Lingvistică Generală

1. Relația dintre limbaj, limbă și vorbire.

Limbajul este o modalitate de comunicare între oameni prin intermediul mijloacelor
verbale (lingvistice), cât și al celor nonverbale și paravebale. Limbajul presupune o conjugare
dintre limbă și vorbire.
Sausseure precizează că studiul limbajului comportă două părți: una esențială, care are
drept obiect limba, care este socială în esența ei și independentă de individ; cealaltă,
secundară, are drept obiect partea individuală a limbajului, adică vorbirea, inclusiv
fonațiunea.

2. Disputa dintre anomaliști și analogiști în lingvistica antică

Disputa dintre aceștia se referă la anomalia limbajului, adică discrepanța dintre cuvinte și
lucruri, precum și fenomenele gramaticale, categorii de gândire. Există reguli (analogii) și
excepții ( anomalii) în gramatică. Disputa a contribuit la aprofundarea studiului limbii și la
dezvoltarea celro mai importante concepte de gramatică.

3. Ce este semnul lingvistic în concepția lui Ferdinand de Saussure?

Semnele lingvistice sunt unitățile fundamentale ale limbii. Conform concepției sale
psihologice despre limbă ca sistem, Sausseure precizează că semnul lingvistic nu unește un lucru
cu un nume, ci un concept cu o imagine acustică. Semnul este o entitate cu două fețe: fața
semnificantă și fața semnificată.

4. Care sunt metodele fundamentale de cercetare în lingvistică?

Metodele fundamentale sunt:
- Ipoteza (metodă caracteristică antichității eline)
- Metoda dialecticii
- Metoda inducției
- Metoda deducției
- Metoda logică
- Metoda experimentală
- Metoda comparative istorică
- Metode modern
- Metoda statistică
- Metoda analizei distribuționale
- Metoda analizei funcționale

5. Explicați în ce constă analiza în constituenți imediați. Exemplificați.

Metoda analizei în constituenţi imediaţi se prezintă ca o tehnică de abordare a structurilor
lingvistice prin care se încearcă să se evite insuficienţele analizei gramaticale de tip
tradiţional, bazată pe prezentarea opozitivă a „părţilor de vorbire” şi a „părţilor de
 propoziţie”, precum şi pe îmbinarea indistinctă a criteriului formal cu cel semantic. Pentru a
se obţine o descriere completă şi noncontradictorie a structurilor limbii, sunt propuse drept
concepte operaţionale noţiunile de constituient imediat, sintagmă și expansiune, cu ajutorul
cărora ar fi posibilă descompunerea corectă a oricărui enunţ lingvistic.
Exemplu: „Colegul meu Petronel a terminat de citit o carte foarte interesantă”.

6. Funcțiile limbii (după Roman Jakobson)

Acestea sunt în stânsă legătură cu elementele de situației de comunicare:
- emițător - funcția expresivă sau emotive
- receptor - funcția conativă sau persuasivă sau retorică
- mesaj - funcția poetică
- cod - funcția metalingvistică
- canal - funcția fatică
- referent - funcția referențială sau cognitive

7. Ce demonstrează următoarea schemă? (lat.) lactem --- lapte (rom.) --- latte (it.) --- lait
(fr.) --- leche (sp.)
Înrudirea limbilor pornind de la etimologia cuvântului.

8. Caracteristicile semnului lingvistic.

Semnul lingvistic are- caracter arbitrar, motivațional, linear , imutabil, mutabil.

9. Ce este norma lingvistică în concepția lui Eugeniu Coșeriu?

Reliefând limitele concepţiei despre limbaj a lui Ferdinand de Saussure, Eugeniu Coşeriu a
arătat că nu limba ca sistem este „măsura tuturor manifestărilor de limbaj”, ci vorbirea, limba
fiind în întregime conţinută în vorbire. Apoi, între sincronie şi diacronie nu există o separare
reală, deoarece, în vorbire, distincţia aceasta nu se poate face. Este o distincţie care se practică în
planul cercetării, şi nu se referă la limbă, ca obiect de studiu, ci la lingvistică. Sincronia şi
diacronia se întâlnesc, de fapt, în istorie. Acesta mai vorbește si despre despre creativitatea
limbii, despre alteritate, despre delimitareaîntre semnificaţie şi sens în opera literară.

10. Cum concepe gramatica generativ-transformațională (Noam Chomsky)) producerea

actului de comunicare lingvistică?
Gramatica transformațională este o teorie a gramaticii care explică construcțiile unui
limbaj prin transformări și structure de expresie.
Acest concept are ca principal obiectiv formularea unui set finit a regulilor de bază și de
transformare care explică modul în care vorbitorul nativ al unei limbi poate genera și înțelege
toate propozițiile sale gramaticale posibile, se concentrează mai ales pe sintaxă și nu
pe fonologie sau morfologie, așa cum o face structuralismul.
Fonetică și fonologie
 1. Evidențiați relațiile sunet - fonem și fonem - alofon.
Sunetul lingvistic poartă numele de fonem sau sunet tip. Fonemele au rolul de a difenția
între ele cuvintele și formele gramaticale ale aceluiași cuvânt. Așadar are o funcție
diferențiatoare.
Dacă sunetul tip este numit și fonem, totalitatea varietăților și a variantelor sale poartă
numele de alofone.
Sunetele realizează și reprezintă în mod material unitățile minimale ale unei scheme
fonologice purtătoare de informație.
Fonemele sunt unitățile minimale ale sistemului limbii. Acestea se caracterizează prin
trăsături distinctive a căror alterare sau modificare ar determina alterarea sau modificarea
sistemului limbii.

2. Ce sunt omografele și cum se diferențiază? Exemple.

Omografele sunt cuvinte care se scriu la fel dar se deosebesc în rostire prin accent.

Exemple:

- Acele fete foloseau acele pentru cusut.

- Bunicul își face două care ca să care fân cu ele.

3. Rezolvați omofoniile: /nați/, /vați/, /iați/.

Nați=na-ți

Vați= V-ați cunoscut în parc.

Iați= Voi i-ați luat pe ei la voi sau Ia-ți catrafusele și pleacă

4. Identificați fonemele care posedă următoarele trăsături distinctive:

- bilabială surdă: P
- posterioară închisă: U
- medială semideschisă
-africată dentală surdă: Ț
-apicală vibrantă.

5. Ce trăsături pertinente au următoarele vocale și consoane: e, î, u, ț, K, h ?

E – o vocală semideschisă, palatală
Î- o vocală semideschisă, cu locul articulării central, medial
U- vocală închisă, cu locul articulării posterior, velar
Ț- consoană africată surdă
K- consoană oclusivă, locul articulatiei palatal
H- consoană fricative, locul articulatiei glottal
 6. Ce valori fonetice are litera „e”? Exemplificați.

E- poate fi:

-vocală: se-ră.

-Semivocală: sea-ră.

-e cu valoarea lui i: ea, aceea.

- e cu valoarea diftongului ie: el, este.

7. Identificați consoanele din următoarele cuvinte:

-ceasornic, c, s, r, n, c

- coccis, c,c, s

-chicinetă, c, c, n, t

-toate, t, t

-încă, n, c

Ce fenomene suferă unele dintre ele? Suferă modificări datorită vocalelor.

8.Enunțați și exemplificați prin câte o regulă principiile ortografiei românești.

- Principiul fonologic

Principiul fonologic (fonetic) este fundamental și definește sistemul ortografic al limbii române
ca fiind fonologic (fonetic). Celelalte principii îl amendează sau completează pe acesta în aspecte
care țin mai mult de detaliu. Exemplu: cuiu/cui

-Principiul etimologic

Conform principiului etimologic sau tradițional-istoric în scrierea anumitor cuvinte este

abandonat principiul fonetic, iar ortografia este conformă cu tradiția istorică. Iești/ești.

Principiul morfologic

Principiul morfologic ține seama de structura morfologică a cuvintelor. Pentru a înțelege și aplica
acest principiu este necesară cunoașterea constituenților cuvântului discutat: radicalul, afixele
lexicale şi/sau gramaticale (prefixe, sufixe), desinenţe. Exemplu: ea/ia.

11. Despărțiți în silabe cuvintele: croat, târgșor, bojdeucă, subliniat, lingvist, cablu, absorbție,
stâlpnic. Ce reguli ați aplicat?
Cro-at, târg-șor, boj-deu-că, su-bli-ni-at, ling-vist, ca-blu, ab-sorb-ți-e, stâlp-nic.

Lexicologie
1. Explicați noțiunile: vocabular activ, vocabular pasiv, denotat, sens conotativ,
vocabular fundamental.

Prin Vocabularul activ întelegem toate cuvintele pe care un vorbitor le utilizează frecvent
în contextele de zi cu zi.

Prin vacabular pasiv întelegem cuvintele pe care vorbitorul le cunoaste sau le

rexcunoaște, dar care le folosește foarte rar sau deloc.

Denotat este un obiect denumit de un nume.

Sens conotativ –sens figurat al cuvintelor

Vocabular fundamental-reprezintă partea vocabularului formată din cuvintele absolut

necesare pentru a realiza comunicarea între oameni.

2. Ce presupune identificarea lexemului ca unitate lingvistică biplană?

3. Identificați familiile de cuvinte pentru termenii primari „școală”, „frumos”, „a crede”.

-școală, școlit, școlăreasă, școlar

-frumos, frumoasă, frumusețe,

-cred, credință, crezare, credulă

5. Repartiția diacronică, teritorială și culturală a cuvintelor (schematic)

6. Evidențiați omonimiile sufixale pentru: -aș, -iță, -oaie.

Pisică, pisoi, pisoiaș

Frizer, frizeriță

Greu, greoi, greoaie

7. Compuneți cuvinte cu următoarele elemente antepuse: bio-, hemo-, xeno- și postpuse:

-fag, -vor, -gen. Dați câte un sinonim pentru fiecare sau explicați-le perifrastic.
Biosferă
Hemoglobină
Xenofob
Esofag
Covor
 hidrogen

8. Identificați cuvintele cu sensuri figurate din următoarele exemple: Îmi port cu

mândrie aripile! aripile
Câte sticle a băut?; sticle
„Nerăbdător, bunicul pândise de la scară/ Berlina legănată prin lanuri de secară.”
(Ioan Pillat); Berlina legănată
„Înc-o gură și dispare./ Ca un stâlp eu stam în lună...” (Mihai Eminescu); stau în lună
„Ne-ajunge iataganul barbarei Semilune!” (Dimitrie Bolintineanu). Barabara
semiluna
9.