Comentariu literar “Mortea caprioarei” 2

Nicolae Labis a scris poezia adundu-si aminte de zilee grele de seceta se de foamete.
Aceste timpuri de dupa razboi si l-au inpirat pe autor de a scrie aceasta poezie.

In poezia “Moartea capriearei” putem intilni genul lyric, epic, dramatic. Genul epic il
vedem atunci cind tata isi ia copilul, arma si pleaca la vinatoare in muntii Carpati sa
gaseasca ceva de mincare. Copilul retraeste aceasta clipa, cind tata omoara caprioara.
Genul lyric il vad prin versul “frumoasa jertfa a paduii mele”. Genul dramatic il intilnim
atunci cind copilul nu se poate impaca ca pusca tatei va lua viata unei vietati. Moartea
caprioarei zguduie acest spatiu terestru, pasarea albastra zguduie printer ramuri.

Problema elucidate de autor este moarte, moartea caprioarei. Caprioara aici e ca o fiinta
de basm, ceva ce e in inchipuirea copilului batut de foame si de sete. Motivele prevazute
in aceasta poezie sunt motivul mortii, caprioarei, secetei, foametei, apei, focului, aerului,
pamintului, padurii. Tema transmisa de autor e ca chiar daca esti la un pas de moarte, nu
trebuie sa omori fiinta apropiata. Ca aici copilul o vede pe caprioara ca pe o fata, ca pe o
fiinta apropiata, adorabila.

In aceasta perioada scurta, inainte si dupa moartea caprioarei, eul lyric traeste niste
sentimente de jale, tristete, disperare, dezamagire. Copilul traia aceste sentimente din
cauza naturii, el simtea natura, simtea cum ea traeste, ca natura tot aceleas sentimente le
traia, aceleas sentimente ca a copilului. Aceasta inseamna ca copilul era foarte atras de
natura.

Ideea transmisa de autor este ca toti avem dreptul la viata, toti suntem egali in fata
naturii, ca fiecare din noi face parte din natura si nimeni nu ar trebui sa rupa o alta parte,
mai buna, sau mai rea a naturii.

In aceasta poezie am intilnit mijloace artistice ca: hiperbole “soarele s-a topit si a cazut
pe pamint, pe zare curgea singe”; metonimii: “setae a ucis orce boare de vint, danseaza
salbatice satanic jocuri”; metafore: “pe-o nara pusca tatei scoate fum, frumoasa jertfa a
padurii mele”; repetitii: “focuri, focuri”.

“Moartea caprioarei” este o replica la povestirea lui M.Sadoveanu “In padurea

Pestisorului”, fiindca la Nicolae Labis caprioara devine un symbol cu o incarcatura
semantic deosebita. Daca la M.Sadoaveanu caprioara ramine o delicata fiinta a naturii, la
N. Labis ea devine universal copilariei.

Aceasta poezie ne invata cum trebuie sa ne atasam de natura pentru a o intelege.