Legăturile primejdioase ale familiei Pandele

de Daniel Befu , 31 martie 2016 - stire actualizata la ora 17:20, 31 martie  2016 

Fiul lui Florentin Pandele, primarul din orașul Voluntari și soțul candidatei PSD la Primăria Capitalei, face afaceri cu
personaje suspectate a fi implicate într-o rețea de evaziune fiscală. România liberă are dovezi că unul din partenerii lui
Bogdan Pandele este reprezentantul unui cetățean chinez declarat ”indezirabil”, care a fost expulzat din România și are
interdicție de a păși pe sol românesc timp de zece ani, din ”considerente de securitate națională”.

Firma Activ Imobiliare SRL îi are co-asociați, din 2008, pe Bogdan Pandele, cel de-al doilea fiu al celebrului primar al
Voluntariului, și pe Mariana Grigore. Aceasta din urmă împarte același domiciliu din București cu doi sirieni, tată și fiu,
Jouma și Kheir Hanifi. Numele lui Kheir Hanifi apare într-un document intern atribuit fostei Gărzi Financiare, al cărui
conținut a fost dezvăluit în martie de România liberă. În respectivul act este menționată relația dintre Kheir Hanifi și
comisarul șef al Gărzii Financiare Ilfov Robert Rusu, cei doi fiind, conform documentului, coordonatorii unei rețele mafiote
care, cu ajutorul unor comisari corupți, a perceput ”taxe de protecție” comercianților străini care vând la negru în diverse
centre angro de la periferia Capitalei. “Pentru a evita plata TVA și a impozitului pe profitul rezultat din veniturile aferente
chiriilor pentru spațiile din complexul Smart Expo, Hanifi M Kheir schimbă firma care închiriază spațiile cu altă firmă nou
înființată, la interval de 2 luni, schimbând și contractele de închiriere pe noile firme. O parte din aceste societăți au fost
înființate de dl. Hanifi M Kheir pe numele fraților săi (Hanifi Jouma, Hanifi Zakaria, Hanifi Abdulrahman)”, se arată în
documentul intern al fostei Gărzi Financiare .

Legăturile fiului primarului Florentin Pandele cu familia de sirieni sunt atât directe, cât și indirecte. Pe de o parte, în Activ
Imobiliare, compania co-deținută de Bogdan Pandele, au intrat în 2014 Ionela Carmen Gherghi, președinta Consiliului
Județean al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din Ilfov, și Syma Comercial Park, a aceluași Jouma Hanifi. Iar Mariana
Grigore nu doar că locuiește la aceeași adresă cu sirienii amintiți, ci s-a și și asociat cu Jouma Hanifi în firmele DG Star
Consult și B&C International Securiti SRL.

Conexiunile continuă prin Smart Expo Construct, unde cei doi sirieni au avut-o parteneră, din nou, și pe Mariana Grigore.
Mai mult, fosta administratoare a firmei, Mihaela Elena Hagiu, apare ulterior ca administratoare a societăți deținute de
Bogdan Pandele. În plus, o a doua persoană care s-a succedat pe postul de administrator al Activ Imobiliare SRL, Lidia
Sandu, administrase anterior firma Feiyue Yamaya Impex SRL, a controversatului sirian Kheir Hanafi .

Chinezul indezirabil

Partenera de business a lui Pandele Jr., Mariana Grigore, apare ca asociată și în MK Rom Factor SRL, alături de Kheir
Hanifi și de cetățeanul chinezo-australian Zheng Siyong. Ultimul menționat reprezintă un caz special, fiind considerat
alături de alți trei conaționali un risc la adresa securității naționale a României. Astfel, conform unui comunicat al
Departamentul de Informații și Protecție Internă (DIPI) din 20 decembrie 2012, se menționează că Zheng Siyong împreună
cu Li Ning, Zheng You şi Zheng Shuliang au derulat operațiuni financiare ilegale prin intermediul a peste o mie de firme
paravan. Acuzele aduse acestora de serviciul de informații al Ministerului de Interne și confirmate de instanța
judecătorească sunt de o gravitate extremă. ”Potrivit informaţiilor obţinute în acest caz de DGIPI, cetăţenii chinezi au
constituit un grup organizat, cu preocupări circumscrise criminalităţii organizate, prezenţa acestora pe teritoriul ţării
facilitând demersurile pe linia generării unor circuite financiare ilegale autosustenabile, cu impact direct în planul
vulnerabilizării climatului de ordine publică şi a mediului de securitate intern. Mecanismul financiar ilegal creat de cei
patru cetăţeni chinezi, alcătuit din peste o mie de firme, a avut drept scop principal prejudicierea bugetului statului român,
prin operaţiuni de export cu mărfuri achiţizionate “la negru”, înregistrate prin mai multe societăţi comerciale, în scopul
recuperării taxei pe valoare adăugată, spălare de bani, operaţiuni de import cu eludarea taxelor vamale, externalizare
ilegală de fonduri, activităţi ce au fost derulate prin implicarea unor terţi. Coordonarea activităţilor ilegale la nivelul
Municipiului Bucureşti şi a altor judeţe era realizată de către membrii grupării cât şi de persoane interpuse, fiecare având
un rol bine determinat şi utilizând o gamă extrem de diversificată de metode, pentru îndeplinirea scopurilor propuse,
acţiuni care au avut ca efect imediat slăbirea încrederii şi siguranţei civice, prin folosirea unor acte de corupţie, violenţă,
şantaj, reuşind să prejudicieze bugetul consolidat al statului. Totodată, modalităţile folosite constau în importul de mărfuri
produse în China, folosindu-se cu precădere serviciile anumitor comisionari vamali şi cointeresarea materială a organelor
de control, cu scopul favorizării operaţiunilor de contrabandă, eludarea taxelor vamale şi a prevederilor legale cu privire la
drepturile de autor. Ulterior, sumele obţinute erau reinvestite, prin alte firme cu acţionariat chinez, pentru achiziţionarea
unor mărfuri de pe piaţa românească. Mai mult, cei patru au fost implicaţi în activităţi de culegere de informaţii pe teritoriul
României, în domeniul economic, context ce a favorizat constituirea şi consolidarea grupului infracţional”, se arată într-un
comunicat al DIPI din 2012.

Neîntrerupt în afaceri

Zheng Siyong și-a continuat pe mai departe afacerile, în ciuda deciziei de expulzare din România. De pildă, în cadrul MK
Rom Factor SRL, interesele sale au fost reprezentate în 2014 de Jouma Hanifi, în baza unui contract de mandat autentificat
de notarul Svetlana Criucova din Republica Moldova. Acesta este un indiciu că Zheng Siyong s-a dus în țara vecină, unde
are alte numeroase interese de afaceri, pentru că nu mai putea acționa în România. Dar, fix în aceeași perioadă în care
Jouma Hanifi reprezenta interesele chinezului expulzat din motive de siguranță națională, sirianul era partener de afaceri
și cu Bogdan Pandele, în Activ Imobiliare SRL.

Zheng Siyong l-a avut în 2007 asociat în MK Rom Factor SRL pe cel mai bogat chinez din România, Liu Ling Ying,
reprezentat prin mandatar, respectiv prin deținătorul complexului Comercial Dragonl Roșu, în tandem cu Nicolae Dumitru,
preşedintele departamentului pentru "Relaţia cu mediul de afaceri" al UNPR.

România liberă a solicitat primarului Florentin Pandele un punct de vedere privind asocierile fiului său. ”Eu sunt absolvent
al unor instituții militare, mă consider a fi un cunoscător al problemelor de securitate națională! Ca ofițer și apoi ca
comandant de navă mi-am servit poporul și țara cu foarte mult devotament. Același lucru îl voi face atât eu cât și familia
mea!!! Sunt și am fost un susținător înfocat al Pactului Nord Atlantic și al Uniunii Europene!”, ne-a declarat primarul din
Voluntari.

Oameni de afaceri tineri și de invidiat Activ Imobiliare SRL nu e unicul business al familiei Pandele. Deși tatăl e doar un
slujbaș al statului român, ales de cetățeni, copiii săi au prosperat enorm, fiind activi în special în domeniul imobilar. Prin
firma Omnix Club SRL, prima nevastă a primarului Florentin Pandele împreună cu fiii ei Bogdan și Ionuț Andrei Pandele au
construit în Voluntari două blocuri de șase etaje, cu câte trei scări și un total de 200 de apartamente, un supermarket, un
ballroom, un centru fitness și Spa.

Prin Avangarde Green Construct SRL (fostă Avantgard Dance Club), Bogdan Pandele împreună cu un asociat au ridicat 4
complexuri ce totalizează 75 de vile, tot în Voluntari. Reprezentant al firmei a fost o perioadă Arevik Rășică, fostă angajată
a unei companii de utilități din subordinea Primăriei Voluntari. Împreună cu soțui ei, Mihai Daniel Rășică, fost șef de
cabinet al primarului Florentin Pandele și fost prefect de Ilfov, aceasta a fost nașă a cuplului Florentin Pandele-Gabi Firea.

Cei doi frați Pandele, Andrei Ionuț și Bogdan, prin Alexcomtex SRL, cu domeniul principal de activitate acvacultura în ape
dulci, și-au deschis în 2009 trei puncte de lucru în comuna Dascălu, la ”Iazul Petrachioaia”, și în comuna Petrachioaia la
”Iazul Șurlari I” și ”Iazul Șurlari II”. Într-o postare pe facebook, preluată de tabloide, Florentin Pandele a pomenit cu
nostalgie momentul revederii cu iazul prunciei: ”Aici am învăţat să înot…”

Andrei Ionuț Pandele controlează și Constantin&Co Bijuterii SRL, firmă care în 2010-2011 a operat un magazin în zona
ultracentrală a Capitalei, pe Calea Victoriei la nr. 101. Ulterior și-a deschis un punct de lucru ”casă de amanet” în Voluntari.

Bogdan Pandele deține împreună cu un asociat și spălătoria auto Panoramic Wash SRL din centrul Voluntariului,
localizată în lateralul Primăriei, pe aceeași stradă.

În fine, cei doi frați au garantat credite bancar de peste jumătate de milion de euro cu veniturile obținute din contracte de
închiriere a unor spații din blocul de birouri de la adresa ”Bd. Voluntari nr. 57” către diverse societăți. Familia Pandele
acționează și ca filantropi. Andrei Ionuț Pandele, Bogdan Pandele și mama lor Adela Constantin au pus și bazele Fundației
Teatrul Dava. Organizația apare ca asociat unic în cadrul SC Teatrul Fabrica de Vise SRL, firmă care a lansat și o piesă de
teatru, intitulată ”Unicornul si Motanul de Alee".

Producător român de vaccinuri, expropriat pentru războiul cu Rusia

de Daniel Befu , 31 martie 2016 - stire actualizata la ora 17:22, 31 martie 2016

Fostul prefect de Ilfov a invocat pericolul rusesc atunci când a cerut anularea titlului de proprietate pe un teren al
companiei Romvac. În bătălie a intervenit și Consiliul Local Voluntari, care a rechiziționat peste 3.000 de metri pătrați.

Securitatea națională a României și umbra de război ce planează asupra țării, din cauza conflictului militar din Ucraina, au
fost motivele invocate în 2014 de prefectul județului Ilfov pentru a demara procedurile de expropriere a terenului unei
companii cu amplasament foarte bun, pe Șoseaua de Centură. Ulterior, respectivul prefect a dat dovadă de eroism suprem
și a plecat în misiune diplomatică, pentru a reprezenta patria mamă pe “teritoriul inamic”.

Deoarece prima tentativă de expropriere a eșuat, a fost nevoie de un al doilea asalt pentru confiscarea unui ”drum de
incintă”, orchestrat, de data aceasta, de autoritățile locale din Voluntari. Doar că unul dintre beneficiarii direcți ai efectelor
exproprierii de pe Șoseaua de Centură e fiul unui consilier local PSD, tatăl participând la ședința Consiliului Local care a
decis exproprierea ce-l avantaja pe fiu.
Scurtă istorie Romvac Company SA este cel mai mare producător de vaccinuri animale din România, fiind o societate
desprinsă din Institutul Pasteur, ulterior privatizată. De aproape jumătate de secol, își desfășoară activitatea pe Șoseaua
de Centură a Bucureștiului, fiind vecină cu  Fortul 6 Voluntari. Construcția militară cunoscută cu acest nume face parte din
inelul de fortificații conceput și proiectat pentru apărarea Capitalei, la cererea regelui Carol I, de către celebrul general
belgian Henri Alexis Brialmont, cel mai cunoscut și apreciat inginer militar al secolului al XIX-lea, care a proiectat
fortificații și pentru orașele Liege, Namur și Anvers. În 1956, terenul respectivului fort a fost transferat de la Ministerul
Forțelor Armate la Ministerul Comerțului Interior, care mai departe l-a dat în folosință unor societăți de stat. După
Revoluția din 1989, respectivele societăți de stat s-au privatizat și au primit dreptul de a deveni proprietare nu doar pe
clădirile în care-și desfășurau activitatea, ci și pe terenurile curților de incintă. Așa este și cazul Romvac .

”Bătălia de la Voluntari“În septembrie 2014, prefectul de Ilfov, Daniel Mihai Rășică, a chemat în judecată Romvac
Company, cerând anularea titlului de proprietate al producătorului de vaccinuri. Pentru a convinge instanța de necesitatea
exproprierii producătorului de vaccinuri animale de terenurile pe care-și desfășoară activitatea, Prefectura Ilfov a invocat
pregătirea pentru război, reprezentantul instituției precizând interesul prefectului de a intenta această acțiune, solicitând
să se aibă în vedere art.46. alin. 1 din Legea 477/2003 privind pregătirea economiei naționale și a teritoriului pentru
apărare, în care se menționează că prefectul asigură organizarea, coordonarea și conducerea activităților de pregătire a
economiei și a teritoriului pentru apărare în județ. Instanței i s-a explicat că Prefectura este interesată de ținerea evidenței
”obiectivelor de infrastructură teritoriala importante pentru sistemul national de aparare”

Argumentul esențial invocat a fost că terenurile Romvac Company se află pe amplasamentul unei părți a inelului de
fortificații al Capitalei construit în 1885-1899, inel menit să apere Bucureștiul în cazul unor eventuale atacuri inamice.
Prefectul Daniel Mihai Rășică a  făcut trimitere inclusiv la ”Legea pentru fortificarea Bucureștilor”, publicată în Monitorul
Oficial în 1886, care prevedea că ”fortificația Capitalei se declară de utilitate publică”, actul normativ nefiind modificat
ulterior, motiv pentru care întregul sistem de apărare a Capitalei, format din terenuri, forturi și baterii, ar face parte din
domeniul public al statului, inclusiv Fortul nr. 6 Voluntari, care se încadrează ca ”obiectiv de infrastructură teritorială
importantă pentru sistemul național de apărare” (vezi facsimil). 

Mai mult, Prefectura a subliniat și că Consiliul Suprem de Apărare a Țării a inclus în 2013 Fortul 6 Voluntari în ”Catalogul
cadru cu obiectivele de infrastructură teritorială importante pentru sistemul național de apărare”. Din aceste motive și
altele asemănătoare, prefectul a cerut reinterpretarea ”dreptului” Romvac asupra propriilor terenuri, motivând că, de fapt,
ele au fost doar în folosința companiei și că e firesc ca ”această stare de fapt să înceteze dacă interesul național o cere”.
Prefectul de Ilfov a invocat în final motivul motivelor: “Nu în ultimul rând, ținând cont și de evenimentele internaționale din
acest moment (v. situația din Ucraina), nimeni nu poate contesta importanța națională a lucrărilor de fortificații din jurul
Capitalei, care în caz de nevoie trebuie să corespundă nevoilor de apărare a țării”. FORTUL NR.6
Apărare în paragină

Cvasimajoritatea forturilor și bateriilor construite de regele Carol I în jurul Capitalei sunt în prezent într-o stare avansată de
degradare. Singura folosință a acestora poate fi mai degrabă una cultural-istorică, în cazul în care ar fi reabilitate și incluse
cumva în circuitul artistic. Din punct de vedere militar însă, salba de forturi ale lui Carol I nu constituie chiar cel mai
potrivit instrument de apărare în fața unei ipotetice invazii rusești, de pildă. La fel cum, dacă e să fim serioși,
”naționalizarea” celor 19 hectare ale curții de incintă a fermelor, halelor și birourilor producătorului de vaccinuri Romvac
de la intrarea în Voluntari n-ar putea în nici un fel frâna asaltul unei armate care deține aproape 8.000 de focoase nucleare.
De aceea e de presupus că în spatele încercării de alungare a celui mai mare producător de vaccinuri din România de pe
propriile terenuri se află alte interese, care apar ”pe timp de pace”.

Mai mult, atacul la Romvac a fost unul ”cu țintă”, dat fiind că pe amplasamentul Fortului 6 Voluntari funcționează în
prezent mai multe societăți comerciale, printre care un depozit de construcții, o benzinărie, o curte de incintă a firmei de
salubritate din Voluntari. De asemenea, câteva persoane fizice dețin loturi de teren în cadrul Fortului 6, fiind
împroprietărite chiar de autoritățile ilfovene, unele chiar în ultimii ani. Cu toate acestea, dintre toți ”ocupanții abuzivi ai
Fortului”, singurul ce s-a dorit a fi evacuat în contextul escaladării violențelor din Ucraina a fost Romvac. Și, culmea, deși
a fost dată în judecată de Prefectură, compania nici nu deține terenuri în cadrul fortului propriu-zis, ci în jurul acestuia,
spre deosebire de alți proprietari, care dețin fix terenul pe care se află fortul.    

Asaltul consilierilor locali, reușit

Romvac Company a câștigat în cele din urmă procesul cu Prefectura. Dar, câteva luni mai târziu, a intrat în scenă Consiliul
Local Voluntari, care a propus, la rându-i, exproprierea unei părți a terenurilor producătorului de vaccinuri. În septembrie
2015, consilierii locali au aprobat o hotărâre cu privire la aprobarea declanșării procedurilor de expropriere pentru cauza
de utilitate publică în vederea realizării obiectivului de interes local ”Reabilitare drum acces Romvac”. Cu alte cuvinte, s-a
decis ca firma să fie expropriată de propriul său drum de incintă pentru a i se renova drumul, aflat în stare bună.

Primăria Voluntari, condusă de Florentin Pandele, a generat documentația tehnică ce a stat la baza votului din CL, prin
care s-a decis exproprierea, și tot Primăria Voluntari a fost cea care s-a ocupat cu punerea în practică a hotărârii de
expropriere a drumului privat al Romvac.

Asta înseamnă că primarul Florentin Pandele și fostul prefect de Ilfov au avut aceeași frământare, ”exproprierea Romvac”,
manifestată în aproximativ aceeași perioadă, doar că motivele invocate au fost diferite: ”edificarea de ctitorii pașnice”
versus ”riscurile distrugătorului război”.

Interese personale

„România liberă“ a descoperit însă că unul din beneficiarii exproprierii ”drumului privat al Romvac” este Cristi Dumitru,
fratele directorului executiv adjunct al Primăriei Voluntari Adrian Dumitru și, totodată, fiul consilierului local PSD Emil -
Dumitru.

Problema lui Cristi Dumitru este că a cumpărat în 2014 o parcelă de teren în incinta fortului Voluntari de la un cetățean
care fusese pus în posesie de autoritățile ilfovene și nu are drum de acces. Așa că tatăl său, consilier local PSD, a încercat
să folosească drumul privat al Romvac Company SA ca să ajungă la pământul fiului său, însă nu a fost lăsat de
proprietarul de drept al șoselei de incintă.

Așa că tocmai în anul când fiul consilierului local și-a cumpărat terenul fără ieșire la stradă, prefectul de Ilfov a demarat -
procedurile de anulare a titlului de proprietate al Romvac, tentativă eșuată deoarece instanța nu i-a dat câștig de cauză. A
urmat un set de documente emise de diferite direcții din Primăria Voluntari, care justificau necesitatea exproprierii
drumului privat al Romvac, din motive de ”interes local”. În mod cert, consilierul PSD Emil Dumitru era direct interesat ca
acel drum de incintă să nu mai fie privat, pentru ca el să poată ajunge la proprietatea familiei, aspect confirmat chiar de
către politician.

Mai mult, în ședința Consiliului Local Voluntari în care s-a decis exproprierea ”drumului privat al Romvac”, consilierul PSD
a fost prezent și a votat pentru expropriere, deși decizia îl avantajează pe fiul său.

Într-un demers incognito al reporterului „România liberă“, Emil Dumitru a recunoscut că are interese directe legate de
respectivul lot.  “Acea parcelă este aur pentru mine”, a precizat consilierul local. ”Vreau să-mi parchez camioanele acolo”,
a precizat acesta, referindu-se la o firmă care operează mai multe autoutilitare folosite în construcții.

Membru PSD, Emil Dumitru este subalternul pe linie politică al familiei lui  Pandele. Al doilea fiu al consilierului local a fost
coleg în primărie cu Daniel Mihai Rășică, prefectul care a încercat să exproprieze fără succes Romvac în 2014.
La finalul zilei, cel mai mare producător de vaccinuri animale din România s-a trezit că accesul între diversele faze ale
fluxului de producție a vaccinurilor îi este secționat de această expropriere prin care i s-au luat 3.215 mp de drum. Deși
este vorba de o șosea din beton, într-o stare fizică foarte bună, Primăria Voluntari i-a oferit pentru terenul expropriat și
infrastructura rutieră luate la pachet suma de 14 euro/mp, adică cam cât costul betonului folosit. Asta în contextul în care
chiar consilierul local PSD Emil Dumitru a recunoscut, în dialogul incognito inițiat de reporterul „România liberă“, că acum
prețul cerut pe metrul pătrat e între 50 și 60 euro, în contextul în care vecinilor săi care sunt interesați să vândă bucăți din
incinta Fortulului 6 Voluntari nu li s-a adus încă la cunoștință că urmare a ”exproprierii” vor avea și drum de acces.

Primarul Florentin Pandele și consilierul local Emil Dumitru nu au trimis un punct de vedere legat oficial de exproprierea
Romvac. Daniel Mihai Rășică a răspuns că nu își mai amintește dacă a intentat procese și altor proprietari ai Fortului 6
Voluntari și că intenția sa a fost doar de a readuce în proprietatea statului respectivul teren.

Consul la ruși

Prefectul Daniel Mihai Rășică este, conform CV-ului său, “doctor în Ordine publică și securitate națională”, adică un
profesionist. Nu e de mirare că a fost numit prefect în aprilie 2014, la cererea vicepremierului responsabil cu securitatea
națională din Guvernul Ponta, generalul UNPR Gabi Oprea. Ulterior, în mai 2015, Daniel Rășică a fost trimis în prima linie a
frontului,  fiind numit consul general la Consulatul României de la Rostov pe Don, în Rusia. Adică fix în țara care a
provocat conflictul militar din Ucraina, invocat de fostul prefect când a cerut anularea titlului de proprietate al companiei
de vaccinuri animale Romvac.

Legături primejdioase

Fostul prefect Daniel Mihai Rășică a fost șeful de cabinet al primarului Voluntariului, Florentin Pandele. De asemenea,
împreună cu soția sa sunt nașii cuplului Gabriela Firea-Florentin Pandele și, mai mult, soția lui Rășică a fost parteneră de
afaceri cu Bogdan Pandele, fiul primarului din Voluntari. Mai mult, există și o afinitate ocupațională între Daniel Mihai
Rășică și Florentin Pandele, primarul Voluntariului. Primul e deținătorul unui singur doctorat în Siguranță Națională, în
timp ce al doilea are în palmares două titluri de doctor, unul în Ordine Publică și Siguranță Națională și celălalt în Științe
Militare.

Daniel Mihai Rășică acum consul general al României înRusia.    

 Traseism finanțat din bani publici
de Romulus Georgescu , 28 martie 2016 - stire actualizata la ora 18:44, 28 martie 2016  

Un recent raport al Expert Forum radiografiază modul în care au fost alocate 7,5 miliarde de lei către administrația locală,
în funcție de culoarea politică a primarilor. Documentul privește perioada iunie 2012-decembrie 2015, când, cu excepția a
două luni de zile, premier a fost Victor Ponta, iar principalii beneficiari au fost primarii PSD. Însă, practica este mai veche,  
Ponta nu este pionier la acest capitol.

Documentul menționat are câteva elemente care merită subliniate. În primul rând, cea mai mare parte a banilor dirijați
preferențial a fost alocată prin Programul Național de Dezvoltare Rurală. Acesta a fost derulat de Ministerul Dezvoltării,
condus în cea mai mare parte a perioadei de Liviu Dragnea, iar ulterior de Sevil Shhaideh, o apropiată a actualului lider al
PSD. Așa se și explică faptul că Dragnea a fost de acord ca PSD să piardă guvernarea, odată cu debarcarea lui Ponta în
noiembrie 2015, însă s-a luptat să îl plaseze în fruntea Ministerului Dezvoltării pe Vasile Dâncu, un apropiat al său.  

A doua sursă de finanțare este Fondul de Rezervă Bugetară. Potrivit legislației în vigoare,  Fondul de Rezervă se
repartizează ministerelor și gestionarilor bugetelor locale, pe bază de hotărâre de guvern, “pentru finanţarea unor
cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar”. Legea privind finanțele publice nu specifică
niciun fel de limită pentru aceste fonduri. Potrivit unui raport al Curții de Conturi,  cheltuielile din Fondul de Rezervă pe
anul 2014 (an cu alegeri prezidențiale) nu se încadrează în categoria urgente sau neprevăzute. Fondul de Rezervă a fost
majorat de 15 ori în 2014, de la 161.269.000 lei la 2.340.670.000 lei, prin două rectificări bugetare, iar destinația sumelor a
fost schimbată prin ordonanțe simple sau de urgență.

Autorii raportului Expert Forum au monitorizat și legătura dintre alocarea fondurilor și traseismul politic și au constatat că
banii de la buget au fost folosiți ca mijloc de atragere a primarilor migratori în 2014, an cu alegeri prezidențiale. Cu câteva
luni înainte de alegerile prezidențiale, Guvernul Ponta a emis o ordonanță de urgență prin care permitea traseismul aleșilor
locali, fără ca ei să își piardă mandatul, așa cum prevede statutul aleșilor locali. Potrivit documentului, din Fondul de
Rezervă, PSD a primit aproape 58% din suma totală atribuită direct către autoritățile locale prin hotărâri de guvern. Suma
este împărțită în 10% înainte de migrație, respectiv 47% după migrație. PNL urmează cu 26%, iar PDL cu 4%. UDMR
aproape și-a dublat încasările după octombrie 2014, deși numărul de primari nu s-a schimbat semnificativ.

Dacă discutăm de PNDL, PSD a primit 13,45% înainte de migrație, respectiv 52% după octombrie 2014 (când avea 51% din
totalul primăriilor), suma reprezentând 65,46% din totalul fondurilor date către autoritățile locale. PNL a primit în total
20,49%, dublându-și sumele primite după migrație, dar fiind dezavantajat, întrucât după octombrie 2014 avea aproape 30%
din primării.

Nu vorbim de cazuri izolate. Potrivit unul alt raport al Expert Forum, principalul câştigător de pe urma migraţiei politice a
fost PSD, racolând 436 dintre cei 552 de primari care și-au schimbat partidul. ALDE a ajuns de la zero la 34 de primari,  iar
UNPR a sărit de la 28 la 45 de primari. PNL a pierdut 265 de primari și a racolat 6, iar PDL a pierdut 224 și a primit unul.
Ordonanța de urgență a fost declarată neconstituțională de CCR, dar majoritatea PSD-UNPR-ALDE a refuzat să voteze
pierderea mandatelor de către traseiști.

Și aici apare marea inovație adusă de Victor Ponta și Liviu Dragnea. Și guvernele anterioare au alocat fondurile
preferențial, însă cei doi sunt primii dovediți cu cifre că au plătit bani de la buget pentru racolarea de primari, pe scară
industrială. Pe scurt, primarii și-au schimbat partidele, pe baza unei ordonanțe care a fost respinsă de către CCR, și au
primit bani pe baza unor acte normative în care Curtea de Conturi a găsit numeroase derapaje .
 Episodul XIV: Petre Ion, cel mai mare om de afaceri din România
de Daniel Befu , 24 martie 2016 - stire actualizata la ora 15:10, 24 martie 2016
 
 

 DESCHIDE GALERIA FOTO  

Este unul dintre cei mai spectaculoși români. Pe hârtie, a făcut afaceri cu toți puternicii zilei, de la familia Voiculescu la cea
a lui Dan Radu Rușanu, de la cuplul Cocoș-Udrea până la Sorin Ovidiu Vântu. Cu toate acestea, puțini știu cum arată acest
personaj și nici nu există o fotografie recentă și publică a sa.

„România liberă“ a dezvăluit în episodul al XIII-lea din serialul noastru despre lista incredibilă de legături în care este
implicat Petre Ion. Continuăm astăzi să vă prezentăm și celelalte firme în care apare acest bucureștean care, deși ar trebui
să fie milionar, locuiește în realitate modest, într-un apartament vechi din Drumul Taberei.

Petre Ion și oamenii de afaceri Mihai Cuptor și Alexandru Bittner, printre alții, apar ca asociați în Securent SA, firmă care a
trăit din contracte cu statul. Printre obiectivele aflate în paza acestei societăți s-a numărat Sidex Galați. Bucureșteanul fără
față l-a avut partener de afaceri inclusiv pe senatorul PDL-PSD Gabriel Mutu, parlamentarul fiind implicat în afaceri
imobiliare cu foste spații de la stat. Senatorul a făcut inițial parte din grupul de apropiați ai Elenei Udrea, prosperând din
afaceri ale personajelor din gruparea din care face parte și ex-soțul acesteia, Dorin Cocoș.

Locul în care se intersectează gruparea Cocoș-Bittner-Petrache cu Elan Schwarzenberg este o adresă cât se poate de
exactă: Bd. Ion Ionescu de la Brad nr. 53.

Vânzător a fost Gabriel Mutu și cumpărători apropriații primilor doi, care au folosit clădirea de la adresa respectivă ca
sediu pentru mai multe societăți avându-i acționari pe: Lucov Steluța, Nell Cobar Emil, Jianu Radu-Viorel, Ruianu Mircea,
Lucov Bogdan Ștefan și Ulrich Alin Gabriel și Petre Ion, desigur. Interesant că la această adresă a funcționat și Neocity
Group, companie condusă de Elan Schwarzenberg. Despre apropierea acestuia de gruparea de interese din care face
parte fostul soț al Elenei Udrea s-a speculat în trecut, însă singurul indiciu era dat de implicarea fostului primar de la
Sectorul 6, Cristian Poteraș (apropiat al Elenei Udrea), alături de Fabian Schwarzenberg (fratele lui Elan) într-o serie de
împroprietăriri ilegale și tranzacții dubioase cu terenuri din același sector, cu un prejudiciu estimat de procurorii DNA la 58
milioane de euro. De altfel, în acest dosar, Cristian Poteraș a și fost condamnat la 8 ani de închisoare.

Dar conexiunile sunt mai simple, deși la prima vedere par complicate. Sediul Silverado Com SRL, ulterior preluării de către
Petre Ion de la Dana Năstase și Sherry Bittner, a fost mutat la aceeași adresă cu L.C.A. SERVICE – S.R.L., prezentă la
rândul său în acționariatul Hotel Veneția S.A., care a împărțit același sediu cu Neocity Group. Amuzant e că una din firmele
pentru care avocatul Victor Ponta a prestat în noiembrie 2006 servicii avocațiale, Centrul de testare al forței de muncă S.A.,
avea în acționariat și o persoană juridică denumită Alfa Mac Grup SRL, cu sediul pe Bvd. Ion Ionescu de la Brad nr. 53 (din
acționariatul căreia a făcut parte în 2003 și Petre Ion, evident). Dorin Cocoș a fost asociat cu vechii săi prieteni Dan Besciu
și Sorin Vulpescu în firma “West Tour ’98 SRL“. Printre acționari s-a numărat desigur și… Petre Ion.

Important de precizat este că Dorin Cocoș și Dan Besciu au fost asociați și în Casa de Pensii Private Concordia Română și
în Grupul Român de Investiții .

Petre Ion apare și în această din urmă societate.

Petre Ion l-a avut partener și pe multimilionarul Ioan Niculaie, cei doi fiind implicați într-o tranzacție cu “Casa Țărănească“.
Dar, personajul nu a lipsit nici din firmele care au gravitat în jurul Loteriei Române, generând un imens scandal în presa
vremii.

Astfel, Petre Ion a fost acționar în “Lotrom“, unde a avut partener și societatea din Liechtenstein “Switel Corporation“, în
spatele căreia s-ar fi aflat George Copos (conform anchetelor din presa centrală). Fiindcă lumea politicii și a afacerilor cu
statul e mică, din Consiliul de Administrație al „Lotrom“ a făcut parte și fiul politicianului Oliviu Gherman, Mihai Liviu
Gherman.

Bucureșteanul fără chip l-a avut printre partenerii de afaceri atât pe celebrul Adrian Petrache (implicat în afaceri
controversate cu statul derulate în mandatul lui Adrian Năstase), cât și pe fiul său, deputatul Alin Petrache. Acesta a
recunoscut că este prieten cu Elena Udrea și Victor Ponta. Dar mai este și mâna dreaptă a lui Octavian Morariu la
Comitetul Olimpic Român (COR), fiind președinte al Federației Române de Rugby, iar după instalarea Guvernului Ponta I,
vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Sport și Tineret.

În ultimii 15 ani, Petre Ion apare în multe societăți alături de Alexandru Bittner, elemente care au fost prezentate de presă.
În ultimii ani însă, personajul a funcționat ca “împuternicit“ ori “reprezentant“ al lui Alexandru Bittner în afacerile
imobiliare și din Delta Dunării, cum ar fi de pildă Cherhana Jurilovca SRL, Piscicola Jurilovca SRL, Piscicola Tour AP
Lunca SRL, Piscicola Tour SRL, Intertrade Distribuție Produse Alimentare SRL, Gama Mac Grup SRL, Meșterii Brutari SRL
Jurilovca etc.

Înconjurat de avocate și notărițe

Bucureșteanul nostru e prezent în mai multe societăți care, în 2000-2004, când Adrian Năstase era stăpân peste Palatul
Victoria, au cumpărat pe nimic câteva vile de lux din patrimoniul Regiei Autonome – Administrația Patrimoniului
Protocolului de Stat (RA-APPS), localizate în cele mai exclusiviste zone, precum Predeal, Snagov, Primăverii (conform
relatărilor din investigațiile jurnalistice ale vremii). Adesea, în business-urile în care apare Petre Ion e prezentă și avocata
Marieta Anastasescu, care a fost implicată, conform presei, prin intermediul unui offshore al cărei reprezentant era, în
achiziția de la RA-APPS a unei vile din apropierea parcului Herăstrău și a alteia amplasată pe Bulevardul Carol din centrul
Bucureștiului, la preț de chilipir, doar 381 euro/mp. Anastasescu Marieta este atât de apropiată de Adrian Năstase, încât a
ajuns chiar să dețină un apartament fix în celebrul bloc din Zambaccian, unde locuiește familia fostului premier. Interesant
este că Petre Ion este cel care i-a luat locul Marietei Anastasescu ca reprezentant al firmelor londoneze cu acționariat
obscur Mel-wood&Partners LTD și Mastertrade Group LTD. Cele două entități juridice britanice sunt prezente în
acționariatul mai multor societăți românești care au pus mâna pe active valoroase ale statului român.

După aceeași rețetă, în multe din societățile în care e prezent Petre Ion găsim menționat și numele notarilor publici
Marilena Carmen Popa, Lidia Drăgan și Laura Badiu. Prima a fost condamnată pentru fals împreună cu fugarul Omar
Hayssam în dosarul “Foresta Nehoiu“. Aceasta a mai fost cercetată pentru fals alături de avocatul Doru Boștină. Celelalte
două notărițe apar și în tranzacțiile prin care controversatul Costică Costanda și-a însușit parcul Bordei, în compensare
pentru „Satul Francez“.

Modest. Proxi-ul perfect

Pe Petre Ion am avut uriașa surpriză să-l găsim locuind nu în Cotroceni sau Primăverii, după cum i-ar permite CV-ul de
afaceri, ci în Drumul Taberei, într-un bloc turn, într-un apartament pe care-l împarte împreună cu alte 4 persoane. Am sunat
la ușă, ne-a deschis o doamnă care ne-a confirmat că subiectul nostru locuiește acolo, doar că nu putea vorbi cu noi
fiindcă este „în cadă“. I-am comunicat doamnei că așteptăm oricât este nevoie, însă după ce l-a întrebat, femeia ne-a spus
că reciproca nu e valabilă din partea lui Petre Ion. „Vreți să vorbiți cu el sunați-l, la servici. Acolo e biroul lui. Sunați și
cereți cu domnul Petre Ion“. Am întrebat-o pe femeie de la ce firmă e numărul de telefon pe care mi l-a dat. Doamna a
pufnit în râs și a spus: „Nu mă întrebați pe mine. Acolo e biroul. Sunați acolo și vorbiți cu secretara“.

VIP-uri din categoria a II-a

Petre Ion l-a avut partener de afaceri și pe fostul ministru al administrației din guvernarea CDR Vlad Roșca, de la care a
cumpărat părțile sociale deținute în Scoica SRL. Pe demnitar l-am găsit ocupând și funcția de administrator al unei alte
firme deținute parțial de eternul Petre Ion, Ecofish SRL.

Bucureșteanul fără chip a fost partener în firma Agroindustriala Fântânele cu Gheorghe Boeru, personaj abonat la
contractele cu statul, atât prin intermediul Primăriei București, când primar era PDL-istul Adriean Videanu, dar și cu
Consiliul Județean Constanța, condus de PSD-istul Nicușor Constantinescu. Gheorghe Boeru este și unul dintre baronii
fondurilor europene, specializat pe training și consultanță, fiind agățat de DNA într-un dosar penal în care este inculpat și
cumnatul lui Victor Ponta, Iulian Herțanu. Petre Ion este asociat în mai multe firme cu un anume Marian Șișcă, pe care l-am
găsit inclusiv ca responsabil de punctul de lucru “Parcaj Subteran Intercontinental“ și l-am întâlnit în carne și oase în
Piața Floreasca, pe care aceeași grupare de interese a pus mâna pentru 20 de ani, cedând-o firmei Agro-Floreasca SRL.
Marian Șișcă este administratorul privat al pieței. AgroFloreasca SRL, s-a numit, până în 2001, ELITE CLUB IMPEX SRL și
a fost deținută de firmele TITCO S.A. și Royal House SRL. Denumirea primeia reprezintă abrevierea de la Taher Investment
And Tradind Company, un offshore panamez al lui Fathy Taher, fondat în 1984.

ELITE CLUB IMPEX SRL a câștigat contractul de administrare al Pieței Floreasca în 1999 și este parte dintr-o salbă de
patru contracte de înstrăinare a piețelor din Sectorul 1, celelalte trei ajungând sub controlul lui Omar Hayssam.

Acesta este ultimul episod din serialul Rl intitlulat Ascensiunea unui premier. Puteți citi mai jos
toate articolele:

Ascensiunea unui premier al României: Episodul I (text integral)

Episodul II: Victor Ponta, acționar la o echipă de fotbal cu acționariat controversat

Episodul III : Victor Ponta a lucrat ca avocat pentru familia Udrea-Cocoș

Episodul IV: Victor Ponta a obținut bani nemeritați „doar cu buletinul“

Episodul V: Victor Ponta a iertat Rompetrol de jumătate de miliard de dolari și a amânat majorarea
redevențelor Petrom

Episodul VI: Clienți ai firmei de contabilitate a familiei Ponta au folosit „rețeaua de exterminatori
de SRL-uri“
 
Episodul VII: Dans al pinguinului transpartinic cu nume grele din politică

Episodul VIII: Contract pe bani europeni de la Liviu Dragnea, cu o lună înainte ca Victor Ponta să
devină prim-ministru

Episodul IX: Victor Ponta și-a luat apartament de lux într-un cartier înțesat de interese politice

Episodul X: Mircea Cărtărescu a crescut lângă Moara Dâmbovița, demolată pentru cartierul politic
unde locuiește Ponta

Episodul XI: Grupul de interese care a pus mâna pe Piața Crângași

Episodul XII: Cine a sponsorizat Echipa de raliu a lui Ponta

Episodul XIII: Fabuloasa poveste a unui „off-shore uman“

BRUXELLISTAN, CAPITALA EURABIEI

Statul Islamic are capitala și cartierul general la Raqaa, în Siria. Și școlarii știu acum lucrul acesta. Cu excepția celor din
serviciile secrete europene, puțini știu însă că Statul Islamic are un cartier general și în Europa, la Bruxelles, în cartierul
Molenbeek, la nici doi kilometri de sediul Uniunii Europene. De aici au plecat cei 8 teroriști, care au ucis pe 13 noiembrie,
la Paris, 132 de oameni și aici s-a refugiat vestitul Salah Abdeslam – singurul  terorist care a scăpat.

De altfel, imediat dupa Bataclan, Sindicatul Polițiștilor Francezi (SPF) a pus degetul pe rană, cerând  ca Molenbeek să fie
plasat sub tutelă europeană, deoarece este, spunea comunicatul, “cartierul general al Statului Islamic în Uniunea
Europeană.” Constare corectă, dar propunerea nu constituia decât un paliativ, dacă nu era pusă sub supraveghere și
Belgia – țară care a furnizat, raportat la numărul populației, cel mai mare număr de jihadiști, Statului Islamic și Europei.
Însă a pune Belgia sub monitorizarea UE, în scopul eradicării terorismului islamic, este același lucru cu a pune o gașcă de
nebuni, for tutelar la un ospiciu.

Pentru că Belgia nu a făcut altceva de-a lungul timpului, decât să aplice cu consecvență politica UE în materie de imigrație
musulmană, multiculturalism și comunitarism etnic și religios. Imigrația masivă și necontrolată a fost promovată și
încurajată de sus, de la nivel guvernamental, Belgia cunoscând în ultimii 15 de ani un adevărat șoc imigrațional, social și
cultural, peste 1 milion de musulmani intrând într-o țară cu 10 milioane de locuitori. Așa se explică de ce, la ora actuală,
aproape jumătate din populația Bruxelles-ului este formată din musulmani. Regruparea familiilor (circa 50% din imigrație),
căsătoriile false, legalizarea clandestinilor, dobândirea cetățeniei pe baza unei simple dovezi de reședință, generozitatea
sistemului de ajutoare sociale (sute de jihadiști au continuat să beneficieze de ele, în timp ce ucideau în solda Statului
Islamic, în Siria și Irak !), au transformat cartierele Molenbeek, Forest, Schaerbeek, Jette, Ixeles, Saint Josse și Saint Gilles
în teritorii ale Islamului, care seamănă azi mai mult cu Kandahar sau Mogadiscio, decât cu niște localități europene.

Adevărate laboratoare, în care politica de ingineria socială promovată de socialiștii și ecologistii belgieni și-a definit utopia
și și-a proclamat falimentul. Ani de zile, politicienii, presa și intelectualitatea belgiană au cultivat mitul “traiului împreună”
și al “diversității multiculturale”, Bruxelles-ul și casbah-urile sale fiind evocate ca exemple de urmat, cu toate că puținele
voci raționale vorbeau despre “Mollahbeek” și calificau Bruxelles-ul drept un Waterloo al politicii de stânga.

Molenbeek – Saint- Jean l-a avut primar, timp de 20 de ani, pe socialistul Philippe Moureaux, timp în care și-a pierdut nu
numai numele incorect politic, “Saint Jean”, ci și pe toți locuitorii de origine belgiană. A devenit astfel o “no go zone”, un
pământ al islamului, populat în totalitate de magrebieni și turci – noul “proletariat” și electorat al lui Philippe Moreaux și al
Partidului Socialist. Vestit pentru inițierea și susținerea legii “contra rasismului și xenofobiei” (1981), lege adoptată în
perioada când era ministru al Justiției și reformelor instituționale, odată ajuns primar, Philippe Moreaux a finanțat
asociațiile musulmane și constructia de moschei (50 numai în Molenbeek), a pus la dispoziția școlilor coranice (madrassa)
locațiile publice și a promovat pe listele electorale ale socialiștilor atât predicatori ai islamului salafist, cât și oamenii de
încredere ai traficanților de droguri. Mohamed Abdeslam, fratele mai mare al lui Salah Abdeslam, s-a numărat printre
membri cabinetului său. Urmându-i exemplul, Partidul Socialist își editează azi manifestele electorale în urdu, arabă și
turca, iar la nivelul Bruxelles-ului peste jumătate din candidații săi sunt musulmani. În 2010, Moureaux a divorțat, iar în
2011, la 72 de ani, s-a căsătorit cu marocana Latifa Benaicha (35 de ani), o colaboratoare a ministrului bruxellez, Charles
Picque.

Așa a adevenit Molenbeek, dintr-o zonă urbană model, un cartier în intregime musulman, un fief al islamului radical și o
placă turnantă a traficului de droguri. Un Afganistan in miniatură. Sub conducerea socialiștilor și a ecologiștilor, celelalte
cartiere i-au urmat exemplul, în aplauzele unanime ale establishmentului politic și indiferența abulică a belgienilor. Totul s-
a întâmplat, repet, la câțiva pași de sediul Uniunii Europene, într-o țară ce a trimis-o în Parlamentul european pe Mahinur
Ozdemir, nu numai prima deputată europeană cu hijab, ci și o mare suporteră a dictatorului islamist, Recep Erdogan. O
țară al cărui ministru de interne a tratat plecarea jihadiștilor belgieni în Siria și Irak dintr-un unghi umanitar, prezentându-i
drept victime ale societății, când ei erau doar niște teroriști periculoși, și care a facilitat reîntoarcerea din Siria a unui
jihadist, pentru ca soția acestuia “să poată naște în condiții bune”! O țară ca un ospiciu.

În aceste condiții, era normal ca Bruxelles-ul – dopat fiind cu un drog letal, obținut prin sinteza dintre negarea realității și
multiculturalism – să “sărbătorească”, în genunchi, reîntoarcerea de la jihadul din Franța a fiului său iubit, Salah
Abdeslam. Zile întregi metroul nu a circulat, iar creșele, grădinițele, școlile și universitățile au rămas închise. La fel și
marile centre comerciale, sălile de sport, piscinele, sălile de cinema, teatrele și muzeele. Întâi s-a anulat meciul de fotbal
cu Spania, după aia etapa de campionat, iar când s-au anulat sărbătorile Crăciunului si ale Anului Nou, bruxelezii, care au
stat mult timp închiși în case, s-au gândit că se vor revanșa postind de Ramadan. S-au înregistrat pierderi economice
imposibil de calculat. Bruxelles-ul a fost umilit, dar era fericit: Islamul dobândise o mare victorie. De aia nu s-a înregistrat
nici cel mai mic semn de mânie sau de revoltă, iar sentimentul de indignare a lipsit cu desăvârșire. Chiar și atunci când
Salah Abdeslam a scăpat, iar, de urmărirea poliției, pentru ca aceasta nu are voie să facă percheziții în timpul nopții; nici
chiar atunci când este vorba de terorism!

Marți după amiază, în casbah-ul Forest din Bruxelles, o operațiune mixtă a polițistilor belgieni și francezi a fost
întampinată de gloanțele teroriștilor islamiști. Era a o suta operațiune de acest fel, din ultimele 4 luni. Patru politiști au fost
răniți ușor, iar islamistul algerian Mohamed Belkaid – aflat ilegal pe teritoriul Belgiei, dar condamnat pentru furt în 2014 – a
fost ucis de un lunetist. Alți doi teroriști au scăpat! S-au găsit arme, muniție și un steag al Statului Islamic lângă cadavrul
lui Mohamed Belkaid. Primul ministru, Charles Michel, a cerut miercuri belgienilor, deși nu era nevoie, “să-si pastreze
calmul și sângele rece”.

Vineri, după 126 de zile de urmărire, Salah Abdeslam a fost prins, după un puternic schimb de focuri, într-un apartament
dintr-un imobil situat chiar în mijlocul Molenbeek-ului – cartier în care a crescut și a locuit. La aflarea veștii capturării
eroului local, tineri musulmani, toți locuitori ai cartierului și adepți ai Statului Islamic, au atacat cu pietre forțele de poliție!

În condițiile în care Comisia Europeană, Angela Merkel, lideri europeni marcanți, precum și oligarhia media și patronală
sprijină necondiționat invazia imigrațională, considerând-o o șansă pentru Europa, deși aceasta a intrat sub tutela
Islamului, mulți europeni își manifestă ingrijorarea, neștiind ce le rezervă viitorul. Pentru cei curioși și nelămuriți, un
singur sfat: cine vrea să cunoască viitorul Europei, nu are decât să se uite atent la prezentul Bruxelles-ului.
SC REAL GRUP INVEST S.A.

Str.Progresului 134+138 sector 5 Bucureşti

Tel.021.411.77.20 E-mail office”realgrup.ro

Domnului administrator Dionisie Dumitru Alexei

Primind corespondenţa dvstră,forţată de a fi trimisă in urma discuţiei telefonce ce am avut-o

doamna Pîrvu Cristina,care a fost rugată clar si răspicat:"comunicaţi data..si nr . de inregistrare a
documentului trimis de dvstră la A.N.R.P.".

Ce a fost trimis azi,22 03.2016 catre noi prin adresa nr.3029/15.03.2016 pusă pe postă în data de
21.03.2016 !!!????) nu spune nimic si nu răspunde rugăminţii noastre!!! De ce???in condiţiile că ne-aţi
asigurat că veţi face……………...tot posibililul pentru a finaliza cu succes ???? dosarul.

După cum constatăm, succesul este tare departe de a fi obţinut,in condiţiile că ,contractul de prestări
servicii a fost semnat incă din anul 2008 sub nr.11717/30.10.2008.

Este revoltator ,inexplicabil ce se intampla.Este o bataie de joc.

Rog insistent sa raspundeti solicitarii mele transmisă pe format electronic in urma cu peste 5-6
saptamani

Deci nr.adresei/data prin care ati trimis la ANRP dosarul nostru, ca

Să vedem cum ne pozitionam fată de prevederile Legii nr.165/16.05.2013

Si va mai intreb ceva: de ce ati preluat acest dosar ????

Ne rezervam dreptul de a sesiza DNA-ul fata de starea de lucruri in care ne-ati adus.

P.S.. Cred ca REAL GRUP foloseste dosarul nostru în alte scopuri, ,,succesul ” pe care cei de la REAL îl
tot invocă - se lasă foarte mult așteptat, iar ceea ce au făcut în ultima perioadă NU este în interesul
nostru.
Ceea ce afirm eu are la bază următoarele argumente :

1.Nu exista baza legală să fim introdusi sub incidența legii 165/2013, deoarece Sentința nu prevede
intrarea sub această lege, litigiul din instanță s-a terminat până la intrarea în vigoare a acestei legi ;

2.Demersurile la Primăria Municipiului București au fost îngreunate din cauza REAL , existand
interese mascate vis-a-vis de ANRP, interese care nu sunt justificate în cauza noastră și ca ne
împiedică în procedura de recuperare a despăgubirilor ;

3. REAL nu susține corect procedura de recuperare a despăgubirilor impusă de instanță prin Sentința
Civilă, fiind " legați" de cei de REAL prin dispoziția instanței, iar cei de la REAL ne împiedică să intram
în drepturi.