,,Unul pentru toți, toți pentru unul”

A fost odată ca niciodată, o pădure mare, deasă, nu departe de orășelul

Sfântu Gheorghe și de satul nostru, Araci.

În fiecare anotimp, magia pădurii atrăgea copiii în excursii sau la picnic,

împreună cu doamnele, dar mai mereu uitau să strângă mizeria după ei.

În inima pădurii trăiau fericiți Bobiță și Buburuză, împreună cu prietenii lor

dragi. Într-o zi de toamnă, în liniștea pădurii se auzi un strigăt de ajutor dinspre lac:

Mama – Pește : - AJUTOR! AJUTOOOOR! Vă rog, să mă ajute cineva! Nu știu

ce se întâmplă cu puiuțul meu!

Auzind strigătul, cei doi prieteni au alergat pentru a vedea ce se întâmplă!

Era mama-pește, disperată că puiul ei se înneacă cu ceva.

Buburuză : - Bobiță, Bobiță, fugi repede și adu-l pe doctorul pădurii, domnul

Bufniță!

Bobiță: - Să-l aduc în brațe? Nuuuu, nu pot! Nu mă duc singur!

Buburuză : - Să-l chemi, nu să-l cari în spate!

Bobiță: Aaaaaaaa, da?

Și fugi repede spre copacul unde avea cabinetul doctorul Bufniță.

Bobiță : - Bufniță…..

Bufnița : - Adică:,, Bună ziua, domnule doctor Bufniță!”

Bobiță : - Da, da, cum zici….Hai să….

Bufniță : - Adică:,,Vă rog frumos să veniți să ne ajutați!”

Bobiță : - Ce?? Are ceva în guriță….cineva în apă….nu știu ce a mâncat!

Bufniță : - Of! Bobiță! Bobiță! Bine că nu ți-ai pierdut capul până acum! Arată-mi
drumul!
Bobiță : - Drumul?....Aaaaa da, drumul!!

Și așa pornesc împreună spre lac. Ajunși acolo, dr.Bufniță a descoperit un

pestișor care înghițise un ambalaj.

În sfârșit, dr.Bufniță a reușit să îl salveze pe pestișor, toată lumea fiind

fericită, dar fără să aibă timp să răsufle liniștit, dr.Bufniță aude alt strigăt de ajutor,
din parte cealaltă a pădurii.

Mama-Arici : - AJUTOR! Nu îmi găsesc puiuțul!

O mamă-arici își căuta speriată puiul de arici. Zile la rând, toate animalele
din pădure l-au cautat pe puiul de arici. În timp ce toată lumea scotocea pădurea,
Bobiță era foarte bucuros, jucându-se cu toată mizeria aruncată prin padure.

Deodată, zărind o cutie, Bobiță fuge și dă cu piciorul în ea, imaginându-și că

este o minge. Dinăuntru s-a auzit un țipăt puternic.

Țeposul : - AUUUU! Mă doare!

Bobiță : - Pe mine mă doare?

Țeposul : - AUUUU! Mă doare Bobiță!

Bobiță : - O minge care vorbește? De unde știi cum mă cheamă?

Țeposul : - Sunt eu, Țeposul! M-am blocat în cutie! Mi-e foame, mi-e sete! Vreau
la mama! Ajută-mă!

Bobiță : - OOOO, cât te-am căutat! Ce fericit sunt! Stai să le spune celorlalți!

Și bucuros, fugii la ceilalți, uitând de Țeposul. Pe drum, iar l-a apucat joaca,
fiind foarte fericit de lucrurile pe care le găsise în drumul lui. Ajuns la ceilalți,
văzându-i cum caută, și-a amintit de ce a venit.

Bobiță : - L-am găsit! L-am găsit!

Buburuză : - Pe cine ai găsit?

Bobiță : - Am găsit mingea!!!

Buburuză : - Vai, Bobiță! Tot la joacă ți-e gândul! Noi îl căutăm pe Țeposul!!
Bobiță : - Păi, pe el l-am găsit! El e în minge!

Mama-Arici : - Copilul meu , într-o minge? Vai de mine și de mine! Ce mă fac?

Mișcă?

Bobiță : - Da, i-am dat cu piciorul și a țipat!

Mama-Arici : - MI-AI LOVIT COPILUL?

Bobiță : - Nu copilul, mingea!

Buburuză : - Gata, hai să ne liniștim! Bobiță, arată-mi unde e Țeposul!

Bobiță : - Cine?

Buburuză : - MINGEA!!!!

După mai multe căutări, au ajuns la cutie. Toată lumea era fericită, Țeposul
era teafăr, doar cu o vânătaie de la șutul lui Bobiță! Seara, neavând somn,
Buburuza se tot gândea cum să rezolve problema mizeriei din pădure, pentru a-și
proteja prietenii.

A doua zi a făcut o ședință și i-a anunțat că, împreună cu Bobiță, o să

transforme casuța ei într-o fabrică de reciclare.

Buburuză: - Bună dimineața, dragilor! Ne-am adunat …

Bobiță: - Pot să fiu și eu dragul tău?

Buburuză: - Tu ești, Bobiță! Ne-am adunat aici pentru a vă spune ideea mea…

Bobiță: - Am și eu o idee! Dacă tot ne-am adunat aici, cine vrea să se joace?

Buburuză: - M-am gândit să fac împreună cu Bobiță o fabrică de reciclare.

Bobiță: - Ciclare? Ce joc e ăla, ciclare?

Buburuză: - RECICLARE, Bobiță! Aia înseamnă să folosești din nou ce a fost

aruncat!

Bobiță: - A, da? Și cu cine faci fabrica?

Buburuză: - Noi doi și dacă mai vrea cineva să ne ajute!

Bobiță: - Și adunăm totul de pe jos? Și eu cu ce mă mai joc?

Buburuză: - Astea nu sunt de jucat, sunt foarte periculoase. Ai văzut ce au pațit

prietenii noștri?

Bobiță: - Și în fabrică ne jucăm?

Buburuză: - Ne jucăm, construind!

Bobiță: - Dar eu nu știu să construiesc! Și cum?!

Buburuză: - O să selectăm mizeria în diferite recipiente.

Bobiță: - Sele…sece…se…ce?

Buburuză: - SELECTĂM! Înseamnă că le alegi!

Bobiță: - Ai mai zis un cuvânt….reci…rece…re..?

Buburuză: - RECIPIENT, Bobiță! Este o cutie în care punem mizeria. În cutia

galbenă o să punem hârtia și cartonul, în cutia albastră o să punem plasticul, iar în
cea neagră punem tot ce e din lemn aruncat!

Bobiță: - Și nu o sa fie plictisitor? Nu, mai bine, nu, nu, nu vreau! Adică albastru
cu lemn, negru, pentru că e culoarea mea preferată punem….mingea…și a mai
ramas ăla galben, acolo punem ÎNGHEȚATĂ PENTRU TOATĂ LUMEA! Cine
vrea înghețată?

Buburuză: - OOOOOO, Bobiță! Ia-te după mine: galben pentru carton și hartie,
albastru pentru plastic și negru pentru lemn aruncat! Mai dorește cineva să ne
ajute?

TOȚI: - Daaaaaa! S-o facem!!

Toată lumea a fost foarte bucuroasă că o să o ajute cu fabrica de reciclare,

numită : ,,Unul pentru toți, toți pentru unul”!