa e când
doarme rațiunea. Cunoaștem…

Clar ca nu se așteaptau la rezultat. Și dacă ai fi James bond nu îți ies toate din
prima. Noroc cu pragul de sus.

Răspunde

DAN
Iunie 27, 2016 la ora 04:57

BAIETI ANGLIA E PLINA DE GRASI SI LENESI CARE ASTEAPTA SA LI SE DEA

DE LA STAT ! AU IMPRESIA CA EMIGRANTII LE IAU LOCURILE DE MUNCA
DAR NU SE DUC SA CAUTE UNUL STAU ACASA PE BENEFICII PLATITE DE
MILIOANELE DE EMIGRANTI CARE MUNCESC …ASTA E REALITATEA ….
SUNT PESTE 12 MIL CARE PRIMESC BENEFICII IN ANGLIA …DE UNDE
ATATIA BANI SA DAI LA APROAPE 25% DIN POPULATIE ? OR SA MOARA DE
FOAME DACA IES DIN UE CA LE PLEACA FORTA DE MUNCA ( EMIGRANTII )
IAR EI OR SA CEARA IN CONTINUARE BENEFICII CA ASA TRAIESC DIN TATA
IN FIU DE GENERATII ( FOARTE MULTI ) ! EU SUNT SATUL DE LENEA LOR SI
DE IMPRESIILE CA SUNT MIEZUL EUROPEI …. EMIGRANTII VIN PENTRU CA
AU LOCURI DE MUNCA ..LOCURI CARE NU SUNT OCUPATE NICIODATA DE
ENGLEZI CA NU SE PRETEAZA EI LA ASEMENEA SERVICI ! SA FIE DE
CAPUL LOR DE PROSTI …O SSA SE DEA CU CAPUL DE ASFALT CAND V-
OR INCEPE PROBLEMELE ADEVARATE CU IESIREA DIN UE

Răspunde

Octavian
Iunie 27, 2016 la ora 02:46

Un articol foarte bun. Multumesc.

Răspunde

Mihai
Iunie 27, 2016 la ora 02:36

Marian.

La punctul 3… “Sa nu uitam ca UK, prin intermediul Commonwealth, are acces

imediat la piete mari de export.”
Anglia nu mai are nici un acces la Commonweath … nu ii mai intereseaza de
englezi si nici nu vor sa auda de ei. Coloniile au ajuns atat de puternice incat
Anglia are nevoie de ele si nu ele de Anglia.

Răspunde
Răspunde

tunelos
Iunie 27, 2016 la ora 08:11

Cred ca o eventuala iesire a UK din UE se va face cu conditii de acces la

piata libera UE, cu pastrarea contributiei UK la fondurile Comunitatii,
precum Norvegia astazi.

Populismul legat de scaderea productiei in domeniul metalurgic nu tine

cont ca reluarea productiei in UK nu se va putea face decat cu costuri
mari ce vor duce si la prabusirea altor sectoare din industrie, care nu vor
putea vinde datorita preturilor, decat poate in interiorul UK in
eventualitatea unui protectionism ce va duce la prabusire totala a
economiei.

Multi nu constientizeaza ca situatia scaderii productiei e datorata

globalizarii si nicidecum prezentei in UE a UK si de aia populismul a prins
si a condus la rezultatul 52% Leave.

Pacat ca nu-si dau seama ca UK a atras in principal forta de munca

pregatita si calificata din tari precum Romania si Polonia ce a condus la
dezvoltarea economiei.

Răspunde

tunelos
Iunie 27, 2016 la ora 08:14

Si nu in ultimul rand lipsa de angrenare a populatiei, si de raspuns de

la nivelul de sus al UE a creat premisele nemultumirilor si dorintei
iesirii din UE.
Summit peste summit fara rezultate si fara o unificare fiscala si reala
a pietei conduce usor usor la pierderea de teren a UE si in alte tari,
nu doar in UK.

Răspunde

Sil
Iunie 27, 2016 la ora 02:32

Concluzia este clara: nimeni nu isi dorea acest rezultat, iar acum ca s-a
intamplat nimeni nu stie cum sa il managerieze. Trist.

Răspunde

Marian
Iunie 27, 2016 la ora 01:53

Continuare
4. Poate scrieti un articol si despre istoria, structura, forma actuala si
functionarea UE. Vedeti dvs, UE este orice numai democratica nu, iar aceasta
realitate este inteleasa de britanicii in varsta, cei pe care s-au grabit mai ales
cei din presa noastra sa-i terfeleasca. Ei au cladit si trait o democratie
veritabila, nu au fost spalati pe creier de regimuri comunistesi presa de partid
si corporatista . Prin urmare ei au inteles caracterul profund nedemocratic al
UE.
Ca sa concluzionez: parerea mea este ca imigratia necontrolata si uriasa din
ultimii ani va distruge incet si sigur acest concept de uniune europeana.
Si inca ceva: observ ca in ultima vreme nationalistii sunt numiti extremisti,
xenofobi si netoleranti. Vreau sa spun ca nu e nimic rau in a fii nationalist,
dimpotriva. Xenofobia e in firea noastra ca oameni si tine de instinctul nostru
de autoconservare. Unii o avem in doze mai mari, altii mai mici, dar cert este ca
inhibarea ei nu e buna, produce frustrari si faciliteaza emergenta structurilor
teroriste si de crima organizata. Si, ca orice oala care fierbe, poate da in
clocot, cum am vazut deja in ultimele luni.
O seara buna

Răspunde

Marian
Iunie 27, 2016 la ora 01:36

Domnule Craciun,

Citesc cu placere articolele dvs. Si in general sunt de acord cu dvs. Dar nu si

acum. Am sa enumar cateva puncte:
acum. Am sa enumar cateva puncte:
1. Nigel Farage nu a facut parte din grupul de campanie “leave”, ci a avut
propria agenda in aceasta campanie. Prin urmare, nu e corect sa i se atribuie
lui toate argumentele taberei leave.
2. Imigratia: Farage a anticipat si a spus-o de multe ori ca aceasta va inclina
balanta si castiga referendumul pt leave. Cifrele vorbesc de la sine: inainte de
libera circulatie din UE Marea Britanie avea aprox 30000 de imigranti/an. Acum,
cum bine ati scris, cota e de 10 ori mai mare. Adevarul este ca e enorm, orice
tara din lumea asta s-ar stradui sa faca fata unui asemenea numar. Efectele
acestei migratii asupra societatii britanice e dezastruos, in primul rand datorita
segregarii diferitelor comunitati.
3. Ati spus bine, nimeni nu poate estima efectele economice asupra UK, dar
propaganda atat de agresiva a presei occidentale da de gandit. Eu vad
lucrurile cam asa: referwndumul este consultativ, nu e totul pierdut. Pornim
propaganda agresiva de iinspaimantare a populatiei ca sa intoarcem cumva
barca in port pt ca, daca ne uitam din nou la cifre, pe termen scurt si mediu cel
putin, UE este cea care pierde dpdv economic: UK are deficit comercial cu UE,
in special cu Germania. Prin urmare, este in interesul economic al UE ca UK sa
ramana si nu invers. Sa nu uitam ca UK, prin intermediul Commonwealth, are
acces imediat la piete mari de export.

Răspunde

Stelian F
Iunie 27, 2016 la ora 02:33

In afara de faptul ca Farage n-a facut campanie lentru leave, ceea ce nu

este adevarat, n-ati mai spus nimic despre afirmatiile cu care nu sunteti de
acord. Pai daca nici dvs nu puteti argumenta de ce nu sunteti de acord cu
cele spuse in acest articol, atunci cine sa va faca argumentatia?

Răspunde

Hash
Iunie 27, 2016 la ora 03:04

Ziceți bine cînd ziceți, despre imigranți, ”in primul rand datorita segregarii
diferitelor comunitati”.
Dintotdeauna am considerat că UE greșește teribil cu acea pretenție de
”respectare a minorităților” și am fost sigur că această măsură (foarte
onorabilă, în esență) va crea dificultăți uriașe pe termen mediu și lung. În
opinia mea, o rezolvare simplă și sigură ar fi integrarea forțată a
imigranților prin condiționarea acestora de a accepta obiceiurile locale
(tradiții, religie, limbă etc). Dacă te-ai dus la neamț, devino neamț, te-ai
dus la britanic, devii britanic și așa mai departe. Nu-ți place? Stai în țara ta
sau găsește una cu care ești mai compatibil. Sigur, prima generație nu
poate spera într-o metamorfoză perfectă însă, dacă măcar își dă silința, a
doua generație va fi în regulă.

Răspunde

Otto Waldmann
Iunie 27, 2016 la ora 10:09

Prea ” consultativ” nu a fost referendumul ca daca ar fi fost o mica

plimbare prin Hyde Park nu si-ar fi dat PM demisia !!
Nicaieri in sistemul politic Britanic nu va indraznii cineva sa ignore
referendumul. In Romania da, fara nici o problema.
Oricum analiza nu face NICI o referinta la cauza esentiala a iesirii, asta
fiind discrepantele uriase intre modul de functionare al UE la nivel
“parlamentar/executiv” si sistemul Britanic testat si confirmat de citeva
secole. Toti cei in favoarea “exit” au declarat asta incredibil de explicit, dar
speculantii de opinii, autorul prezent inclus, prefera sa ii ignore pretinzind
ca “stie ei mai bine”. Asa o fi. mai ales cind esti groaznic de pe din
afara…….

Răspunde

George
Iunie 27, 2016 la ora 00:59

O precizare. Anglia is permite sa traga de timp, Germania si Franta nu-si

permit. Asta e motivul pentru care Gremanii isi doresc o despartire rapida, in 3
luni economia Germaniei se duce la vale.

Răspunde
Răspunde

Sil
Iunie 27, 2016 la ora 02:22

Sa inteleg ca germania se grabeste sa scoata anglia din ue pt ca daca

anglia mai ramane in ue 3 luni economia germaniei se duce la vale? Pai
anglia e in ue de zeci de ani si nu s-a dus economia germaniei la vale.

Răspunde

alex
Iunie 27, 2016 la ora 00:53

superb! felicitari pentru concluzii

Răspunde

Stelian F
Iunie 27, 2016 la ora 00:53

O analiza buna a unei parti a realitatii britanice si europene. Partea care se

vede si pe care o putem cunoaste. O analiza care se citeste usor si pe
intelesul tuturor. Lucruri pe care cel putin cei din UK le cam stiu si le inteleg,
dar scrise foarte bine. Multumim.

Răspunde

Geo
Iunie 27, 2016 la ora 00:48

Si pana la urma UK urmeaza sa plece din UE, principalele motive pentru acest
vot sunt oprirea imigrantilor si englezi sa nu mai fie controlati de brussel. Si
daca tot te-ai integrat asa de mult ar trebui sa sti ca englezilor nu le place sa li
se spuna ce sa faca ,mai ales de cineva pe care ei nu l-au votat. Si tot asa de
bine ar trebui sa sti ca englezilor nu le plac statisticile si aici fac referire la
faptul ca se spune ca cei cu varste peste 50-60 au votat plecarea,ar trebui sa
sti ca votul este secret,deci nu au de unde sa stie cine si cu cine a votat. Si la
fel ca si in Romania tineri frumosi si liberi fac scandal, mai bine se prezentau la
vot.

Răspunde

Ina
Iunie 27, 2016 la ora 02:48

Votul in UK *NU* este secret. Pe fiecare ballot exista un numar, care este
asociat cu cel care voteaza. Daca cineva voteaza in locul tau, iar tu vii la
sectie mai tarziu si se constata greseala/frauda, votul deja exprimat se va
putea anula pe baza numarului de pe ballot. In acelasi timp, asta
inseamna ca modul in care a votat o persoana poate fi identificat. In plus,
votul nu este privat (i.e. Nu exista, ca in Romania, separeuri unde intrii sa
votezi).

Răspunde

Oana
Iunie 27, 2016 la ora 00:32

O analiza obiectiva excelenta! Este foarte adevărat ca nimeni nu se astepta la

acest rezultat și sunt prea putini din tabăra Leave care înțeleg cu adevărat
consecințele. Din nefericire în UK exista o adevărată manipulare în masa
declanșată de media și politicieni care distorsionează și exagerează realitatea,
și prea multi care sunt dispuși sa asimileze aceste informații fără sa o treacă
printr-un filtru critic din simplul motiv al lipsei de educație și al ignorantei.
Oricum, la finalul acestui circ britanicii își vor lua tara înapoi intr-adevar….ce o
sa mai rămână din ea!

Răspunde

aichimoaie ionut
Iunie 27, 2016 la ora 00:26

Referitor la ultima parte a articolului sa nu confundam NATO cu UE. UE nu are

armata. Angajamentele UK privind NATO sunt diferite față de cele asumate
pentru UE.

Răspunde

Sil
Iunie 27, 2016 la ora 02:26

A confundat oleaca lucrurile. Iesirea uk din ue nu are treaba cu partea

armata. Uk, ca si sua care nu e un ue, isi va respecta angajamentele nato,
si va pune la dispozitie armata in cazul agresiunii asupra nato.

Răspunde

Stelian F
Iunie 27, 2016 la ora 02:41

Ba nu cred ca a confundat lucrurile.

“Regatul Unit având cea mai puternică armată din Uniunea
Europeană”
Ce vi se pare ca a confundat aici? A spus exact ceea ce a spus, ca
dintre tarile din UE, UK are cea mai puternica armata. Cum sa spuna
ca Regatul Unit are cea mai puternica armata din NATO cand nu este
asa.
Exact cu aceasta puternica armata, care da este membra NATO, eu
cred ca va negocia cu UE…

Răspunde

Mihai Alexandru Craciun

Iunie 27, 2016 la ora 07:29

@Sil, UE are o politica de securitate colectiva. E drept ca ea se

suprapune cu politica NATO, dar e distincta de aceasta. Discutiile despre
infiintarea unei armate UE sunt extrem de avansate, dar si contradictorii in
acelasi timp. Marea Britanie ar fi urmat sa joace un rol major in infiintarea
acestei armate UE.

Dincolo de asta, cu sau fara armata UE, Marea Britanie este principalul
contributor european la securitatea Uniunii. Si asta va conta foarte mult in
negocierile care urmeaza.

Răspunde

ionut
Iunie 27, 2016 la ora 00:12

Foarte pertinent articolul .

Răspunde

Cosmin
Iunie 27, 2016 la ora 00:08

O analiza excelenta. Va sugerez sa o traduceti in engleza si sa o republicati.

Multe elemente prezentate aici nu au fost luate in calcul in alte analize.

Răspunde

Liviu
Iunie 26, 2016 la ora 23:55

Excelenta analiza a ceea ce s-a intamplat in Marea Britanie. Pe ma intereseaza

cu atat mai mult cu cat in prezent locuiesc acolo. Cred ca voi traduce aceasta
analiza in limba engleza, ca sa inteleaga si prietenii mei englezi ce s-a
intamplat defapt. Multumesc.

Răspunde

io
Iunie 26, 2016 la ora 23:36

Ar fi interesant ca aceasta analiza sa fie trimisa si unor publicatii din Marea

Ar fi interesant ca aceasta analiza sa fie trimisa si unor publicatii din Marea
Britanie, poate se indura careva sa o publice poate s-ar mai lumina si ei un pic.

Răspunde

Daci
Iunie 26, 2016 la ora 23:33

O relatare și o explicație mai exacta nu am citit pana acm,pe viitor aștept sa vi

cu noi informații.

Răspunde

Alexandru
Iunie 26, 2016 la ora 23:32

Acesta este un articol corect documentat si argumentat.

Multumesc pentru aceasta analiza!

Hai cu Biziday App

Răspunde

Aurora Dillon
Iunie 26, 2016 la ora 23:23

Pentru cineva care a trait doar putin timp in uk analiza e extrem de profunda si
dreapta. Mie mi-au trebuit douajde ani sa traiesc cu ei sa-i inteleg. Si totusi nu
ma consider integrata si ma bucur de privilegiul de observator. Cred ca am
facut bine sa-mi pastrez si pasaportul roman pentru ca eu prevad o desfiintare
a Regatului Unit. Ma intreb ce-o gandi “Her Royal Highness”

Răspunde

Sorin
Iunie 26, 2016 la ora 23:05

Multumesc,

Vine si explica foarte multe de ce UK a ajuns in ipostaza asta stupida in care se

vede clar pe fata “castigatorilor” ca au pierdut.
Am urmarit cu interes “motivele” pentru care UK a ajuns in ipostaza asta,
analiza ta a reusit sa ma lamureasca pe ce baza UK vine sa se voteze afara din
UE.

Răspunde

Laura
Iunie 26, 2016 la ora 22:48

O super analiza, sunt multe dintre argumnete pe care mi le-am imaginat si eu.
Multi au vorbit despre a Treia Revolutie Industraiala. sa nu uitam ca
tehnologizarea si privatizarea defectuaaa a Romaniei au avut acelasi efect in
Romania, generatia celor de 40-60 de ani este pusa pe tusa, doar ca de ei “au
grija” PSD-PNL sa fie indiferenti si lipsiti de energie ca sa le traga o palma in
ziua votului asa cum fac britanicii din aceeasi transa de varsta.

Răspunde

furtuna
Iunie 26, 2016 la ora 22:45

Ce faceti domnule Craciun, ati fugit in UK, nu mai Construim Romania?

Răspunde

Sil
Iunie 27, 2016 la ora 02:30

Pai cu brexitul asta s-a dus si el ca omu’ sa construiasca uk ca e mai mare

nevoie de el la englezi decat la romani

Răspunde

supică
 supică
Iunie 26, 2016 la ora 21:42

In cuvinte scurte..au dat cu mucii in fasole.

Răspunde

UnCritic
Iunie 26, 2016 la ora 21:10

mulțumim de analiză, dl. Crăciun. Mi s-a părut chiar mai pertinentă decât ce am
văzut zilele astea chiar pe saituri britanice.

Răspunde

Adaugă comentariul

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *

Adresa de email: *

Website

Comentariul*

1500 caractere rămase

Adaugă com entariul

Acasă DESPRE Ora de Biziday la Europa RSS RSS

Business FM articole comentarii
Copyright © BiziDay.ro 2009 - 2016. Toate drepturile rezervate
Găzduire w eb - ROHOST.COM | Dezvoltat de: 3Waves.ro