Anuar SKV 2013

SKV
Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor

Siebenbürgischer Karpatenverein
Fondat 1880
Anuar •
2012–2013 • Jahrbuch
EWV Europäische Wandervereinigung

ERA European Ramblers’ Association
FERP Fédération Européenne de la Randonnée Pédestre
Anuar
2012 – 2013
Jahrbuch
Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor

Siebenbürgischer Karpatenverein
Fondat 1880
Brașov 2013
Anuar 2012–2013 Jahrbuch, Brașov 2013
Acest anuar face parte din seria a II‑a editată începând din anul 2000
de Asociația SKV reînființată în 1996 în România, a colecției Jahrbuch
des Siebenbürgischen Karpatenverein, editată în perioada 1881–1944
la Sibiu. În paralel, colegii care continuă tradiția SKV organizați ca
Secțiunea Carpați în cadrul DAV – Clubul Alpin German – editează seria
a II‑a, continuată în Germania, începând din anul 1988, la München
Redacția: Marcel Șofariu
Autorii sunt răspunzători pentru conținutul materialelor prezentate.

Tipărit în România
Acest anuar a fost editat cu sprijinul Consiliului Județean Brașov.

Se distribuie gratuit.
Sumar / Inhalt
Cuvânt de salut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
Raport de activitate al asociației SKV pentru 2012 – 2013 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
Analiză, viziune și strategie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
Plan de acţiune SKV pentru 2013 – 2015 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
SKV – Felicitări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
SKV în acțiune – Parteneriate – Colaborări – Internațional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
Secția Carpați a Clubului Alpin German . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
Die Sektion Karpaten des DAV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
Parteneriate – Colaborări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
Internațional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
SKV în acțiune – Drumeții, ture, concursuri, călătorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
Tura aniversară 1893 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
Tabăra de vară SKV – Secțiunea Brașov 2012 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
Sommerlager des SKV – Sektion Kronstadt 2013 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
Tabăra de vară SKV 2013 – Secțiunea Brașov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
Der Feleac‑Berg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
Dealul Feleacului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
Profil Liviu Ghițoc – SKV Brașov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
Vârșeţ – gazda celei de a 44‑a Conferințe Anuale ERA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
Sankt‑Anna‑See Triathlon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
Triathlon Lacul Sfanta Ana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
Jurnal de tură: Transalpina – Parângul Mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
Wanderung von Reichesdorf nach Almen & Alma Vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
Drumeție din Riciș prin Nemșa și Moșna, către Alma Vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
Die Gabony‑Treppen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
Treptele Gabony . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
Păltiniș – Șaua Bătrâna pe drumul forestier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
Ture în cultură – 20 de zile în 56 de localități . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
Etna 2012 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
Tanzania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
O tură în Norvegia – mare și munte – ploaie și vânt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
SKV – Jahrbuch 2012–2013 3

SKV în acțiune – Educațional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
Prin drumeţie mai aproape de natură . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
Note de drumeţie – Excursie SKV cu elevi de la Liceul Honterus din Brașov . . . . . . . 90
Expediţia „PRONATURA 2013“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
SKV în acțiune – Spirit Civic – Ecologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
Let’s Do It, Romania! – 12 mai 2012 – Jurnal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
Stațiune sau parc eolian la Păltiniș? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
„Râurile de munte – ultima șansă“ – O campanie cu succes! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
SKV în acțiune – Proiecte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
Proiecte 2012 – 2013 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
SKV – Publicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
Oglinda activității Secțiunii Carpați din cadrul DAV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
O carte valoroasă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
Împliniri editoriale – 2013 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
„Școala altfel” în natură, cu valoroasele ei repere educaționale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
SKV – Istorie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
140 de ani SAV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
75 de ani de la inaugurarea cabanei SKV Curmătura din Piatra Craiului . . . . . . . . . . 107
Cuvântare la aniversarea cabanei Curmătura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
Emil von Bömches . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
Cabana secției SKV Sighișoara din Valea Sâmbetei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .117
Casa de adăpost SKV Parâng . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
Secțiunea Bistrița a SKV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
Dezvoltarea turismului în Munții Făgăraș prin sistemul de cabane SKV . . . . . . . . . . 123
Cabane SKV încă existente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
Recomandări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
O zi de drumeție = o săptămână de sănătate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
Recomandări pentru organizarea excursiilor, taberelor și a expediţiilor montane . . 134
Zehn Tipps von Salvamont . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
Zece sfaturi Salvamont . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
Activități 2012 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
Activități 2013 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
Organigrama Asociației SKV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
4 SKV – Anuar 2012–2013

Dragi prieteni, membri sau
cititori ai acestor rânduri
Thomas Luczay – Președintele SKV
Ultimii doi ani din viața Asociaței noastre au fost bogați în evenimente și întâm‑
plări. Pentru cei care vor fi participat la diferite activități, paginile următoare vor
contribui la împrospătarea amintirilor, în timp ce pentru cei care din pricina altor
diferite obligații, nu au avut răgazul de a se implica, acestea vor putea fi un stimulent
pentru a găsi în viitor cele mai potrivite modalități de a lua parte mai activ la dezvol‑
tarea Asociației noastre.
Unele dintre proiectele începute în anii anteriori încep să se contureze și vor fi cu
siguranță continuate până vor ajunge la finalul pe care îl scontăm cu toții.
Unele sau altele dintre obiectivele noastre sunt încă departe de a fi atinse, în cea
mai mare parte din cauza greutăților financiare cu care ne confruntăm.
Strădania unora dintre noi de a realiza un număr mare de proiecte în același
timp ar necesita ca și alți membri, în special din rândul tinerei generații, să ia parte
mai implicați și activ, contribuind astfel la recâștigarea faimei pe care a avut‑o odini‑
oară Asociația noastră.
SKV a fost, este și va rămâne o Asociației deschisă.
Toți iubitorii de natură și de drumeție vor putea să ni se alăture, indiferent de
naționalitate, limbă sau religie și să devină membri.
Ne vom strădui în continuare să cultivăm bunele vechi tradiții, folosirea limbii
germane și să fim receptivi la noutăți, lucru care poate fi remarcat în cuprinsul aces‑
tui anuar, parțial bilingv.
Adresez mulțumiri pentru susținerea pe care am primit‑o din partea Consiliului
Județean Brașov și Primăriei Sibiu, din partea FDG Transilvania, DAV/Clubul Alpin
German‑Secțiunea Carpați și Asociației Europene ERA. Multumesc de asemenea lui
Rolf Truetsch pentru interesul cu care se ocupă de cabană, lui Marcel Șofariu pentru
contribuția la dezvoltarea Asociației și lui Peter Scântei pentru angajamentul său în
legătură cu patrimoniul istoric al SKV.
Mulțumesc și tututror celor care au sprijinit SKV, în măsură mai mare sau mai
mică, concret sau cu sfaturi, după posibilități.

Thomas Luczay Marcel Șofariu Christel Berbec Marius Miclea
Președinte Director executiv Vicepreședinte Vicepreședinte
Vlad Preca
Trezorier
6 SKV – Anuar 2012–2013

Liebe Mitglieder,
Freunde und Leser
Thomas Luczay – Vorsitzender des SKV
In den vergangenen zwei Jahren ist in unserem Verein vieles geschehen.
Für die, die an den verschiedenen Aktivitaten teilgenommen haben wird es auf
den folgenden Seiten zu einer Auffrischung der Erlebnisse beitragen und für diejeni‑
gen welche, aus verschiedenen anderswartigen Beschäftigungen die Zeit nicht ausge‑
reicht hat mitzuwirken, wird es vielleicht ein Ansporn sein sich mehr in das Formen
und Gedeihen unseres Vereines anzuschliessen.
Manche von den in früheren Jahren angefangene Projekte beginnen Kontur an‑
zunehmen und werden sicherlich weitergeführt um an das von uns allen erhofften
Ziel zu gelangen.
Manch ein oder anderer Wunsch ist leider, meist aus finanziellen Schwierigkei‑
ten, noch aufs Eis gelegt jedoch nicht abgeschrieben.
Die Bemühungen vieler Mitglieder die Vielzahl der Vorhaben zu realisieren, sol‑
len auch andere Mitglieder, besonders aus den Reihen der jungen Generation, dazu
verleiten sich vermehrt dafür Einzusetzen und aktiv Teilzunehmen um unseren Ver‑
ein zu helfen den Glanz der früheren Jahre wieder zu erlangen.
Der SKV war, ist und wird auch weiterhin ein offener Verein bleiben.
Alle Naturliebhaber und Wanderfreunde können bei uns, unabhängig von Natio‑
nalität, Sprache oder Religion, Mitglied werden.
Wir werden aber bestrebt sein im Verein die deutsche Sprache zu pflegen und aus
diesem Grund erscheint dieses Jahrbuch zweisprachig.
Mein allererster Dank, für die uns gewahrleistete Unterstuetzung und Beistand
in verschiedenen Angelegenheiten, gilt dem DDF Transsilvanien, dem Kreisrat Kron‑
stadt, der Stadtverwaltung Hermannstadt, der DAV‑Sektion Kronstadt, der Europa‑
eischen Wander Vereinigung, Rolf Truetsch für seinen löblichen Einsatz um die Iu‑
lius Römer Hütte, Marcel Sofariu für seinen unermüdlichen Einsatz zum Wohle des
Vereins und Peter Scântei welcher massgeblich am Erhalt des historischen Erbe des
Vereines beigetragen hat.
Danke auch an alle anderen die je nach Möglichkeit im großen und kleinem Mas‑
se dem SKV in Rat und Tat beigestanden haben.

Raport de activitate al asociației
SKV pentru 2012 – 2013
În ultimii doi ani Asociația a realizat sau s‑a implicat în numeroase acțiuni și
proiecte, în spiritul Statutului și punând în practică Planul de Acțiune al SKV în vi‑
goare pentru perioada 2012 – 2015.
Adunarea Generală a Asociației a avut loc la Brașov în 28.04.2012, ocazie cu care
a fost aleasă noua echipă de conducere, a fost aprobat programul de acțiuni pentru
perioada 2012 – 2015, a fost hotărâtă botezarea cabanei Curmătura cu numele Emil
von Bömches și a fost validat Parteneriatul dintre SKV și Secțiunea Karpaten din
DAV – asociația soră din Germania.
În luna august 2012 Asociația a inițiat sărbătorirea a 75 de ani de la darea în
funcțiune a Cabanei SKV de la Curmătura. Cu acest prilej, zeci de membri SKV au
participat la o excursie la cabană, unde s‑a citit în fața unui public foarte numeros, un
scurt istoric al cabanei și a fost adus un omagiu lui Emil von Bömches – fostul direc‑
tor executiv al SKV și cel care a coordonat construcția cabanei.
Asociația a inițiat la Brașov un program de excursii cu elevii, după modelul
Secțiunii Sibiu, ghizi fiind membrii SKV.
În luna august 2012 SKV a depus un proiect pentru o finanțare elvețiană, în ve‑
derea refacerii potecilor din Postăvaru și colectarea datelor pentru definirea traseului
românesc a drumului pedestru european E3 pe zona Postăvaru – Piatra Craiului și
Munții Făgărașului.
În perioada 13 – 16.09.2012, asociația a fost prezentă la Conferința Anuală ERA
din Norvegia, prin directorul executiv, unde a depus candidatura SKV și a Brașovului,
însoțită de o scrisoare de sprijin din partea Primăriei Brașov, pentru organizarea
uneia din următoarele Conferințe Anuale. Cererea a fost discutată favorabil și a pri‑
mit aprobarea Prezidiului ERA.
În timpul Conferinței Anuale din Norvegia, în cadrul ERA a fost înființată o gru‑
pă de lucru care elaborează proiectele asociației europene, grupă din care fac parte
cei doi vicepresedinți ERA, doi experți în infrastructură și directorul executiv SKV,
Marcel Șofariu.
Reprezentantul SKV a participat la prima reuniune a grupei de lucru ERA, la Pra‑
ga, în perioada 30.10 – 01.11.2012. Conform uzanțelor, munca este voluntară iar chel‑
tuielile de deplasare au fost acoperite de către asociația europeană.
În data de 19 februarie Asociația a depus un proiect de finanțare pentru un pro‑
gram de excursii cu elevii în Masivul Postăvaru pe traseul tematic realizat de SKV în
parteneriat cu AER – Asociația de Ecoturism din România în 2011 pe aceeași linie
de finanțare. La sugestia Asociației și Secțiunea Sibiu a depus un proiect asemănător
pentru un obiectiv de la poalele munților Făgăraș. În total au fost depuse 81 de pro‑
iecte din care au fost acceptate 24. Proiectele depuse de noi nu au primit finanțare.
8 SKV – Anuar 2012–2013
Raport de activitate al asociației SKV pentru 2012 – 2013
SKV a înaintat un protest scris Ministerului Mediului și Ministerului Turismu‑

lui în legătură cu intenția de construire a unui parc eolian imens în zona Păltiniș,
care ar afecta iremediabil turismul din zonă.
În perioada 22 – 23 februarie 2013 SKV a inițiat o acțiune sportivă cu o mare
componentă mediatică, propunându‑și să reediteze o performanță a SKV din 1893
– prima traversare pe schiuri a unui sistem muntos cu înălțimi mai mari de 2000 de
metri. Intenționăm ca această tură să fie organizată anual sub forma unui eveniment
sportiv, sub culorile SKV.
După intense căutări de documente privind SKV la Arhiva Națională din Brașov
și Sibiu, s‑au trimis adrese la Guvernul României și la Arhiva Națională a României.
Astfel am găsit dosarul 1888/24 care conține numeroase acte juridice ale Asociației și
acte referitoare la naționalizare, din care au fost extrase informații importante pri‑
vind modul în care era organizată și funcționa SKV și acte care vor fi folosite la noua
etapă a proceselor de retrocedare. Dl. Peter Scântei pregătește trimiterea dosarelor
refăcute și completate, prin Forumul German, la Comisia de Retrocedări.
Am fost contactați de colegii nostri din ERA de la Wanderfreunde Hamburg pen‑
tru care am organizat o vizită în Transilvania. În perioada 8 – 15 iulie au venit doam‑
nele Helga Weise și Marion Bruhn, care au făcut o tură de probă, pe parcursul căreia
ghidajul a fost asigurat de Christel Berbec pentru zona Brașov și Peter Scântei pentru
Sibiu. Impresiile fiind bune, se preconizează ca anul viitor să primim vizita câtorva
zeci de colegi din partea DWV pentru două săptămâni.
În data de 23 aprilie 2013 Agenția Metropolitană Brașov a devenit membră a SKV.
În mai a fost programată a doua întâlnire de lucru a echipei ERA pentru proiecte,
în Germania. SKV a făcut o propunere alternativă care a fost acceptată iar acțiunea la
care au participat șase persoane s‑a desfășurat la Cabana SKV Postăvaru în perioada
1 – 4 mai, fiind finanțată de către ERA.
Asociația a inițiat și a marcat în data de 11 mai aniversarea a 140 de ani de la
înființarea Siebenbürgischer Alpenverein, precursorul SKV.
În data de 30 iulie 2013, SKV a depus proiectul „Conectarea României la drumul
pedestru european E3“, pentru o finanțare norvegiană.
S-a stabilit o colaborare cu Regia Kronstadt și Salvamont pentru refacerea pote‑
cilor din Postăvaru, afectate în foarte mare măsură de extinderea domeniului schia‑
bil, în conformitate cu normativele europene ERA.
SKV a fost invitat și a participat la două întâlniri (25.09 și 12.12.2013) organizate
de „Asociația Munții Făgărașului“ care administrează Situl Natura 2000 din întregul
masiv. Cu această ocazie SKV a prezentat istoricul drumeției în zonă, problemele cu
care se confruntă la ora actuală și a propus soluții.
În luna octombrie, cu sprijinul Consiliului Județean, o delegație de două persoa‑
ne reprezentând SKV a luat parte în perioada 10 – 13.10.2013 la Conferința Anuală
ERA din Serbia.
În intervalul 13 – 17 octombrie, după Conferința Anuală din Serbia, întregul Pre‑
zidiu ERA – 9 persoane, au sosit în România unde au efectuat câteva excursii și au
vizitat orașele Brașov, Sibiu și Sighișoara, au avut o întâlnire cu conducerea Consiliu‑
liu Județean Brașov urmată de o Conferință de Presă și au fost primiți de consilierul
pe probleme de turism al doamnei ministru Grapini. Zona vizitată a fost apreciată ca
fiind un paradis pentru drumeție.
În data de 25 octombrie SKV a fost invitată de către WWF să ia parte la București

la lansarea programului „Râurile României, ultima șansă“ – campanie ecologică.
În perioada 7 – 8 decembrie a avut loc la Brașov lansarea proiectului „Casa Verde
a Dunării“ în cadrul SUERD (Strategia Europeană pentru Regiunea Dunării) la care
SKV a aderat cu programul de refacere a cabanelor de altitudine și sistemul de poteci
europene.
Asociația SKV a fost cooptată în comisia organizată la nivelul Agenției Metropo‑
litane Brașov, care se ocupă de implementarea sistemului european de indicatori de
turism.
Drumețiile și întărirea Asociaței prin Secțiuni reprezintă însă prioritatea noastră
absolută. Christel Berbec, Marius Miclea și Vlad Preca sunt de departe cei mai activi
în a organiza excursii. Numărul de acțiuni organizate la nivelul secțiunilor Brașov și
Sibiu este mare, dar numărul celor care se implică efectiv este prea mic, proporțional
cu numărul membrilor. Am primit cu bucurie vestea reorganizării Secțiunii
Sighișoara și vești de la Cluj, dar de mulți ani numărul membrilor Asociației stagnea‑
ză. E un semnal că nu avem o ofertă de activități suficient diversificată și atractivă. O
cauză este și faptul că organizarea unor ieșiri la mai mare distanță de casă, mai nu‑
meroase și mai interesante sunt prea costisitoare pentru mulți dintre membrii tineri
și pensionari și ar necesita sprijin financiar. Acest sprijin trebuie să ni‑l asigurăm din
fonduri și activități proprii, prin proiecte și prin colaborarea cu autoritățile locale, că‑
rora să le dovedim că avem o activitate de utilitate publică care merită să fie susținută.
Constatăm, după felul în care suntem contactați, de către persoane individuale care
doresc să facă excursii alături de noi, de asociațiile din țară care ne doresc ca parte‑
neri și de străinii care au auzit de noi, că ceea ce facem și numele/renumele SKV atrag.
Proiectele de anvergură pe care le inițiem pot reprezenta motoarele, care împreună
cu implicarea cât mai multor membri, să asigure revenirea SKV la poziția pe care
o merită între asociațiile din țară și Europa, nu numai prin istorie, ca până acum, ci
prin propriile noastre realizări.
10 SKV – Anuar 2012–2013

Bericht über die Aktivitäten

des SKV 2012 – 2013
In den letzten zwei Jahren wurden die Vorhaben, gemäss dem verabschiedeten
Aktionsplan, für die Zeitspanne 2012 – 2015 in Tat umgesetzt und manche zum er‑
hofften Ende gebracht.
Am 28.04.2012 fand in Kronstadt die Generalversammlung des Vereines statt, es
wurde der neue Vorstand gewählt, es wurde der Aktionsplan für 2012 – 2015 präsen‑
tiert, angenommen und verabschiedet, es wurde beschlossen die Curmătura-Hütte
zur Emil von Bömches Hütte umzubenennen, der Partnerschafts-Vertrag zwischen
dem SKV und dem DAV bestätigt.
Im August 2012 wurde von zahlreichen Mitglieder des SKV eine Wanderung zur
Curmătura Hütte unternommen um an dem 75 Jährigen bestehen der Hütte zu Er‑
innern. Es wurde in einer Rede ein kurzes Exposee der Entstehung der Hütte und
dessen Erbauers Emil von Bömchens vorgestellt.
Es wurde ein Wanderprogramm mit Schülern, angelehnt an die Erfahrung der
Sektion Hermannstadt gestartet, welches SKV Mitglieder als Tourenführer hatte.
Im August 2012 wurde vom SKV ein Projekt zur Wiederherstellung der Wan‑
derwege am Schuler und zum Sammeln von Daten um den Wanderweg E3 Schuler-
Königstein – Fogarasch eingereicht, Projekt welches aus einem Schweizer Fonds fi‑
nanziert werden soll.
Zwischen dem 13. – 16.09.2012 war der Verein, durch seinen Geschäftsführer
bei der Jahresversammlung der EWV in Stavanger / Norvegen vertreten, bei welcher
die Kandidatur des SKV und der Stadt Kronstadt zum Organisieren einer Jahresver‑
sammlung eingereicht wurde. Der Vorschlag wurde vom EWV Präsidium erörtet
und als angenommen verabschiedet.
Während der Jahresversammlung in Norvegen wurde eine Arbeitsgruppe zum
Bearbeiten der europäischen Projekte gebildet, eine Gruppe bestehend aus den zwei
Vizevorsitzenden der EWV, zwei Experten für Infrastruktur und Marcel Sofariu, Ge‑
schäftsführer des SKV.
Zwischn dem 30.10. – 01.11.2012 hat der Vertreter des SKV in Prag bei der Ta‑
gung der Arbeitsgruppe der EWV teilgenommen. Da es sich um eine freiwillige Tä‑
tigkeit handelt wurden die Kosten von der EWV beglichen.
Am 19 Februar vurde vom Verein ein Antrag zur Finanzierung von Ausflügen am
Schuler, in Partnerschaft mit der AER verabschiedet. Die Sektion Hermannstadt hat
auf Anraten des Vereins, einen gleichwärtigen Projekt eingereicht welches im Foga‑
rasch verwirklicht werden soll. Insgesammt wurden 81 Projekte eingereicht. 24 da‑
von wurden genehmigt. Leider wurden unsere Projekte nicht finanziert.
Der SKV hat dem Umwelt und – Tourismus Ministerium ein Protestschreiben
zukommen lassen in welchem über die negativen Auswirkungen auf den Tourismus
im Gebiet der Hohen Rinne, durch das Errichten eines Windparkes, aufmerksamm
gemacht wird.
Der SKV hat zum Gedenken der ersten Überquerung eines Gebirgsmassives in
über 2000 m Höhe im Jahre 1893 auf Skiern, am 22. – 23. Februar 2013 versucht die‑
se außergewöhnliche Leistung zu wiederholen. Weiterhinn ist der Verein bestrebt
diese Tour jährlich als Wettkampf, unter der Schirmherrschaft des SKV auszutra‑
gen.
Es wurden intensive Bemühungen nicht gescheut und nach langem Suchen wur‑
den beim Staatsarchiv Kronstadt und Hermannstadt Dokumente ausfindig gemacht,
welche über die Nationalisierung der von der SKV besessenen Grundstücken und
Gebäuden Aufschluss geben (Dossier 1888/24). Herr Peter Scîntei bereitet das Einrei‑
chen der Gesuche durch das DDFT an die zuständigen Behörden.
Zwischen dem 8. – 15. Juli 2013 haben wir für unsere Freunde und Kollegen der
EWV die „Wanderfreunde Hamburg“ eine Besichtigungstour in Kronstadt und Her‑
mannstadt organisiert. Die Führung der Damen Helga Weise und Marion Brühn ha‑
ben Christel Berbec und Peter Scîntei übernommen und weil die besagten zwei Da‑
men von der Reise sehr angetan waren können wir nächstes Jahr mit einer grösseren
Reisegruppe von Kollegen des DWV rechnen.
Am 23 April 2013 wurde die Kronstädter Metropolitan-Agentur SKV Mitglied.
Im Mai sollte die zweite Tagung der Arbeitsgruppe de EWV für Projekte in
Deutschland stattfinden. Auf Ansuchen des SKV wurde der Tagungsort nach Kron‑
stadt in die Julius-Römer-Hütte verlegt und fand zwischen dem 1. – 4. Mai 2013 statt.
Die Finanzierung wurde von der EWV beglichen.
Am 11 Mai 2013 wurden vom Verein die Feierlichkeiten zum 140 jährigen Beste‑
hen des Siebenbürgischen Alpenverein initiert und gefeiert.
Am 30 Juli 2013 hat der SKV das Projekt zum Eingliedern Rumäniens in den
Wanderweg E3 eingereicht, welches aus Norwegen finanziert wird.
Es wurde eine Zusammenarbeit mit Regia Kronstadt und der Bergwacht zum
Wiederherstellen der Wanderwege, gemäss den EWV Normen, am Schuler bespro‑
chen, da die besagten Wege durch die Vergrösserung des Skigebietes sehr in Mitlei‑
denschaft gezogen worden sind.
Der SKV hat bei zwei Tagungen (25.09 und 12.12.2013) welche vom „Verein Fog‑
arascher Gebirge“ angeregt worden sind teilgenommen. Es wurde vom Vertreter des
SKV kurz über die Tradition des Bergsteigens im besagten Gebiet, den aktuellen Pro‑
blemen und möglichen Lösungen dieser , ein Vortrag gehalten.
Im Oktober haben zwei Vertreter des SKV, durch die freundliche Unterstützung
des Kreisrates Kronstadt, bei der jährlichen Versammlung der EWV in Serbien teil‑
genommen.
Im Zeitraum 13. – 17. Oktober, nach der Versammlung in Serbien, war der ge‑
sammte Vorstand der EWV (9 Personen) auf Besuch in Kronstadt, Hermannstadt
und Schässburg. Die Gruppe wurde vom Vorstand des Kreisrates empfangen, es folg‑
te eine Pressekonferenz und ein Treffen mit dem Vertreter der Ministerin für Turis‑
mus Frau Grapini. Der Vorstand der EWV bezeichnete, im Rahmen des Gespräches,
dass die bereiste Zone ein Paradies für Wanderer sei.
Am 25 Oktober wurde der SKV vom WWF in Bukarest eingeladen, um bei der
Kampagne „Flüsse Rumäniens – Letzte Chance“ mitzuwirken.
12 SKV – Anuar 2012–2013
In der Zeit 7. – 8. Dezember wurde in Kronstadt, angergt von der SUERD, das
Projekt „Donaus grünes Haus“ ins Leben gerufen, Projekt bei welchem die SKV für
den Wiederaufbau der Hütten und Ausbau der Wanderwege beteiligt ist.
Der SKV wurde von der Kronstädter Metropolitan – Agentur im Ausschuss für
die Einführung von europäischen Wanderwegweisern einbezogen.
Wandern und das Stärkung des Vereines durch die Sektionen ist und bleibt unser
Ziel. Christel Berbec, Marius Miclea und Vlad Preca sind diejenigen welche die bei
weitem die meiste Aktivität und Wanderungen vorweisen können. Die Anzahl der
Aktivitäten in Kronstadt und Hermannstadt ist groß, bezogen aber auf die Anzahl
und am wichtigsten auf die Teilnehmer, die immer die gleichen sind, im Gegensatz
zur Mitgliederzahl ist gering. Daß die Sektionen Schäßburg und Klausenburg ihre
Aktivitaet wieder aufgenommen haben ist sehr zu Begrüßen. Doch nun seit Jahren ist
die Mitgliederzahl des Vereins zimlich gesteckt. Es ist ein Zeichen, dass unser Ange‑
bot an Aktivitäten nicht attraktiv und genug mannigfaltig ist. Ein Grund um größere
und interessantere Touren zu organisiren ist mit größeren Unkosten verbunden, die
sich viele Teilnehmer nicht leisten können. Diese Unkosten müssen wir aus eigener
Kraft sichern, durch verschiedene Projekte und Zusammenarbeit mit den lokalen
Gremien, um zu beweisen können, dass wir eine nützliche, öffentliche Aktivität leis‑
ten. Unsere Tätigkeiten sind für viele Personen im Land und Ausland anziehend und
nehmen oft an diesen Teil, und daß Dank des guten Rufes des SKV.
Unsere Projekte mit Beteiligung einer größeren Anzahl unserer Mitglieder, kön‑
nen den Ruf und die Stelle des SKV unter den anderen Vereinen im Land und Europa,
den es nicht nur durch seine Geschichte verdient, sichern.
Es könnte aber auch sein, dass unser Angebot an Aktivitäten zu beschränkt ist
und wir dadurch für neue Mitglieder und mehr positive Impulse nicht geeignet sind.
Wir sollten bestrebt sein mehr Aktivitäten auch ausserhalb unseres Heimes anzure‑
gen und durchzuführen, was aber Unkosten welche von vielen Mitglieder nicht trag‑
bar sind. Deswegen müßen wir uns mehr Öffnen und den Interessierten an unseren
Aktivitaeten zeigen dass wir imstande sind mehr zu bieten als wir es derzeit tun. Un‑
ser Erbe verpflichtet uns noch mehr zu Kaempfen und uns Abmuehen, um unserm
Verein die Stellung welche unsere Vorfahren uns hinterlassen haben zu Erlangen.
Wir sind auf Hilfe angewiesen ,aber erstens muessen wir etwas konkretes liefern und
nur danach auf eine ertraegliche Ernte zaehlen.

Analiză, viziune și strategie
Marcel Șofariu – Director executiv SKV
Drumeția este cea mai accesibilă, sănătoasă și mai puțin dăunătoare pentru me‑
diu formă de turism. Urbanizarea accentuată și sedentarismul găsesc în drumeție un
antidot eficace.
Este motivul pentru care în ultimii zeci de ani drumeția a luat amploare de masă,
iar asociațiile pentru drumeție, componente foarte active ale societății civile, sunt
cluburile care reunesc cel mai mare număr de membri la nivel mondial.
Un exemplu asupra tendinței generale și decalajului pe care îl înregistrăm este că
în 1930 SKV și DNT (asociația echivalentă din Norvegia) aveau fiecare câte 5.000 de
membri Astăzi SKV are 350 de membri iar DNT 240.000. DAV și DWV (ambele din
Germania) au peste 1.000.000 și respectiv 600.000, FFRP (Franța) – 220.000, PZS din
Slovenia 60.000 la 2 milioane de locuitori iar LAV (Liechtenstein), 2.500 de membri
la 35.000 de locuitori. Împreună cu membrii familiilor și prietenii puși în mișcare, se
ajunge ca 20 – 30% din populația unei țări sau unei zone să practice regulat drumeția,
cu efecte sociale și economice benefice.
Asociațiile își asumă atât lucrările de infrastructură – marcarea și întreținerea
potecilor, construcția și întreținerea cabanelor, cât și atragerea și educația partici
panților la excursii pedestre, de la copii la seniori.
Peste tot în Europa potecile sunt întreținute și marcate de către asociațiile mon‑
tane, prin voluntariat și prin tabere de vară cu tinerii sub supravegherea montaniarzi‑
lor cu experiență. Funcție de puterea asociațiilor, autoritățile contribuie mai mult sau
mai puțin la materialele necesare și cheltuielile de transport / cazare, obținându‑se
bune rezultate și mult mai ieftin decât prin angajarea unor firme. Numai DWV și
FFRP au fiecare câte 20.000 de voluntari care se ocupă de poteci și tot atâtea persoa‑
ne voluntare de încredere care veghează (pe teren, nu în birou) ca starea infrastruc‑
turii pentru drumeție să fie menținută la un standard corespunzător.
Marea majoritate a cabanelor de altitudine din munții Europei aparțin unor
asociații și sunt gestionate prin intermediul secțiunilor locale, așa cum a fost și în
România antebelică. Funcționarea acestor cabane are un pronunțat caracter sezoni‑
er, motiv pentru care nici măcar cele din Alpi nu ar putea exista în afara asociațiilor.
Asociațiile funcționează ca adevărați promotori pentru turism și prin membrii lor
asigură o clientelă constantă cabanelor proprii sau ale cluburilor partenere, la care se
adaugă în sezon și vizitatorii din străinătate. O componentă importantă este partici‑
parea voluntară a membrilor asociațiilor proprietare la întreținerea cabanelor care le
aparțin.
Doar o rețea de cabane autentice, plasate la distanță convenabilă una de alta
(maxim o zi de marș) legate prin poteci întreținute și marcate, care străbat un ca‑
dru natural cât mai puțin alterat, pot asigura o bază atractivă pentru practicarea
drumeției.
14 SKV – Anuar 2012–2013
Începând cu anul 1880 România a urmat trendul european în materie de turism

montan. Doar SKV a construit mii de kilometri de poteci marcate și zeci de cabane
primitoare, fiind un model și pentru alte cluburi.
Drumeția nu este turism de lux chiar dacă e practicată și de oameni avuți. Depla‑
sarea se face doar cu eforturi proprii, în orice condiții meteo iar cabanele sunt sparta‑
ne dar trebuie să fie curate și primitoare. În această privință, chiar dacă are un istoric
bogat și un potențial imens, situația actuală din România este deplorabilă.
Cabanele de altitudine sunt în paragină din lipsă de finanțare și interes. În loc să
se dezvolte cu trecerea timpului, rețeaua de cabane de altitudine este distrusă. Nu
mai e posibil să parcurgi distanțe mari, de regulă urmând un drum de creastă și să
înnoptezi doar la cabane. În schimbul lor, dar nu peste tot, găsești refugii care asi‑
gură câteva locuri pentru turiștii foarte bine echipați și antrenați, pregătiți ca pentru
a se putea bucura de peisaje să accepte orice condiții (frig, mizerie), dar inadecvate
pentru grupuri mari, pentru familii cu copii sau seniori.
Locațiile cabanelor cu potențial turistic și relativ accesibile, sunt vânate de inves‑
titori, care reușesc să atragă fonduri cu ajutorul cărora construiesc hoteluri/moteluri
monstruoase și drumuri de acces. În scurt timp zonele respective devin sufocate de
mașini, gunoaie, tarabe și vizitatori cu pretenții de turiști, care devastează natura pe
o rază de câțiva kilometri, alungând animalele și liniștea milenară a locurilor. Atât
pentru drumeții autentici cât și pentru turiștii străini zona nu va mai prezenta inte‑
res. Înmulțirea acestor insule „de civilizație“ în vârf de munte sau în mijlocul codrilor
virgini va anula imaginea de țară cu natură sălbatică pe care încercăm să o promo‑
văm. Alte țări din preajmă, care au o strategie coerentă în privința turismului mon‑
tan și drumeției, vor ști să profite de greșelile noastre.
Până în 1945 au funcționat în România câteva cluburi puternice, comparabile
cu cele similare din Europa ca număr de membri și activitate: SKV, Touring Clubul
României, EKE, Clubul Alpin Român, Societatea Turiștilor din România, România
Pitorească, animate de personalități cunoscute ale vieții culturale, sportive și poli‑
tice. După război, cabanele lor au fost naționalizate și exploatate de stat până la
distrugere, cele rămase sau terenurile lor fiind la urmă vândute pe nimic clientelei
post‑revoluționare. SKV e una din foarte puținele asociații care și‑a reluat activitatea,
majoritatea celorlalte cca. 250 de asociații care funcționează fiind mici (cu cel mult
zeci de membri fiecare), fără nici o bază materială, cu influență redusă în societate și
fără șanse de dezvoltare.
În lipsa unui program coerent și viguros pe care îl pot susține doar asociațiile
puternice și exemplul părinților, ultimele două generații nu au mai preluat obiceiul
drumeției. Rezultatul se vede în lipsa de educație turistică, obezitatea unei mari părți
a populației și acțiunile celor care coboară din mașinile cu care au ajuns în mijlocul
naturii (aruncarea deșeurilor, gălăgie, lipsa de antrenament, echipament necores‑
punzător, necunoașterea traseelor, accidente stupide, neacordare de ajutor camara‑
zilor aflați în dificultate, provocarea de incendii). Site‑urile montaniarzilor sunt pline
de nostalgia și lamentările unor oameni descurajați de starea în care s‑a ajuns.
Potecile sunt în sarcina formațiilor Salvamont zonale, dependente financiar de
posibilitățile și gradul de interes al autorităților locale. Așa se face ca aceeași potecă
se prezintă foarte diferit calitativ pe parcursul câtorva zeci de kilometri, deoarece
trece prin teritoriul mai multor formații Salvamont. Numeroase poteci sunt folosite
și distruse de utilajele silvicultorilor, de ATV‑uri și motocicliști, devenind impracti‑

cabile turistic, cu toate că sunt în continuare marcate pe hărțile de profil.
Chiar în momentul de față, un program eronat, de construire a peste 500 de mi‑
cro‑hidrocentrale pe tot atâtea văi din Carpați are drept rezultat imediat prăbușirea
echilibrului ecologic pe porțiuni mari ale văilor respective, distrugerea potecilor și
peisajului prin lucrările de montare ale tubulaturii pentru aducțiunea apei de‑a lun‑
gul sau chiar pe firul apei, îngropat sau aparent.
După statisticile OMS, România este pe primul loc în Europa la consumul de al‑
cool, țigări și sedentarism. În același timp, numărul celor care practică drumeția ca
și componentă a unei vieți sănătoase este la un nivel foarte scăzut, în discordanță cu
dărnicia naturii dar și pe măsura lipsei de interes și sprijin acordate acestui domeniu.
La nivelul anului 1964 mai funcționa în România o rețea compusă din 132 de
cabane care aparțineau ONT, aproape toate provenite prin naționalizarea fostelor ca‑
bane ale asociațiilor antebelice.
Dintre acestea:
74 erau cabane la baza munților, cu acces auto, folosite ca puncte de plecare
pentru drumeție;
58 erau cabane de altitudine, la care se putea ajunge doar cu piciorul, pe po‑
teci. Aceste cabane asigurau standardul uzual și necesar pentru practicarea
drumeției de masă: condiții spartane, preț scăzut (care să permită oricui ex‑
cursii la sfârșit de săptămână), deschise 24/24, primitoare, ceai cald la orice
oră, găzduirea tuturor celor veniți, chiar și în sala de mese sau în pod, sfaturi
și indicații competente pentru cei care plecau pe traseu.
În 50 de ani, dar preponderent în ultimii 25, infrastructura pentru drumeție pe
cca. 1000 km de poteci de creastă a involuat dramatic:
au rămas 22 de cabane de altitudine din care doar 18 asigură servicii rezona‑
bile;
nu s‑a mai construit nicio cabană de altitudine complet nouă;
două cabane care au ars au fost înlocuite cu cabane noi mult mai mici;
doar o cabană a fost semnificativ modernizată și extinsă (de către SKV);
15 cabane au dispărut (incendii sau abandonate) lăsând locuri goale în circui‑
tul turistic;
15 locații au acum acces auto și cabanele cu același nume sunt în realitate ho‑
teluri/moteluri cu prețuri de 5 – 10 ori mai mari decât la adevăratele caba‑
ne, pentru servicii și un confort de care practicantul drumeției nu are nevoie.
La sfârșit de săptămână acolo se organizează nunți, botezuri și alte petreceri.
Turiștii cu rucsac sunt nepotriviți într‑un asemenea loc si sunt tratați ca și
clienți de mâna a doua. În locul cabanierului, om de munte responsabil, că‑
lătorul găsește aici angajați care în cel mai bun caz își dau cu părerea formal
asupra traseelor. Nu numai că lipsesc panourile de orientare obligatorii și stâl‑
pii cu săgeți indicatoare la plecare, dar multe hoteluri, odată cu construcțiile
și îngrădirea proprietăților, au blocat și închis porțiuni de poteci și astfel găsi‑
rea traseului de urmat devine o problemă;
5 locații au devenit stațiuni sau mini‑stațiuni montane, cu acces auto și hote‑
luri/moteluri.
16 SKV – Anuar 2012–2013
Consecventă tradiției – promovarea turismului și sporturilor montane la nivelul

publicului larg – SKV urmărește cu îngrijorare degradarea infrastructurii montane,
declinul drumeției și agresiunea oamenilor, ajutați de utilaje din ce în ce mai puterni‑
ce, asupra naturii.
Prin simpla restabilire a situației existentă înainte de naționalizare, prin restitu‑
iri și despăgubiri de terenuri și cabane, SKV ar putea contribui semnificativ la pro‑
movarea și dezvoltarea turismului național și reducerea decalajelor uriașe care ne
despart de nivelul și condițiile la care se practică drumeția în Europa, în beneficiul
sănătății populației și al economiei, prin atragerea de turiști străini și obținerea de
facilități prin reciprocitate cu alte cluburi alpine.
Din păcate, în cei 10 ani de când au început procesele pentru retrocedarea caba‑
nelor, SKV a reușit să primească înapoi doar o cabană, cu toate că are zeci de acțiuni
deschise.
Pe scurt, pentru ca drumeția să redevină accesibilă și practicabilă pe scară largă,
este nevoie de o rețea de poteci marcate de calitate, un lanț de cabane de altitudine
civilizate, un program de formare pentru ghizi/animatori de excursii voluntari și im‑
plicarea concertată a asociațiilor montane și de drumeție în procesul de întreținere
a infrastructurii și formare/educație a turiștilor de toate vârstele, prioritar copii și
tineri. Doar în acest fel munții din România vor asigura turiștilor străini condițiile pe
care așteaptă să le găsească într‑o țară europeană și la rândul lor, turiștii români vor
putea beneficia prin reciprocitate de facilități la restul cabanelor din Europa.
Activitățile de interes public pe care le desfășoară SKV și aplicarea spre proiecte
de perspectivă au condus spre stabilirea unor relații de colaborare instituțională per‑
manentă cu Consiliul Județean Brașov, Primăria Sibiu, Agenția Metropolitană Brașov,
Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului, Autoritatea Națională
pentru Turism, Forumul Democrat al Germanilor din România, Asociația Munții
Făgărașului, Regia Kronstadt și cu alte asociații. Prin procesul de descentralizare și
transferarea multor decizii și linii de finanțare la nivel local și regional, aceste colabo‑
rări ar putea conduce mai rapid la rezultate concrete în domeniul drumeței.
Pe fondul carențelor de infrastructură și organizare grave în domeniu, este loc
pentru numeroasele inițiative ale SKV, care pot fi transformate în proiecte specifi‑
ce pe direcții deja definite, cum sunt Convenția Carpatică, Via Carpatica, SUERD /
Casa Verde a Dunării și finanțările oferite de Norvegia și Elveția.
Colaborarea noastră cu Clubul Alpin German / Secțiunea Carpați și prin
Asociația Europeană de Drumeție cu zeci de alte asociații similare din Europa, ne
asigură accesul la expertiza necesară, ne dă ocazia să organizăm în România eveni‑
mente turistice internaționale, ne ajută să promovăm cu succes regiunea noastră și
ne califică drept gazde de încredere pentru vizitatorii proveniți de la asociațiile par‑
tenere.

Plan de acţiune SKV pentru 2013 – 2015
Măsuri organizatorice:
Continuarea și extinderea colaborării SKV cu FDGR și cu filialele sale locale;
Introducerea unui sistem de evidenţă și de gestionare a documentelor Asocia‑
ţiei și Secţiunilor;
Dotarea Arhivei Asociației (documente, Anuare, cărți, hărți, fotografii);
Pregătirea unui nou Statut, valabil în egală măsură pentru Asociație și
Secțiuni, eventual prin adaptarea Statutului din 1923, cu un Regulament de
Ordine Interioară care să definească reglementări și proceduri specifice;
Evidenţa membrilor SKV la nivel de Asociaţie prin sistem de card;
Înființarea a cel puțin două secțiuni noi;
Creșterea numărului de membri prin diversificarea ofertei de ture;
Îmbunătăţirea comunicării și colaborării între Secţiuni / Asociaţie:
−− elaborarea unei pagini web pentru Asociație și Secțiuni;
−− editarea Anuarului SKV cu distribuire gratuită tuturor membrilor;
−− organizarea de acţiuni comune la care să
participe membri din toate Secțiunile.
Organizarea de teleconferințe la nivel de Consiliu Director, trimestrial.
Măsuri pentru dinamizarea și afirmarea Asociației:

Creșterea numărului de participanţi la excursii, cu accent pe grupuri de tineri
și familii cu copii, grupuri conduse de membri SKV experimentați și evidența
excursiilor la nivel de Secțiuni și Asociație (vor fi validate excursiile cu minim
3 participanți din care jumătate +1 de la SKV, cu durată mai mare de 3 ore de
mers pe jos), evidența lor și diversificarea ofertei de ture:
−− excursii pentru elevi mici;
−− excursii pentru studenți;
−− excursii pentru tineri și familii cu copii;
−− excursii pentru tineri și adulți de vârsta medie;
−− excursii pentru veterani;
−− program de plimbări pentru persoane suferinde;
−− ture puternice pentru persoane bine antrenate.
Continuarea și extinderea Proiectului Educațional
„Prin drumeție mai aproape de natură“;
Începerea proiectului social „Drumeție pentru
seniori“ și extinderea lui la alte Secțiuni;
Continuarea magistralelor turistice ERA pe teritoriul României;
Înființarea unui Birou de Turism al SKV;
Organizarea de acțiuni de ecologizare în zonele tradiționale SKV;
18 SKV – Anuar 2012–2013
Plan de acţiune SKV pentru 2013 – 2015
Proiecte pentru refacerea unor cabane de altitudine SKV;

Organizarea în România a Conferinței Anuale ERA 2017;
Extinderea colaborării SKV cu autoritățile locale, regionale și centrale;
Extinderea colaborării SKV cu alte asociații din țară și străinătate.
Măsuri juridico‑economice‑tehnice:
Continuarea proceselor de retrocedare / despăgubire
pentru fostele terenuri și cabane SKV;
Extinderea colaborării în cadrul protocolului de
parteneriat între DAV – SK și SKV;
Definirea și elaborarea unor Proiecte de finanțare
pentru acțiuni de turism și mediu;
Finalizarea modernizării cabanei Julius Römer și reducerea
datoriilor asociației ocazionate de aceste lucrări;
Înființarea unei Comisii pentru Cabane (întocmire
proiecte, propuneri soluții și management);
Înființarea unei Comisii pentru Marcaje și Poteci
(stabilire trasee, refacere poteci, marcaje).
Măsuri media:
Afirmarea SKV pe plan local și național prin mediatizarea acțiunilor:
−− cu caracter turistic (excursii, tabere);
−− cu caracter cultural (conferințe, muzicale, literare, foto etc);
−− cu caracter sportiv (concursuri, demonstrații).

SKV – Felicitări
Dr. Paul Philippi a împlinit 90 de ani

Bernhard Umbrich
În data de 21 noiembrie 2013, cel mai vechi membru SKV și președinte al Con‑
siliului de Onoare al actualului SKV, denumit „Asociaţia Carpatină Ardeleană a
Turiștilor – Siebenbürgischer Karpatenverein“ a sărbătorit a 90‑a aniversare a zilei
de naștere.
Dincolo de festivităţile de la Sibiu, dedicate acestui eveniment, la care sărbăto‑
ritul a fost cinstit corespunzător de către toate instituţiile în care a activat, putând
primi personal urările calde adresate lui, nu trebuie omis faptul că sărbătoritul a fost
și este un drumeţ pătimaș și un iubitor al muntelui.
În ciuda tuturor activităţilor sale sociale și spirituale din acea vreme, participarea
sa personală când avea deja venerabila vârstă de 73 de ani, la reînfiinţarea Asociaţiei
SKV și contribuţia sa la elaborarea statutului acesteia cât și importantele decizii luate
de Asociaţie în baza hotărârilor Consiliului de Onoare, al cărui președinte este, sunt
o dovadă a interesului pentru continuarea tradiţiilor de drumeţie în munţii Transil‑
vaniei.
Luările de cuvânt în cadrul diferitelor manifestări jubiliare ale Asociaţiei au fost
întotdeauna așteptate și urmărite cu mare atenţie, fiind deosebit de interesante și cu‑
prinzătoare.
Dragostea pentru munţi la Dr. Paul Philippi am putut‑o observa personal cu oca‑
zia unui drum cu autoturismul la Feldioara – Brașov în toamna anului 2012. Călăto‑
ria ne‑a oferit, aproape de sosire, o vedere copleșitor de frumoasă a munţilor din zona
Brașovului, foarte cunoscuţi și umblaţi de către sărbătorit din vremea adolescenţei
sale. Cu câţiva ani în urmă sărbătoritul a donat Asociaţiei un mare număr de Anuare
SKV, unele din ele fiind rare și de mare valoare. Scanarea acestora efectuată în pre‑
zent în scopul publicării pe Internet (la nevoie și traducerea lor) le va face accesibile
unui larg cerc de interesaţi.
Fiind originar din Brașov și
stabilit ulterior în Sibiu, dorim săr‑
bătoritului de a fi mulţi ani în mij‑
locul nostru, pentru a fi consiliaţi
în deciziile importante ale Asocia‑
ţiei, alături de cele mai bune urări
de sănătate și fericire.
La mulţi ani stimate domnu-
le Paul Philippi!
20 SKV – Anuar 2012–2013

SKV – Felicitări
Dr. Paul Philippi 90 Jahre Alt
Am 21. November 2013 feierte das ältes‑

te SKV – Mitglied und Vorsitzender des Eh‑
renrates des aktuellen SKV, jetzt „Asociaţia
Carpatină Ardeleană a Turiștilor – Siebenbür‑
gischer Karpatenverein“ genannt, seinen 90.
Geburtstag.
Abgesehen von den Feierlichkeiten in Her‑
mannstadt, die diesem Anlaß gewidmeten wa‑
ren, wobei der Jubiliar allerseits entsprechend
gewürdigt wurde und er alle ihm zugedachten
guten Wünsche persönlich entgegennehmen
konnte, soll nicht unterlassen werden, zu be‑
tonen, daß der Gefeierte ein leidenschaftlicher
Wanderer und Bergfreund ist und war.
Trotz aller gesellschaftlichen und geistli‑
chen Tätigkeiten der Zeit, ist die persönliche
Teilnahme, damals schon im fortgeschrittenen Alter von 73 Jahren, an der Neugrün‑
dung des Vereins, sein Beitrag bei der Ausarbeitung dessen Satzungen Beweise des
Interesses’ für die Weiterführung der Wandertraditionen in den Bergen Siebenbür‑
gens ebenso die wichtigen Entscheidungen, die aufgrund der Beschlüsse des Ehren‑
rates, dessen Vorsitzender der Jubiliar ist, im Verein getroffen wurden.
Seine Diskussionsbeiträge im Rahmen der verschiedenen Jubiläumsveranstal‑
tungen des Vereins, werden immer mit großer Aufmerksamkeit verfolgt und waren
stets hochinteressant und vielsagend.
Auch persönlich habe ich die Sehnsucht für die Berge bei Dr. Paul Philippi auf ei‑
ner Fahrt nach Marienburg (Feldioara‑Kronstadt), im Herbst des Jahres 2012, bemer‑
ken können. Die Autofahrt beschied uns, nahe am Ziel, eine wunderschöne Aussicht
auf die Gebirge rings um Kronstadt, die ihm aus seiner Jugendzeit bestens bekannt
und bewandert sind.
Vor einigen Jahren überreichte der Gefeierte dem Verein eine große Anzahl von
SKV‑Jahrbüchern, als Geschenk, einige von ihnen von großem Wert, da sie sehr sel‑
ten geworden sind. Ihre, im Gang befindliche Scanierung, zwecks Veröffentlichung
im Internet (und nötigenfalls auch deren Übersetzung), soll sie einem breiten Kreis
von Interessenten zugänglich machen.
Als gebürtigen Kronstädter, nun aber seßhaft in Hermannstadt, wünscht der
Verein, den Jubiliar noch lange in seiner Mitte zu haben, um in wichtigen Entschei‑
dungen seines Bestehens von ihm fachkundig beraten zu werden, mitsamt den bes‑
ten Wünschen für Gesundheit und Zufriedenheit.
SKV în acțiune – Parteneriate – Colaborări – Internațional
Secția Carpați a Clubului Alpin German

Manfred Kravatzky, locţiitor al
președintelui Secţiei Carpaţi al DAV
Sașii din Ardeal au contribuit de‑a lungul
secolelor la făurirea soartei Ardealului și au dat
acestui ținut și o imagine proprie. În sec. XX. s‑au
produs schimbări socio‑politice care au erodat
bazele existenţei acestui mic popor. Evenimentul
cu urmările cele mai pregnante a fost să fie incul‑
parea pe nedrept după 1944 in corpore a întregii
populaţii de etnie germană pentru colaborarea
cu Germania fascistă, lucru care a tras după sine
urmări economice și sociale dezastruoase pentru
această populaţie.
Ca urmare a faptului că o serie de etnici ger‑
mani din România au rămas după 1944 în Germania și Austria, începând cu 1945
au pornit acţiuni de reîntregirea familiilor – în vest. Convenţia neoficială româ‑
no‑germană din 1978, conform căreia România se obliga să permită anual emigrarea
a 10.000 – 11.000 de etnici germani contra unei sume de „despăgubire“ de persoană
a făcut ca un număr sporit de etnici germani sa părăsească România. Ceaușescu își
vindea nemţii!
Astfel, până la „revoluţia“ din decembrie 1989, peste 50% din cei 500.000 cât nu‑
măra populaţia de naţionalitate germană înainte de 1944 pe teritoriul actualei Româ‑
nii au părăsit patria lor.
O mână de sași transilvăneni stabiliţi in Germania au înfiinţat în 1986 la Mün‑
chen Siebenbürgischen Alpenverein (Clubul Alpin Transilvănean) care începând
cu anul 1989 s‑a afiliat ca Sektion Karpaten (Secţia Carpaţi) la Deutscher Alpen‑
verein, DAV (Clubul Alpin German). Asociaţia noastră se consideră în tradiţia
lui „Siebenbürgischer Alpenverein“, Brașov 1873 – 1881 și al „Siebenbürgischer
Karpatenverein“ (SKV), Sibiu 1880 – 1945.
Scopul secţiei noastre este amplificarea cunoștiinţelor despre munţi, propagarea
excursiilor în munţi și al alpinismului, mai ales în rândul tinerilor, de a contribui la
păstrarea frumuseţii și integrităţii munţilor și prin aceasta la întărirea dragostei faţă
de noua patrie.
Pentru a‑și atinge scopul se caută să se perfecţioneze continuu pregătirea alpină a
membrilor noștri prin multiplele posibilitaţi oferite de DAV (contra cost). În prezent,
din cadrul membrilor noștri avem următorii instructori de specialitate certificaţi:
Alpinism 1, Alpinism pe schiuri 2, Căţărare 1, Conducere în stâncă în zone de mare
altitudine 1, Mountainbike 2. Acești instructori autorizaţi organizează anual repe‑
tate instruiri interne care sunt bine frecventate. Tineretul e încurajat prin susţinere
22 SKV – Anuar 2012–2013
financiară. Copiii și adolescenţii primesc pentru participare la activităţi montane

anumite sume pe zi, pentru reducerea costurilor de transport și înnoptare și li se
pune la dispoziţie echipament gratuit (pentru căţărat, de ex.).
În cadrul programului anual este planificată o gamă foarte largă de activităţi. Ea
cuprinde de la excursii simple, ieșiri în zone alpine, săptămâni de schi alpin până la
ture de schi, acţiuni de căţărare în stâncă și în gheaţă, ture cu bicicleta și MTB până
la prezentări de poze și scurte filmări. Anual sunt oferite între 60 și 80 de activităţi.
De două ori pe an se editează o foaie volantă de informaţii care e distribuită gra‑
tuit tuturor membrilor și odată la doi ani se editează – la fel gratuit pentru mem‑
brii – un anuar. Aceste publicaţii sunt difuzate și SKV‑ului și secţiilor lui. Activitatea
noastră poate fi urmărită pe pagina noastră www.sektion‑karpaten.de
Secţia noastră e deschisă oricui. Azi membrii ei nu sunt numai sași. Avem mem‑
bri și din România. Dacă la început aveam cca. 60 de membri, azi numărăm peste 460
și numărul lor sporește an de an.
Asociaţia noastră este mândră că a fost unul din iniţiatorii reînfiinţării SKV‑ului
și a sprijinit tânărul SKV atât moral cât și financiar – cât i‑au permis mijloace‑
le proprii. În prezent există un parteneriat între asociaţiile noastre. Secţia Carpaţi
urmărește cu viu interes viaţa de asociaţie și problemele SKV mai ales activitatea de‑
pusă pentru redobândirea vechiului patrimoniu SKV expropriat în 1945 de comuniști
pe nedrept. Suntem preocupaţi de organizarea de acţiuni comune – cum a fost tura
jubiliară 1893 din februarie 2013.
Secţia Carpaţi se înţelege și ca mijlocitor între montaniarzi germani și români.
Am furnizat de câteva ori informaţii și hărţi unor iubitori de drumeţie în Carpaţi
care s‑au întors cu impresii nemaipomenit de plăcute din România. Regretăm ca SKV
în cei peste 15 ani de la reînfiinţare n‑a reușit să pună la punct un asemenea centru
de informare pentru activităţi montane.
Secţia Carpaţi urează asociaţiei surori SKV mult success în viitor!

Die Sektion Karpaten des DAV

Manfred Kravatzky, stellvertretender
Vorsitzende der Sektion Karpaten
Die Siebenbürger Sachsen haben über Jahrhunderte das Geschick Siebenbürgens
mitbestimmt und die Landschaft geprägt. Im XX. Jh. traten dann gesellschaftliche
Veränderungen ein die den Grundlagen der Existenz dieses kleinen Völkchens. Das
gravierendste Ereignis war die kollektive Schuld der die gesamte deutsche Bevölke‑
rung Rumäniens als Mitläufer von Nazideutschland bezichtigt wurde, mit verheeren‑
den wirtschaftlichen und sozialen Folgen. Da nach dem Krieg Rumäniendeutsche in
Deutschland und Österreich geblieben waren setzte nach 1945 eine Familienzusam‑
menführung im Westen ein. Als dann ab 1978 gemäß einem nichtoffiziellen rumä‑
nisch‑deutschen Abkommen Rumänien jährlich 10.000‑11.000 Bürger deutscher Na‑
tion gegen eine „Entschädigungszahlung“ seitens der Bundesrepublik Deutschland
auswandern ließ war es verständlich dass ein großer Teil der Deutschen Rumäniens
die Gelegenheit wahr nahm und Rumänien verließ. Ceausescu verkaufte so seine
Deutschen.
So kam es dass bis zum Umbruch von 1989 / 1990 über 50% der ehemals vor dem
Krieg über 500.000 Deutschen auf dem Gebiet des heutigen Rumäniens ihrer alten
Heimat den Rücken gekehrt hatten.
Eine handvoll beherzter Siebenbürger Sachsen gründeten 1986 in München den
Siebenbürgischen Alpenverein der 1989 als Sektion Karpaten dem DAV beitrat. Die
Sektion Karpaten bekennt sich zur Tradition des SKV (1880‑1945).
Zweck unseres Vereines ist die Kenntnisse der Hochgebirge zu erweitern, das
Bergsteigen und Wandern, besonders das der Jugend zu fördern und zu pflegen, die
Schönheit und Ursprünglichkeit der Bergwelt zu erhalten und dadurch die Liebe zur
Heimat zu stärken. Um diese Ziele zu erreichen sind wir ständig bestrebt die Ausbil‑
dung unserer Mitglieder durch die vielfältigen durch den DAV gebotenen Möglich‑
keiten zu verbessern. Von den Mitgliedern unsere Sektion sind folgende FÜL (Fach‑
übungsleiter) ausgebildet: Bergsteigen 1, Skibergsteigen 2, Klettern 1, Führung im
hochalpinen Fels 1, MTB 2. Diese FÜL organisieren immer wieder sektionsinterne
Ausbildungen die rege besucht werden.
Die Jugend wird finanziell gefördert. So bekommen Jugendliche für Teilnahme
an bergsteigerischen Tätigkeiten einen gewissen Tagessatz. Den Jugendlichen wird
kostenlos Ausrüstung (z.B. für Klettern) zur Verfügung gestellt.
Es wird jährlich im Rahmen des Jahrestourenprogramms ein reichhaltiges An‑
gebot an sehr verschiedenen Tätigkeiten angeboten. Dies reicht von Wanderungen,
Hochgebirgstouren, über Schilager, Schitouren, Eisklettern, Fahrradtouren bis hin
zu DIA – Vorträgen. Jährlich werden ca. 60‑80 Aktivitäten angeboten.
Zwei Mal jährlich wird ein Mitteilungsblatt herausgegeben und kostenlos allen
Mitgliedern zugestellt. Alle zwei Jahr wird ein Jahrbuch verlegt. Diese Publikationen
24 SKV – Anuar 2012–2013
werden auch an den SKV und seine Sektionen verschickt. Die Sektion Karpaten be‑
treibt eine web – Seite: www.sektion‑karpaten.de.
Die Sektion Karpaten ist für Jedermann offen, ihr gehören heute nicht nur Sie‑
benbürger Sachsen an. Wir haben auch Mitglieder aus Rumänien. Von anfangs
knapp über 60 Mitgliedern zählt sie heute über 460 Mitglieder, die Zahl ist erfreuli‑
cher Weise ständig im Ansteigen.
Unser Verein ist stolz dass er zu den Initiatoren der Wiedergründung des SKV
zählt. Wir haben den SKV von Anfang an moralisch und – soweit als möglich – auch
finanziell unterstützt. Heute gibt es ein Partnerschaftsabkommen zwischen unseren
beiden Vereinen. Die Sektion Karpaten nimmt regen Anteil am Vereinsleben und an
den Problemen des SKV, vor allem an den Bestrebungen der Rückerstattung alten
SKV‑Eigentums. Wir sind bestrebt gemeinschaftliche Vorhaben zu veranstalten – so
wie z.B. die Jubiläumstour 1893 im Februar 2013.
Die Sektion Karpaten versteht sich auch als Bindeglied und Vermittler zwischen
den Bergliebhabern in Deutschland und Rumänien. Auf Anfrage hat unser Verein
schon wiederholt Bergliebhaber aus Deutschland mit Informationen und Kartenma‑
terial betreffend Bergtouren in den Karpaten versorgt. Sie kehrten alle mit sehr posi‑
tiven Eindrücken zurück. Wir bedauern es dass es dem SKV in über 15 Jahren seines
Bestehens nicht gelungen ist ein diesbezügliches Informationszentrum einzurichten.
Die Sektion Karpaten wünscht ihrem Bruderverein SKV viel Erfolg in all seinen
zukünftigen Vorhaben.

Parteneriate – Colaborări
SKV a început o bună co‑

laborare cu Consiliul Județean
Brașov, care a făcut posibilă de‑
plasarea delegației noastre la
lucrările Conferinței Anuale
ERA (Asociația Europeană de
Drumeție) din Serbia în octom‑
brie 2013 și vizita întregului
Prezidiu al acestei importante
asociații europene la Brașov și
împrejurimi, angajându‑se să
sprijine organizarea Conferinței
Anuale ERA din 2017 la Brașov
Întâlnirea dintre doamna Lis Nielsen, președinta ERA,
și proiectele regionale pentru cu domnul Mihai Pascu, vicepreședintele C.J. Brașov.
drumeție ale SKV.
SKV a încheiat un parteneriat cu Agenția Metropolitană Brașov care prevede co‑
laborarea celor două organizații prin proiecte, pentru dezvoltarea drumeției în zonă
și refacerea infrastructurii specifice.
SKV a încheiat un parteneriat cu APDT (Asociația pentru Promovarea și dezvol‑
tarea Turismului) în proiectele căreia asociația noastră se implică pe problemele de
drumeție.
Reprezentanții SKV participă regulat, în calitate de consilieri și colaboratori, la
întâlnirile de lucru organizate de Asociația Munții Făgărașului, entitatea care admi‑
nistrează întreaga zonă protejată Natura 2000 din munții și Piemontul Făgăraș, re‑
spectiv județele Brașov, Sibiu, Argeș și Vâlcea.
SKV a luat parte la inaugurarea
asociației Casa Verde a Dunării, cu se‑
diul la Brașov, componentă a SUERD
(Strategia Uniunii Europene pentru
Regiunea Dunării) care se va implica în
realizarea proiectelor de mare anvergu‑
ră, între care am propus refacerea ca‑
banelor de altitudine și realizarea dru‑
murilor europene pentru drumeție din
România.
Inaugurarea „Casei Verzi a Dunării“ in

cadrul programului SUERD.
26 SKV – Anuar 2012–2013

Internațional
Parteneriat cu DAV PARTNERSCHAFT

zwischen dem SKV und der Sektion
PARTENERIAT
între AsociaŃia Carpatină Ardeleană a
(Clubul Alpin German) – Karpaten des DAV Turistilor SKV i SecŃia CarpaŃi a DAV.
Secțiunea Carpați. La inițiativa Ausgangspunkt der Vereinbarung sind die

gemeinsamen Wurzeln beider Vereine,
Punctul de plecare al convenŃiei sunt rădă
cinile comune ale ambelor asociaŃii, i anume
nämlich der 1945 widerrechtlich aufgelöste
SKV, legăturile și buna colabo‑ SKV, der gemeinnützige Charakter beider
SKV dizolvat ilegal în 1945, caracterul de
interes general al ambelor asociaŃii precum i
Vereine sowie deren deklariertes Ziel die
rare cu DAV‑Sektion Karpaten Kenntnisse der Hochgebirge zu erweitern,
Ńelul lor declarat de a propaga cunoaterea
lumii montane, de a cultiva i a stimula
das Bergsteigen und Wandern, besonders alpinismul i drumeŃia, mai ales la tineret, de
a luat forma unui Parteneriat, das der Jugend zu fördern und zu pflegen, a păstra frumuseŃea i originaritatea lumii
die Schönheit und Ursprünglichkeit der montane
ratificat de către DAV în data Bergwelt zu erhalten.
de 02.03.2012 și SKV în data de Ziele und Zweck der Partnerschaft: łelul i scopul parteneriatului:
28.04.2012. In Anbetracht der gemeinsamen Ziele wird

eine Zusammenarbeit auf folgenden Gebie
Având în vedere Ńelurile comune se năzuiete
la o colaborare în următoarele domenii:
ten angestrebt:
În cadrul proiectului norve‑
 Organisieren von und Teilnahme an  organizarea i participarea la acŃiuni comune
gian pentru drumul european gemeinsamen Aktionen in Rumänien und
Deutschland: Ausflüge, Vorträge, Tagung
în România i în Germania ca: excursii, prele
geri, sesiuni, expoziŃii, acŃiuni de protecŃia
E3 prin România, SKV a încheiat en,
keiten
Ausstellungen, Umweltschutztätig mediului.
un Parteneriat cu PZS – Clu‑  Austausch von Informationen über die  schimb de informaŃii legate de istoria SKV
i DAV
bul Alpin din Slovenia, mem‑ Geschichte des SKV und des DAV
 Sprijin i promovare reciproca a activităŃii
 Gegenseitige Unterstützung und Förder
bru ERA. ung der Tätigkeiten beider Vereine in web celor două asociaŃii în pagini web i publicaŃii
Seiten und Veröffentlichungen.
În cadrul proiectului  Unterstützung des SKV in seinen Bemüh  sprijinirea asociaŃiei SKV în eforturile ei de
elvețian pentru drumul euro‑ ungen zur Rückerstattung der SKVHütten a redobândi cabanele SKV
pean E3 prin România, SKV  Austausch von Erfahrung im Betreiben,

Bewirtschaften und Ausstatten der Schutz
 schimb de experienŃa în administrarea, func
Ńionarea i echiparea cabanelor.
a încheiat un Parteneriat cu hütten
 Austausch im Bezug auf die Gestaltung  schimb de păreri în legătură cu organizarea

SWV – Schweizer Wanderwe‑ des Vereinslebens und der Öffentlichkeits activităŃii asociaŃiei i a publicităŃii
arbeit
ge – asociația care se ocupă de  Vermittlung zur Wiederbelebung der  mijlocirea reînnodării parteneriatului istoric
proiectarea potecilor din Elveția. historischen Partnerschaft zwischen DAV
und SKV bis 1945.
între DAV i SKV până în anul 1945.
SKV a luat parte activ la Vorstand der Sektion Karpaten e.V. Preedintele SKV
Conferința Anuală ERA din Preedintele SecŃiei CarpaŃi as. înreg. Vorstand des SKV
Norvegia septembrie 2012 și ur‑

Datum……………… Data…………....
mare a acestui fapt Marcel Șofariu a fost cooptat în Grupa de Lucru care se ocupă cu
proiectele de infrastructură pentru drumeție la nivel european, formată din cei doi
vice‑presedinți ai asociației și doi specialiști din Germania și Slovenia.
Noiembrie 2012 – reprezentantul SKV a participat la activitățile de Grupa de
Lucru ERA la Praga.
Mai 2013 – a doua reuniunie a Grupei de Lucru ERA a avut loc la propunerea
SKV în România, la Brașov, cabana Postăvaru.
Iunie 2013 – SKV a trimis o informare către Convenția Carpați reunită în Slo‑
vacia, prin intermediul delegatului AER (Asociația de Ecoturism din România) în
care erau cuprinse date asupra proiectului Via Carpatica, stadiul în care se află și
asociațiile implicate. Acest proiect a fost cuprins în planul de dezvoltare al regiunii.
În septembrie SKV a fost invitat la Agenția Națională de Turism, alături de alte
asociații, să participe la elaborarea Strategiei de Turism Durabil din Munții Carpați,
care a fost transmisă Convenției

Carpați. SKV a completat strate‑
gia cu elemente care au în vedere
dezvoltarea drumeției și a infras‑
tructurii necesare.
În octombrie 2013 a avut loc
cea de a 44 Conferință Anua‑
lă a ERA în Serbia, la Vârșeț, la
care au participat doi membri
SKV, la comisia de infrastructură
și la comisia pentru drumeție. Pe
parcursul conferinței au fost sta‑
bilite legături cu reprezentanții La inițiativa SKV a avut loc prima întâlnire pentru Via
asociațiilor din țările de pe tra‑ Carpatica între reprezentantii Ucrainei, Ungariei, Româ-
seul Via Carpatica și a fost orga‑ niei, Sebiei, Slovaciei și Cehiei (de la stanga la dreapta)
nizată o grupă de lucru ad‑hoc care să se reunească în cursul anului 2014 la Brașov,
pentru a se ocupa eficient de acest proiect.
În perioada 13 – 19 octombrie, la invitația SKV și cu sprijinul Consiliului
Județean Brașov, întregul Prezidiu al European Ramblers Association – ERA,
compus din nouă persoane, în frunte cu doamna Lis Nielsen din Danemarca,
președinte, a vizitat Brașovul și împrejurimile și a avut o întrevedere cu domnul Mi‑
hai Pascu, vice‑președintele Consiliului Județean în vederea organizării Conferinței
ERA din 2017 și sprijinului necesar a fi acordat SKV pentru dezvoltarea drumeției
locale și promovarea zonei Brașov ca destinație pentru drumeție.
28 SKV – Anuar 2012–2013

SKV în acțiune – Drumeții, ture, concursuri, călătorii
Tura aniversară SKV

21 – 23 februarie 2013
120 de ani de la prima traversare pe schiuri a unui
complex montan cu înălțimi de peste 2000 m
DAV – Clubul Alpin German – Secțiunea Carpați
Brigitte Lenz; Gabriel Turdasan; Carmen Sandescu
Conducător grup Thomas Luczay – președintele SKV
Participanți Adrian David, Alexandru Nagy, Ștefan Nica, Sebastian
Clinciu, Corina Fodor – membrii SKV & Brigitte Lenz, Gabriel
Turdășan, Carmen Sandescu – membrii DAV Sektion Karpaten
Ziua 1 – 21 februarie 2013
Întâlnirea are loc la sediul Salvamont din Sibiu la ora 17 conform înțelegerii. Ne
cunoaștem repede, verificăm și pregătim echipamentul pentru a ne indrepta cât mai
repede spre conferința de presă.
La ora 18 ajungem în centrul
Sibiului la sediul Forumului De‑
mocrat al Germanilor din Româ‑
nia (FDGR). Suntem primiți cu
multă căldură și simpatie.
Se face o introducere a eveni‑
mentului prin prezentarea invita‑
tilor, prezentarea asociației SKV și
DAV – Sektion Karpaten și apoi o
detaliere a turei pe care o aniver‑
săm. Suntem onorați de prezența
la eveniment a d‑lui profesor Paul Philippi – membru fondator și președinte onorific
al FDGR, cetățean de onoare al Municipiului Sibiu și Brașov.
Urmează prezentarea fiecăruia dintre noi, pe care o facem unii cu emoție, unii
cu entuziasm, toți impresionați de
momentul pe care îl trăim (am ple‑
cat la schi de tură… și am ajuns în
ochii presei).
Se detaliază apoi traseul pe care
urmează să il parcurgem noi, ni se
atrage atenția asupra dificultății
acestuia, primim sfaturi de la vete‑
ranii experimentați (dl. Constan‑
tinescu în special ne dă sfaturi de‑
taliate), ascultăm povestiri despre
istoria schiului în România de la dl. profesor Philippi și apoi suntem informați că (așa
cum știam deja) vremea se anunță proastă – ni se „promite“ vizibilitate redusă și vânt
de 30 – 50 km/h. Sunt discutate și stabilite variante alternative și de retragere din
traseu in caz de vreme mai proastă decât este prognozată sau în caz de urgență. În
final facem entuziaști poze de grup.
Scăpați de blitzuri și protocol
– conferința de presă condusă de dl.
Peter Scântei, membru al consiliului
de conducere al SKV – ne îmbarcăm
și pornim spre Păltiniș (Staţiunea a
fost întemeiată de SKV în 1894 fiind
cea mai veche stațiune montană din
România).
Ajungem pe întuneric la Vila 1
din Păltiniș ( fostul Hohe‑Rinne‑He‑
im / Caminul Păltinis al SKV, edifi‑
cat în anii 1942‑44 și expropriat ilegal în 1945), ne cazăm și apoi luăm masa în grup,
ocazie cu care începem să ne cunoaștem și să discutăm detalii despre ceea ce ne
așteaptă. Stabilim detalii legate de plecare și traseu. Afară… viscol și ninsoare, dar
planurile noastre nu se schimbă…
Ziua 2 – 22 februarie 2013 – ne
trezim și plecăm conform planului
la ora 7, după încă o poză de grup.
Afară… tot viscol și ninsoare, noi tot
entuziaști…
Urcăm aproximativ o oră ju‑
mătate prin pădure, iar la ieșirea în
golul alpin ne așteaptă adevăratul
viscol. Înainte de începerea traseu‑
lui de creastă ne adăpostim pentru
10 – 15 minute la stâna Găujoara.
De la stână continuăm traseul prin Șaua Bătrâna spre Vârful Rozdești (1.945 m).
Înaintarea este extrem de anevoioasă! Rafalele de vânt pe creastă ating uneori
și 60 – 70 km/h, zăpada este spulberată lăsând loc stâncilor și gheții. Unul dintre
participanți cade și se lovește ușor, iar altul iși rupe un băț, ceea ce îi face înaintarea
și mai grea.
Ne regrupăm la modestul adă‑
post al unor brazi, mai facem o poză
de grup și mergem mai departe.
Ajungem în Șaua Șerbanei unde
decidem schimbarea traseului da‑
torită condițiilor meteo. Renunțăm
la traseul de creastă (Vârful Cin‑
drel și Vârful Frumoasa) și stabilim
păstrarea liniei de nivel prin stânga
vârfurilor, pe lângă Vârful Cânaia
30 SKV – Anuar 2012–2013
(2.057 m) –> Căldarea glaciară Lujbea Rășinarului –> coborâre spre Saua Steflești –>
Valea Frumoasă.
Ne îndreptăm spre Cânaia. Ne urmărim tot timpul traseul cu ajutorul GPS‑ului.
Datorită condițiilor meteo am avut și abateri de la traseu, care au fost însă corectate, nu
întotdeauna cu ușurință. Ajungem la Refugiul Cânaia, dar din păcate este închis și tot
doar o stână părăsită ne este adăpost. Luăm o gustare, bem un ceai și Sandu (Alexan‑
dru Nagy) repară bățul rupt. Suntem oarecum obosiți, avem doar jumătate din traseu
parcurs, iar ora este 13:30 – 14:00.
De la Cânaia până la coborârea
de sub vârful Cindrel mai facem
încă 1,5 – 2 ore prin Căldarea gla‑
ciară Lujbea Rășinarului. Mergem
prin jnepeniș unde la un moment
dat ratăm cararea. Peisajul este însă
atât de frumos încât unii dintre noi
aproape uităm de cele îndurate în
golul alpin și de lupta cu vegetația
alpină.
După jnepeniș, tot prin Lujbea Rășinarului, dar la liziera pădurii, ne așteaptă
aceleași condiții meteo de care nu vom mai scăpa până la atingerea punctului final al
drumeției din această zi. Înaintăm greu iar datorită ceții a fost necesară verificarea la
intervale scurte a traseului pe GPS.
Doar în jur de ora 16:30 – 17:00 ajungem la punc‑
tul unde ne dăm jos, pentru prima dată în această zi
după 10 ore, pieile de pe schiuri pentru a începe cobo‑
rârea spre Șaua Șteflești.
Nici coborârea nu a fost cu mult mai ușoară și a
fost și mai lungă decât am sperat fiecare dintre noi.
Am ajuns pe înserat la Cabana Valea Frumoasă
unde am fost primiți cu căldură de gazdă (dl. Ghibu).
Din păcate pe parcursul cinei stabilim că a doua
zi ne retragem din traseu prin Valea Oașa. Riscuri‑
le să continuam sunt prea mari. Suntem bucuroși că
am ajuns toți cu bine și suntem mândri de noi că am
reușit să parcurgem în astfel de condiții prima parte a
traseului. Am parcurs astăzi 27 km,

în 11 – 12 ore, urmează o noapte cu
un somn adânc J.

Ziua 3 – 23 februarie 2013
Din cabană, de dimineață, vre‑
mea pare frumoasă, dar o privire
mai atentă ne convinge că am luat
decizia corectă: sus spre creastă este
tot ceață iar vârfurile brazilor ne
arată ca vântul este la fel de furios.
Coborâm 20 km, aproximativ 80% cu schiurile în picioare, aproximativ 20% cu
schiurile în spate și ajungem la Cabana Oașa de unde suntem recuperați de mașini.
Suntem ușor dezamăgiți că nu
am reușit să ne îndeplinim misiu‑
nea, dar obiectivul de aducere în
atenția opiniei publice a realizării
inaintașilor, a dificultății acțiunii
a fost atins. Ne‑am testat din nou
limitele, am cunoscut oameni
frumoși, am legat prietenii și a fost
o apropiere frumoasă între membrii
DAV Karpaten și SKV.
Vrem să mulțumim în mod deosebit celor care ne‑au delegat și susținut în parti‑
cipare: Manfred Kravatzky, Petra Maurer, Hans Werner, Reinhold Kraus.
De asemenea mulțumim celui care ne‑a inițiat și învățat cum să abordăm și să ne
comportăm corect pe munte: Bergführer Hans Werner!
32 SKV – Anuar 2012–2013

Cu roșu traseul propus pentru prima zi, cu galben traseul parcurs:

Die Trasse: rot – die geplante Route des ersten Tages, gelb – die zurückgelegte Route.

SKV – Jubiläumstour
21 – 23 Februar 2013
120 Jahre seit der ersten Gebirgsüberquerung
auf Skiern in Höhen von über 2000 m.
Brigitte Lenz, Gabriel Turdasan, Carmen Sandescu
Leiter der Gruppe Thomas Luczay
Teilnehmer Adrian David, Alexandru Nagy, Ștefan Nica,
Sebastian Clinciu, Corina Fodor – SKV – Mitglieder
& Brigitte Lenz, Gabriel Turdasan, Carmen Sandescu
– Mitglieder der Sektion Karpaten des DAV
Tag 1 – 21. Februar 2013
Treffen um 17 Uhr beim Sitz der Bergwacht SALVAMONT in Hermannstadt,
wie vereinbart. Kurzes Kennenlernen, überprüfen der Ausrüstung und beeilen uns
zur Pressekonferenz.
Um 18 Uhr sind wir beim Sitz
des DFDR im Zentrum von Her‑
mannstadt. Wir werden sehr herz‑
lich und mit viel Sympathie empfan‑
gen.
Die Pressekonferenz wird von
Herrn Peter Scântei, Vorstandsmit‑
glied der Sektion Hermannstadt des
SKV geleitet. Es findet eine Einfüh‑
rung in das geplante Unterfangen
statt, die Teilnehmer und die Vereine SKV und SEKTION KARPATEN werden vor‑
gestellt. Danach wird die Tour Jubiläum wir begehen vorgestellt. Wir werden durch
die Anwesenheit von Dr.h.c. Prof. Paul Philippi geehrt, Gründungsmitglied und Eh‑
renvorsitzender des DFDR, Ehrenbürger der Städte Hermannstadt und Kronstadt,
Ehrenvorsitzender des SKV.
Es folgt die Vorstellung jedes
einzelnen Teilnehmers, was bei ei‑
nen Emotionen weckt, bei anderen
Begeisterung, alle aber sind beein‑
druckt vom Moment: wir sind zu
einer Skitour aufgebrochen und ste‑
hen nun im Rampenlicht.
Anschließend wird die Trasse
die wir gehen sollen beschrieben,
wir werden auf die Schwierigkeiten
34 SKV – Anuar 2012–2013
dieser hingewiesen, bekommen gute Rat‑

schläge von Veteranen mit Erfahrung
(besonders von Herrn Constantines‑
cu), wir lauschen den Schilderungen von
Herrn Prof. Philippi über die Anfänge des
Skilaufs in Rumänien und danach wird
uns mitgeteilt dass schlechtes Wetter an‑
gesagt ist (was wir schon wussten) – es
werden uns schlechte Sicht und Wind
von 30 bis 50 km/h „versprochen“. Es
werden Varianten der Trasse besprochen
sowie Abstiegsmöglichkeiten für den Fall dass das Wetter noch schlechter wird als
vorausgesagt oder aber ein Notfall eintreten sollte. Zum Schluss machen wir begeis‑
tert ein Gruppenfoto.
Erlöst von Blitzlichtern und Protokoll geht es dann zur Hohen Rinne (ältester
Luftkurort Rumäniens, gegrün‑
det 1894 vom SKV)
Wir kommen im Dunkeln
bei der Villa 1 a (das gewesene
Hohe‑Rinne‑Heim, erbaut in den
Jahren 1942‑44 vom SKV und wi‑
derrechtlich enteignet 1945), wir
quartieren uns ein und nehmen
gemeinsam das Abendessen ein,
Gelegenheit uns kennen zu lernen
und Details von dem was uns er‑
wartet zu erörtern. Wir legen De‑
tails betr. Start und Trasse fest. Draußen… Schneegestöber, aber an unserem Plan
wird nicht gerüttelt!
Tag 2 – 22. Februar 2013 – Weckzeit und wie festgelegt brechen wir – nach noch
einem Gruppenbild – um 7 Uhr auf. Draußen… noch immer Schneegestöber, aber
wir sind weiterhin begeistert.
Wir steigen ungefähr 1½ Stunden durch Wald und als wir auf die kahle alpine
Fläche heraustreten empfängt uns ein wahrer Schneesturm. Bevor wir die Trasse auf
dem Höhenrücken angehen stellen wir uns für 10 – 15 Minuten in der Sennhütte
(stână) Găujoara unter.
Von dieser Sennhütte folgt die Tras‑
se über den Sattel Bătrâna Richtung
Rozdești‑Gipfel (1.945 m). Wir kom‑
men nur sehr mühsam vorwärts! Die
Windböen erreichen hier nach unseren
Schätzungen 60‑70 km/h, der Schnee
wird verweht und Felsen und Eis wer‑
den freigelegt. Einige der Teilnehmer
kommen zu Fall und verletzen sich
leicht, einem bricht ein Skistock was das
Vorwärtskommen noch mehr er‑

schwert.
Im bescheidenem Schutz von
ein paar Tannen sammeln wir uns,
machen ein Bild unter weiter geht es.
Wir gelangen in den Șerbanei
– Sattel und beschließen die Trasse
wegen diesen Meteobedingungen
zu ändern. Wir verzichten auf die
Gratwanderung (Cindrel – und Fru‑
moasa – Gipfel) und beschließen der
Höhenlinie links der beiden Gipfel zu folgen, neben dem Cânaia – Gipfel (2.057 m),
zum Gletscherkessel Iujbea Rășinarului, mit Abstieg über den Șteflești – Sattel, in
das Frumoasa – Tal.
Wir gehen Richtung Cânaia, verfolgen die Trasse ständig mittels GPS. Wegen
den Wetterverhältnissen sind wir einige Male von der Trasse abgekommen, konnten
aber immer Korrekturen vornehmen, was aber nicht immer leicht war. Angekom‑
men bei der Schutzhütte Cânaia müssen wir feststellen dass sie leider geschlossen
ist und wir müssen wieder mit einer verlassenen Sennhütte vorlieb nehmen. Wir
nehmen einen Imbiss zu uns, trinken einen Tee und Sandu (Alexandru Nagy) repa‑
riert den gebrochenen Stock. Wir sind ziemlich müde, wir haben bloß die Hälfte der
Trasse bewältigt und es ist schon
13:30‑14:00 Uhr.
Von Cânaia bis zur Abfahrt
von unterhalb des Cindrel‑Gipfels
durch den Gletscherkessel Iujbea
Rășinarului machen wir noch 1,5 –
2 Std. Es geht durch Latschen und
irgendwann kommen wir von der
Trasse ab. Die Landschaft ist so be‑
zaubernd dass einige von uns die am
Kamm erlittenen Qualen und den
Kampf mit der alpinen Vegetation vergessen.
Nach den Latschen, noch immer in dem Iujbea Rășinarului, selbst am Waldsrand
erwarten uns die selben Meteobedingungen die wir auch bis zu unserem heutigen
Etappenziel nicht los werden. Wir
kommen nur schwer vorwärts und
wegen dem Nebel müssen wir im‑
mer wieder die Trasse mittels GPS
prüfen.
Erst gegen 16:30 – 17:00 Uhr
gelangen wir zu dem Punkt an dem
wir uns heute nach 10 Stunden das
erste Mal die Felle von den Skis ho‑
len können, um den Abstieg in den
Șteflești‑Sattel zu beginnen.
36 SKV – Anuar 2012–2013
Auch die Abfahrt war nicht viel leichter, und war länger als jeder von uns gehofft
hatte.
Beim Einbrechen der Dunkelheit kommen wir am Ziel an: das Forsthaus im Fru‑
moasa – Tal, wo wir herzlich von
unserem Wirt (Herr Ghibu) emp‑
fangen wurden.
Beim Abendessen beschließen
wir – leider – die Tour abzubrechen
und durch das Oașa‑Tal abzusteigen.
Das Risiko bei dem weitergehen ist
zu groß. Wir sind froh alle heil ange‑
kommen zu sein und sind stolz un‑
ter solchen Bedingungen den ersten
Teil der Route bewältigt zu haben.
Wir haben heute 27 km in 11 – 12 Stunden zurückgelegt und nun folgt eine
Nacht mit tiefem Schlaf.
Tag 3 – 23. Februar 2013
Am Morgen, von der Schutzhütte aus
gesehen, scheint das Wetter schön zu sein,
beim näheren Hinsehen überzeugen wir
uns den richtigen Entschluss gefasst zu
haben: oben, am Kamm ist noch immer
Nebel und die Tannen zeigen uns dass der
Wind noch immer so wütet.
Wir steigen 20 km ab, ~80% auf den
Ski, ~20% mit den Ski auf den Schultern
und kommen bei der Schutzhütte

Oașa an von wo wir abgeholt wer‑
den.
Wir sind leicht enttäuscht, dass
wir unseren Auftrag nicht erfüllen
konnten, aber unser Ziel haben wir
erreicht: die Leistungen unserer
Vorfahren und die Schwierigkeit des
Unterfangen in das Licht der Öf‑
fentlichkeit zu bringen. Wir haben
unsere Grenzen von Neuem getestet,
haben besondere Menschen kennen gelernt, haben Freundschaften geschlossen und
es war eine gute Annäherung von Mitgliedern des SKV und der SK.
Wir hoffen dass sich die Gruppe im März nocheinmal sammeln kann und dass
wir die gesamte Trasse durchgehen können und den Auftrag so insgesamt zu erfül‑
len.
Wir möchten unseren besonderen Dank jenen aussprechen die die Teilnahme
ermöglicht haben, uns unterstützt haben: Manfred Kravatzky, Petra Maurer, Hans
Werner, Reinhold Kraus.
Desgleichen danken wir demjenigen der uns eingeführt in und gelehrt hat den
richtigen Umgang mit dem Berg: Bergführer Hans Werner!
38 SKV – Anuar 2012–2013

Transalpina – Transfăgărășan
Tabăra de vară SKV Secțiunea Brașov 2012
Christel Berbec
Tabăra mobilă din 2012 s‑a desfășurat timp de opt zile între 23 – 30 august,
cu următorul itinerar: Brașov – Valea Oltului – Brezoi – Voineasa – Stațiunea Vi‑
dra – Obârșia Lotrului – Valea Lotrului (campare 2 nopți) – traseu turistic Valea
Lotrului – Lacul Gâlcescu – Transalpina – stațiunea Rânca – Târgu Jiu – Novaci –
Peștera Muierii – Curtea de Argeș – Cheile Argeșului – Lacul de acumulare Vidraru
– Transfăgărășan – Valea Capra – Lacul Bâlea – Arpașul de Jos – Făgăraș – Brașov.
Traseu turistic Valea Lotrului – Lacul Gâlcescu. Mare parte din acest periplu
s‑a desfășurat în zona Masivului Parâng, care cuprinde munții dintre Olt, Jiu si Strei,
din care fac parte munții Parâng, Căpățânii, Lotrului, Cindrel și Șureanu, formând o
vastă întindere cu o lungime est‑vest de 100 km și o lărgime nord‑sud de 70‑80 km.
Din această suprafață, munții Parâng ocupă sectorul sud‑vestic cu o lungime est‑vest
de cca. 30 km si 33 km pe direcția nord‑sud. Ei sunt cuprinși în județele Gorj, Hu‑
nedoara și Vâlcea. Întâlnim în lungul itinerarelor pe care le străbatem creste înalte,
vârfuri semețe, lacuri glaciare, cascade înspumate, păduri înmiresmate. Intrarea în

Parâng se face prin Pasul Tărtărau (1665 m) unde actuala șosea Transalpina traver‑
sează culmea principală carpatină din bazinul Lotrului în cel al Sebeșului.
Tabăra noastră se află dincolo de Obârșia Lotrului, într‑o poiană pe lângă care
pârâul Lotrului curge domol la vale. Prima zi a plouat continuu, din Brașov până la
locul de campare. Chiar și montarea corturilor s‑a făcut pe ploaie, dar apoi vremea a
fost perfectă.
A doua zi, cer senin, soare și „dor de ducă“. Ne cheamă înălțimile Parângului.
Pornim la drum Puiu, Cami, Tubi, Sorin si Christel. Urcăm aproximativ 2,5 km pe
drumul forestier pe valea Lotrului și continuăm apoi pe o potecă bine conturată și
marcată (triunghi roșu). Urcăm când mai susținut, când domol, prin zonă de pădure,
alături de apele vijelioase ale Lotrului, pe care trebuie să le traversăm de mai multe
ori, pe bârne alunecoase sau sărind din piatra în piatră. Ieșim într‑o poieniță prin
care trecem și traversăm un vâlcel cu apă, intrând din nou în pădure. Urmează o
altă poieniță la capătul căreia se află o stână acum părăsită, traversăm un alt vâlcel
și din nou intrăm în pădure, până la confluența Lotrului cu pârâul Iezer. Cărarea, în
urcuș susținut, ne conduce pe valea Gâlcescu și ieșim în gol alpin. Priveliștea asupra
culmilor zonei alpine a Parângului este excepțională. Pornim mai departe, un urcuș
dur printr‑un uluc îngust, stâncos și mărginit de ambele părți de jnepeniș. Ajungem
la cascadă. Apele râului Gâlcescu se aruncă spumând zgomotos la vale. Continuăm
urcușul încă 30 de minute, trecem pârâul pe malul drept și ajungem după trei ore și
jumătate la lac, la 1931 m. În fața noastră, deasupra lacului, se conturează în albastru
cerului culmea principală a Parângului – vârful Setea Mare 2385 m, Coasta lui Rus
2301 m și Muntele Stânelor 2385 m, care urcă toate spre zona cea mai înaltă a Parân‑
gului Mare 2519 m. Ne întoarcem pe același drum și în trei ore suntem la tabără.
40 SKV – Anuar 2012–2013
Transalpina începe pentru noi la Obârșia Lotrului (1340 m) urcând la început

alături de valea Lotrului, paralel cu muntele Mieruțu, în linie dreaptă, până ce trece
valea Lotrului. În continuare se strecoară în serpentine scurte, printre culmile înalte
ale Parângului – muntele Ștefanu, muntele Cărbunele și după o ultimă serpentină
ajunge în punctul ei cel mai înalt 2010 m, sub vârful muntelui Muntinu și șaua cu
același nume, având în permanență o vedere limpede clară peste nenumăratele pis‑
curi ale masivului. Urmează coborârea spre stațiunea Rânca (1580 m), transformată
într‑un veritabil orășel cu zeci și zeci de construcții mai mari sau mai mici, contras‑
tând însă neplăcut cu măreția piscurilor înconjurătoare.
Începem Transfăgărășanul din Curtea de Argeș și urcăm la început de‑a lun‑
gul râului Argeș. Continuăm apoi pe un culoar strâmt peste viaducte printre cheile
Argeșului. În stânga noastră se zăresc zidurile renovate ale Cetății Poieni, descrisă și
în romanul lui Jules Verne – „Castelul din Carpați“, până la care urcă în jur de 300 de
trepte. Ajungem la Lacul Vidraru. Acesta a fost construit în 1966, fiind una din cele
mai mari lucrări hidroenergetice din țară. Barajul, încastrat între stâncile munților
Frunții și Albinei are forma unui arc înalt de 166 metri și lung de 307 metri. Lacul, cu
o adâncime maximă de cca. 100 metri are o lungime de 8 – 9 km. Șoseaua (DN7C)
înconjoară coronamentul estic al lacului pe lângă o serie de culmi pe valea Caprei
până la creasta principală de unde trecând printr‑un tunel ajunge pe clina transil‑
văneană, la lacul Bâlea. Trecem pe lângă cabana Bâlea Lac, coborâm serpentinele pe
lângă cabana Bâlea Cascadă, străbatem satul Cârțișoara unde se află casa memorială
Badea Cârțan și ajungem la DN1 care ne conduce apoi prin Făgăraș până la Brașov.

Östkarpaten
Sommerlager des SKV – Sektion Kronstadt
26 August – 2 September 2013
Christel Berbec
Teilnehmer: Rolf, Nelly und Toni Truetsch, Petre Alexandra, Ciprian

Roncea, Teodora Aron, Camelia Hisom, Romeo Hisom,
Toni und Marika Zacharias, Christel Berbec.
Planung und Organisation: Alexandru Floricioiu, Romeo Hisom, Tiberiu Fazakas.
Der erste Tag beginnt mit einem fürchterlichen Regen. Treffpunkt ist für alle
um 9 beim Rolf daheim und die frage die wir uns alle stellen ist; wohin bei diesem
Wetter? Glücklicherweise läst der Regen nach und der Himmel klart auf. Berge von
Gepäck: Rucksäcke, Taschen, Tüten, Matratzen, Zelte, mobile Küche usw. Innerhalb
einer Stunde ist alles in den drei Autos plus Anhänger Fachgerecht verstaut. Wir
sind für den Aufbruch bereit und werden von einem herrlichen Ereignis begleitet:
42 SKV – Anuar 2012–2013

am azurblauen Himmel kreisen hunderte Störche welche sich für ihre anstrengende
Reise Richtung Afrika aufmachen.
Wir verlassen Kronstadt und fahren über Sf. Gheorghe, Tușnad, Miercurea Ciuc
und Gheorgheni – unsere erste Etappe. Wetter wie auch die Strassen sind gut, die
Hügel des Harghita Gebirges begleiten uns und aus der Ferne winkt uns der hohe
Fels Piatra Singuratică des Hasmas – Gebirges. Nach Gheorgheni biegen wir rechts
in einer Nebenstrasse in der Belcina Tal ein, welches mit viel Wald und vielen klei‑
nen Anwesen gesaeumt ist. Endlich erreichen wir unser unser erstes Ettapenziel, eine
breite schöne Wiese mit einem Herrenhaus (leider geschlossen) und einem richtigen
Campingplatz mit Tischen und Bänken, Feürstelle und reichlich vorbereitetes Feür‑
holz. Zelte werden aufgestellt, es wird das Feür entfacht und unsere Köchinen berei‑
ten die Mahlzeit. Es gibt eine Hühnersuppe mit viel Gemüse „a la Postavaru“ und alle
holen sich so oft Nachschlag bis der Topf blankgeputzt ist. Vollgegessen würden wir
gerne die Umgebung und ein wenig Entspannen geniessen, aber der Himmel öffnet
sich und aus leichtem Regen wird bis zuletzt ein heftige Sturm welcher uns in unsere
Zelte vertreibt. Die ganze Nacht gab es immer wieder einen Guss.
Am zweiten Tag frühmorgens immer noch unter dem wolkenbehangenen Fir‑
mament aber inmitten Vogelgetzwitscher und plätschern des nahegelegenen Baches
regt sich das Leben im Zeltlager. Nach einem saftigen Frühstück – Eierspeiss mit
Zwiebeln, Paprika, Tomaten und Pilze – packen wir und machen uns auf den Weg
in Richtung Lacul Rosu. Nebel. Wir sind nach Cheile Bicazului unterwegs,welche
mit ihrer Länge von 8 km, zwischen den Haschmasch und Suhard Gebirge sich sehr
furchteinflössend präsentieren. Die Strasse folgt dem Wasserlauf der Bicaz welcher
der Architekt dieses wunderbaren Canyons. Die Mannigfaltigkeit der Gebilde im Fels
ist überwältigend. Nach der Grenze zwischen den Kreisen Harghita und Neamt wer‑
den die tosenden Fluten ruhiger, das Tal weitet sich und wir fahren durch die Stadt
Bicaz in Richtung des Stausees Izvorul Muntelui. Dieser Stausee wurde zwischen
1950‑1960, von dem Gicovanu Berg und Obcina Horstei flankiert, errichtet. Der See
erstreckt sich auf 29,5 Quadratkilometer,
29,48 km Länge, eine maximale Breite von
1,85 km und eine maximale Tiefe von 85 m.
Die Wasserläufe der Bistritz, Bicaz, Izvorul
Muntelui, Izvorul Alb, Schitul, Bistricioara
und Pinticul speisen den Stausee. Leider
ist es bedeckt und der Regen begleitet uns.
Wir befinden uns im Ceahlau Nationalpark
wo das zelten und offenes Feuer strengs‑
tens Verboten ist. Das Ceahlau – Gebirge
ist das meistbesuchte gebiet der Moldau,
ein Gebiet voll mit Sehenswürdigkeiten,
eine erstaunliche Naturvielfallt und einge‑
sessene Legenden. Wir finden in einer Hüt‑
te welche circa 500 m vom Forstweg, am
Wasserlauf de Paraul Alb, gelegen ist und
Falon Hütte heisst. Alles ist vorhanden für
einen angenehmen Aufenthalt und nach
kurzer Zeit knistert das Holz im Ofen, das Abendessen wird vorbereitet, wir sind von
Wind und Regen geschützt. So kann man Leben…
Der dritte Tag fängt wieder mit Regen, Nebel und wieder Regen an. Weil auf
dem Programm ein Ausflug zur Dochia Hütte geplant ist rafft sich das Team, gebil‑
det aus Rolf, Toni jr., Toni sr., Alexandra, Theo, Anca, Puiu und Christel, zusammen
und dem blauen Dreieck folgend laufen wir dem Paraul Alb folgend, den Weg auf‑
wärts. Umgeben von den waldbedeckten Höhen des Rachisch, begleitet vom nicht
endenden Regen und Nebel steigen wir stetig weiter. Rolf, die Kinder Anca und Toni
legen eine schnellere Gangart ein und entschwinden was uns anderen erlaubt einige
Einblicke der wunderbaren Umgebung zu erhaschen. Nachdem wir den berühmten
Fels Baba Dochia, aus welchem der Izvorul Alb entspringt, passieren folgen wir dem
weg auf dem Jgheabul cu Hotaru welcher vom Vulturul lui Traian, steile Wände dicht
bewaldet, begrenzt ist. Leider können wir dem Nebel wegen keine Aufnahmen ma‑
chen. Unser Weg führt uns an weiteren felsen vorbei; Cobal, Faraonul, Santinela. . Da
wir eh zurückgekehrt sind kehren wir zum Ausgangspunkt, Falon Hütte, zurück und
dürfen spät am nachmittag die gruppe begrüssen welche zur Dochia Hütte vorge‑
prescht sind und nach einem anstrengenden Tag durchnässt aber glücklich zurück‑
gekehrt sind. Der Empfang ist von Hurra‑Rufen begleitet und es gibt warmes Wasser
zum Waschen und eine reichliche Mahlzeit.
Am vierten Tag unter wechselnden Regenschauer bauen wir unsere Zelte ab,
verabschieden uns von unseren Gastgebern und der zwischen den Tannen versteck‑
ten Villa und fahren los. Unser Weg führt wieder durch Bicaz dann Tarcau, Pangara‑
ti begleitet vom Bistritz Wasserlauf und erreichen das Agapia Kloster welches male‑
risch inmitten eines Waldes gelegen ist. Sehr bewundernswert ist der sehr gepflegte
44 SKV – Anuar 2012–2013
Garten. Das Kloster verdankt seine Be‑

kanntheit der von Nicolae Grigorescu zwi‑
schen 1858 – 1861 gemalten Fresken.
Unsere Reise führt uns weiter nach
Targu Neamt und wir machen einen ab‑
stecher nach Humulesti zum Gedenkhaus
Ion Creangas. Wir besuchen die Bojdeuca
des grossen Schriftstellers und das Mu‑
seum welches einen tiefen einblick in die
Lebensgewohnheiten der Menschen dieser
Gegend gewähren lässt. Vom bewaldeten Gipfel des Plesul, welches Targu Neamt be‑
wacht bewundern wir die Cetatea Neamtului welche auf 480 m auf dem Timus Fels
thront. Die Burg wurde mit Phare Mittel 2004 restauriert und dem Publikum zum
Besuchen 2009 eröffnet. Die Burg wurde zwischen 1375 – 1391 von Stefan cel Mare,
als Teil mehrerer Wehranlagen der Moldau errichtet und ist die imposanteste von
allen. Leider hält der Regen an. In Suceava, begleitet vom Moldau Wasserlauf, fahren
wir nach Gura Humorului und finden Unterkunft, da die Möglichkeit Zelte aufzu‑
stellen, wegen dem anhaltenden Regen nicht möglich ist, in der Pension La Ancuta
Frühmorgens am fünften Tag verlassen wir, nach einem ausgiebigen Frühstück,
die Pension La Ancuta. Die Stadt Humor liegt zwischen den Wasserläufen Humor
und Voronet welche auch die Namen für die zwei sich hier befindenden Klöster lie‑
ferten. Voronet wurde 1488 von Stefan cel Mare und Humor 1530 von Teodor Bubu‑
iog gestiftet. Die architektonische Originalität und vor allem die Eizigartigkeit der
inneren und äusseren Malereien habe die Unesco veranlasst die Klöster in das Welt‑
kulturerbe einzugliedern. Das am meisten beeindruckende sind die Farben Albastru
de Voronet und Rosu de Humor als Grundfarben der Fresken. Obwohl die Maler‑
arbeiten zwische 1537 – 1547 von anonymen Künstler erschaffen sind die Farben
immer noch sehr gut erhalten. Voronet wurde aufgrund seiner Einzigartigkeit noch
vor die Klöster von Athos gestellt und und der wert der Arbeiten einem Leonardo da
Vinci und Michelangelo gleichgesetzt.
Unser weg führt uns nach Campulung Moldovenesc im Herzen der Bukowina
ein herrliches Gebiet mit Mittelbergen von circa 1000 m Höhe und sehr dichten Wäl‑
der. Weiter durch das Putna Tal passieren wir den Mestecanisch Pass und erreichen
Vatra Dornei ein sehr bekanntes
und beliebtes Heilbad. Auf dem
DN17B schlängelt sich der Weg
über Serpentinen im Tancea Tal
bis wir unser nächstes Ziel das
Hotel Rarau, welches unterhalb
der Pietrele Doamnei und Rarau
Gipfel (1634 m) gelegen ist. Das
Rarau – Giumalau Gebirge ist das
schönste der Bukowina, gebildet
aus einer Vielzahl von Felsen und
Plateaus alles in wunderbaren
Farben getaucht. Um das ganze
Plateau zu durchlaufen braucht es 2 Stunden aber da wir nicht genug Zeit haben, der
Nebel aufkommt und es weiter Nieselt lassen wir es. Glücklicherweise lichtet es sich
kurzzeitig so dass wir einen blick auf die Piatra Soimului werfen können und sogar
ein paar Fotos Knipsen. Wir kehren nach Vatra Dornei zurück von wo wir den Ti‑
huta Pass in Angriff nehmen. Die Strasse schlängelt sich immer höher, begrenzt von
Weiden, Obstgärten und viel Fichtenwald. Der höchste Punkt liegt auf der Magura
Calului (1228 m) und weil das Wetter es uns erlaubt können wir tief in die herrliche
Landschaft Siebenbürgens der Bukowina und Maramosch blicken. Wir befinden uns
im Bistrita Nasaud Kreis, die Ortschaften wechseln in rascher Folge: Tiha, Prundu,
Bistrita Bargaului. Über einen schmalen Serpentinenweg erreichen wir den Colibita
Stausee auf 1201 m Höhe im westlichen Teil des Caliman Gebirge. Vom Stausee fol‑
gen wir einem Forstweg im Straja Tal und nach 4 km Fahrt entdecken wir eine grosse
Wiese mit Blick auf den Stausee und die Caliman Spitzen. Hier schlagen wir unser
Zeltlager gewissenhaft auf da wir 2 Tage bleiben sollen. Das Wetter hält mit uns und
am Abend können wir zum ersten Mal einen sternenklaren Himmel bewundern. Am
nächsten Morgen weckt uns die Sonne von einem Wolkenlosen Himmel. Zeit zum
Wandern.
Sechster Tag. Wan‑
derung zum Taul Zanelor.
Wir befinden uns in einem
nicht sehr bewanderten
Gebiet des Caliman Ge‑
birge welches von den Do‑
isprezece Apostoli, Pietrele
Rosii, Ciungetu, Gusterul
Gebilden geprägt ist. Rolf,
Anca Theo, Toni und Chris‑
tel gehen los unund über
einem Forstweg vorbei am
Halau Fels, Piatra lui Orban
und die Plopii Quelle, mit
Blick auf den Pietrosu (2104 m) und Bistricioiul (1880 m) erreichen wir den Panutu
Bach. Leider gibt es keine Wegweiser aber das Glück ist uns Hold und wir begegnen
einem Traktor dessen Fahrer uns den Weg Richtung Taul Zanelor weist. Das einzi‑
ge was uns der gute Mann nicht sagen konnte war die Entfernung. Wir laufen gute
4 Stunden und die Kinder sind sichtlich erschöpft aber wir geben nicht auf und er‑
heitern uns an den Anblick einer auf einem Baum sich befindenden elektronischer
Uhr welche sogar funktioniert. Nach einer weiteren Stunde finden wir endlich einen
Wegweiser und nach 25 Minuten Aufstieg erreichen wir den Taul Zanelor. Die Zane
waren aber nicht dort. Nach kurzer Pause treten wir den Rückweg an und werden
unterwegs von Ciprian mit dem Auto abgeholt.
Der siebente Tag. Der Morgen ist sehr sonnig und die gleiche Gruppe wie am
Vortag macht sich auf den Weg über den Panulet Forstweg bis zur Abzweigung Rich‑
tung Orban Gipfel den wir über einen steilen Aufstieg nach 1,5 Stunden erreichen.
Vom Gipfel des 1463 m Hohen Orban haben wir eine tolle Aussicht auf die Caliman‑
höhen und den Stausee. Den Abstieg wagen wir direkt durch den Wald und obwohl
46 SKV – Anuar 2012–2013
die Anstrengung sehr Gross war, wir immer wieder durch Wasser und Geröllfelder
laufen mussten erreichen wir heil das Zeltlager. Es ist der letzte Abend und der von
Rolf zubereitete Palukes schmeckt allen. Zu allem Überfluss fing der Regen wieder an.
Achter Tag. Weil keine Wetterbesserung in sicht ist, beschliessen wir zwei Tage
früher unsere Reise zu beenden und im strömenden Regen bauen wir das Lager ab.
Gegen 12 Uhr und ohne grössere Schwierigkeiten erreichen wir Bistritz. Die nächste
Rast legen wir in Sovata an, machen einen Rundgang durch den Ort, essen ein Eis
und begeben uns in das Salzbergwerk Praid. Der Zugang in das Bergwerk erfolgt mit
dem Bus und es sind auch etliche Stufen zum laufen da. Das Bergwerk liegt in 120 m
Tiefe und ist eines der grössten seiner Art. Auf dem Heimweg fahren wir noch durch
Baraolt und sind wieder in Kronstadt gegen 21 Uhr.
Auch wenn nicht alles was geplant war erfüllt wurde war es trotzalledem ein sehr
gelungenes Sommerlager.

Carpații Orientali
Tabăra de vară SKV – Secțiunea Brașov
26 august – 2 septembrie 2013
Christel Berbec
Participanți: Rolf, Nelly și Toni Truetsch, Petre Alexandra,

Ciprian Roncea, Teodora Aron, Camelia Hisom,
Romeo Hisom, Toni și Marika Zacharias, Christel Berbec.
Organizatori: Alexandru Floricioiu, Romeo Hisom și Tiberiu Fazakas.
Prima zi a taberei începe în zori cu o ploaie strașnică. Ne întâlnim toți după ora
9 la Rolf și ne punem întrebarea „unde mergem pe vremea asta“. Dar cu timpul cerul
se înseninează. Bagajele sunt cât un munte: rucsaci, genți, plase, saltele, corturi, bu‑
cătăria cu toată vesela ei etc. După mai bine de o oră totul este repartizat „științific“
în cele trei mașini și o remorcă. Suntem gata de plecare și avem parte de un spectacol
unic – în albastrul nemărginit al cerului s‑au adunat sute de berze gata să‑și înceapă
zborul lung și anevoios până spre meleagurile calde ale Africii.
Părăsim Brașovul. Urmează Sfântu Gheorghe, Băile Tușnad¸ Miercurea
Ciuc, Gheorgheni – prima etapă. Traseul auto e pitoresc, soare, cald, ne însoțesc
48 SKV – Anuar 2012–2013

pretutindeni dealurile munților Harghitei iar „Piatra Singuratică“ a Hășmașului ne

salută din depărtare. Din Gheorgheni intrăm pe un drum lateral pe valea Belcina,
o vale pitorească mărginită pe ambele părți de zonă împădurită și mici gospodării.
Ajungem la locul de campare, o poieniță largă frumoasă, la marginea căreia e un co‑
nac mare (închis) cu mese, bănci, vatră și lemne pregătite pentru foc. În timp ce în‑
tindem corturile și facem foc „bucătăresele noastre“ se ocupă de cele lumești – adică
mâncarea. Meniul serii: o ciorbă bogată de legume cu carne de pui „a la Postăvaru“.
Cu blidele pline lopătăm cu toții, există și un repetir și ceaunul este gol. Vremea este
bună, puțin înnourat – sperăm fără ploaie. După ce strângem vasele și vrem în sfârșit
să ne relaxăm la foc savurând liniștea și frumusețea peisajului, începe să plouă. La
început mai domol, până ce cerul își deschide baierele, tună, fulgeră și toarnă. Ne
refugiem în corturi. Peste noapte cerul ne mai „răsfață“ cu câteva reprize de ploaie.
A doua zi dimineață, sub cerul plumburiu acompaniat de ciripit de păsărele și
susurul molcom al pârâiașului, tabăra prinde viață. După un mic dejun foarte copios
– o papară cu ceapă, ardei, roșii și ciuperci – strângem corturile, tabăra și pornim la
drum. Ieșim din valea Belcina și o luăm spre Lacul Roșu. Ceață. Ne îndreptăm spre
Cheile Bicazului, care încep imediat după ieșirea din stațiune. Au o lungime de 8 km,
între Munții Hășmaș și Suhard, fiind un fenomen carstic celebru, îmblânzit de mâna
omului prin realizarea șoselei care nu i‑a diminuat sălbăticia. Șoseaua șerpuiește pa‑
ralel cu râul Bicaz – arhitectul fantastic al canionului, care curge volburos peste cas‑
cade spre vale, încleștat de pereții înalți ai Cheilor. Acestea copleșesc prin măreție
– metereze, grote, arcade, turnuri, hornuri, pinteni, surplombe‑printre care șoseaua
șerpuiește la vale. La ieșirea din chei – hotar între județele Harghita și Neamț, valea
se lărgește, apele Bicazului se domolesc și ne însoțesc până la orașul Bicaz de unde
ne îndreptăm spre barajul lacului de acumulare Izvorul Muntelui. Barajul a fost con‑
struit între anii 1950 – 1960 între Muntele Gicovanu și Obcina Horstei – un gigant
impresionant. Lacul are suprafața de 29,5 km2, lungimea de 29,48 km, o lățime maxi‑
mă de 1,85 km și adâncimea maximă de 85 m. Este alimentat de apele Bistriței, Bicaz,
Izvorul Muntelui, Izvorul Alb, Schitul, Bistricioara și Pinticul. Vremea e închisă și
plouă. Ne aflăm în partea estică a munților Ceahlău – un imens Parc Național, unde
camparea cu corturi și focul sunt interzise. Ceahlăul este cel mai circulat masiv din
Moldova, este măreție, natură frumoasă și complexă, având pe teritoriul său un te‑
zaur bogat de obiective turistice și încărcat cu nenumărate legende. Găsim cazare la
o cabană situată la 500 m de la drumul forestier, pe versantul văii pârâului Izvorul
Alb, înconjurată cu gard protejând diferite construcții anexe (pescărie) ale gospodări‑
ei. Cabana Falon ne oferă camere spațioase, o sală de mese încăpătoare, posibilitatea
de a ne găti și mai ales o gazdă primitoare. Ne instalăm confortabil, în scurt timp
troznește un foc vesel în sobele de teracotă și între timp se pregătește cina, la adăpost
de ploaie, servită în spațioasa sală de mese.
Ziua a treia. Începe cu ploaie, ceață și iarăși ploaie. În program este prevăzută
o vizită la cabana Dochia. Echipa de șoc: Rolf, Toni jr. și Toni sr., Alexandra, Theo,
Anca, Puiu și Christel. Urcăm la drumul forestier și intrăm pe drumul marcat cu tri‑
unghi albastru (980 m). Poteca urcă când mai domol, când mai susținut, de‑a lungul
albiei pârâului Izvorul Alb, pe care îl traversăm de câteva ori. Suntem înconjurați de
versanți înalți împăduriți și blocurile mari de stâncă ale culmii Răchitiș. Plouă, totul
e învăluit în ceață, care devine tot mai densă cu cât urcăm mai sus. Rolf, copii, Anca
și Toni o iau la picior și se pierd în

ceață. Noi ceilalți încercăm să prin‑
dem câteva imagini din acest peisaj
mirific. Ajungem la celebra stâncă
Baba Dochia, de la poalele căreia
izvorăște pârâul Izvorul Alb. De aici
poteca urcă accentuat pe Jgheabul
cu Hotaru, prin zona împăduri‑
tă, mărginită lateral de pereți înalți
– Vulturul lui Traian. Ceața nu ne
permite să facem fotografii. Urcăm
tot mai sus pe lângă un alt grup de
stânci: Cobal, Faraonul, Santinela, pe care abia îi putem zări. În timp ce grupul ră‑
mas în urmă se întoarce la cabana de la care am plecat, temerarii ajung la cabana
Dochia unde își pot usca hainele ude. Se intorc târziu, după amiază, uzi, înnoroiți,
dar victorioși. Îi primim cu urale, căldură, apă caldă la duș, haine uscate și o cină pe
cinste.
Ziua a patra. Printre picături de ploaie, când mai rare când mai dese, strân‑
gem tabăra, ne luăm rămas bun de la gazda noastră și de la primitoarea cabană as‑
cunsă printre brazi și pornim la drum. Trecem din nou prin Bicaz, apoi prin Tar‑
cău, Pângărați, însoțiți de apele Bistriței și ajungem la Mânăstirea Agapia, amplasată
într‑o zonă pitorească, înconjurată de pădure. Este una din cele mai mari mânăstiri
de maici din România. Impresionantă este grădina plină de flori, foarte îngrijită. Mâ‑
năstirea este vestită mai ales pentru frescele pictate între anii 1858 – 1861 de către
marele artist Nicolae Grigorescu.
Ne continuăm drumul, intrăm în orașul Târgu Neamț și ne oprim la Casa Me‑
morială Ion Creangă, din comuna Humulești. Vizităm curtea cu „Bojdeuca“ mare‑
lui scriitor și muzeul în care sunt reprezentate figurile din poveștile lui Ion Creangă
și încăperile unde sunt expuse obiecte casnice, unelte și îmbrăcăminte, care redau
50 SKV – Anuar 2012–2013

modul de viață, hărnicia și priceperea locuitorilor din acest colț mirific de țară. De
pe culmea împădurită a Pleșului, la poalele căruia se află orașul Târgu Neamț, ne
cheamă zidurile impresionante ale Cetății Neamțului, ridicate pe stânca Timuș, la
o altitudine de 480 metri. A fost refăcută în 2004 cu ajutorul unui program Phare
și redeschisă publicului din 2009. Cetatea a fost construită între 1375 – 1391 – pe‑
rioada de glorie a domniei lui Ștefan cel Mare, care a construit în întreaga Moldovă
un puternic sistem de apărare, iar aceasta a fost cea mai puternică cetate de scaun a
statului feudal moldav. Din păcate, vremea e închisă și din când în când plouă. In‑
trăm în județul Suceava și însoțiți de apele râului Moldova, ne îndreptăm spre Gura
Humorului. Ne căutăm o posibilitate de găzduire – din cauza ploii nu e posibil să
campăm. Găsim cazare la o pensiune atrăgătoare „La Ancuța“, unde sfârșim ziua cu
o cină bogată.
Ziua a cincea. Dimineața strângem din nou tabăra și după micul dejun o luăm
la drum. Orașul Humor este așezat la confluența văilor Moldovei cu pâraiele Humor
și Voroneț, iar zona este cunoscută datorită prezenței a două mari și vechi mânăstiri:
Humor și Voroneț, pe care le vizităm pe rând. Ele sunt ctitorii ale logofătului Teo‑
dor Bubuiog (Humor 1530) și ale lui Ștefan cel Mare (Voroneț 1488). Originalitatea
arhitecturii moldovenești și mai ales valoarea picturilor exterioare și interioare au
determinat includerea de către UNESCO a acestor două mânăstiri în rândul capo‑
doperelor artei universale. Ele sunt cunoscute prin compoziția culorilor – albastru
de Voroneț și roșu de Humor – culorile de fond ale frescelor. Deși pictate de artiști
moldoveni anonimi între anii 1537 – 1547, prospețimea culorilor s‑a păstrat încă.

Voronețul este cea mai valoroasă prin picturile sale monumentale și este situată de
istoricii de artă înaintea bisericilor din Athos, iar ca valoare artistică sunt comparate
cu operele lui Leonardo da Vinci și Michelangelo.
Urmează Câmpulung Moldovenesc, așezat în mijlocul axei transcarpatice Mol‑
dova și Transilvania. Suntem în inima Bucovinei iar caracteristicile peisajului bucovi‑
nean sunt obcinele împădurite, interesante creații ale naturii, formate din culmi largi
paralele de munți mijlocii, cu înălțimi cuprinse între 900 și 1000 metri, despărțite
între ele prin văi longitudinale lungi. Ne continuăm drumul alături de valea Putnei,
trecem de pasul Mestecăniș și ajungem la orașul Vatra Dornei (800 m) – cunoscut
datorită apelor minerale și ca o reputată stațiune balneară. De aici, pe DN17B, pe o
șosea alpină ce urcă în serpentine largi pe valea Toancei, ajungem la hotelul Rarău,
sub platoul unde se află vestitele Pietrele Doamnei și vârful Rarău (1634 m). Munții
Rarău – Giumalău sunt cei mai atrăgători munți ai Bucovinei, fiind formați dintr‑un
șir de stânci și plaiuri, culori și forme, legănați de legende, unite armonios cu peisaje‑
le „elvețiene“ sau „tiroleze“ ale Țării Dornelor.
Pentru parcurgerea întregului platou sunt necesare două ore. Nu avem acest timp
disponibil, pe lângă faptul că totul e învăluit în ceață și burnițează. Dar cea mai înal‑
tă stâncă – „Piatra Șoimului“ își dezvăluie pentru câteva clipe măreția, ridicându‑se
majestuos în tăriile cerului pentru a fi fotografiată. Ne întoarcem din nou la Vatra
Dornei de unde ne angajăm la traversarea Pasului Tihuța. Impresionantă, șoseaua
șerpuiește tot mai sus, mărginită pe ambele părți de fânețe, pomi fructiferi și păduri
de molid. Punctul cel mai înalt e la 1228 metri, pe Măgura Calului și pe vreme bună
de data asta, avem o priveliște frumoasă până departe în inima Transilvaniei, Bucovi‑
nei și Maramureșului.
Intrăm în zona Bârgaielor din județul Bistrița Năsăud. Comunele se înșiră una
după alta – Tiha, Prundu și Bistrița Bârgăului, de unde pe o șosea asfaltată îngustă
urcăm în serpentine largi până la lacul de acumulare Colibița (1201 metri), aflat pe
partea vestică a munților Căliman. De la baraj intrăm pe un drum forestier pe valea
Străjii, parcurgem apoi 4 km în urcare ușoară până găsim o poiană largă cu vedere
spre lac și culmile Călimanului și ne instalăm tabăra pentru două zile. Vremea e ex‑
celentă! Seara, pentru prima oară, putem admira un cer senin împodobit cu mii și mii
de stele strălucitoare. Noaptea e liniștită și ne trezim dimineața cu corturile inundate
de un soare strălucitor și un cer albastru fără nici un nor, timp ideal pentru drumeție.
Ziua a șasea. Tăul Zânelor – prima excursie. Nu ne aflăm în zona de mare interes
turistic a Călimanului, renumit pentru „statui“ și „cetățile străvechi“, formele de basm
din rezervația „Doisprezece Apostoli“, Pietrele Roșii, Ciungetu, „Gușterul“ – veritabi‑
le castele de piatră, curiozități dăltuite cu migală de natură. Consultăm harta turistică
a zonei și ne hotărâm pentru prima zi să găsim Tăul Zânelor – sună destul de mis‑
terios. Pornim la drum Rolf, cei trei copii – Anca, Theo, Toni și Christel. Intrăm pe
drumul forestier care înconjoară culmile împădurite de sub stânca Halău și Piatra lui
Orban și izvoarele văii Plopii. În dreapta avem vedere largă spre lac și culmile înalte
ale Călimanului, de unde Pietrosul (2104 m) și Bistriciorul (1880 m) ne salută. Tre‑
cem pe lângă o stână mare, poieni largi și câteva gospodării răzlețe, până ajungem la
confluența pârâului Pănuțu, de unde drumul forestier continuă înconjurat pe ambele
părți de culmi împădurite. Marcajele sau indicatoarele lipsesc cu desăvârșire. Ajun‑
gem la o intersecție de drumuri forestiere și avem noroc. Întâlnim un tractorist cu
52 SKV – Anuar 2012–2013
lemne, care ne direcționează spre Tău,

fără însă a ști cât e de departe. Mergem
mai bine de patru ore. Copiii au obosit,
dar nu renunțăm. Pe un copac din mar‑
ginea drumului e montat un ceas elec‑
tric, care… funcționează! După încă o oră
bună de mers găsim un indicator. Urcăm
domol și în 25 de minute ajungem într‑o
poieniță la marginea lacului, înconjurat
de mult stuf. Zânele lipsesc. Ne întoar‑
cem la drumul forestier unde suntem
așteptați de Ciprian, pe care l‑am chemat să ne vină cu mașina în ajutor.
Ziua a șaptea. Stânca lui Orban. Dimineața e însorită și aceași grupă de „hoi‑
nari“ pornim pe calea de ieri și apoi pe drumul forestier Pănuleț până întâlnim spre
dreapta intrarea traseului spre vârful Orban, bineînțeles nemarcat și nesemnalizat.
Intrăm în pădure pe o potecuță îngustă care urcă continuu și accentuat aproape o
oră și jumătate. Ajungem într‑o poiană întinsă de unde ajungem și pe vârful Piatra
lui Orban, 1463 m. Tufe de afin și merișori, pline cu boabe suculente, ne îmbie la o
pauză. Din vârf coborâm din nou la poiană unde găsim spre surprinderea noastră și
câte un marcaj – punct roșu. Din vârf avem o panoramă splendidă asupra lacului și
înălțimile Călimanului. O cărare îngustă se strecoară printre copaci căzuți și șiruri
de stânci înalte – Stâncile lui Halău – și continuă, conform hărții, pe curbă de nivel,
până la barajul lacului. Hotărâm să coborâm direct prin pădure, spre direcția tabe‑
rei. O coborâre dificilă peste crengi, copaci căzuți, stânci și pietriș, foarte înclinată,
până ajungem în vale, în albia unui pârâu. Mai prin apă, mai peste pietre, ajungem în
sfârșit la drumul forestier, la 300 de metri de tabără. Ultima seară. Din păcate, cerul
s‑a acoperit cu nori dar nu plouă. Cina de adio – tradiționalul bulz, iar Masterchef
este de data asta Rolf, care a reușit de minune. Peste noapte începe să plouă… și plouă.
Ziua a opta. Din cauza vremii hotărâm să scurtăm excursia cu două zile. Strân‑
gem tabăra pe ploaie. Activitate febrilă până ce totul e repartizat în mașini și remorcă.
În jurul orei 11 suntem gata de drum. Ieșirea din câmp, din cauza ploii și a drumului
desfundat ne face câteva probleme, dar reușim să ajungem din nou pe drumul foresti‑
er la baraj și apoi la Bistrița Bârgăului. Părăsim zona Bârgaielor și pe la ora 12 intrăm
în Bistrița. Din păcate nu mai avem timp să vizităm orașul, deoarece avem pană de
cauciuc la una din mașini și stăm să o remediem. Intrăm pe E58 și următoarea oprire
e stațiunea balneară Sovata. Facem un scurt tur prin stațiune, o pauză de înghețată
pe marginea străzii și continuăm drumul spre ultimul obiectiv – Salina Praid. Este
unul din cele mai mari zăcăminte de sare din Europa. Orizontul 402, amenajat pen‑
tru vizitare și agrement este amplasat la o adâncime de cca. 120 metri de la suprafață
și la o distanță de 1.100 m pe galeria de coastă care se face cu autobuzul. Coborârea
în salină se face pe 175 de trepte și urcarea înapoi pe 209. Cu această ultimă vizită ne
încheiem programul taberei și ne îndreptăm spre casă. Trecem prin Baraolt, însoțiți
de munții Baraolt și zona de dealuri joase și fără oprire, în jurul orei 9 seara, ajungem
la punctul de plecare. Chiar daca nu am putut realiza tot ce ne‑am propus, a fost, ca
de fiecare dată, o tabără reușită.

Der Feleac‑Berg
Wilfried Schreiber
Für die Klausenburger ist der Feleac der Hausberg. Hier bieten sich einige länge‑
re Bergtouren an, aber an seinem Nordrand befinden sich auch die Wochenendaus‑
flugsorte Făget und Becaș‑Tal, wo meistens nur kurz gewandert und eher Fußball ge‑
spielt, gegrillt und Bier getrunken wird.
Der Feleac – Berg stellt eine komplizierte Übergangsreliefform vom Westgebir‑
ge, von welchem er durch die Vlaha – Săvădisla – Senke getrennt wird, zur Trans‑
silvanischen Senke, und zwar zur sog. Siebenbürger Heide, dar. Dieser allmähliche
Übergang wird sowohl von den Höhen, im Westen über 800 m, im Osten rund 500 m,
von der Geologie des Massivs – die Gesteine werden von Westen nach Osten hin im‑
mer jünger –, als auch von der stärkeren Bewaldung im Westen und von der intensi‑
veren Landwirtschaft im Osten angezeigt. So scheint es als selbstverständlich, dass
der westliche, höhere und naturbelassenere Teil des Höhenzuges ein bedeutenderes
touristisches Potenzial besitzt, vor allem auch weil er sich in unmittelbarer Nähe des
Munizipiums Cluj–Napoca / Klausenburg befindet.
Ins Wandergebiet des Feleac‑Berges gelangt man von Klausenburg aus auf vier
Markierungen: rotes Band, blaues Band, rotes Kreuz und blaues Kreuz. Außerdem
gibt es noch einige Verbindungswege, die mit Punkt oder Dreieck markiert sind. Die
Anfahrt mit dem Wagen wird durch die Asphaltstraßen „Drumul Sălicii“ (von der
südlichen Ausfallsstraße nach Turda zum Camping und zum Ort Sălicea führend),
von der Straße Mănăștur – Viertel – Făget‑Hütte und von der Nationalstraße Klau‑
senburg – Turda (Thorenburg), Abzweigung nach rechts bei der Einfahrt ins Dord
Feleacu, gesichert.
Im Folgenden soll ein Rundgang beschrieben werden, der auch den höchsten
Gipfel, die Peana, erreicht: im Aufstieg die Markierung rotes Band (Wanderzeit: rund
3 Stunden), im Abstieg das blaue Kreuz (2 – 2,5 Stunden).
Der mit rotem Band markierte Wanderweg beginnt an der Endstation der Stra‑
ßenbahn und der Busse im Mănăștur – Viertel. Wir steigen durch den Mănăștur –
Wald auf, überqueren einen Sattel und steigen langsam über einen bewaldeten Rü‑
cken bis zur Făget – Hütte. Von hier queren wir, nach rd. 200 m, die Sălicea – Straße
und dann die Siedlung Colonia Făget, die sich in der Zeit nach der Wende sehr stark
ausgedehnt hat. Nachdem wir den Waldesrand erreicht haben steigen wir etwas stei‑
ler auf, durchqueren ein Fichtenwäldchen und erreichen eine große Erdrutsch – Sen‑
ke, in welcher es zahlreiche Sandstein‑Konkretionen unterschiedlicher Form und
Ausmaße, sog. Feleac – Konkretionen gibt. Unterhalb der kleinen Siedlung Casele
Micești (Micești – Häuser) trennen sich die mit rotem und mit blauem Band mar‑
kierten Wege. Das blaue Band führt durch Wald, ebenfalls zur Peana. Wir verfol‑
gen das rote Band, erreichen die Casele Micești, die auf dem Hauptkamm des Feleacs
liegen, und setzen unseren Weg an diesen Häusern entlang fort. Nach fast einem
54 SKV – Anuar 2012–2013
Kilometer in südwestlicher Richtung biegt der mit rotem Band markierte Weg plötz‑
lich nach Süden ab, um über das Dorf Micești in die Thorenburger Klamm (Cheile
Turzii) zu führen. Wir setzen unseren Weg nach Westen fort, zunächst ohne Mar‑
kierung, indem wir dem Hauptkamm folgen, entweder auf der Fahrstraße oder auf
einem der Fußpfade, die in der Nähe des Waldesrandes verlaufen. In der Nähe des
Peana – Gipfels, 200 m bevor wir zu diesem abzweigen, treffen wir auf die Markie‑
rung blaues Band, die wir bis zum Gipfel verfolgen. Vom Fahrweg biegen wir nach
rechts ab und erreichen nach 100 m Anstieg den 832 m hohen Gipfel. Von hier genie‑
ßen wir das Panorama des Westgebirges, gegen den südlichen Horizont zeichnet sich,
als Sattel, die Thorenburger Klamm ab.
Wer Zeit und Lust hat, kann den Hauptkamm des Feleacs weiter nach Westen
verfolgen, allerdings ohne Markierung. An einem unbenannten Gipfel von über 800
m vorbei erreicht man, nach einem Abstieg in einen Sattel, die unbewaldete Măgura
Sălicii (824 m). Von hier hat man eine besonders gute Aussicht auf das Westgebirge
und an sehr wenigen Tagen im Jahr mit besonders guter Sicht kann man sogar den
Fogarascher Kamm und die westlichen Gebirgszüge der Ostkarpaten erkennen.
Vom Peana – Gipfel wenden wir uns nordwärts und verfolgen die Markierung
blaues Kreuz indem wir über einen bewaldeten schmalen Rücken absteigen. Beim Er‑
reichen der Sălicea – Straße verlassen wir den Wald und verfolgen, ebenfalls nord‑
wärts, den Weg über eine Weidewiese mit einigen Sträuchern (Râtu Penii). Dann
führt der Weg wieder durch Laubmischwald. In leichtem Abstieg gehen wir über den
Höhenrücken Creasta Dumbrăvii, um dann, nach der Râtul Popii genannten Wald‑
wiese, den Kamm zu verlassen und steiler ins Gârbău – Tal abzusteigen. Oberhalb
des alten Schießplatzes treten wir aus dem Wald, gelangen auf den Fahrweg des
Gârbău‑Tales und erreichen, am Zusammenfluss mit dem Pleșca‑Bach, die Fahrstra‑
ße nach Mănăștur. Nach rund 1,25 km erreichen wir die Endstation der Fahrgelegen‑
heiten, von wo aus unsere Tour begonnen hat.

Dealul Feleacului
Wilfried Schreiber
Pentru clujeni Dealul Feleacului este ţinta cea mai apropiată a unor drumeţii mai
lungi. Dar la marginea sa nordică se găsesc și locuri tipice de weekend, ca Făgetul și
Valea Becașului. Aici clujenii efectuează plimbări scurte sau se distrează cu mingea,
mici și bere.
Dealul Feleacului constituie o tranziţie complexă dinspre spaţiul Munţilor Apu‑
seni, de care este separat de culoarul depresionar Vlaha – Săvădisla și Depresiunea
Transilvaniei, trecând spre Câmpia Transilvaniei. Această tranziţie este reflectată
atât de altitudinile masivului deluros, de peste 800 m în vest și de cca. 500 m în est,
de geologia dealului, rocile devenind tot mai tinere spre est, de gradul de împădurire
care scade de la vest spre est, cât și de utilizarea agricolă, care crește în același sens.
Astfel este normal ca partea vestică, mai înaltă și cu un peisaj mai puţin antropizat,
să constituie o regiune cu un potenţial turistic ridicat, mai cu seamă că se află și în
apropierea municipiului Cluj–Napoca.
În zona turistică a Dealului Feleacului se poate ajunge din Cluj–Napoca pe patru
marcaje principale: banda roșie, banda albastră, crucea roșie și crucea albastră. În
afara acestora mai există câteva poteci de legătură, marcate cu punct sau triunghi.
Accesul cu mașina este asigurat de „Drumul Sălicii“ (Calea Turzii – Camping – Să‑
licea), de șoseaua Mănăștur – Cabana Făget și de șoseaua naţională Cluj–Napoca –
Turda, care trece prin comuna Feleacu.
În cele ce urmează descriem un traseu în circuit, care atinge și vârful cel mai
înalt al Dealului Feleacului, vârful Peana: în urcare marcajul banda roșie (cca. 3 ore)
și în coborâre crucea albastră (2 – 2,5 ore).
Traseul marcat cu banda roșie începe la staţia de capăt al tramvaiului, autobuzelor
și troleibuzelor din cartierul Mănăștur. Se traversează, în urcare, Pădurea Mănăștur,
iar după trecerea unei șei se urcă lent pe o culme împădurită pînă la cabana Făget (sau
Făget – Pădure). De aici traversăm Drumul Sălicii și Colonia Făget, care în anii de
după revoluţie s‑a dezvoltat foarte mult. Ajungând la liziera pădurii urcăm mai accen‑
tuat, traverăm apoi o mică plantaţie de molid și ajungem la depresiunea unei mari alu‑
necări de teren, în care apar numeroase concreţiuni de Feleac, concreţiuni grezoase de
diferite forme și dimensiuni. Sub mica așezare Casele Micești se desparte poteca mar‑
cată cu banda roșie de cea cu banda albastră, care urcă și ea, prin pădure, spre Peana.
Banda roșie ajunge la Casele Micești, așezate pe culmea principală a Feleacului, iar
noi ne continuăm drumul printre aceste case. După aproape 1 km de mers în direc‑
ţia sud‑vest, banda roșie cotește brusc spre sud, pentru a continua, prin satul Micești,
spre Cheile Turzii. Continuăm drumul spre vest fără marcaj, urmând culmea Feleacu‑
lui ori pe drumul carosabil, ori pe una din potecile de pe culme, care marchează lizi‑
era pădurii de pe abruptul nordic. Cu 200 m înainte de urcarea pe vârf întălnim mar‑
cajul banda albastră, iar apoi urcăm alte 100 de metri spre dreapta, părăsind drumul
56 SKV – Anuar 2012–2013
carosabil, ajungând pe vârful Peana (832 m). De pe vârf avem o priveliște frumoasă
asupra Munţilor Apuseni, iar spre sud se conturează, sub forma unei înșeuări, Cheile
Turzii.
Cine dispune de timp poate continua, fără marcaj, ţinând culmea prinicipală
drumul spre Măgura Sălicii (824 m), trecând și peste un al treilea vârf, fără nume, de
peste 800 m. De pe Măgura Sălicii, care nu este împădurită, panorama este și mai
impresionantă: în afara Apusenilor, în zilele foarte senine se poate vedea culmea
Făgărașilor și masivele vestice ale Carpaţilor Orientali.
De pe vârful Peana ne îndreptăm spre nord, coborând pe marcajul cruce albastră
pe o culme îngustă, împădurită până la Drumul Sălicii, unde ieșim din pădure. Pote‑
ca continuă spre nord, peste o pășune cu tufișuri rare (Râtu Penii), pentru a intra din
nou într‑o pădure de șleau. Coborâm destul de lin pe Creasta Dumbrăvii, iar în drep‑
tul Râtului Popii marcajul părăsește culmea, coborând ceva mai pronunţat spre Valea
Gârbăului. Ieșim din pădure deasupra fostului poligon de tragere, unde ajungem la
drumul carosabil de pe V. Gârbăului și îl coborâm până la confluenţa cu Valea Pleșca,
unde întâlnim șoseaua Mănăștur – cabana Făget. Urmărind șoseaua spre nord ajun‑
gem, după cca 1,25 km la staţia de tramvai, autobuz și troleibuz, de unde am început
drumeţia.

Munte și competiție 2013

Profil Liviu Ghițoc – SKV Brașov
„Competițiile mă motivează suplimentar să mă mențin în formă
și să mă mobilizez să ies mai mult din banalul cotidian.“
Postavaru’ Night 09.03.2013
Concurs de schi alpinism, vertical
race (doar urcare)
Start în zona terasei Rossignol, urcare
pe Sulinar până la stația de sus a cabinei
vechi (cca. 750m diferență de nivel)
Locul 3 la categoria peste 45 ani. Timp 41m14s
Saint George MTB maraton 28.07.2013

Concurs de mountainbike
Start din Sf.Gheorghe, circuit de 35 km cu
600 m diferență de nivel pozitivă pe dealurile
(munții) din zonă, inclusiv Sugaș Bai.
Locul 2 la categoria peste 40 ani.
Timp 1h43m38s.
MTB maraton Miercurea Ciuc 04.08.13

Start din Miercurea Ciuc, traseu de 35km cu 840m
diferență de nivel prin Munții Ciucului, Șumuleului.
Locul 6 la categoria peste 40 ani. Timp 2h03m14s.
58 SKV – Anuar 2012–2013

TransAlpin Bike Marathon 11.08.13

Start și sosire la Rânca în Parâng, pe un traseu în circuit de
40 km și 1200 m diferență de nivel ce ducea pâna la Novaci.
Locul 8 la categoria peste 40 ani. Timp 3h01m03s.
Tușnad MTB Maraton 15.09.13

Start și sosire la Tușnad. Traseu de 45 km
cu 1500 m diferență de nivel prin munții
din zonă, trecere și pe lângă lacul Sf. Ana.
Locul 5 la categoria peste 45 ani.
Timp 2h57m24s.
Maratonul Pietrii Craiului Salomon 02.11.2013

Concurs de alergare montană. Traseul
ce pleacă din Zărnești trece prin Măgura,
Casa Folea, La Table, Stâna din Grind, Șaua
Funduri, Marele Grohotiș, Spirla, Plaiu Foii,
Diana, Colții Chiliilor și revine după 41 km și
2200 m diferență de nivel pozitivă la Zărnești.
Primul meu concurs de alergare montană.
Locul 2 la categoria peste 50 ani. Timp 5h52m.

Vârșeţ – gazda celei de a 44‑a

Conferințe Anuale ERA
Dan Cociu
Orașul Vârșeţ, în sârbă Vršac, face parte din districtul Banatul de Sud, provincia
Voivodina (Serbia).
Districtele Banatul de Sud, Banatul Centru și Banatul de Nord, într‑un cuvânt,
le cunoaștem sub titulatura de Banatul sârbesc. Comuna Vârșeţ, denumire sârbă de
împărţire teritorială, este formată din orașul Vârșeţ și 23 de comunităţi învecinate.
Vârșeţ, cu peste 50.000 locuitori are o importantă comunitate românească, care
reprezintă 11% din populaţie. În 2005, România a deschis aici un consulat general.
Drumul european care face legătura între Timișoara și Belgrad trece prin Vârșeţ,
legătură care este asigurată și pe calea ferată. Din vama Stamora Moraviţa, de pe gra‑
niţa dintre România și Serbia, mai sunt 14 kilometri până la Vârșeț. Orașul dispune
și de un mic aeroport unde își desfășoară activitatea Academia de Pilotaj a companiei
aeriene sârbe JAT.
Pe Muntele Vârșeţ ce străjuiește orașul (cel mai înalt punct 641 m), stingere a
Carpaţilor meridionali în câmpia Panonică, apare din depărtare un turn medieval,
simbol al comunităţii de aici. Turnul (Cula), ridicat în secolul al XV‑lea, undeva după
anul 1439, în timpul despotului Đurađ Branković este ceea ce a rămas din vechea for‑
tăreaţă medievală. La turn se poate ajunge pe o potecă ce pornește din oraș ce apoi
șerpuiește prin pădure până pe culme sau cu mașina până în apropierea acestuia, la o
distanţă de 15 – 20 minute de mers pe jos.
Orașul este bogat în monumente arhitectonice. În primul rând sunt de remarcat
corpurile de clădire ale Primăriei, unde predomină stilul neogotic.
Tot în zona centrală a orașului se află Palatul Eparhiei, ridicat în secolul XVIII
o dată cu reîntoarcerea sediului Eparhiei Ortodoxe de la Caransebeș aici, în prezent
reședinţa episcopilor Banatului. Acesta adăpostește multe lucruri valoroase printre
care o capelă cu iconostas, cărţi rare,
manuscrise, portrete ale episcopilor
de Vârșeţ.
Alte monumente bisericești im‑
portante din oraș sunt Catedrala Or‑
todoxă Sf. Nicolae ridicată la sfârșitul
secolului XVIII, biserica catolică Sf.
Gerhard construită în secolul XIX în
stil gotic medieval, cu un interior de‑
osebit și Catedrala Ortodoxă Româ‑
nă Înălţarea Domnului care a împli‑
nit 100 de ani de la sfinţirea sa.
60 SKV – Anuar 2012–2013
Arhitectura modernă o găsim din plin în noul centru sportiv acoperit, Mil‑
lennium, cu o sală polivalentă de 4000 m2 și cu o capacitate maximă de 4400 locuri.
Complexul mai dispune de un centru de fitness, o sală de tir, o sală de conferinţe
multifuncţională de 533 de locuri, agenţie de turism, restaurant, un birou de mar‑
keting ce oferă spaţiu și producţie de publicitate în interiorul complexului precum și
în afara lui. În exteriorul complexului există și un teren de sport neacoperit care se
alătură parcului central al orașului ale cărui alei sunt străjuite de paltini frumoși.
Dintre punctele de interes turistic se mai pot enumera: teatrul cu o tradiţie de
peste două secole când stagiunea a fost deschisă de o trupă de actori de la Timișoara,
biblioteca orașului, farmacia pe trepte din a doua jumătate a secolului XVIII.
La Muzeul Orașului ce dispune de o colecţie de 300.000 de piese am avut oca‑
zia să vizitez o expoziţie de arme medievale organizată în colaborare cu muzeul din
Timișoara.
În centrul orașului este situat Hotel Srbija unde a avut loc conferinţa anuală ERA
(Asociaţia Europeană a Drumeţilor). Hotelul se preocupă îndeaproape de promova‑
rea cicloturimului el fiind punctul de plecare a mai multor trasee pentru bicicliști,
cu grade de dificultate diferite. La nevoie hotelul oferă biciclete și ghizi profesioniști
pentru aceste excursii.
Zona este bogată în viţă de vie, peste 2000 de hectare și vinuri cu o veche tradi‑
ţie. La sfârșitul lui septembrie, în al treilea sfârșit de săptămână, are loc sărbătoarea
„Zilele Culesului de Struguri“, unde la spectacolul folcloric participă și artiști din Ro‑
mânia.
Rezervaţia naturală „Nisipurile Deliblato“ (Deliblatska Peščara) se află în Bana‑
tul de sud, între Vârșeţ și Belgrad, și se întinde pe o suprafaţă de 35000 ha. Rezervaţia
este considerată cea mai mare întindere de nisip din Europa, astăzi acoperită mai
mult de 60% cu vegetaţie de stepă. Acţiunea de fixare a nisipurilor a început în se‑
colul al XIX‑lea pe vremea imperiului austro‑ungar. Zona este bogată în plante rare,
peste 40, păsări și animale (printre care lupul).
Grupul care a participat la conferinţa ERA a avut ocazia să facă o drumeţie aici,
traversând o bucată din rezervaţie, pe poteca europeană E4. Ghidul, sivicultor bănă‑
ţean cu care ne‑am înţeles în limba română, ne‑a îndrumat pe traseu până la locul de
popas unde am fost așteptaţi cu un ceai și o bucată de cozonac. Până la lăsarea serii a
mai fost timp să se planteze un pom, confirmând atașamentul celor prezenţi la prin‑
cipiul că natura trebuie ocrotită.

Sankt‑Anna‑See Triathlon
13 Juli 2013
Thomas Luczay
Es ist ein Traum in Erfüllung gegangen. Schon seit

langer Zeit wollte ich bei einem Triathlon Teilnehmen.
Es ging mir nicht darum zu Gewinnen sondern nur um
eine annehmbare Zeit. Am 13 Juli 2013 war es soweit.
Mitsamt Familie, Gabi und Peter, und tatkraeftiger Un‑
terstützung der Freunde Louis, Severina und Robin Fe‑
der, Agi und Gigi Muntean, Klaus, Gabi, Michael und
Sebastian Sifft verwircklichte ich meinen Traum. Mein
Sohn Peter hat mir die Schau gestohlen und hat den
Triathlon für Kinder, 50 m Schwimmen, 1 km Radfah‑
ren und 600 Meter Laufen, mit der Zeit von 10 Minuten
11 Sekunden gewonnen. Ich habe mich über die Strecke
von 900 Meter Schwimmen, 23 Kilometer Radfahren
und 6 Kilometer Laufen recht wacker geschlagen habe
aber mein mir selber aufgesetzte Zeitlimit von 3 Stun‑
den überschritten. Es wurden 3:17:25. Kein so schlechtes Ergebniss für das erste mal.
Ich werde Versuchen nächstes Jahr eine bessere Zeit herauszuschlagen. Meiner Frau
und den Freunden danke ich aus ganzem Herzen für die Unterstützung während des
Rennens und für das kühle Bier danach. Bis zum nächsten Mal.
62 SKV – Anuar 2012–2013

Triathlon Lacul Sfânta Ana

13 iulie 2013
Thomas Luczay
Mi‑am îndeplinit un vis. De mult timp doream să particip la un triathlon. Nu

doream să câștig, imi doream doar un timp bun. Pe 13 iulie dorința s‑a îndeplinit.
Împreună cu familia, Gabi și Peter și cu suportul prietenilor Louis, Severina și Robin
Feder, Agi și Gigi Muntean, Klaus, Gabi, Michael și Sebastian Sifft visul s‑a materi‑
alizat. Fiul meu Peter mi‑a luat‑o înainte și a câștigat proba copiilor, 50 m înot, 1 km
bicicletă și 600 m alergare, cu timpul de 10 minute 11 secunde. Proba mea a constat
în 900 m înot, 23 km bicicletă și 6 km alergare pe care i‑am absolvit într‑un timp
satisfăcător având în vedere că am făcut asta pentru prima oara. Targetul meu era
de 3 ore însă până la urmă au fost 3:17:25. La anul voi încerca să realizez un timp mai
bun. Soției mele și prietenilor le mulțumesc pentru suportul moral din timpul cursei
și pentru berea rece de după. Ne revedem data viitoare.

Jurnal de tură: Transalpina – Parângul Mare

28 iulie 2012
Daniela, Radu și Marius
Ţinta: Vf. Parângul Mare, din munţii Parâng, alt. 2.519 m

Participanţi: 3 (Marius, Radu și Daniela), toţi membri SKV, secţiunea Sibiu
Traseu: am pornit de pe Transalpina, de la alt. 2.050 m, traseu care
începe de pe platoul Mohorului, continuă cu Vf. Mohor
– Vf. Setea Mare – Vârful Setea Mică – Șaua Piatra Tăiată
– Vf. Ieșu – vf. Gruiu – Vf. Parângul Mare, durata traseu
dus‑întors 10 ore și 30 de minute. Plecarea pe traseu, marcaj
de creastă, bandă roșie, la 9:45, am ajuns înapoi la 20:15.
Vremea: am avut emoţii cu ea.

La plecare senin, doar câţiva nori
prietenoși care nu prevesteau nimic
rău. După o oră jumătate de mers s‑a
înnorat și în câteva minute a început
să plouă, la început mai domol, apoi
a plouat mai tare pentru mai bine de
20 min. Ne‑am echipat cu haine de
ploaie și ne‑am continuat drumul.
La un moment dat ploaia a stat dar
ne îngrijora ceea ce vedeam în jurul
nostru. În spatele nostru cerul s‑a în‑
norat foarte tare, nori groși, gri, amenințători, se auzeau tunete, în dreapta se vedea
o perdea deasă de ploaie, semn că nu foarte departe de noi ploua zdravăn. Eu deja
mă gândeam ce puteam face dacă aveam parte de fulgere, unde să ne adăpostim. Am
continuat traseul spre vârf. Dintr‑o dată norii s‑au risipit, ca prin minune. Perdeaua
de ploaie nu a venit spre noi. Nu ne venea să credem și, ca o dovadă să ne mirăm și
mai mult, chiar înainte de a atinge vârful Parângul Mare am avut parte de soare, mai
palid dar era acolo, numai pentru noi. Am încheiat tura fără să ne mai plouă. Chiar la
întoarcere, pe la 7 seara, am făcut un popas pe Piatră Tăiată și am stat câteva minute
la soarele blând de seară.
Drumul a fost neașteptat de plăcut la dus, tot urcam câte un vârf, coboram în șa,
urcam din nou, mai admiram câte un lac. Multe porţiuni plane pe care puteai face
chiar jogging J. Se vedea frumos creasta munţilor Parâng, cu vf. Cârja, vf. Stoinița,
vf. Gemănarea și Parângul Mic. De pe Parângul Mare se văd cele trei lacuri: Roșiile,
lacul Mândra și lacul Lung Întoarcerea a fost cam… lungă. După 6 – 7 ore de mers
deja încep picioarele să se simtă obosite și din ce îţi dorești să ajungi mai repede, cu
64 SKV – Anuar 2012–2013
atât traseul ţi se pare mai lung. Dar

am reușit să ajungem și la mașină,
moment de bucurie pentru toţi.
Totuși emoţia cea mai mare
rămâne momentul când ajungi pe
vârf, mai ales că pe acest traseu ul‑
tima parte este un urcuș susținut
care culminează chiar cu vârful
cel mai înalt din munţii Parâng,
acoperișul Olteniei.
Pe drum ne‑am întâlnit cu
Oana și cățelușa Sabachka, cu care
am urcat cu doi ani în urma vf. Scara. Se pare că muntele e mic, până la urmă.
Am reușit să ajungem pe al patrulea vârf peste 2.500 m din ţară din proiectul
propus de SKV, secţiunea Sibiu pentru anul 2012. A fost o tură reușită și o echipă pe
măsură (deja m‑am învăţat să merg alături de oameni frumoși, dornici ca și mine să
ne atingem ţinta propusă, chiar dacă sunt momente când mai bombănim, asta la în‑
toarcere). Felicitări echipei!
Ne așteaptă în august Moldoveanu și Viștea Mare.

Wanderung
am 27. April 2013 Von Reichesdorf nach Almen & Alma Vii
Andrea Bettina Rost
Nachdem eine früher ausgeschriebene Wanderung in’s Wasser des Frühlingsre‑
gen gefallen war entschlossen sich einige Mitglider des SKV Schässburg den Ausflug
nachzuholen. In Reichesdorf stiessen noch eine Gruppe von junger Leute aus Me‑
diasch zu uns, die sich spontan der Wanderung angeschlossen hatten. Am Brunnen,
wo jeder sich kurz noch mit Nassem eindeckte, entspann sich sogleich ein Gespräch
übers Wetter. Nicht grundlos, denn die Sonne schien schon prall am Himmel und es
würde heiss werden, wie der allgemeine Konsens ausfiel.
Also los, über die schon satten grünen Wiesen auf die Hula (Übergang), die Rei‑
chesdorf mit Nimesch verbindet. Weit drüben im Westen konnte man schon die
Strasse nach Meschen und noch weiter den unheivollen Schornstein von Kleinko‑
pisch erkennen. Ein erster kleiner Halt war da schon angebracht.
Ein schöner alter Hohlweg führte uns hinunter in’s schmucke Dorf Nimesch, wo
in kleiner Laden dem Wanderer etwas Leckeres bot. So ein Eis am Stiel, bei dieser
Hitze, wer konne da wiederstehen? Ich nicht. Doch die Durststrecke sollte uns noch
bevorstehen. Den Weg nach Meschen säumte dann kein einziger Baum mehr.
Es war schon über Mittag, als wir uns zur Rast an einem schönen Plätzchen nie‑
dersetzten: Mit wunderbarem Blick auf Meschen und weiter das Tal bis Mediasch.
Was da an Essbarem aus dem Rucksack befördert wurde! All die es nicht geschafft
haben mitzukommen, hätten’s mindestens hier nicht bereut.
Im Tal unter uns war dieses Jahr ein neues Weingebiet angelegt worden. Diesem
folgten wir am schattigen Waldrand bis bald nur noch Bäume standen und die Ori‑
entierung nicht mehr so einfach war. Aber mit Zuversicht und ein wenig rätselraten
traten wir am richtigen Ort aus dem Wald und konnten schon unser Ziel erkennen:
Die Turmsptize der Almener Kirchenburg.
Zu dieser sind wir dann nicht mehr hoch gestiegen. Wir setzten uns erschöpft
auf die Terasse des Dorfladens, öffneten unsere Wanderstiefel und nahmen den ers‑
ten Schluck aus einer kühlen Flasche Namens Bier. Einer der schönsten Augenblicke
auf jeder Wanderung. Dann kam der Bus.
66 SKV – Anuar 2012–2013

Drumeție
din Riciș prin Nemșa și Moșna, către Alma Vii – 27 aprilie 2013
Andrea Bettina Rost
Deoarece o drumeție planificată cu timp în urmă s‑a dus pe apa Sâmbetei din
cauza vremii nefavorabile, s‑au găsit câțiva membri ai SKV Sighișoara care să refacă
aceea tură. În Riciș am întâlnit un grup de tineri din Mediaș care au hotărât ad‑hoc
să ni se alăture. Adunați în jurul fântânii, unde ne‑am alimentat cu toții, inevitabil
discuțiile au început să se focalizeze asupra condițiilor meteo. Și asta nu fără motiv,
pentru că soarele se încăpățâna să ne anunțe o vreme toridă. Am pornit deci trecând
peste pajștile înverzite care fac legătura între Riciș și Nemșa. Spre vest, în depărta‑
re puteam deja distinge drumul către Moșna și mai departe groaznicele furnale din
Copșa Mică. O pauză ni s‑a părut binevenită.
Pe un minunat drum desfundat am ajuns în Nemșa, unde într‑un mic maga‑
zin alimentar am cumpărat înghețată pe băț care, credeam eu, îmi va atenua setea.
Greșeală. Poteca pe care urma să o străbatem nu era deloc umbrită de copaci. Tre‑
cuse de prânz și ne‑am hotărât să facem o pauză având o priveliște magnifică spre
Moșna și mai departe spre Mediaș. Celor cărora nu ne‑au însoțit în această drumeție
le‑am fi putut spune că oboseala acumulată până aici ar fi fost compensată de diversi‑
tatea bunătăților scoase din rucsaci.
Pe valea ce se desfășura din locul unde ne aflam s‑a dezvoltat o noua plantație de
vie pe care am ocolit‑o și ne‑am urmat drumul până la liziera pădurii, de unde ne‑a
fost destul de greu să ne orientăm, dar având parte de puțin noroc, am ieșit din desiș
la locul potrivit și am recunoscut punctul final al drumeției noastre – clopotnița bi‑
sericii fortificate Alma Vii. Pentru că am considerat că este mai ușor să ne tolănim la
umbră, să ne relaxăm și să sorbim o bere rece, nu am mai vizitat fortificația. Până să
ne dezmeticim a venit autobuzul.

Die Gabony‑Treppen
Ralf Sudrigean
Ein alter aber weniger benutzter Weg zum Zinnen‑Auf – oder – Abstieg ist der
Treppenweg, bekannt auch unter der Bezeichnung Gabony‑Treppen. Er ist mit dem
gelben Dreieck gekennzeichnet und führt hinauf, ausgehend vom Felsenweg (bei der
Alesius‑Steinbank) über den ziemlich steilen Nordosthang. Aus diesem Grunde ist
er im Winter eigentlich nur jenen zu empfehlen, die an Winterausflüge im Gebir‑
ge gewohnt sind. Jene die an einen erholsamen Spaziergang denken, treffen in dieser
Jahreszeit mit den Gabony‑Treppen nicht die richtige Auswahl, da der Weg nicht nur
etwas Kraft und Ausdauer erfordert sondern da auch Rutschgefahr besteht, vor allem
wenn die in Kalkstein geschlagenen Felsen vereist sind.
Der Weg bietet an mehreren Stellen schöne Aussichten oberhalb des Burghalses
auf einen Teil Kronstadt. Allerdings ist die Sicht durch die Baumzweige etwas ein‑
geschränkt. Oben auf der Zinnenwiese, übrigens eine Stelle die unter Naturschutz
steht da hier Merkmale einer Steppenvegetation vorzufinden sind, kann man aufs
Burggrund‑Viertel hinunter blicken sowie aufs Astra‑Viertel, Dârste bis Săcele. Ent‑
lang des Zinnenkammes kommt man, diesmal ohne Höhenunterschiede bewältigen
zu müssen, bei der Panoramic‑Gaststätte (gleichzeitig Bergstation der Seilbahn) an.
Dem Treppenweg wurde in letzter Zeit seitens der Stadtverwaltung mehr Auf‑
merksamkeit geschenkt. Er wurde frisch markiert, mit solidem Gelände an den ge‑
fährlicheren Stellen versehen, die Trepen wurden größtenteils erneuert. An den Pan‑
orama‑Stellen sind Holzbänke aufgestellt worden, um da auch eine kleine Rastpause
einlegen zu können. Die Zinne soll, nach den Vorstellungen der Stadtverwaltung
besser als ideales Naherholungsgebiet zur Geltung kommen. Nicht nur für Wanderer,
sondern auch für Spaziergänger, Kinder, Sportfreunde die entlang der Burgprome‑
nade Spiel – und Sportplätze vorfinden oder z.B. in der Seilerbastei eine interessan‑
te Ausstellung besichtigen. Auf der Zinne ist geplant, die Ruinen der alten Brasso‑
via‑Burg besser als Sehenswürdigkeit zur Geltung zu bringen.
68 SKV – Anuar 2012–2013

Treptele Gabony
Ralf Sudrigean
Un traseu vechi dar mai puţin circulat spre creasta Tâmpei este traseul Gabony.
El este marcat cu triunghi galben și pornește de la banca de piatră din apropierea po‑
tecii ce duce spre cartierul Valea Cetăţii deasupra înșeuării cu Dealul Melcilor. Tra‑
seul e destul de abrupt și e situat pe versantul nord-estic al Tâmpei. Din acest motiv
e contraindicat pe timp de iarnă pentru cei nefamiliarizaţi cu drumeţii montane mai
dificile.
Pe parcurs există mai multe locuri de unde putem admira orașul chiar dacă per‑
spectiva e uneori îngrădită de crengile copacilor. De sus, de pe Tâmpa, de pe pajiștea
declarată arie protejată (se găsesc elemente ale vegetaţiei de stepă) ni se deschide
o priveliște deosebită asupra Văii Cetăţii. În zare se vede și orașul Săcele, ceva mai
aproape recunoaștem cartierul Dârste. De‑a lungul crestei ajungem, fără diferenţe
mari de nivel, până la restaurantul Panoramic și la staţia de teleferic.
Treptele lui Gabony au fost refăcute – marcajul a fost reîmprospătat, pe porţiuni‑
le mai periculoase se află o balustradă metalică iar la locurile cu o panoramă deosebi‑
tă există bănci de lemn pentru un binevenit scurt popas.

Păltiniș – Șaua Bătrâna pe drumul forestier

Daniela Dobrotă
Drumeția din 14 ianuarie 2012, s‑a încheiat cu bine. 3 membri din SKV Sibiu au
reușit să țină piept vremii și să ajungă în șaua Bătrâna (Daniela, Radu și Horațiu).
Am plecat pe traseu la 12:30. Încă din Paltiniș vântul se simțea cam „subțirel“ dar
eram blindați din cap până la picioare și bine am făcut. Am hotărât să mergem pe
drumul forestier prin Poiana Muncel să ajungem în șaua Bătrâna. Horațiu a urcat cu
telescaunul și a venit pe schiuri până în Muncel.
Drumul forestier a fost chiar plăcut, pădurea apărându‑ne de vânt. Când l‑am pă‑
răsit am găsit zăpadă mai multă. O porțiune prin pădure atmosfera a fost chiar calmă,
un peisaj minunat de iarnă autentică. Am înaintat bine, fără probleme. Când pădurea
nu ne‑a mai fost alături a început vântul. Dar nu orice vânticel ci unul care viscolea
zăpada, vizibilitatea era scăzută și peisajul din jur ne‑a dus cu gândul la furtunile de
nisip din deșert (văzute de mine doar în filme). Fără ochelari și cagulă, plus căciulă,
plus glugă era greu de înaintat și probabil ne‑am fi întors. O mare de zăpadă, fără ni‑
mic în jur să te ajute la orientare. Și totuși știam zona (Radu a condus micul grup) și
el a înaintat în așa fel încât am ajuns chiar pe drumul spre șa. Înaintarea s‑a făcut cu
greutate, înotam prin zapada afânată și viscolită (piciorul aluneca cu ușurința până
zăpada ajungea la genunchi). Am ajuns în șa după 3 ore (cu pauza destul de generoasă
în poiana Muncel unde ne‑a mângâiat un pic soarele).
Ne‑am întors prin Găujoara. Zăpada ne îngreuna mersul, deschizătorul de drum
era cel mai solicitat. La un moment dat ne‑am oprit să bem ceai (cald din termos) și
a fost cu siguranță cel mai bun ceai din lume. Am mai continuat drumul prin zăpadă
mai mare până am intrat în pădure. De aici Horațiu și‑a continuat drumeția pe schi‑
uri ajungând primul la mașină. Vinul fiert cumpărat de lângă telescaun a picat foarte
bine după cele 5 ore de mărșăluit prin zăpadă.
A fost o excursie interesantă, cu vreme capricioasă, zăpadă ca‑n povești. Ne‑am
testat echipamentul care a fost de mare ajutor (să nu uit de parazăpezi). Am văzut o
altă față a muntelui și îl iubim și așa (chiar dacă nu s‑a lăsat fotografiat de data asta).
Felicitări celor doi tovarăși de drum de azi, au fost de nădejde.
70 SKV – Anuar 2012–2013

Ture în cultură
20 de zile în 56 de localități
Al. Constantinescu
Încă de la început acestui an a fost materializată ideea de a compensa contribuția

financiară a locuitorilor din mediul rural sibian (contribuabili prin taxele și impozi‑
tele pe care le achită anual) – sume din care se plătesc și toți cei care lucrează/creează
în instituțiile culturale bugetare. Este normal deci ca și oamenii satelor să vizioneze
un spectacol, să vadă o expoziție, să audieze un concert coral sau simfonic prezentate
de profesioniști, din moment ce aceștia sunt plătiți și din banii lor. Așa s‑a născut
Festivalul Cultural al Județului Sibiu, gândit a se desfășura anual în două etape – pri‑
măvara și toamna – succesiv (în zilele de sâmbătă – duminică). S‑a stabilit să aibă loc
în 5 subzone etnografice (Țara Oltului; pe Târnave; pe Hârtibaci; în Mărginimea Si‑
biului; în Țara Secașelor). În fiecare dintre acestea a fost nominalizată o locație prin‑
cipală zonală, urmând ca spectacole și evenimente să aibă loc și în localități adiacente
celor principale (în total 64).
Invitat al Biroului Dezvoltare a Consiliului Județean am fost prezent la aces‑
te etape ale Festivalului, reușind să ajung numai în 56 localități. Insolitul „traseu“,
care a inclus distinctele așezări ale Țării Oltului și ale Mărginimii din piemon‑
tul Făgărașilor și Cindrelului, au fost însă un excelent prilej de evaluare a șanselor
dezvoltării turismului din toate aceste locuri care au și o atractivă deschidere spre
munte. Din acest periplu cred că acest addendum – la Programul pentru 2014 – ar
permite Asociației noastre contribuții majore la îmbunătățirea turismul în Arpaș,
Cârțișoara, Porumbacu, Avrig, Racovița, Turnu Roșu și cele 17 așezări dintre Boița
și Jina. Iată, în opinia mea, câteva dintre propunerile la care membrii Secțiunii SKV
Sibiu s‑ar putea implica : cea mai acută problemă a pensiunilor turistice rurale constă
în lipsa ofertelor agrementale. Majoritatea se rezumă a investi doar pentru cazare și
masă (ca la mama acasă). Sunt puține spații de joacă pentru copii, de exemplu și doar
una – Săliștea – (din toate cele vizitate) oferă un traseu marcat pentru plimbări de
agrement în superbele zone piemontane în care se află. Or, din toate aceste localități
se pot realiza trasee de contur – recomandate oaspeților pentru relaxare și peisaj.
Acestea pot fi ușor marcate cu avizul Serviciului Public Salvamont și al Primăriilor.
E vorba de parcursuri de 2 – 3 ore, pe trasee care nu impun echipamente speciale. •
La fel se simte nevoia unei structuri stradale de orientare în localitățile „turistice”, în
sensul nominalizării străzilor, a obiectivelor de volare care pot fi vizitate (zilele și la
ce ore), adresele artizanilor, meseriașilor din acel loc. • Am văzut apoi numeroase
muzee și colecții din foarte multe sate, comune, orașe. Peste tot exponatele – multe
de reală valoare – nu sunt sistematic și nici atractiv prezentate. Într-o încăpere se
pot vedea, alăturat, unele gospodărești și creații – pictură, sculptură etc. Panotarea
și titrarea exponatelor se impun în toate aceste cazuri. • N‑ar fi posibil ca Asociația
noastră să inițieze – pe baza unui proiect – cursuri pentru formarea unor ghizi locali
(călăuze, custozi) în asemenea localități de sub munte? • „Descentralizarea“ recent
asumată de Guvern conferă atribute organelor locale de decizie în domeniul turis‑
mului (autoritate, clasificare etc). Prestigiul și palmaresul SKV în parcursul său cen‑
tenar îl recomandă în a propune și coordona sumedenie de acțiuni eficiente. Trebuie
doar să îndrăznim! • Am constatat apoi, că Centrele de Informare Turistică (CIT)
din Cârțișoara, Avrig, Rășinari, Săliște, Mediaș, Bazna – pe care le‑am vizitat – nu
au baze de date locale cu valorile ce le dețin sau hărți ale zonei și – culmea – sunt
închise sâmbăta – duminica, chiar și în sezonul estival. În plus competențele acestor
„îndrumători“ sunt departe de ce ar trebui să fie. Și în acest caz am putea iniția – cu
și pentru aceștia – cel puțin un ciclu, să‑i spunem de expuneri – formative privind
natura și calitatea informațiilor solicitate de turiști. • O mai susținută contribuție am
putea aduce promovării turismului în general. Mass‑media locală nu deține redac‑
tori specializați în domeniu iar ceea se transmite uneori naște dubii sau nu au nimic
atractiv, incitant pentru cititor. Chiar pe un sait al AJT Sibiu – dedicat Mărginimii
– apar 5 imagini (două cu ciobani cu oi, una cu o căruță goală, una cu 4 măgari și ulti‑
ma cu o construcție ruiniformă pe un câmp), toate fără explicații și nule calitativ. Nu
mai vorbesc de nelipsitele gafe din știrile care vor să ne convingă că „din Vf. Ciortea
privirea turistului cade pe lacul Călțun, de la poalele lui“ (ziarul Turnul Sfatului din
12 oct.2013).
Sunt doar câteva sugestii cărora vreau să le adaug faptul că turismul, care este
și un act de cultură forte, tinde să fi atras de „avântul“ general al integrării și glo‑
balizării europene mult dorite. Ne putem integra cu foarte multe – agricultură, in‑
dustrie, social cumva – nu și cultural. Pentru că EA, cultura ține de loc, de creatorii
acelui spațiu determinat fizic. Să păstrăm deci tradițiile noastre, cultura noastră fiind
– pentru străini – tot atât de atractivă și incitantă ca spațiile atemporale, ca așezările
în care mai vezi o moară, un fierar, o țesătoare… și alte asemenea pe care toate ce‑
lelalte țări le‑au pierdut. În 20 de zile s‑a derulat în fața miilor de participanți o fa‑
buloasă paradă a portului popular, am văzut formații cu dansatori de la 3 la 70 ani,
expoziții cu produse agricole, animaliere, artizanate, formații și soliști de muzică po‑
pulară excelente. Chiar și numai pentru desfătarea privirii „puilor“ cusuți cu migală
pe cămăși și ii, pe șerpare și pieptare, simfoniile florare cusute cu arnici pe catifeaua
sau mătasea laibărelor merită condescendența noastră față de anonimii creatori care
iată și după multe veacuri atrag mii și mii de străini. Nu mai vorbesc de fascinantele
peisaje care urcă din gospodăriile mărginenilor, a celor din Țara Oltului cu păduri și
munți, cu pășunile înalte, cu lacuri și izvoare încă nemaculate din ampul „Pridvor al
Carpaților“ noștri. Cu toate aceste valori îi vom face și pe cei care nu ne cunosc să ne
înțeleagă, să ne accepte ca europeni telurici pe aceste locuri de poveste fără sfârșit.
72 SKV – Anuar 2012–2013

Etna 2012
Mircea Noaghiu
La 73 de ani, după 55 de alpinism, coxartroză și proteze de șold la ambele picioa‑
re, conform standardelor uzuale urma să mă mulțumesc să privesc munții doar din
balcon, să fac ascensiuni cu liftul și să port doar greutăți ușoare în ambele mâini.
Încurajat de Dr. Balint, cel care m‑a operat, mi‑a văzut oasele „pe viu“ și îmi cunoștea
„boala“, am început acasă un program greu și intens de super‑recuperare. Așa se face
că în loc să‑mi îndrept pașii spre mânăstiri sau spre stațiuni balneare, în iarna lui
2011 am reînceput, după 25 de ani să schiez. Și după câteva coborâri pe Lupului, să
visez la realizarea unui plan pe care nu‑l mai credeam posibil: o ascensiune pe Etna.
Aveam în bibliotecă o carte fabuloasă, care mi‑a fascinat copilăria: un ghid al
zonei de sud a Italiei și Siciliei în limba germană – „Handbuch für Reisende – Un‑
ter‑Italien und Sicilien“ von K. BAEDEKER, Leipzig 1889. Printre filele ei stăteau de
mai bine de o sută de ani câteva cărţi poștale ilustrate, aparţinând mătușii mele Ma‑
rie Closs, care știindu‑mă copil atras de munte, îmi povestea fel de fel de peripeţii
din excursiile ei de la începutul secolului trecut, printre care și faptul că grupul lor
„Floarea Reginei“ plănuise prin 1911 o excursie în Sicilia pe „Muntele de Foc“ tentati‑
vă abandonată datorită unor erupţii vulcanice foarte puternice la vremea respectivă.
Cartea era scrisă cu atâta minuţiozitate, încât, odată planurile făcute, vreme de 3
zile nu m‑am putut dezlipi de ea. Pe lângă germana pe care o mai știam din copilărie,
de la sașii cu care hoinăream pe crestele munţilor, m‑a ajutat ceea ce am învățat cu
prof. Aurel Maillat în liceu. Un sfetnic bun mi‑a fost și dicţionarul, așa că am reușit,
cu o oarecare aproximaţie, să fac planul unei ascensiuni pe muntele Etna. Cât despre
informațiile din internet, toate sfârșeau prin a te da pe mâna ghizilor, ca pe vremuri
de altfel, unde după spusele lui Baedeker, „trebuie să faci rost de o trăsură, cu care să
pornești dis de dimineaţă din Catania spre Nicolosi apoi să închiriezi catâri și cel pu‑
ţin un ghid iar primele zile trebuie să le rezervi «Marșului de Apropiere». Interesant
este faptul că pe vremea aceia pentru un catâr se percepea o taxă de 10 Fr. iar pen‑
tru un ghid 12 Fr. Asta doar ca să se confirme faptul că «cel mai de preţ capital este
omul». După Frühstück‑ul de la ora 10 pornești pe jos mărșăluind spre nord iar după
o oră și jumătate ajungi la Casa Bosco la 1438 m, ultima sursă de apă potabilă din
zonă. Drumul continuă printr‑o plantaţie de castani, trecând pe lângă casa Contelui
de Alba, urcă mai departe și peste două, trei ore ajungi la Observator, 2493 m. unde
ghidul urmează să se îngrijască de supa (Broco) și de prăjitul cărnii.“ Ghidul, comple‑
tat cu hărți deosebit de amănunțite dădea informații extrem de exacte și numeroase
despre toate erupțiile… până la 1880.
Înainte de plecare Marcel Șofariu mă anunță că a citit pe internet că Poliţia Ita‑
liană a interzis (temporar?) urcarea pe Etna. Era prea târziu să mă mai răzgândesc.
Aveam deja bilet de avion. Peste câteva ore aveam trenul spre București iar Sorin
Müntz îmi aranjase deja cazarea la un hotel din Catania.
Târam după mine un geamantan pe rotile la limita greutății admise în avion

și‑mi îndrepta spinarea un rucsac de 8 kg. În geamantan aveam droaie de conserve,
primusul, beţele de schi demontate care pe ecran se vedeau ca ţevi de pușcă, sticle cu
lichide etc. Dacă depășeam greutatea trebuia s‑o iau de la început. Dar… binevoitor
acul cântarului m‑a scos din încurcătură: 29,5 kg. Mă încadram în greutatea admisă
dar depășeam de 4 ori recomandarea doctorului Balint.
În aeroportul ultramodern al Cataniei mi‑am găsit destul de repede bagajul, spre
bucuria mea intact, fără urmele unui control sever.
Până să mă deprind cu obiceiurile locului, am pierdut două autobuze, care trebu‑
iau să mă ducă în oraș. În drum spre hotel, pe via Marchese di Casalloto un tricolor
românesc semnalează Oficiul de Turism al României. Mai departe, la un restaurant
românesc de la colţul străzii, cânta cât ţinea membrana difuzoarelor, „Ș‑așa beu oa‑
menii buni“. Primii doi băștinași de la care cer informații sunt surprinzător de laco‑
nici – îmi recomandă să iau un taxi. Apelez la un polițist care după ce mă examinea‑
ză îmi dă foarte amabil același sfat. Stiam că hotelul nu e prea departe și am insistat
că vreau să merg pe jos, doar sunt antrenat. S‑a învoit să‑mi arate direcția și mi‑a
indicat drumul cel mai scurt. …Următoarea oră am urcat o stradă în pantă și 260 de
trepte. Noroc că la hotel am fost primit foarte bine. În sufragerie o ladă de portocale
roșii, banane, kivi, și grepfruit‑uri erau oferite pe gratis din partea casei, așa că seara
mă trezesc mâncând portocale și kivi cu pâine – cură de sănătate și energie.
Dimineaţa mă scol la ora 6 ca să prind o mașină pentru Nicolosi – Etna. Fac mai
multe curse după bilete pe la baruri și cafenele. În final reușesc să mă urc legal în au‑
tocar. Nici acuma nu‑mi pot da seama cum o dihanie de autocar poate să circule pe
străzi atît de înguste încât uneori virajul trebuie luat din două manevre. Între colţul
clădirii și tabla mașinii rămân doar câţiva milimetri. Aproape toate autoturismele
de pe stradă sunt „laminate“ pe părţile laterale. Motociclete de tot soiul se împletesc
printre vehicule. În acest vacarm de tinichele și pietoni se claxonează foarte puţin și
rareori oamenii își ies din fire. Nu există mașini parcate la colţ de stradă. Șoferii sunt
foarte îngăduitori, aici în zona montană.
Cu cât urcăm, peisajul devine tot mai de‑
zolant, chiar funest, considerând dârele de lavă
neagră ferpare ale unor jerbe mortuare plasate
pe un alb indecis. Cât vezi cu ochii nu dai de
un petec verde sau altfel colorat. Ne strecurăm
printre niște culoare de zăpadă uneori înalte
de 5 – 10 metri pe lungimi de mulți kilometri.
E munca titanică a unor oameni care de mii
de ani nu vor să renunţe. Muntele acesta este
un amalgam de lacrimi, sudoare și tenacitate
transmis din generaţie în generaţie.
Staţiunea Etna se compune din câteva
hoteluri și o puzderie de dughene cu îmbrăcă‑
minte și materiale sportive. De la staţia finală
a autocarului în câteva minute ajungem la te‑
legondola care face primele curse cu schiori.
Pârtiile bătute de cu seară sunt aproape intacte.
74 SKV – Anuar 2012–2013
Rucsacul meu dolofan, gata să pleznească era ca un joben de scamator. În afară

de iepurași și cucuvele puteai găsi orice: de la sacul de dormit la acul și aţa de cusut,
de la salteaua de plastic, ochelari de soare și baterii pentru aparatul foto. Apoi, mân‑
care, medicamente, portocale și apă pe 3 zile – în total vreo 14 kilograme.
Cerul senin, aerul rece al dimineţii și razele de soare care au început să‑mi aprin‑
dă speranţa în suflet mă fac să mă simt excepţional. Pășesc ritmic, sigur și fără nici
un fel de efort, ca pe vremea traversării Carpaţilor Meridionali iarna, când funcţio‑
nam ca o mașină automată de bătut urme 12 din 24.
Zăpada este destul de tare, iar bocancii mei cu vibram se mulează perfect pe
crâmpeiele de gheaţă ce brăzdează urcușul. Pe marginea pârtiei, ici‑colo, sunt con‑
struite refugii de lemn, majoritatea troienite de zăpadă. După o jumătate de oră de
urcat în forţă dau de un refugiu mai acătării ce avea în faţă o platformă de scândură
acoperită cu zăpadă. Curăţ locul, cu gândul că poate la întoarcere mi‑o prinde bine.
După popasul ăsta marcat cu vrednicie, iau „Elanul“ de coarne și o pornesc la deal.
Nu mă recunoșteam. Mă mișc întocmai ca acum 30 de ani. Probabil că efortul, pute‑
rea energetică a acestui munte precum și climatul meridional s‑au constituit într‑un
elixir al tinereţii.
Soarele s‑a ridicat bine pe boltă și a înce‑
put să‑și facă meseria mediteraneeană. Scot
pufoaica și o pun pe rucsac aidoma unui spă‑
tar ambulant. Continui marșul fără să simt
nici cea mai mică oboseală. Doar zăpada care a
început să sclipească tot mai tare îmi obosește
ochii. Ar trebui să‑mi pun ochelarii de soare,
dar sunt în rucsac – deranjul ar fi prea mare și
nu vreau să‑mi ies din ritm. Rămâne să mă uit
printre gene doar la hainele mele și la bocanci.
Cu mâinile goale fac priză bună pe mâne‑
rul beţelor de schi care, prin balans cu o ușoară
împingere, mă ajută la fiecare pas. Din când în
când pe lângă mine coboară schiori ca niște
copii ai zăpezii radiind de bucuria libertăţii și
beţia vitezei. Îmi aduc aminte de zilele trecute
când coboram și eu pe Drumul Roșu, apoi pe Lupului unde la prima tură am luat‑o în
freză de credeam că praf mă fac. Dar se vede că… acolo sus… Cineva mă iubește.
Totul s‑a încins în jurul meu de parcă aș umbla printr‑un culoar cu oglinzi para‑
bolice. Am trecut de jumătatea drumului, staţia telegondolei se vede ca o speranţă in‑
certă la marginea ultimului versant înclinat. Ar trebui să mă odihnesc dar ţâfna din
mine mă îndeamnă să merg mai departe. În buzunarul rucsacului am un sandvici cu
unt, salam și cașcaval… dacă mă apuc să mănânc ies din ritm, sângele năvălește pen‑
tru digestie în stomac, iar bietele picioare rămân fără sursa vitală.
După un timp încep să mă dezechilibrez din ce în ce mai des.
Hotărăsc să merg 100 de pași după care să mă odihnesc. Simt oboseala doar în
picioare. Pașii devin tot mai mici iar gleznele de plumb. Nu ! Nu mă opresc. Îmi pun
capul între urechi și merg mai departe. Încep să număr. Pe la 85 pierd firul și o iau de
la capăt. Nici schiorii nu mai coboară – o fi ora mesei. Toată lumea mănâncă, numai
eu mărunţesc zăpada și‑mi dau duhul. Iar încurc numărătoarea. Poate că din cauza
monotoniei, acolo sus la „mansardă“ se întâmplă ceva. Ia s‑o păcălesc eu și să număr
în altă limbă. O iau pe rusește și după tridesiati tri, urmează vierunddreizig… de data
asta au învins nemţii. Nu merge nici așa. Hai pe italiană că măcar să număr am învă‑
ţat. Ajung la șapte, adică sette apoi venti sette, trenta sette, qaranta sette, din zece‑n
zece tot sette, ăștia‑mi inoculează setea în subconștient, o să beau ca o cămilă ș‑apoi
s‑a zis cu Etna. Trec la rugăciuni… Sudoarea mi se prelinge pe tâmple și se revarsă‑n
ochii care mă ustură tot mai tare. Pășesc mai nesigur și alunec tot mai des. Nu cred
să mai rezist, nu cred că o s‑ajung vreodată sus. Nu cred… Ba Cred! Cred!! Cred…
Năuc mă uit în jurul meu. Am ajuns în dreptul staţiei. O văd ca prin ceaţă. Acum pot
să mă opresc.
Stau răzimat cu umerii pe beţele de schi și respir cât mai profund. Încet, încet,
îmi revin. Scot aparatul de fotografiat, mă rog zeului Toshiba să‑mi mai dea puţin cu‑
rent măcar pentru câteva poze. În final își scoate obiectivul gata de lucru. Din cauza
luminii foarte puternice trebuie să vizez prin obiectiv și reușesc să fac cele două poze
de la capătul primului drum. Sunt la 2585 metri.
După schimbarea unghiului de pantă cu câteva grade peste orizontală, mi‑am re‑
venit complet, mai vreau să fac ceva fotografii, dar vântul care suflă subţire nu‑i prea
tihnește aparatului meu, care‑mi amintește cu litere de foc, Low Battery. Exasperat
amân schimbarea bateriilor pentru mai târziu.
Intrarea în cabana de piatră se face printr‑o ușă total neprimitoare încastrată
în blocuri de granit. Interiorul este un fel de restaurant, bar, farmacie și butic. Tra‑
versez un culoar cu chiciuri, mai rău ca cele de pe la noi și ajung pe o terasă destul
76 SKV – Anuar 2012–2013

de aglomerată. Norocos, găsesc loc la o masă și tacticos îmi scot din rucsac, pâinea
lioșca și brișca apoi borcanul cu marinată de pește făcută de mine acasă și încep
să‑mi umplu rezervorul. Dupa marinată urmează o conservă de fasole iar pentru că
mi‑a mai rămas ceva pâine crăp și un pateu de Sibiu. Către sfârșitul mesei beau din 3
înghiţituri conţinutul unei sticle de apă. Mă fac că nu observ privirile contrariate ale
celor din jur care se holbează la mine, om bătrân ce‑și bate joc de stomac înfundîn‑
du‑l cu atâtea conserve nesănătoase. Ca să le fac pe plac închei festinul cu o portocală
– sursă majoră de vitamine. Siesta mi‑am făcut‑o la lumina razelor unui Soare care se
joacă de‑a v‑aţi ascunselea cu niște nori plumburii.
Când ies din cetatea asta rece de piatră, la vreo 50 de metri văd parcat snowmo‑
bilul Poliţiei Montane. Oamenii legii parlamentau cu niște turiști cărora le interzi‑
ceau accesul înspre craterul Etnei. Înţeleg cam jumătate din discuţie, dar suficient ca
să mă hotărăsc pentru altă rută. Un poliţai se uită cu indulgenţă la mine fără să‑mi
bănuiască intenţiile. Îmi fac de lucru cu aparatul de fotografiat și mimez câteva ex‑
puneri îndreptându‑mă spre coada unui balaur negricios de lavă. Îl ocolesc și intru
într‑un vâlcel cu zăpadă care mă ferește de „privirea ageră a poliţiei“. După mine s‑a
mai luat un om în vârstă care fotografia detalii din zonă. Mă vede fotografiind em‑
blema SKV‑ului, descifrează grafia germană și mă întreabă unde merg, într‑o aproa‑
pe‑germană cu influenţe anglo‑americane. Ii arăt vârful Etnei, se uită la mine neîn‑
crezător și‑mi face clasicul gest pentru
zbanghiu.
Îi explic că sunt român iar emble‑
ma este a unei vechi asociaţii turistice
din Transilvania. Îl rog să‑mi facă o
poză „emblematică“. Nici nu‑mi dă timp
să mă mai aranjez că și declanșează.
Ne despărțim și după câţiva pași
americanul se oprește și‑mi face semn
cu mâna urându‑mi drum bun. În afară
de el nimeni nu știe nimic despre mine.
Asta sună total aiurea raportat la legile
muntelui, dar n‑am ce face. Altfel ris‑
cam să fi făcut această călătorie doar
pentru ca să mănânc conservele pe te‑
rasa barului alpin. Dau să fac o poză dar
Samy e în grevă că l‑am ţinut prea mult
în frig.
Ei bine, stai tu s‑ajungem acasă că
te dau eu pe mâna mâncătorului de fia‑
re că asemenea trufanda n‑a mai mân‑
cat demult… Dar până una alta îi încălzesc mâncarea: scot bateriile și le pun în bu‑
zunarul de la cămașă, iar celelalte patru în buzunarele pantalonilor, cât mai aproape
de corp. Așa dotat cu baterii îmi continui urcarea. Platoul ușor concav își mărește
înclinaţia și trec unele porţiuni de zgură care nu‑mi fac probleme. După un timp în‑
clinaţia crește și fiecare pas înseamnă o alunecare înapoi. Îmi aduc aminte de anii ti‑
nereţii când încercam să escaladez fără succes pereţii de zgură din cariera Racoșului.
Aleg să urc pe zăpadă și continui cu toate că înclinaţia se apropia de 50 de grade.

Undeva pe stânga prind o limbă de firn și mai înclinată care urcă înspre creastă. Solul
are aici temperatura corpului uman, ceea ce face ca sub stratul gros de zăpada tare să
apară niște găoace periculoase. Din când în când crusta se rupe sub greutatea mea și
mă scufund până la genunchi în fărâmături de gheață.
Limba de zăpadă pe care urc se termină sub un contrafort de zgură înalt cam cât
un stat de om. Sap două trepte pentru picioare și când să mă salt, zgura cedează și mă
opresc în marginea de firn a zăpezii. Sap mai adânc și las mai mult miez între pași și…
iar mă trezesc de unde am plecat. Încerc încă odată dar cu același rezultat. Caut alte
variante și văd că undeva în dreapta panta‑și pierdea mult din înclinaţie. Dar pentru
asta trebuie să fac un traverseu de cel puţin 15 metri pe o zgură sticloasă care abia
aștepta să mă arunce în hăul de dedesubt.
Altă soluţie n‑am. Eu am vrut‑o. Cu pași adăugaţi săpând trepte ca pe scara iadu‑
lui, atent la fiecare mișcare, reușesc să ajung la capătul traverseului unde, Dumnezeu
îmi scoate în cale o faţă de zăpadă bine tasată.
În spatele meu aud un fâsăit. Undeva mai jos, printre crăpăturile de lavă ţâșnesc
niște gaze, aidoma unor fuioare de ceaţă. Grăbesc pasul. Aproape de vârf firnul se
transformă într‑o crustă cu ţepi ca niște cuie orientate spre cer de parcă ar fi fost pa‑
tul unui fachir dement care și‑a făcut culcușul aici în vârful Etnei.
Din când în când valuri de ceaţa cuprind tot muntele. Pe partea cealaltă a crate‑
rului se vede fumegând inima vulcanului estompată de norii înserării. Îmi scot de la
piept bateriile și reușesc să fac două poze. Apoi acelaș mesaj tembel: Low Battery.
Se înserează văzând cu ochii iar eu rebegesc pe vârful Etnei. Mărșăluiesc de
10 ore pe zăpada asta schimbătoare. Picioarele sunt ude leoarcă. Noroc cu ciorapii
de lână care și uzi ţin cald. Totuși trebuie să mă mișc încontinuu că altfel risc să‑mi
îngheţe picioarele. Atent încep coborârea cu faţa la deal, bătând urme din 3 lovituri,
apoi din două. După un timp înclinaţia îmi permite să mă întorc cu faţa la vale și să
cobor cu sprijin pe călcâie, cu corpul și beţele de schi orientate mult în jos. Cu greu
78 SKV – Anuar 2012–2013
am ajuns pe platoul concav. Trebuie să mă grăbesc până nu se întunecă de tot. Mă iau

după o urmă de schi care mă scoate la marginea pârtiei mari.
Coborârea înseamnă un calvar. Porţiuni din pârtie mai îngheţate și frecate de
canturi alunecă diabolic, după care uneori mă afund în zăpadă până la brâu. Văd un
refugiu cu geamuri sparte și plin cu zăpadă. Scot lanterna frontală și studiez îndea‑
proape locul – aici nu se poate dormi.
Raza ledurilor strălucește derutant și‑mi obosește ochii învăţaţi cu lumina glo‑
bulară a unui bec cald. Sting lanterna și aștept o perioadă destul de lungă să se aco‑
modeze ochii cu semiobscuritatea. Cobor pe bâjbâite fiind sigur că nu mă mai poate
paște nici un fel de pericol major.
Formele se disting bizar. Am in minte imaginea refugiului pe care l‑am curăţat
de zăpadă azi dimineaţă. Mă împiedic tot mai des și oboseala‑mi cuprinde tot corpul.
Aș vrea să stau jos să mă odihnesc doar câteva minute. Dar știu că dacă cedez ăs‑
tea vor fi ultimele mele minute. Continui să cobor împleticindu‑mă. În partea stângă,
mai la vale, se conturează un cub negricios. După câţiva pași văd zăpada troienită în
partea din deal. Dau cu băţul în peretele întunecat – sună a lemn. Am ajuns și pris‑
pa‑i liberă. Crăp o portocală și simt că‑mi revin cât de cât. Mai am un colţ de chiflă și
ceva cârnat pe care‑l molfăi cu gura uscată, după care atentez la ultimele sfărâmături
de halva și un strop de apă aproape îngheţată. Dacă o beau precis intru în șoc termic
și‑o să dârdâi ca la Parkinson, dar Hipotalamusul își va face datoria și va declanșa
sistemul mecanic de reîncălzire. Mai am și o aspirină care o să‑mi prindă bine. Abia
că‑mi termin ideea și mă apucă frisoanele. Cu greu reușesc să mă descalţ și să intru în
sacul de dormit.
Sună telefonul. E ora 23. Cei de la Blue Air vor să le comunic data și ora întoarce‑
rii. Le trimit un mesaj, îmi întind salteaua și intru definitiv în sac. Îmi mișc picioarele
să nu‑mi fie frig. Aţipesc, apoi iar mă obsedează picioarele pe care le mișc continuu.
Într‑un târziu adorm buștean.
Dimineaţa vântul se chinuie să rupă pâcla de nori ce sufocă răsăritul. Mă întorc
cu faţa la soare și pe la nouă „mă fură“ somnul dulce al copilăriei, visând că măcar azi
nu mă vor trimite la școală.

Tanzania
Kilimanjaro & Safari
Iuliana și Mihail Lupu
Tanzania, situată în Africa de est, între Ecuator și Tropicul Capricornului, are

cîteva parcuri naturale desemnate World Heritage: Serengeti, Ngorongoro, Lake
Manyara și Kilimanjaro – cel mai înalt munte de pe continent, vârful Uhuru
înălțându‑se semeț la 5.895 m. Clima tropicală se caracterizează prin două sezoane
ploioase: octombrie‑noiembrie, sezonul scurt și martie‑iunie, sezonul lung. Ianuarie
și februarie, cînd vremea este caldă (30°C) și uscată, sunt considerate cele mai bune
luni pentru călătorii. Bineînțeles că la înaltă altitudine, ploi și chiar zăpadă sunt posi‑
bile în orice sezon.
Prima zi, de acomodare, am petrecut‑o la Moshi – un orășel așezat în mijlocul
unei regiuni cu plantații extensive de cafea, la poalele muntelui Kilimanjaro.
Grupul nostru e format din 13 persoane, la care se adaugă cei doi ghizi și por‑
terii – o echipă numeroasă. Cum însă ianuarie și februarie sunt cele mai propice
luni pentru ascensiunea pe Kili, muntele era populat cu multe grupuri, cu care am
interacționat pe traseu. Gradul de dificultate al ascensiunii este 5 din 5 – necesită
formă maximă fizică și mentală. Am ales Machame Route supranumită „the whiskey
route“ pentru că este cea mai spectaculoasă și întoarcerea se face pe un traseu diferit.
A doua zi dimineață am pornit cu autobuzul de la Springland Hotel (cca 700 m
altitudine) la Machame Gate (1.800 m) – intrarea în parcul Kilimanjaro, unde fie‑
care participant este înregistrat și au loc ultimele pregătiri logistice. După prânz am
început ascensiunea prin pădurea tropicală, delectați de cântecul păsărelelor și de
acrobațiile maimuțelor colobus. Ziua a fost însorită și caldă, 12 km de urcuș cu gra‑
dient moderat și câteva porțiuni abrupte. Am înnoptat la tabăra Machame (2.980 m),
puțin deasupra pădurii, vedere bună la Kibo (craterul principal al lui Kilimanjaro,
țelul nostru final). Corturile de două persoane pregătite, cina gustoasă (supă pasată
de morcovi, tocăniță de vită cu orez, fructe proaspete, ceai, cafea, cacao) au constituit
o bună deschidere pentru o conversație animată. În unanimitate am fost impresionați
de performanța celor treizeci de porteri
care duc în spate toate rezervele de hra‑
nă și echipamentul.
A treia zi – ascensiunea de la Ma‑
chame la Shira Cave (3.650 m), 9 km
în 6 ore, urcuș foarte abrupt pe coasta
muntelui prin savană, vedere directă la
Kibo. Traseul era smălțuit cu flori al‑
pine și din loc în loc plante‑arboricole
gigantice numite Senecio Kilimanjari
80 SKV – Anuar 2012–2013
care trăiesc sute de ani. Scurtă odihnă și o ascensiune de la Shira Cave la Shira Camp
(3.850 m) și înapoi, pentru acomodare cu altitudinea. Zi senină și caldă, noaptea rece,
cu temperaturi sub zero Celsius și cu cer înstelat.
Efectele altitudinii se fac simțite, fiecare reacționează diferit: probleme digestive,
amețeli, dureri de cap, dificultate la respirație, lipsa apetitului. Ghidul ne spune că
trebuie să forțăm. Ușor de spus!
A patra zi am plecat devreme (8:00),
avem în fața 15 km dificili: urcuș cu
peripeții de‑a lungul peretelui stâncos
Shira Ridge pe o cărăruie suspendată
deasupra hăului. Ne mișcăm în mijlo‑
cul unui peisaj arid semi‑deșertic, cu
roci de lavă de toate mărimile și smo‑
curi de iarbă uscată din loc în loc. După
prânz urcăm pole‑pole (încet‑încet) la
4.630 m, baza lui Lava Tower (4.700 m).
Respirația devine tot mai dificilă, începem să simțim efectele lipsei de oxigen. De la
Lava Tower coborâm 600 m (ce binecuvântare!) timp de două ore, pe câteva văi, la
Barranco Camp (3.950 m). Oxigenul revine și putem admira splendoarea vederilor
spre Breach Wall și ghețarii ce înconjoară Kibo. După cină încercăm sa identificăm
constelații: Orion, Carul Mare, Cloșca cu Pui, Calea Lactee… Datorită altitudinii,
toate strălucesc cu o intensitate deosebită și par foarte aproape. Noaptea pare mai
caldă, poate pentru că suntem la adăpost între văi.
A cincea zi, dimineața, asaltăm Great Barranco Wall, urcuș vertical, literalmente
agățați de stânci pâna la 4.200 m sub Heim Glacier. Coborâm la Karanga Valley, ur‑
căm și coborâm din nou traversând câmpuri de stânci din lavă în mijlocul deșertului
alpin pâna la Barafu Camp (4.550 m). Barafu înseamnă gheață în swahili. Vântul
dinspre ghețari este tăios și rece. Pentru prima oară avem vedere la ambele cratere
ale lui Kili – Kibo și Mawenzi. Avem câteva ore de pregătire a echipamentului pentru
asaltul final, ascensiunea de 1.345 m până pe vârf, care va începe în această noapte
la 23:30. Pornim grup după grup. Îmbrăcați cu tot ce avem (3 – 4 straturi de hai‑
ne), mască de fața, lampă frontală, înfruntăm vântul tăios și temperaturile care scad
continuu (–15°C). Cărarea șerpuiește printre bolovanii uriași de lavă și cu fiecare pas
dezvoltăm un respect deosebit pentru elementul cu numărul atomic 8 în tabelul lui
Mendeleev! Ne împiedicăm, ne ridicăm, șirul luminițelor în față și în spate pare ire‑
al. Cu peripeții rezistăm pâna la răsăritul soarelui, când ne bucurăm de miracolul
apariției primelor raze de lumină a zilei
noi, deși pare că este mai frig decât în
timpul nopții. Continuăm urcușul până
la Stella Point 5.700 m în interiorul
craterului Kibo. Soarele strălucește pe
ghețarii semeți care înconjoară craterul.
Este frig și vântul rece dinspre ghețari
suflă intens. Cu un plus de voință ne
mobilizăm să ajungem la punctul final –
Uhuru 5.895 m. Facem câteva fotografii
și pornim înapoi. Coborârea se face pe

un drum mai scurt și mai abrupt, pe
grohotiș vulcanic. Aproape că schiem,
folosind bețele care au fost de mare
ajutor și la urcuș. În sfârșit începem să
simțim că respirăm mai ușor, degete‑
le se dezmorțesc, recăpătăm controlul
mușchilor feței, ne putem bucura de
victorie! Ajunși la Barafu luăm prân‑
zul și continuam sa coborâm la Mweka
Camp (3.100 m) pe un drum imposibil,
printre stânci. Dormim ca niște prunci,
fericiți că am lăsat în urmă cele mai in‑
tense 48 de ore ale acestei aventuri!
Ziua următoare spunem la revedere
porterilor și bucătarilor care ne‑au spri‑
jinit cu brio în această tură și coborâm
la Mweka Gate (1.980 m), drum prin
pădurea tropicală destul de accidentat.
Autobuzul de la Mweka Gate la Moshi
ne‑a purtat pe drumuri mărginite cu
plantații de cafea, bananieri și copaci de
mango. Ajunși la Springland Hotel primim certificatele de atestare și ne luăm rămas
bun de la cei care ne‑au fost ghizi – Dickson și Ramada, iar seara celebrăm reușita în
restaurantul hotelului.
Câteva zile mai târziu suntem la Arusha, orășel situat la egală distanță între Cape
Town și Cairo, considerat mijlocul Africii, în același timp o bogată zonă agricolă și
centrul safariurilor tanzaniene.
Ne‑am cazat la un hotel rustic, ascuns între bananieri și plante uriașe de heli‑
conia unde ne‑am întâlnit cu ceilalți 12 colegi de safari, majoritatea din echipa Kili‑
manjaro. Grupul a fost împărțit în două vehicule de teren (Toyota) echipate special
pentru safari.
După prânz am intrat în Serengeti, cuvânt Maasai care înseamnă „câmpie
nesfârșită“. Câmpia este de fapt un uriaș platou de lavă cu o suprafața de 14.000 km2,
acoperit cu un strat subțire de sol care permite creșterea unor ierburi de stepă su‑
culente și bogate în minerale. Milioanele de ierbivore (în principal zebre și antilo‑
pe) care iau parte la migrația circulară
încep să vină în Serengeti în timpul
sezonului scurt de ploi (sfârșit de no‑
iembrie) pentru a naște și a se hrăni
cu aceste ierburi. La sfârșit de apri‑
lie începe migrația în sens invers din
Serengeti către Masai Mara (Kenya).
Hrăniți cu laptele produs din această
iarbă miraculoasă, noilor născuți le
trebuiesc cam 10 zile pentru a deveni
82 SKV – Anuar 2012–2013
capabili să alerge în pas cu animalele adulte. Adaptarea și instinctul de supraviețuire

funcționeaza fără greș în lumea sălbatică.
Ici și colo, unde solul permite, cresc copaci acacia în formă de umbrelă, atât de
specifici geografiei parcului și una din sursele principale de hrană ale girafelor.
În drum spre Seronera Valley, unde am campat două nopți, am trecut pe lângă
un grup de stânci din granit (Simba Kopje) unde patru lei se odihneau pregătindu‑se
pentru vânătoarea de seară. Turme de antilope, zebre, impala și gazele cu puii lor
acoperă cât vezi cu ochii câmpia, așa încât cina leilor era asigurată. O femelă ghepard
cu puiul ei, hrănindu‑se cu vânat proaspăt la marginea drumului, nici nu s‑a sinchisit
de prezența celor două vehicule, de comentarii sau flashurile camerelor. Din când în
când mama ghepard ridica capul să se asigure ca hienele nu au prins încă de veste.
Ghepardul mănâncă în exclusivitate vânat proaspăt și nu se luptă să‑și apere prada.
Ajunși la camping, am găsit corturile instalate, am avut cina și apoi foc de tabără,
care a ars mocnit până dimineața, un fel de protecție contra sălbăticiunilor, deoarece
locul nu este împrejmuit.
Dimineața am trecut pe lângă balta unde hipopotamii erau deja cufundați, la
adăpost de razele soarelui. Ei părăsesc apa numai noaptea și pasc cu înverșunare
până dimineața. Sunt foarte agresivi dacă sunt deranjați. Ghidul ne spune că după
malarie, hippos sunt a doua cauză de mortalitate în Africa. În lumina strălucitoare a
dimineții, preeria este majestoasă. Covorul ierbii cu reflexe aurii punctat de turme de
antilope și zebre păscând liniștit este întrerupt ici și colo de umbrelele întunecate ale
copacilor de acacia cu nelipsitele girafe alegând frunzele minuscule dintre numeroșii
spini lungi. O varietate uimitoare de păsări mari și mici populează de asemenea pre‑
eria, începând cu struții majestuosi, câteva varietăți de vulturi, berze și heroni, dropii,
guineafouls (un fel de bibilică) și nelipsiții marabou. Comportamentul neafectat al
acestor animale ne transmite și nouă un sentiment de confort și degajare neașteptat.
Ne simțim în elementul nostru fără să facem un efort.
Șoferul nostru este în legătură cu toți ceilalți șoferi care participă la tură și iși
transmit coordonatele atunci când se ivește ceva deosebit. Nu trece mult și ne apro‑
piem de un acacia unde un leopard se odihnește îmbrățișând una din crengile co‑
pacului. Primul leopard pe care îl vedem este un eveniment. L‑am urmărit o vreme
ridicindu‑și capul să ne privească, schimbându‑și poziția, mutându‑se pe altă creangă,
dezinvolt și deloc amenințător. Trecem pe lângă o antilopă odihnindu‑se pe o stân‑

că la adăpost de soarele dogoritor al amiezii și în drum spre tabără trecem din nou
pe lângă hipopotami. La tura de după‑amiază întâlnim un trib de babooni gălăgioși,
o turmă de impala, după care ne oprim să observăm pentru o vreme o mamă ghe‑
pard cu doi pui pregătindu‑se de vânătoare. Drumul ne duce pe lângă un lac mare
și mocirlos unde un număr impresionant de hippos își luau baia de seară alături de
trei crocodili africani uriași ce se înfruptau din carcasa unui hippo defunct. Seara, în
drum spre tabără ne oprim să urmărim fascinați spectacolul împerecherii repetate
între un leu și o leoaică, la zece metri de șosea.
Cerul iluminat de luna aproape plină, își etaleaza cu dezinvoltură elegantele
constelații, pe când focul de tabară ne îmbie să depănăm impresiile zilei în noaptea
caldă.
Dimineața următoare am continuat vizita prin Serengeti îndreptându‑ne spre
ieșirea din parc. Ghidul ne atrage atenția asupra unei gazele agățată pe creanga unui
acacia, semn ca… un leopard este prin apropiere. Dupa ce vânează, leopardul evisce‑
rează prada și o agață la înălțime într‑un copac, unde nici un alt animal nu o poate
ajunge. Spre deosebire de ghepard care mănâncă numai vânat proaspăt, leopardul
iși consumă prada de‑a lungul a 4 – 5 zile. În câteva minute am putut observa în iar‑
ba de la baza copacului mama leopard hârjonindu‑se cu puiul ei. După o vreme, cu
mișcări demne de un acrobat, mama a urcat în copac. Puiul a încercat să o urmeze
dar era prea mic pentru această încercare, așa că s‑a ascuns în iarbă așteptând‑o cu‑
minte pe mama. După ce s‑a înfruptat liniștit din biata gazelă, mama a coborât pe o
creangă mai jos pentru siestă. Între timp se adunaseră vreo zece vehicule și suntem
încă o dată impresionați de naturalețea comportamentului acestor animale care ne
ignora cu dezinvoltură. Următorul popas a fost lângă o turmă de vreo 40 de elefanți
de toate vârstele care‑și vedeau nestânjeniti de activități diverse: unii se luptau, alții
mâncau, alții copulau… Nu ne venea să credem că suntem așa de norocoși să‑i vedem
atât de aproape, cam la 30 metri de mașină.
Elefanții, leii, leoparzii, gheparzii, impala, girafele sunt rezidenți permanenți ai
parcului, niciodată nu migrează. Aproape de ieșirea din Serengeti am întâlnit un stol
mare de berze europene, albe cu negru pe aripi, cioc și picioare roșii.
Am intrat in rezervația Ngorongoro, unde a fost relocată populația Maasai. Nu‑
meroase turme de vaci, capre și oi mânate de tineri Maasai îmbrăcați în roșu și mov
își fac simțită prezența. Pe alocuri se zăresc pâlcuri de colibe circulare. După amiază
ajungem la Simba Camp la 2.400 m altitudine. E destul de rece. Ghidul ne explică ca
Ngorongoro este o căldare și nu un crater, așa cum e numit impropriu. Un crater pre‑
supune o erupție. Ngorongoro însă s‑a scufundat pur și simplu, cca. 630 m față de re‑
stul platoului, formând o căldare plată, aproape circulara cu diametrul de 20/19 km.
Ngorongoro este un ecosistem cu autosusținere, asigurând condiții de viață perfecte
pentru cele 20.000 – 25.000 de mamifere mari care trăiesc aici. La acestea se adaugă
zebrele și antilopele care „se rătăcesc“ aici în timpul migrației. Cei 8.300 km2 ai căl‑
dării acoperiți cu iarbă, pâlcuri de pădure, mlaștini și un lac alcalin constitue un fel
de Nirvana pentru numeroasele specii de animale sălbatice prezente. La scurt timp
după ce ne‑am instalat în corturi a plouat intens și scurt, dar după cină cerul s‑a înse‑
ninat, a devenit vizibilă o lună plină iar focurile de tabăra s‑au aprins adunându‑ne în
jur pentru ultima oară în Tanzania.
84 SKV – Anuar 2012–2013
O tură în Norvegia – mare și

munte – ploaie și vânt
Marcel Șofariu
Prima parte a Conferinței Anuale
a ERA – European Ramblers Asso‑
ciation de la Stavanger – Norvegia
2012 s‑a încheiat. Urmează, în a doua
parte a zilei, excursia tradițională a
participanților, pregătită de gazde. Ul‑
timul vorbitor ne anunță de la tribună:
„Pregătiți‑vă pentru vreme rea. Prânzul
va fi la pachet în autocar. Plecarea pes‑
te un sfert de oră.“ În câteva minute,
din hotelul liniștit și elegant, ocupat
aparent doar de persoane respectabile
în ținută business, aleargă spre cele trei autocare staționate pe cheiul fiordului peste
o sută de oameni cu rucsaci, bocanci și bastoane. La 12:30 plecăm pentru tura mon‑
tană. Jumătate de oră n‑am văzut decât marea învolburată în stânga șoselei și vile
cochete, variațiuni ale stilului arhitectonic scandinav pe dreapta. Printre ele și aido‑
ma lor, doar înconjurată de un spațiu verde mai larg și marcată de drapele, una din
reședințele regale.
Drumul continuă pe malul mării, spre un munte care nu se vede. În schimb, se
împart pungile cu mâncarea promisă. Autocarul oprește câteva secunde și pătrunde
în ceva ce pare a fi un tunel: am ajuns în cala unui feribot. Cu toată vremea apăsătoa‑
re – vânt, nori și rafale de ploaie, ieșim toți pe punte, așteptând muntele. Colegii nor‑
vegieni ne liniștesc. Așa e aproape tot timpul în această perioadă a anului. Cele câte‑
va reprize scurte, cât norii s‑au spart și au lăsat razele soarelui să lumineze ca niște
proiectoare albul ghirlandelor de căsuțe de pe insule și vapoarele cu trenă de spumă
după ele, au fost o încântare. După mai multe ocoluri printre insule, vaporul se în‑
dreaptă hotârât spre un port plasat la
gura unui fiord. De‑a lungul lui vedem
cum crește în depărtare și se pierde în
nori un perete vertical de stâncă aidoma
posterului uriaș care acoperea un pere‑
te întreg al imensei săli de așteptare din
aeroport: Preikestolen – Amvonul. Fru‑
moasă surpriză!
Ieșim cu autocarele din feribot și
urcăm puțin până pe malul unui lac
imens, la cabana Lake BaseCamp a
DNT – Den Norske Turistforening. În parcare se face trierea. Cei care doresc o tură
ușoară rămân să facă o plimbare de câteva ore în jurul lacului. Pentru o tură medie
se vizitează Rock BaseCamp – un centru al DNT pentru tineret, aflat ceva mai sus.
Iar amatorii de munte urcă pe Preikestolen. Toate astea pe ploaie. „Nu există vreme
urâtă, doar echipament nepotrivit“ ne conving însoțitorii norvegieni. Într‑adevăr, ei
sunt bine echipați și foarte tineri. Aleg muntele și grupul cel mai mic. Bag de sea‑
mă, la plecare, că sunt printre cei mai în vârstă. Cei câțiva ghizi norvegieni, toți în
frunte, parcă se iau la întrecere. Exceptând ritmul anormal pentru start, parcursul
e bun – o potecă bătută, prin pădure. Ploaia e genul „mocănească“, norii aleargă la
mică înălțime. Ne regrupăm la o belvedere, deasupra lacului. Câțiva renunță și se vor
îndrepta de aici spre Rock BaseCamp, unde se vor întâlni cu grupul doi. Mă îngrijo‑
rează doar hanoracul, care a început să ia apă și mă dojenesc pentru graba cu care la
plecarea din Brașov am optat pentru un bagaj minimal. Țin aparatul foto la piept, cu
obiectivul în jos, sub haine, de unde îl scot din mers și fac zeci de fotografii, cu riscul
să‑mi ies din ritm. După traversarea unei mlaștini imense, pe podețe din scândură
acoperite deja parțial de apă, poteca devine ciclopiană: bolovani imenși, printre care
șiroiește apa. Noroc că au suprafață aspră și sunt curați – aderența bocancilor e per‑
fectă. Zeci de minute urcăm niște trepte inegale, de forma unor ouă uriașe. Ploaia
se întețește, odată cu vântul care ne ia în primire după ce lăsăm pădurea în urmă.
Ajungem în preajma unui lac glaciar. Pe malul lui, o familie tânără, își trec copilul de
vreo doi ani, cu scăunel cu tot, de la unul la altul, fără să le pese de ploaie, nici lor, nici
micuțului. Mă opresc sa‑i fotografiez de la distanță, îmi trag sufletul și mă pierd de
micul grup cu care eram. Au dispărut printre bolovanii care urcă la nesfârșit, pe un
front larg și neregulat. Marcajele aici sunt foarte discrete. Un simplu T vopsit cu roșu,
pe pietre. Greu de observat, mai ales când plouă și totul e cenușiu. Nici măcar nu sunt
dese. Mă întreb cum o fi iarna. Urc la limita puterilor, făcând echilibristică pe vârful
bolovanilor. Noroc cu aderența. În sfârșit reîntâlnesc „poteca“ și mă trezesc în mijlo‑
cul grupului pe care îl pierdusem când am apucat, fără să știu, pe o scurtătură. Odată
terminat bolovănișul, intrăm pe o brână îngustă. Ploaia s‑a mai astâmpărat, dar e
ceață și nu vedem golul de sub noi. În dreapta peretele șiroind de apă, în față poteca
incertă care se pierde în ceață și la stânga, ceva mai jos, clocotesc vălătucii pufoși ai
norilor. De mult timp nu‑mi mai pasă pe unde calc. Sunt ud din cap până‑n picioare,
ca un burete. Traversând un șuvoi care‑mi vine până la genunchi, mă amuz la gândul
că m‑am străduit să aleg niște încălțări garantat rezistente la apă. Merg automat și
mă neliniștește gândul că la capăt ne așteaptă… începutul întoarcerii.
86 SKV – Anuar 2012–2013

Capătul e o terasă naturală de 25 × 25m, brăzdată de crăpături imense, pe renu‑

mita stâncă de granit surplombată peste apele Lysefjord. Atâta doar că acum, în locul
fiordului care s‑ar vedea spectaculos la 600 metri sub noi, suntem învăluiți de o ceață
liniștitoare. Norvegienii au apucat să desfășoare un banner imens și ne înșirăm, toți
câți am apucat să ajungem, de‑a lungul lui, la fotografia de grup. Îmi aduc aminte de
pachetul primit în autocar și mănânc ceva la repezeală. Apa băută rece îmi dă frisoane.
Am început întoarcerea printre primii, să mă încălzesc. Începe să se întunece. Cu
toate astea, pe tot parcursul coborârii, întâlnim zeci de tineri, perechi, perechi, care
urcă să petreacă noaptea de vineri spre sâmbătă în bivuac, pe celebra stâncă. E 14
septembrie, ploaie, vânt și puțin peste zero grade. Cu toată oboseala cobor repede, cu
gândul la căldura de la cabană și o băutură tare… Sala de mese a cabanei e deja pli‑
nă cu colegii veniți din turele mai scurte. Suntem serviți cu mâncare rece și bere…și
mai rece. Nici în cabană nu e prea cald. Cu orice preț (și ar fi fost mare prețul) cer la
bar niște whisky… Omul parcă nu înțelege… încerc cu cognac… schnaps… Nimic. Se
apropie o tânără din stafful norvegian cu care vorbisem franceză în autocar. O rog să
mă ajute să mă înțeleg cu barmanul… Am nevoie de băutură ca medicament… Nu gă‑
sim așa ceva aici, îmi spune. E o cabană pentru tineret și nu avem pic de băutură tare.
Chiar și berea a fost adusă special pentru noi. Dar are o idee. Îmi dă cheia unei săli de
baie pentru sportivi. Stau jumătate de oră sub un duș fierbinte și îmi storc bine toate
hainele. Termin cu un duș rece, mă fricționez cu un prosop aspru și revin în salon.
Tocmai la timp să primesc, ca toți participanții, cel mai potrivit cadou la momentul
respectiv: o bluză din lână merinos, care face parte din completul de supraviețuire
al celor care lucrează pe platformele petroliere din Marea Nordului, de data asta co‑
mandă specială cu sigla DNT. O îmbrac direct pe piele, iar peste, iau din nou hainele
ude. După discursurile de rigoare ale gazdelor, o formație tradițională de acordeoniste
încinge atmosfera cu… polcă, vals, polcă… Toată lumea dansează sau țopăie până la
zece seara, când reluăm drumul în sens invers, spre hotel. Din nou duș, apoi un set de
remedii homeopate, preventiv și două ore muncă cu fönul, să‑mi usuc hainele și bo‑
cancii. Caloriferul e prea rece ca sa‑mi ajute la ceva. Si cu toate astea, a doua zi n‑am
avut nici măcar guturai. I‑am mulțumit salvatoarei mele care mi‑a demonstrat că se
poate și fără alcool. I‑am oferit câteva prospecte cu munții noștri și am invitat‑o la
Brașov, când va fi rândul nostru să fim gazde și organizatorii unei ture de neuitat.
SKV în acțiune – Educațional
Prin drumeţie mai aproape de natură

Prof. Dorin Nan, Sibiu, noiembrie 2013
Proiectul nostru educaţional s‑a derulat în parteneriat cu Inspectoratul Școlar
Judeţean Sibiu pe perioada a patru semestre. Conform planificării, în 2011 s‑au
desfășurat drumeţiile prevăzute pentru primăvară și toamnă. Până la realizarea pri‑
mei drumeţii din semestrul II al anului școlar 2010–2011, membrii SKV ne‑am conso‑
lidat colaborarea cu profesorii–diriginţi de la clasele de gimnaziu care au fost înscri‑
se în proiect și ne‑am preocupat de pregătirea elevilor pentru drumeţii. Am dezbătut
teme referitor la drumeţia montană, trasee turistice în Munţii Cindrel, flora și fauna
acestor munţii, comportamentul adecvat pe munte din punct ecologic și sportiv‑tu‑
ristic etc. În paralel cu activităţile partenerilor în proiect, la ședinţele noastre lunare
am stabilit traseele montane care se pretează pentru a fi parcurse cu elevii de gimna‑
ziu și am prevăzut strategia de acţionare în ședinţele cu părinţii elevilor pentru pregă‑
tirea și dotarea acestora cu tot ce le este necesar pentru drumeţiile montane.
Cu nerăbdarea am așteptat cu toţii prima drumeţie. Astfel, în 21 mai 2011, am
pornit pe traseele din zonă Rășinari – Poiana Trandafirilor – Valea Argintului, cu ele‑
vii de clasa a VI‑a de la Colegiul „Gh. Lazăr“ împreună cu profesor–diriginte Gabriela
Săndulescu. Au urmat, în 28 mai, Umbrich Gerhard și Mircea Nan care, cu elevii din
clasa a VI‑a de la Școala nr. 8 (dirigintă Cornea Magdalena), au urcat Vârful Măgura
dinspre Rășinari și au coborât în Cisnădie. Daniela Dobrotă împreună Adrian David
și Radu Șerban i‑au condus pe elevii din Cristian (dirigintă Anca Ursu) pe traseele din
zona Păltiniș – șaua Bătrâna. În aceeași zi cu elevii din clasa a VII‑a de la „Gh. La‑
zăr“ (dirigintă Raluca Filip) am urcat vârful Măgura, am coborât pe Valea Argintului
și apoi am revenit la Rășinari. Daniela Dobrotă și Radu Cosma au condus și grupul
de elevi de la Școala nr. 4 (dirigintă Simona Grama), în 4 iunie, pe traseele din zona
Păltiniș – Vf. Bătrâna. În aceiași zonă, în 17 septembrie, s‑au deplasat și Radu Șerban
împreună cu prof. Daniela Amariei, care i‑au condus pe elevii din clasa a V‑a de la „Gh.
Lazăr”. A doua drumeţie, pentru fiecare grup, s‑a derulat astfel: clasa a VI‑a de la „Gh.
Lazăr” (Nan Dorin și Gabriela Săndulescu), în 24 septembrie în zona Păltiniș‑Bătrâna;
clasa a VIII‑a, tot de la „Gh. Lazăr” (Nan Dorin și Filip Raluca), pe 1 octombrie, în
zona Sibiel – Poiana Godea – fosta cabană Fântânele – Cacova; clasa a VII – a din
Cristian (Daniela Dobrotă, Radu Cosma și Anca Ursu) excursie la cabana Suru din
Munţii Făgăraș, în zilele de 5‑6 noiembrie; clasa a VI‑a de la „Gh. Lazăr” (Constanţa
Mierlușcă și Daniela Amariei), în 5 noiembrie pe traseul Rășinari – Vf. Fraga și retur.
În primăvara lui 2012 s‑a desfășurat a treia drumeţie, pe trasee diferite faţă de
primele. Grupul de la școala din Cristian, condus de Daniela Dobrotă și Radu Cosma,
au parcurs, în 10 iunie, traseul: Halta Sibiel – sat Sibiel – fosta Cabana Fântânele
(punct albastru) și întors pe crucea albastră prin satul Fânânele – Halta Sibiel.
Elevii din clasa a VI de la „Gh. Lazăr”, conduși de Mircea Nan, tot în 10 iunie,
au parcurs un traseu pe dealurile Rășinarului, iar cu cei ajunși în clasa a VII‑a am
88 SKV – Anuar 2012–2013
parcurs, în 12 mai, traseul: Sibiel – Valea Cetății – Poiane Godea – fosta cabană Fân‑
tânele – Dealul Lăpușel – Fântânele – halta Sibiel. Cu elevii clasei a VIII – a, tot de
la „Lazăr”, în 19 mai, am urcat din Păltiniș, prin poiana Găujoara, spre zona înaltă a
Munţilor Cindrel până pe vârful Rozdești (1954 m alt.).
Drumeţiile au fost pentru majoritatea covârșitoare a copiilor o activitate plăcută
și interesantă. Intrebarea, – Când facem următoarea drumeţie? a stat pe buzele mul‑
tora dintre ei.
Cu mici excepţii, copiii au făcut faţă efortului, ceea ce înseamnă că traseele au
fost alese în concordanţă cu vârsta și capacităţile lor biomotrice.
Echiparea copiilor a fost în general corespunzătoare. Încălţările rămân încă o
problemă pentru o parte dintre ei. Lipsa ghetelor i‑a determinat pe unii dintre copii
să nu participe.
S‑au înscris 117 elevi și au participat la cel puţin o drumeţie 96.
În prezenţa părinţilor și a majorităţii participanţilor, in ziua de 12 iunie 2012,
ne‑am desfătat cu imagini înregistrate în timpul drumeţiilor și am depănat amin‑
tiri. Atestatele și diplomele au certificat participarea la drumeţii, respectiv împlicarea
profesorilor la această acţiune educativă
Reușita acestei acţiuni de promovare a drumeţiei montane în rândul elevilor de
gimnaziu ne‑a determinăm să continuăm.
La iniţiativa și prin demersurile președintelui Secţiunii Sibiu, Marius Miclea, s‑a
încheiat un nou parteneriat educaţional cu Inspectoratul Școlar Judeţean pentru ur‑
mătoarea perioadă. S‑au înscris 20 de clase de elevi din școlile sibiene, iar noi, mem‑
brii SKV, implicaţi în proiect, ne pregătim pentru întâlnirea cu partenerii noștri și cu
elevi dornici de drumeţii montane.
Note de drumeţie
Excursie SKV cu elevi de la Liceul Honterus din Brașov
Dan Cociu
Sâmbătă, 14 iunie 2013, cer acoperit cu nori. Cu ceva timp în urmă împreună
cu doamna învăţătoare Costinela am hotărât să încheiem anul școlar împreună cu
clasa a treia de la Liceul Honterus din Brașov, condusă de dânsa, cu o drumeţie la
Poiana Secuilor și Trei Brazi. Pe baza convenţiei încheiată cu un an în urmă între
SKV și Liceul Honterus am primit aprobarea conducerii școlii. Adunarea s‑a făcut în
parcarea de la „Cotul Donului“, nume vechi pentru locaţia de unde încep serpenti‑
nele spre Predeal, unde există o parcare destul de largă lângă restaurantul cu același
nume. Ora 9, mașinile cu cei 23 de copii, mai mulţi părinţii și câţiva bunici au poposit
în parcare. După ce s‑a făcut apelul, am privit cu toţii cerul să estimăm cum va fi
vremea căci norii contraziceau parcă prezicerile meteorologilor cum că vremea se va
însenina. Personal făcusem un plan de retragere în cazul începerii unei ploi serioase:
aveam cabana Poiana Secuilor la dispoziţie pentru adăpost iar traseul până acolo nu
era lung, maxim 1 oră, încât nu sufeream prea mult din cauza posibilei vremi rele.
Până la urmă, împreună cu învățătoarea și cu părinții am hotărât că trebuie să ne în‑
cumetăm să purcedem la drum și să ne asumăm acest „risc“. O parte dintre părinţi și
un bunic, în total 11 persoane, au hotărât să ne însoţească iar cu restul părinţilor am
stabilit ora de reîntâlnire, în același loc pentru preluarea copiilor. În scurtul instruc‑
taj pe care l‑am făcut, în completarea a ceea ce se știa de la excursiile anterioare, am
pomenit de drumurile forestiere pe care trebuia să le traversăm și că este posibil să
ne intersectăm cu ATV‑uri. Ca urmare aceste traversări vor fi asigurate atât de mine
cât și de o parte dintre părinţi iar copii trebuiau să fie atenţi la noi.
Am purces la drum. Poteca marcată pornește de lângă gardul complexului Geizer
ascuns în pădurea de brazi. Diferenţa de nivel pe care o avem de urcat este de 450 m.
Drumul șerpuiește prin pădurea de conifere până dă în poiana Secuilor unde cabana
cu același nume ne așteaptă primitoare. A fost nu numai bucuria copiilor dar și a pă‑
rinţilor să facă o pauză de un sandvici și un suc, la mesele din lemn ale cabanei după
care copiii au fugit la joacă. Vremea ţinea cu noi și ca urmare am hotărât să ne conti‑
nuăm drumul până la Trei Brazi, vestită locaţie turistică, care se zărea pe culmea din
faţa noastră, cum priveam spre munţii Bucegi. Aici, mai jos de cabană, am găsit locul
ideal de joacă. A fost invitată toată lumea, inclusiv ghidul, la un joc cu mingea pe echi‑
pe, cu reguli care duceau la eliminarea adversarului atins cu mingea de echipa adversă
până la eliminarea uneia dintre echipe, supravieţuitorii fiind învingători. Am mai avut
ceva timp de odihnă după atâta joacă, după care cu doamna învăţătoare am socotit
timpul de întoarcere: aproximativ 1 oră și jumătate. În total dus și întors am făcut cam
10 km. Cu cîteva minute înainte de ora stabilită pentru întâlnire cu restul de părinţi
eram prezenţi în parcare. Ne‑am luat rămas bun cu promisiunea să ne reîntâlnim la
toamnă pentru o nouă drumeţie, lucru care între timp s‑a și întâmplat.
90 SKV – Anuar 2012–2013
Expediţia
„PRONATURA 2013“
Prof. Dorin Nan
Expediţia „PRONATURA 2013“, ediţia a XVII‑a, s‑a încheiat cu bine după ascen‑
siunea Vârfului Moldoveanu.
În vara anului 1993 (8‑13 august) am organizat prima ediţie a expediţiei în Mun‑
ţii Făgăraș împreună cu colegii de la secţia de schi a C.S.Șc. „Șoimii”. Am parcurs
atunci traseul Bâlea Cascadă – Bâlea Lac – Vf. Negoiu – cabana Negoiu – Poiana
Neamţului în patru etape.
Am perseverat în dorinţa de a oferi copiilor și tinerilor posibilitatea de a desco‑
peri frumuseţea munţilor noștri, de a se deprinde cu tehnicile orientării sportive, es‑
caladei, drumeţiei montane, ciclismului, caiacului și canoelor, de a se apropia de na‑
tura pe care trebuie să o protejeze. Am considerat la fel de importantă și dezvoltarea
spiritului de solidaritate pe care îl asigură amenajarea locului de campare, întrece‑
rile sportive, programul de cântece, glume, scenete inspirate din timplul expediţiei.
Acestea au fost doar câteva dintre activităţile care le‑au oferit tinerilor experienţe in‑
edite în mijlocul naturii și le‑au permis să închege prietenii trainice.
La această ediţie aniversară se cuvine să facem un scurt bilanţ. Au participat
cel puţin o dată 491 de copii și tineri. Am parcurs pe biciclete peste 900 de km. Am
mărșăluit pe traseele montane peste 253 de ore. Am amenajat și am bivuacat în 39
de tabere de corturi. Au fost însoţitori pentru copiii de 10‑14 ani un număr de 64 de
tineri, care mai întâi au fost și ei beneficiarii eforturilor noastre. Am fost în Mun‑
ţii Făgăraș, Cindrel, Apuseni, Piatra Craiului, Lotru, Parâng și am explorat Podișul
Transilvaniei între Hârtibaciu și Târnava Mare. Am coborât cu pluta pe Olt și am
navigat cu caiacele și canoele la Avrig, Săcel și Motiș.
Luni, 5 august 2013 ne‑am deplasat cu mijloace auto până la Avrig. De aici am
pedalat, în amonte, pe Valea Mare a Avrigului. Pe drumul comunal 51 am ajuns la
Porumbacul de Sus. După câţiva kilometri am ajuns în Valea Tunsu. Apoi am trecut,
pedalând sau împingând la biciclete, peste Muchia Tunsului și am coborât în Valea
Laiţa. Pedalînd în aval am ajuns la confluenţa celor două râuri de munte, Laiţa și Bâ‑
lea, care formează râul Cîrţișoara. După o pauză pe Valea Bâlei, mai jos de Glăjărie,
am pedalat pe sub pădure, pe drumul comunal care trece prin Valea Arpășel, apoi
urcă ultima parte a Muchei Albota și coboară în valea cu același nume. După ce am
trecut peste dealul desprins din Muchea Tărâţa ne‑am lansat în Valea Ucea. De aici,
mai sus de Orașul Victoria, sub panorama Crestei Munţilor Făgăraș și pe lângă ur‑
mele civilizaţiei industriale trecute și actuale, am mai pedalat 7 km până în Valea
Viștea Mare. După mai bine de 50 km parcurși am ajuns în tabăra noastră. Ne‑am
instalat corturile și apoi ne‑am organizat pentru zilele următoare.
Marţi, 6 august, primul grup format din 16 expediţionari, însoţitorii lor și
alpiniștii care urmau să asigure asistenţa grupurilor spre Vf. Moldoveanu, au pornit
pe Valea Viștea Mare spre tabăra de altitudine (cca. 1600 m), unde am ajuns după
trei ore. Bagajele grele au fost transportate de măgărușii gospodarului Radu Balaș
din Viștea de Sus și conduși de Claudiu, un tânăr care ne‑a impresiont prin co‑
rectitudine, punctualitate și modestie. Le mulţumim și pe această cale. Al doilea
grup, format tot din patru echipe, a pedalat până la Mănăstirea Sâmbăta și de aici
pe Valea Sâmbetei, încă aproximativ 4 km. Pe jos au avansat până la Cabana Va‑
lea Sâmbetei de unde au admirat Fereastra Mare, Vf. Slănina și Fereastra Mică din
Creasta Făgărașilor. La întoarcere, pe porţiunea de drum cuprinsă între Sâmbăta
și Viștișoara, s‑au întrecut contracronometru pe biciclete pe aproximativ 3 km. Al
treilea grup s‑a deplasat 11 km până în Pădurea Sumerna la poalele Muchei Tărâţa.
Aici, la cabana prietenului nostru Gheorghe Urdea, sub îndrumarea lui Mircea Nan
și Adrianei Gutt și în colaborare cu membrii Clubului Elevilor din Victoria, expe‑
diţionarii s‑au deprins sau și‑au perfecţionat tehnica utilizării hărţii și a busolei, a
deprinderilor tehnico‑tactice specifice orientării sportive. După pauza de prânz s‑au
întrecut pe un traseu cu opt posturi de control, montat de inimosul orientarist și
montaniard Gheorghe Urdea.
Miercuri, 7 august, primul grup, care a bivuacat în tabăra de altitudine, a por‑
nit spre Portiţa Viștei cu obiectiv atingerea „Acoperișului României”. Sub îndru‑
marea Dorinei Grosaru, lui Uţu Boeraș, Virgil Grosaru, Fane Tulpan și Costin Voi‑
nescu, după trei ore jumătate de mers, în urcuș din ce în ce mai accentuat, au atins
cei 2544 m altitudine ai Vârfului Moldoveanu. Această reușită a fost de bun augur
pentru tentativele următoarelor echipe. Au atins vârful Ioana Bugner, Dara Cindrea,
Teodora Minea, Radu Băcilă, Delia Beca, Maria Burchel, Diana Zaharie, Tudor Bă‑
descu, Sandro Hanea, Mihai Todor, Adrian Curuţă‑Evi, Laurenţiu Hanea, Radu Va‑
sile, Sebastian Trocan, Andrei Nate și Andrei Simian, alături de Raul Todor, Carol
Vajman și Dan Todor. La întoarcere în tabăra de altitudine s‑au întâlnit cu cei din al
doilea grup, care, în aceiași dimineaţă, a pornit spre zona înaltă a Munţilor Făgăraș.
După un scurt popas au pornit spre tabăra de bază. Al treilea grup a avut aplicaţii și
concurs de orientare sportivă în Pădurea Sumerna.
Joi, 8 august. În aceiași atmosferă de bună dispoziţie, pe o vreme splendidă, au
atins Vârful Moldoveanu: Iulia Vaidian, Emoke Veress, Sara Budrala, Oana Coroba‑
nă, Sim Cristina, Tudor Ene, Vlad Popenţiu, Tudor Sim, Marc Sora, Christian Den‑
gel, Paul Oancea, Christian Gligor, Andrei Clenci, Silviu Popa, Ștefan Popa, Alexan‑
dru Macrea, alături de Adrian Popenţiu, Doru Sim și Radu Șerban. Grupul trei a
urcat în tabăra de altitudine, iar primul grup a avut aplicaţii și concurs în Pădurea
Sumerna.
Vineri, 9 august. Au atins Vârful Moldoveanu: Traian Suciu, Paul Haraga, Fla‑
viu Arseniu, Iustin Văidian, Andrei Buzilă, Dragoș Preda, Radu Iordache, Șerban
Popa, Ana Drăgan, Daria Brădescu, Delia Glod‑Lazăr, Silvia Popa, Corina Oprea,
Răzvan Miclea și Mircea Dragotă, alături de Cristian Curuţă și Daniel Sora. Ceilalţi
expediţionari s‑au deplasat pe Valea Sâmbetei iar la întoarcere au avut concurs de
ciclism.
Seara a adus și rescompensa bine meritată participanţilor, care s‑au remarcat
prin dorinţa de a urca somitatea Carpaţilor României și de a dobândi noi experienţe.
Au fost înmânate atestate tuturor pentru că au atins cei 2544 m altitudine ai Vârfului
Moldoveanu. Primii clasaţi în întrecerea sportivă au primit premii oferite de Direcţia
92 SKV – Anuar 2012–2013
Judeţeană de Sport și Tineret și de Action Sport. Toţi participanţii au primit diplo‑

me. Clasamentul general a fost stabilit prin cumularea rezultatelor de la probele de
orientare și ciclism. S‑a remarcat echipa condusă de Traian Suciu, în componenţa:
Paul Haraga, Flaviu Arseniu și Iustin Văidian, care au câștigat ambele probe. Au fost
urmaţi în clasament de echipa formată din Alex Macrea, Silviu Popa și Ștefan Popa,
condusă de Andrei Clenci. Locul trei a fost ocupat de Christian Dengel, Paul Oancea
și Christian Gligor, conduși de Marc Sora.
Sâmbătă, 10 august, am pornit spre casă. Am revenit la Avrig prin Ucea de Sus,
Arpașul de Sus, Arpașul de Jos, Cârţa. Am trecut Oltul cu bacul și am continuat par‑
cursul prin Colun pe lăngă Glâmboacă și am ajuns la Avrig după 50 km de pedalat.
Spre seară, obosiţi dar bucuroși, am ajuns la Sibiu.
Expediţia a fost organizată de Fundaţia „Speranţa” în colaborare cu Colegiul Na‑
ţional „Gheorghe Lazăr”, Direcţia Judeţeană pentru Sport și Tineret, Asociaţia Car‑
patină Ardeleană a Turiștilor (SKV) – secţiunea Sibiu, Asocaţia Salvatorilor Montani
Sibiu și a fost cofinanţată de Consiliul Local și Primăria Municipiului Sibiu.

SKV în acțiune – Spirit Civic – Ecologie
Let’s Do It, Romania! – 12 mai 2012 – Jurnal

Daniela Dobrota
Locul unde am făcut curățenie: la ieșirea din Ocna Sibiului pe drumul către
Mândra, undeva pe partea stângă.
Participanți: Marius, Anca, Radu C. și Daniela – din SKV Sibiu, Bocur (doritor să
devină membru al asociației și care a știut de acțiune de pe internet), dl. Sorin B. (cel
care a coordonat acțiunea), Alexandra, Andrei.
Vreme: o zi foarte călduroasă pentru luna mai, a fost una dintre situațiile acelea
în care ți‑ai dori ca cerul să fie acoperit de câțiva nori și eventual un vânt prietenos.
Dar a fost cald, prea cald. Au fost foarte indicate pălăriile de soare, ochelarii.
Dotări de la organizatori: saci menajeri negri de dimensiuni mai mari, saci nylon
transparenți, saci de iută, mănuși, mască, apă minerală (adică sifon), sandviciuri.
Am ajuns la locul cu probleme în jurul orei 10 (deși inițial planul era să mergem
la Cisnădioara dar am aflat că erau mulți pe zona aceea). În jur de 10:30 ne‑am apucat
de treabă cu chef de lucru (ca la orice început). Atât gunoi la un loc aruncat într‑o
zonă din natură nu am văzut de ceva vreme și toată dimineața am văzut doar: scute‑
ce folosite (fără număr), doze de bere, enorm de multe PET‑uri, bucăți de nylon, car‑
casă de TV, sticle, alte plasticuri și nu numai... Era o zonă în care mirosul a devenit
insuportabil pe măsură ce încercam să strângem mai de jos și am decis că devine
periculoasă prezența noastră în acel focar. Ne‑am retras din acel loc. Am continuat
să strângem mai ales PET‑uri, sticle.
Am reușit să strângem 81 de saci și mai multe grămezi de gunoi de dimensiuni
mai mari pe care le‑am depozitat lângă sacii noștri, urmând să fie luați toți de pe
marginea drumului. Nu am reușit să curățăm tot ce ne‑am propus (pe anumite zone
am fost depășiți de mormanele de gunoi) dar am avut mulțumirea de a participa cu
cât am putut la această activitate pentru o natură mai curată și în speranța că la anul
următor poate găsim un pic mai curat.
Felicitări întregii echipe.
94 SKV – Anuar 2012–2013

Stațiune sau parc eolian la Păltiniș?

Marcel Șofariu
Păltinișul – prima stațiune
montană înființată în România, se
află în fața unei dileme. Se va dez‑
volta și moderniza ca stațiune, după
decenii de stagnare sau va agoniza
în preajma unei zone pseudo‑in‑
dustriale.
Abia în momentul solicitării
avizului de la Agenția de Mediu Si‑
biu, s‑a aflat intenția de a amplasa
pe munții Bătrâna și Surdu un parc
compus din 29 de turbine eoliene, o
mare stație de transformare, o linie electrică subterană, 14 km de drumuri de legătu‑
ră pentru întreținerea turbinelor și un drum de acces pe care să poată urca camioane
de mare tonaj, agabaritice, cu lungimi de până la 54 de metri. Fiecare turbină urmea‑
ză să aibă 150 metri înălțime și câte un rotor cu diametrul de 100 metri.
Contrar celor prevăzute în proiect, o asemenea investiție (cu durata de viață de
doar 30 de ani), are un impact devastator și pentru totdeauna asupra zonei. Va fi ex‑
cavat un volum de 30.000 m3 de pământ și piatră, vor fi turnate pentru fiecare turbină
600 tone de beton iar cca. 15.000 m3 de pământ vor fi împrăștiați în zonă, modificând
relieful original. Prin dimensiunile lor uriașe și mișcarea continuă a palelor, aceste
turbine vor altera peisajul natural pe o rază de zeci de kilometri. Văzute din apropie‑
re, vor copleși prin imensitatea lor brazii din preajmă și munții din zonă și vor alunga
vizitatorii cu zgomotul produs continuu, de 107 dB (dublu față de cel admis).
Asta în condițiile în care Păltinișul are un potențial turistic enorm, necesar acum,
absolut necesar în viitor locuitorilor zonei metropolitane, în devenire, a Sibiului. Ca‑
litatea vieții într‑un mare oraș modern depinde și de posibitățile de recreere, prin
mișcare în aer liber, pe care le oferă în preajmă. Mai mult, proiectata potecă montană
care va parcurge integral creasta Carpaților, făcând parte din sistemul de poteci eu‑
ropene de lungă distanță, include și Masivul Cindrel.
Sibiul dispune încă de un patrimoniu natural de excepție. Nu e nevoie ca locuito‑
rii lui să piardă, ca alții, jumătate de zi cu drumul până la un loc în care să‑și petrea‑
că sfârșitul de săptămână. Folosirea lui doar ca suport brut pentru o industrie deja
recunoscută ca foarte puțin eficientă dar încă „la modă“ ar fi păguboasă pentru cei
de acum și pentru generațiile viitoare. Din acest motiv, SKV s‑a alăturat altor voci
autorizate, asociații și organizații, înaintând proteste organelor abilitate ale statului,
îndreptățite să avizeze sau să refuze o asemenea investiție.

„Râurile de munte – ultima șansă“

O campanie cu succes!
Marcel Șofariu
În data de 25 octombrie 2013 am participat, ca invitat, la o întâlnire de lucru
organizată de WWF–România (World Wide Fund for Nature) pe tema impactu‑
lui microhidrocentralelor asupra mediului. Contrar părerilor răspândite, în acest
caz eticheta „verde“ atribuită acestui mod de a produce energie electrică este falsă.
Cele 600–800 de microhidrocentrale plănuite a fi construite pe râurile din Carpații
românești, cu impact negativ imens asupra mediului, vor produce împreună sub
0,1 % din totalul de energie a țării, în condițiile în care România și‑a atins deja obiec‑
tivul propus pentru anul 2020 la capitolul „energie regenerabilă“.
Beneficiul investitorilor, care au avut la dispoziție și importante finanțări europe‑
ne, va proveni în mod covârșitor nu din costul energiei produse, ci din valoarea „cer‑
tificatelor verzi“ pe care le vor încasa în următorii 10 ani, bani luați de la populația
țării care îi plătește de pe acum pe facturile de curent. Dar mai grav este faptul că va
fi distrus echilibrul natural existent de milenii, fiind periclitată viața tuturor catego‑
riilor de plante și animale din zonă iar numeroase specii vor dispărea iremediabil.
Întâi e șantierul, care prin defrișări și derocări, prin construcția drumului de acces
pentru utilaje pe firul văii și investiția propriu‑zisă (barajul în amonte, centrala în aval
și tubulatura de aducțiune a apei, îngropată sau aparentă pe 10–15 km) modifică total
configurația văii și perturbă sau împiedică continuitatea vieții sub toate formele ei.
© Dan Dinu
96 SKV – Anuar 2012–2013

Odată cu intrarea în funcțiune, are loc diminuarea drastică a debitului râu‑

lui, legal 80% din el fiind autorizat să fie preluat prin conductă – alt coșmar pentru
viețuitoarele rămase. Mai tot timpul valea va fi seacă. Dar ploile torențiale, atunci
când vor fi, vor spăla cu ușurință valea astfel curățată de cascade și meandre, apa va
coborî vijelios la vale, fără să mai aibă timp să îmbibe solul, rezervor pentru izvoare
și va distruge totul în cale prin viiturile care vor lua naștere. Noile drumuri constru‑
ite pe văile până acum străbătute doar de poteci, vor fi la cheremul motocicletelor,
ATV‑urilor și automobilelor de teren, care vor aduce zgomotul, poluarea și proastele
obiceiuri ale „civilizației“ în oazele de liniște și echilibru de până acum.
În plus, zone până acum greu accesibile, vor sta la cheremul tăietorilor de păduri.
Minunatul peisaj, pe care doar natura singură l‑a făurit și l‑a susținut până acum în
stare pură, se va strâmba după chipul și asemănarea așezărilor umane. Toate astea
vor face ca ceea ce ne place să numim „Grădina Carpaților“ să devină un maidan iar
„dezvoltarea durabilă“ inclusiv prin turism, o lozincă.
Să nu uităm că SKV a contribuit la înființarea primului muzeu de științe na‑
turale din România, la Sibiu. Cu mai bine de o sută de ani în urmă, cu mult înain‑
tea apariției termenului de „ecologie“, înaintașii noștri de la SKV au abordat natura
cu grijă, cercetând‑o dar respectând‑o și protejând‑o. Marele Emil Racoviță a fost
membru de onoare al SKV. Dacă acei oameni ar mai fi trăit, cu siguranță acum ar fi
indignați de ceea ce se întâmplă și ar lua poziție. Este rândul nostru să o facem și am
făcut‑o. Am realizat un slide show de prezentare a situației de pe teren pe care l‑am
trimis pe internet tuturor membrilor SKV și celor câteva sute de asociații montane și
de drumeție din țară, invitându‑i să se documenteze asupra subiectului și să adere la
Petiția pe care asociația WWF urma să o prezinte autorităților în vederea stopării sau
măcar limitării acestui gen de „investiții“ păgubitoare pentru societate.
Într-o lună și jumătate, petiția a fost semnată de 18.000 de persoane, din țară și
străinătate și a fost înaintată forurilor compentente.
A urmat semnarea unui protocol între ministrul delegat pentru Ape și Păduri și
WWF România, prin care cele două părți se obligă să facă următorii pași:
se suspendă avizarea/autorizarea de amenajări hidrotehnice (microhidrocen‑
trale) în ariile protejate și se va monitoriza autorizarea acestor construcții în
restul zonelor. Suspendarea este valabilă până la cartografierea râurilor de
munte și stabilirea zonelor unde se pot construi aceste microhidrocentrale.
se înființează un grup de lucru pentru verificarea microhidrocentralelor exis‑
tente sau care se construiesc în prezent.
se stabilesc zonele de excludere, în care nu se vor putea construi microhidro‑
centrale.
se va realiza cartografierea râurilor de munte, se va stabili împreună cu WWF
metodologia prin care se aprobă microhidrocentralele și se va armoniza
legislația cu noile propuneri și cu normele europene.
„Este bine să avem energie, însă obținerea ei trebuie să se facă respectând
natura, pentru a lăsa copiilor noștri o Românie verde cu râuri nepoluate. Co-
laborarea cu WWF România este, în acest sens, benefică“, a declarat Lucia-Ana
Varga, ministru delegat pentru Ape, Păduri și Piscicultură.
Mulțumim tuturor celor care au dat curs apelului SKV și au semnat petiția WWF,
contribuind astfel la reușita acțiunii.
SKV în acțiune – Proiecte
Proiecte 2012 – 2013

Marcel Șofariu
La începutul anului 2012 SKV a finalizat proiectul „Postăvaru – un model de ex‑
punere a ariilor protejate din România“ realizat împreună cu AER (Asociația de Eco‑
turism din România) și finanțat prin Fundația de Parteneriat. În baza acestui proiect
au fost realizate și montate în locurile de maximă vizibilitate din Postăvaru panouri
explicative cu informații privind geografia, geologia, flora, fauna locului și situl Natu‑
ra 2000.
A devenit cunoscut că România este singura țară din Uniunea Europeană care
nu a realizat partea care îi revine din traseele europene de lungă distanță pen‑
tru drumeție. În calitate de membru al Asociației Europene de Drumeție – ERA
98 SKV – Anuar 2012–2013

(European Ramblers Association), SKV a definit traiectul acestui traseu pe care l‑a
analizat împreună cu reprezentanți ai Ministerului Turismului și conducerii ERA.
Prima etapă de realizare efectivă presupune parcurgerea pe teren și prelevarea unui
sistem complex de informații topometrice și turistice. În acest sens SKV a înaintat
succesiv mai multe proiecte, a căror realizare necesită o finanțare adecvată.
În august 2012 SKV a elaborat proiectul ”Evaluarea primei porțiuni din viitorul
traseu european E3 în zona centrală a României și refacerea la standarde europe‑
ne a potecilor din Masivul Postăvaru”. Pentru realizarea acestui proiect cu fonduri
elvețiene, SKV a încheiat un contract de parteneriat cu Schweizer Wanderwege
– asociația elvețiană specializată în proiectarea de poteci, cu care suntem colegi în
cadrul ERA. Proiectul SKV a fost declarat corespunzător și a fost selectat în cate‑
goria celor eligibile și finanțabile. Un an mai târziu am fost anunțați că din cele 116
proiecte depuse au primit finanțare doar primele 14. Proiectul SKV a avut un punctaj
foarte bun și a fost reținut printre cele câteva pentru care s‑a cerut o suplimentare de
fonduri, dar din păcate acest lucru nu a fost aprobat.
În februarie 2013 SKV a reluat proiectul, propunându‑l de data aceasta Ministe‑
rului Turismului. O parte a acestui proiect va primi finanțare din partea Ministeru‑
lui în anul 2014.
În februarie 2013 Asociația a depus un proiect de finanțare pentru un program
de excursii cu elevii în Masivul Postăvaru pe traseul tematic realizat în 2011‑2012.
La sugestia Asociație, Secțiunea Sibiu a depus și ea un proiect asemănător pentru un
obiectiv de la poalele munților Făgăraș. În total au fost depuse 81 de proiecte din care
au fost acceptate 24. Proiectele depuse de noi nu au primit finanțare.
E3
ANEXA 4

În iulie 2013 SKV a depus un nou proiect, întocmit pe parcursul a trei luni, pe un
program de finanțare norvegian, pentru ”Conectarea României la drumul pedestru
european E3”. Au fost depuse 80 de proiecte din care vor fi alese pentru finanțare 7
sau 8. Rezultatele vor fi cunoscute la începutul anului 2014. SKV a fost anunțat în no‑
iembrie că proiectul depus a trecut cu bine de prima etapă de selecție.
În septembrie 2012, la Conferința Anuală ERA din Norvegia a fost acceptată
principial cererea SKV de organizare in România a conferinței din 2016. Pe lângă
aceasta, ne‑a fost oferită ocazia de a fi gazda unui eveniment turistic promoțional de
mare anvergură – EURORANDO, organizat de către ERA din 5 în 5 ani, la care parti‑
cipă între 6.000‑10.000 de turiști, membrii ai asociațiior partenere din ERA, timp de
o săptămână. Manifestări similare au mai avut loc doar în Franța 2001, Cehia 2006
și Spania 2011. În mai 2013, asociația suedeză STF și‑a depus și ea candidatura pen‑
tru Eurorando. Cu toate că cei doi vicepresedinți ai ERA, care au vizitat Brașovul și
împrejurimile în mai 2013, au apreciat condițiile naturale, locația propusă și vocația
turistică a orașului și a regiunii, au remarcat că propunerea SKV nu este susținută de
autoritățile locale la nivelul la care s‑au angajat. În baza analizei dosarelor depuse de
cele două asociații și mai ales a credibilității susținerii locale, Prezidiul ERA a ales in
august 2013 ca evenimentul să aibă loc în Suedia. În aceste condiții SKV a propus ca
din rațiuni organizatorice, conferința din 2016 să aibă loc tot în Suedia, simultan cu
Eurorando, iar României să‑i fie atribuită Conferința din 2017, ceea ce a fost acceptat.
Vizita Prezidiului ERA in România, care avut loc în octombrie 2013, a demonstrat
bunele condiții care vor fi asigurate și sprijinul Consiliului Județean Brașov pentru
acest viitor eveniment.
Incepând din decembrie 2013, SKV împreună cu specialiștii de la Zenith Maps
lucrează la identificarea potecilor din zona comunei Cristian în vederea marcării lor
și editării unei hărți turistice locale, care va fi finanțată de Primăria Cristian. În spri‑
jinul acestei acțiuni s‑a prelevat un prim set de fotografii aeriene folosind o moto‑pa‑
rapantă și au fost stabilite primele trasee circulare.
Pentru dinamizarea drumeției pe plan local SKV analizează posibilitatea or‑
ganizării unui curs de ghizi voluntari, pentru drumeție, atestați european. În acest
sens dispunem de programul de curs promovat de ERA și ne‑a fost oferit ajutor din
partea Secției Carpați din cadrul DAV/Clubul Alpin German. Căutăm soluții pentru
finanțarea pregătirii documentației necesare pentru acreditarea cursului și organiza‑
rea lui.
100 SKV – Anuar 2012–2013

SKV – Publicații
Jahrbuch 2011 – 2012

Oglinda activității Secțiunii Carpați din cadrul DAV
Marcel Șofariu
La începutul anului 2013 a apărut la

München Anuarul 2011 – 2012 editat de
colegii noștri din Secțiunea Carpați a Clu‑
bului Alpin German, sub redacția lui Man‑
fred Kravatzky. Acest Anuar apare regulat
din 1988, fiind continuarea, în Germania, a
seriei de anuare SKV apărute în perioada
1881‑1944 și reflectă activitatea montană a
sașilor ardeleni stabiliți în Germania și care
continuă acolo și pretutindeni tradiția SKV.
Președintele Reinhold Kraus face o trecere
în revistă a activității din ultima perioadă,
remarcând creșterea numărului de membri
(peste 400) amintește faptul că asociația, ca
și SKV tradițional, este deschisă și persoane‑
lor din afara comunității săsești iar relațiile
cu SKV‑ul reînființat în România, acum sub
formă de Parteneriat, intră în preocupările
lor. Asociația organizează stagii de pregătire montană gratuite pentru membrii săi
și ture de performanță. Totuși, scopul principal este organizarea unei palete largi de
activități, flexibile, care să fie accesibile tuturor categoriilor de vârstă și nivel fizic și
care să asigure participanților un placut sentiment de buna dispoziție comună, fără
manifestări de egoism și vedetism.
Primele pagini sunt dedicate celor două personalități ale comunității și ale
asociației, brașovenii Dietmar Czoppelt și Günter Wolkmer, plecați pentru totdeau‑
na. Anuarul conține în continuare o oglindă a activității DAV –asociația căreia îi
aparține Secțiunea Carpați. O serie de articole tratează probleme care țin de buna
funcționare a asociației: alpinism, cursuri de formare, ghizi, activitatea cu tineretul.
Cele cinci grupe locale prezintă câte un scurt raport anual. Câteva pagini cuprind
noutăți și înformații despre SKV.
O importantă parte din lucrare este dedicată drumețiilor, turelor, turelor înalte
și călătoriilor realizate în ultimii doi ani de membri asociației, în grupuri mai mari
sau mai mici. Urmează un capitol care analizează pagini din istoria SKV. Anuarul,
realizat în condiții grafice excelente, se încheie cu prezentarea tabelară și sub formă
de cifre și grafice a activității și organigrama asociației. Anuarul poate fi consultat la
sediul secțiunilor SKV din Sibiu, Brașov și Sighișoara.
SKV – Jahrbuch 2012–2013 101
SKV – Publicații
O carte valoroasă
Marcel Șofariu
În anul 1990 apărea în Austria o foarte
documentată lucrare despre istoria SKV, pe‑
rioada 1880–1945 intitulată scurt: „Der Sie‑
benbürgische Karpatenverein“. Cu asta părea
că totul s‑a terminat. Reînființarea SKV‑ului la
Sibiu n‑a ridicat probleme în 1996, până când
au apărut cererile de retrocedare pentru caba‑
ne și terenuri. Atunci justiția a tranșat scurt:
actualul SKV nu poate avea calitatea de con‑
tinuator (chiar având membrii continuatori)
pentru că și‑a întrerupt activitatea în 1945 (nu
contează în ce condiții). Iată că o nouă carte,
apărută după douăzeci de ani, demonstrează
contrariul. Este vorba de „Der Bergtourismus
in Siebenbürgen / Rumänien 1945–1990“ / Tu‑
rismul montan în Ardeal / România 1945–1990,
editată de Manfred Kravatzky cu ajutorul a
numeroși colaboratori și apărută în Germania
sub culorile Secției Carpați din DAV. Fără ca SKV să mai existe, mii de oameni, iubi‑
tori ai muntelui și naturii, au continuat, în familie, cu vecinii, cu prietenii, cu colegii,
în cluburile întreprinderilor și chiar oficial, să „activeze“ în chiar spiritul interzisului
SKV, transmițând celor din jur respectul pentru valori despre care nu se mai vorbea
cu glas tare și un mod de viață sănătos. Zecile de mărturii despre excursii, tabere,
ture, performanțe, dar și despre vremuri grele și amintiri dureroase, sunt scrise de
cei care le‑au trăit înainte de a părăsi, rând pe rând România și a se regăsi în asociația
montană denumită nostalgic „Sektion Karpaten“ din cadrul DAV / Clubul Alpin Ger‑
man. Acest mozaic de relatări acoperă întreaga perioadă amintită, fiind completat
cu fotografii, tabele, cifre, clasamente, grafice despre cabane, oameni, performanțe,
nemaiîntâlnite nicăieri la un loc. Până la urmă, este exact „Anuarul“ acelui SKV ne‑
văzut dar activ, păstrat în sufletul a mii de oameni, într‑o perioadă complicată și lun‑
gă: 1945–1990. În 1988 a început seria de Anuare a Secțiunii Carpați din DAV iar în
2000 seria de anuare a SKV în România. Quod erat demonstrandum!
102 SKV – Anuar 2012–2013

SKV – Publicații
Împliniri editoriale – 2013

Al. Constantinescu
La final de an facem de obicei o sinteză sau
cum se spune acum o „analiză SWOT“. Printre
altele, la coloana „puncte forte“, am consemnat
câteva modeste realizări editoriale, care ar pu‑
tea interesa și membrii SKV.
Prima, care mi‑o doream de pe vremea
când eram potecar înrăit a fost Transalpina–
DN67C. Este vorba de un ghid pentru cei 139,4
km de asfalt (încă nefinalizat) dintre Novacii
Gorjului și Sebeș Alba. Concomitent, în ghi‑
dul respectiv, prezint și „Drumul Regelui“ care
parțial se suprapune cu DN67C dar a fost par‑
curs – în premieră în 1935 – de la Săliștea Si‑
biului la Novaci (142,7 km). Lucrarea ar putea
furniza cârcotașilor ideea că este un ghid pen‑
tru automobiliști. Da și nu. M‑am gândit însă că
parcursul pe patru roți peste șase masivi mon‑
tani poate îi va incita – totuși – pe „volaniști“ să vadă mai de‑aproape Masa Jidovului,
Luncile Prigoanei și Poarta Raiului iar de la Tărtărău să urce pe Valea Frumoasei în
poienile‑i policrome, sau să coboare la Izvoarele Latoriței și să urce apoi la Câlcescu
de sub creasta Parângului, cuprinzând de acolo cu privirea alcătuirea formelor de
relief ce se pierd în toate zările. Și dacă nu, mă
consolează totuși speranța că mulți vor reține
măcar câteva din cele toponimiile locurilor fa‑
bulos descrise de Sadoveanu, Ionel Pop, Lucian
Blaga și povestitorii lor de la Bradul Strâmb.
Deși am apărut cu tirajul abia la începutul lui
august a trebuit să mai trag un tiraj în mijlo‑
cul lui septembrie și acesta aproape epuizat, în
toamna asta darnică.
Cu un ghid turistic al Mărginimii Sibiului
eram dator de când Federația Internațională a
Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism acordase
comunităților din acest spațiu de excepție pre‑
miul de excelență „Pomme D'Or”. Dar în lumea
de acum prea eliptică de timp, în care turistul
de astăzi trebuie să vadă și să înțeleagă totul
prin cadranul ceasului de la mână, am încercat
SKV – Jahrbuch 2012–2013 103
SKV – Publicații
să consemnez doar valorile ce pot fi apreciate în cele 17 localități din acest unic „Cer‑
dac al Carpaților”. Spațiul tipografic nu‑ți mai îngăduie descrieri, cel mult imagini
foto care, așa cum se spune, fac cât o mie de cuvinte. Asociația Reuniunea Mărgi‑
nenilor care mi‑a comandat lucrarea a difuzat, proporțional numărului de locuitori,
întregul tiraj primăriilor din Boița, Tălmăcel, Sadu, Râu Sadului, Rășinari, Poplaca,
Orlat, Gura Râului, Sibiel, Fântânele, Vale, Săliște, Galeș, Tilișca, Rod, Poiana și Jina.
Astfel că va trebui să mă pregătesc de‑o reeditare
pentru la „anu'”, poate.
Tot în acest an am reeditat Ghidul Munților
Cindrel unde rețelele marcajelor, ale drumurilor
forestiere au suferit modificări. Am ales un format
mai comod de folosit pentru turist adăugând noi
locuri atractive. La fel și din aceleași motive am re‑
editat Mții. Făgăraș, o nouă și îmbunătățită Hartă
Turistică a Județului Sibiu și o nouă serie de pliante
pentru promovarea unor pensiuni, stațiuni șamd.
Editura și tipografia CONSTANT va urma
și în 2014 aceeași politică în domeniul turismului
mizând pe cultura acelei inefabile lumi rămase în
beneficiul generațiilor ce vor veni. Mulțumesc și pe
această cale tuturor celor care cu amabilitate m‑au
sprijinit cu informații la zi despre multele schim‑
bări survenite pe traseele și în ariile naturale prote‑
jate din munți.
104 SKV – Anuar 2012–2013

SKV – Publicații
„Școala altfel” în natură, cu

valoroasele ei repere educaționale
Alexandru Constantinescu
Secțiunea Sibiu a Asociației Carpatine
Ardelene a Turiștilor a debutat în 2012 cu un
eveniment editorial de marcă prin tipărirea
excelentei lucrări a profesorului Dorin Ioan
Nan – de la Colegiul Național „Gh.Lazăr” –
membru al Consiliului de Onoare al SKV.
Expedițiile „Pronatura” cum este in‑
titulată lucrarea a văzut lumina tiparului
(la editura și tipografia „CONSTANT”), da‑
torită contribuției generoase a Forumului
Democrat al Germanilor din Sibiu. Ea re‑
prezintă un model verificat de organizare și
desfășurare a expedițiilor cu elevi în inefa‑
bilul cadru al naturii. Redactată sub forma
unui „jurnal“ etapizat pe fiecare din cele 15
ediții, care a strâns în total 461 participanți
(din Sibiu, Cluj, București, Bistrița, Tg.Mureș,
Timișoara, Baia Mare, Focșani, Mediaș, Vic‑
toria, Ploiești, dar și din Germania și Franța)
lucrarea este o variantă viabilă la „Școala al‑
tfel“, care se cere promovată acum în unitățile de învățământ. Cu valoroasa expertiză
a celor 85 adulți – membri ai Secțiunii SKV Sibiu, ai Asociației Salvatorilor Montani,
alpiniști, numeroși „oameni de munte“ – garanți ai siguranței copiilor și îndrumători
în toate edițiile vacanțelor de vară – expediționarii au parcurs în total 96 km. urcând
crestele înalte ale Făgărașului, Cindrelului, Lotrului, Parângului, Pietrii Craiului, au
pedalat 787 km. și au parcurs, cu diferite ambarcațiuni, 42km pe apele unor lacuri
și râuri. În cele șase zile ale fiecărei ediții copiii au înnoptat în corturile din cele 35
locuri de campare de sub „geana pădurii“ sau pe malul râurilor limpezi și în acordul
tradiționalelor cântece de drumeție au petrecut seri de neuitat la foc de tabără.
Dar în periplul fiecărei ediții tinerii participanți au învățat și să se orienteze în
teren, cu și fără hartă sau busolă, și‑au însușit noțiuni de supraviețuire și de acordare
a primului ajutor în caz de accidente, pot recunoaște acum – ușor și precis – formele
de relief, flora, plantele medicinale, au socializat întrecându‑se în concursuri sportive
și culturale. Lucrarea este bine marcată și prin schițele grafice care prezintă traseul
fiecărei ediții, instantanee foto și foarte utile recomandări ale autorului pentru orga‑
nizarea excursiilor, taberelor și expedițiilor în natură.
SKV – Jahrbuch 2012–2013 105
SKV – Istorie
140 de ani SAV

– Siebenbürgischer Alpenverein –
Clubul Alpin Ardelean – precursorul SKV
Marcel Șofariu
Cu 140 de ani în urmă, în data de 10 mai 1873, câțiva prieteni ai naturii puneau
bazele primei asociații alpine de pe aceste meleaguri, la Brașov, pe care au constitut‑o
oficial la 31 august 1873. Fraza cu care își începe Carl Schnell, primul președinte al
SAV, cuvântarea la întâia Adunare Generală, în 1874 definește clar și vizionar obiec‑
tivele asociației:
„Ar trebui ca prin acest club alpin să trezim, să transmitem și să facem cunoscute
în cercuri mai largi plăcerea și bucuria de a face ieșiri în aer liber și natură, obiec‑
tivele excursiilor să depășească zonele ușor de atins din jurul orașului natal, să ne
însușim cunoștințe despre Carpați – Alpii Transilvaniei, să le răspândim și să pre‑
gătim mijloacele prin care să putem da o mână de ajutor, cu recomandări și concret,
vizitatoriilor străini.“
În limbajul de astăzi, era vorba de a promova
drumeția ca formă populară și sănătoasă de petre‑
cere a timpului liber în mișcare, de a asigura in‑
frastructura necesară și de a promova Carpații ca
o destinație atractivă pentru turiștii străini. Exact
ceea ce avem de făcut acum. După 140 de ani !
După primul an de existență, asociația nu‑
măra 58 de membri, între care nume cunoscute în
societatea brasoveană și care se vor regăsi ulterior
în SKV: Carl Bömches, Eduard Zaminer, Ludwig
Hesshaimer, Gheorghe Dima, Dr. Ioan Meșotă, Io‑
sif Pușcariu. Având un caracter deschis, această
asociație săsească avea deja în rândurile sale 11 ro‑
mâni și doi maghiari.
Pe parcursul primului an au fost organizate patru excursii, între care două de
mai multe zile, în Făgăraș și Ciucaș. La una din excursii, în Postăvaru, pe lângă mem‑
brii asociației au luat parte și numeroși invitați.
De la bun început s‑a pus problema construirii de cabane, dar numărul redus
de membri și lipsa mijloacelor financiare i‑a obligat să se mulțumească să folosească
cantoanele silvice, stânele sau să înnopteze în aer liber.
Opt ani mai târziu se încheia acest prim capitol de istorie a turismului la noi.
Asociația SKV, înființată la 28 noiembrie 1880 la Sibiu și‑a propus de la bun început și
a avut o anvergură regională și apoi națională. După 12 martie 1881, SAV s‑a dizolvat
și și‑a continuat activitatea în cadrul secțiunii Brașov a SKV.
106 SKV – Anuar 2012–2013
SKV – Istorie
75 de ani de la inaugurarea cabanei

SKV Curmătura din Piatra Craiului
File din jurnalul lui Emil von Bömches
După ce a doua casă de adăpost SKV din Piatra Craiului / Vlădușca a fost distru‑
să în martie 1921 de presiunea aerului provocat de o lavină, au trecut ani buni până
ce s‑a găsit un alt amplasament pentru o noua „Cabană a Pietrii Craiului” (Königste‑
inhütte) și s‑a putut trece la construirea ei. Abia în anul 1935, din însărcinarea mea,
Oskar Tontsch a identificat noul amplasament pentru cea de a treia Cabană a Pietrii
Craiului, după ce Otto Schnell în calitate de conducător al Comisiei pentru Cabane
din SKV și cu mine, am găsit ca potrivit locul situat la Curmătură („Winkel”), între
Piatra Craiului Mare și Piatra Craiului Mică (1470 m). Pentru început Conducerea
Secţiunii a luat în arendă de la Stat pe 20 de ani terenul construibil și a hotărât să
înceapă cu construirea celei de a treia „Cabane din Piatra Craiului” în anul 1936. Pla‑
nurile construcţiei au fost elaborate de arhitecţii ing. Helmut Lassel și ing. Günther
Frank și aprobate de Comitetul Secţiunii și de autorităţile abilitate.
Înaintea demarării lucrării am considerat ca foarte important să identific în
Zărnești un om de încredere la care să fie depozitate materialele și unde se vor face oca‑
zional plăţile lucrătorilor. L‑am găsit în persoana comerciantului Edmund Haldenwang.
Lucrările de construcţie au început la 18 iunie 1936. Pentru lucrările de ame‑
najări și de zidărie am găsit ca fiind cei mai potriviţi antreprenorii Pildner & Bosch
din Râșnov iar pentru lemnărie dulgherul N. Ripea din Predeal. În această zi am și
preluat gratuit de la Administraţia de Stat a Pădurilor lemnul de construcţie pus la
dispoziţie în prezenţa lui Ripea și a lui Pildner. Ripea, care a preluat direct la locul
construcţiei buștenii ștampilaţi, mi‑a raportat că au fost ștampilate mult mai multe
lemne decât a fost necesar.
Pildner a inspectat locul ales pentru construcţie pentru a face apoi oferta sa. Cu
patru lucrători sași, printre care se afla și Oskar Tontsch, pe care i‑am luat de ase‑
menea cu mine în această zi, m‑am apucat să construiesc o baracă necesară mun‑
citorilor, să marchez locul pentru construcţie și să‑l nivelez. Au mai fost amenajate
drumurile de acces, pentru ca transportul de nisip și pietriș din albia râului să se
desfășoare nestigherit. Apoi a trebuit să ridic un acoperiș provizoriu pentru primele
noastre înnoptări. Nopţile erau pe atunci calde și dormitul în aer liber plăcut.
În 22 iunie Ripea a început doborâtul și cojitul lemnului pentru construcţie. În
30 iunie zidarii au început amenajarea terenului și săpăturile necesare fundaţiilor.
Pildner a avut noroc în sensul că a putut să folosească materialul nisipos și pietrișul
rezultat din săpături pentru lucrările de betonare și nu a mai fost necesar să fie scoa‑
se astfel de materiale din râu și să fie cărate sus cu animale de povară.
În 15 iulie au fost terminate săpăturile pentru fundaţie. Am constatat o depla‑
sare a contururilor, care am lăsat să fie corectată la turnarea fundației. Prin această
SKV – Jahrbuch 2012–2013 107
SKV – Istorie
măsură colţul de SV al fundației s‑a îngroșat la 60 cm, faţă de cei 45 cm prevăzuţi.

Acum am lăsat să se zidească colţul de NV ca punct de bază la înălțimea corectă de
40 cm deasupra nivelului solului și am putut constata imediat prin măsurători, că
la colţul de NE, unde era prevăzută camera îngrijitorului, s‑a ajuns chiar puţin sub
nivelul solului. Pildner nu a vrut să sape mai departe fiindcă a dat de stâncă. Cu ajuto‑
rul lui Ripea am găsit la Măgura un artificier autorizat. Chiar dacă nu am văzut nicio‑
dată autorizaţia acestui om, pentru mine a fost important că a dispus de ceva muniţie
pentru dinamitări – procurată cine știe cum, ca și capsele aferente. Lucra încet, dar
a fost suficient ca roca să fie ușor de înlăturat, ca apoi la colțul vestic să fie posibilă
ridicarea fundației la 40 cm.
Eu mi‑am împărţit astfel timpul încât să mă pot desprinde de treburile din biroul
meu câte una până la trei zile pe săptămână, după cum va fi nevoie, pentru a mă pu‑
tea ocupa de supravegherea lucrărilor.
După un timp, înnoptările sub acoperișul provizoriu pe care îl instalasem pe spi‑
narea golașă de deasupra șantierului nu au mai fost posibile. De aceea am cerut lui
Ripea să construiască o mică incintă anexată barăcii tăietorilor lui de lemne, cu un
prici, ca „birou de șantier” – pentru 500 lei. Baraca și‑o ridicase în groapa cu fundul
plan, la vest de cabană. În această incintă‑anexă am putut dormi de acum înainte
când mă aflam pe șantier.
Vreau să pomenesc înaintea de toate, că alegând pe românul Ripea ca dulgher am
făcut cea mai bună alegere. Ripea cunoștea condiţiile, se cunoștea cu toate persoa‑
nele din satele Măgura, Șirnea la care ar putea apela pentru cele mai diferite lucrări,
sau prin care să ajungă la alţi meseriași. În felul acesta am găsit întotdeauna oamenii
corespunzători, ca în cazul acesta artificierul, altădată posesorul unor animale de po‑
vară sau un tăietor de scânduri. M‑a ajutat și în problemele de retribuţie, remarcând
că în măsura în care i‑a stat în putință s‑a gândit și la avantajele Asociaţiei.
108 SKV – Anuar 2012–2013
SKV – Istorie
În timpul în care se ridicau zidurile de fundație am lăsat să se execute nivelarea

terenului pentru construirea unui grajd. Și aici m‑am lovit de stâncă și am fost nevoit
să aplelez la explozivi. Când meșterului artificier din Măgura i s‑au terminat muniţi‑
ile am reușit în ultimul minut să angajez pe meșterul artificier Marian Alexe, devenit
disponibil după terminarea construirii drumului carosabil spre Poiana Brașov. Alexe
trebuia să înlăture restul din partea vestică, dar tot a mai rămas ceva. Spre norocul
nostru mi‑a lăsat opt patroane, cu ajutorul cărora am creat loc și pentru colţul cel
mai îndepărtat pentru locul grajdului. În 30 iulie betonările au fost în mare parte
terminate, astfel Ripea putând să înceapă în ziua de 7 august așezarea primului rând
de bârne. Atunci a fost de față și responsabilul Comisiei de Construcţii, Otto Schnell.
Am rămas patru zile pe șantier, pentru a urmări execuţia corectă a contururilor de
bază, a poziţionării ușilor și ferestrelor și pentru a reuși să înlăturăm la timp eventu‑
ale greșeli. Atunci am hotărât să se renunţe la cea de a doua fereastră cu vedere spre
Est de la parter și la cea de la camera de la etaj, având în vedere direcţia predominan‑
tă a vânturilor din acest loc.
Tocmai atunci ne‑a lovit un vânt năprasnic care ne‑a făcut ”puţin” cunoștiinţă
cu forţele dezlănţuite ale naturii și felul în care ele pot stăpânii înălțimile. Toate
trunchiurile rupte înspre vale ale semeţilor arbori‑uriași, depun mărturie pentru
ceea ce a putut să comită aici furtuna. Cum ar fi ca furtuna să atace acoperișul din
partea opusă celei orientate spre vânturile dominante? Și dulgherii ne‑au sfătuit să
renunțăm la fronton și să facem un acoperiș înclinat spre toate cele patru laturi, ca
fiind mai rezistent în faţa vântului. După această noapte furtunoasă chiar că am avut
îndoieli serioase în ceea ce privește forma acoperișului și am discutat problema cu
arhitecţii. Aceștia au fost de acord cu modificarea construcţiei și au întocmit imediat
un plan corespunzător care s‑a executat întocmai.
La 13 august Ripea a inceput așezarea primelor bârne la etaj. A venit rândul să
mă gândesc la felul în care vom aduce sus lații pentru șindrilă, comandați la comer‑
ciantul de lemne Minea din Zărnești. M‑am înţeles cu doi proprietari de cai din
Șirnea. Deoarece lații trebuiau să fie de 3 metri lungime, am rugat pe domnul Gust
să‑mi trimită de la Cabana Postăvaru cele două șei de transport, proprietatea Aso‑
ciaţiei, fiindcă oamenii aveau numai cunoscutele șei combinate – de călărie și trans‑
port, nepotrivite pentru transportul unor lați atât de lungi. Cu coborârea șeilor de
pe Postăvaru și transportul lor la Zărnești a trecut o săptămână. În acest timp oame‑
nii au început să care lații cu șeile lor, accidentând un cal atât de grav la crupă, încât
nu‑mi venea să cred că animalul se va însănătoși vreodată. Dar, dimpotrivă, după
aproximativ două săptămâni de cruţare, calul putea căra din nou poveri. Drumul
normal, cel galben, nu a putut fi folosit pentru aceste transporturi. Am identificat un
alt drum, lateral, însă pentru care au fost necesare defrișări. Pentru 300 de lei cei doi
conducători de cai l‑au făcut cât de cât acceptabil, astfel poverile putând fi cărate pe
acest drum.
Cu ocazia revenirii mele de la Zărnești în 14 august m‑am prezentat la Fabrica de
produse ceramice de la Cristian și am avut norocul să‑l întâlnesc acolo pe directorul
Birthälmer, un vechi cunoscut de al meu. Mi‑a oferit imediat tuburile ceramice ca
marfă ieftină din rebuturi și mi‑a dat de înţeles că ar fi posibil ca ele să ne fie donate.
Transportul acestor tuburi – 48 bucăţi de 15 cm – de la Cristian la Zărnești l‑a efec‑
tuat camionul Fabricii de hârtie din Zărnești. Trebuie menţionat cu mulţumiri că
SKV – Jahrbuch 2012–2013 109
SKV – Istorie
această fabrică de hârtie, ne‑a ajutat oricând punându‑ne la dispoziţie pentru orice
fel de transport camionul lor, când acesta se afla la Brașov.
Toate materialele de construcţie venite de la Brașov la Zărnești le‑am depozitat
la omul nostru de încredere. La dânsul se prezentau oamenii cu caii de povară și el le
dădea materialele care trebuiau transportate. La el se adunau muncitorii înaintea ur‑
cării și la el se prezentau după coborâre. Când soseam la Zărnești îmi raporta întot‑
deauna despre situaţia transporturilor. La el depuneam banii necesari pentru lucrări‑
le curente. Eu îmi aranjasem treburile astfel ca să nu duc cu mine bani când urcam la
șantier și oamenii s‑au obișnuit cu plata la Zărnești. Eu le scriam pe șantier mandate
în schimbul cărora ei puteau apoi să‑și ridice banii de la Haldenwang. Aceasta mi‑a
fost de mare ajutor. El a fost întotdeauna prietenos, gata să ajute și foarte punctual în
socotelile cu Asociaţia. Indiferent dacă eu veneam dimineaţa sau seara, el și întreaga
sa casă mi‑a stat întotdeauna la dispoziţie.
Lucrările dulgherilor înaintau repede. Oamenii lucrau abil și precis. Între timp
Ripea pusese la lucru șiţarii aduși de la Petroșani, așa că, după ce au fost fixați lații,
s‑a putut trece la acoperirea cu șindrilă. În mijlocul lunii august am însărcinat zida‑
rul să ridice zidul de sprijin pentru terasă – gros de patru metri, executat din beton la
fundament, zidire cu beton, apoi zidire uscată. Învelitoarele din tablă pentru hornuri
le‑am comandat la un meșter tinichighiu din Zărnești.
Mi‑am făcut griji pentru transportul scâdurilor necesare terminării construcţiei.
Chiar dacă la Zărnești se puteau găsi scânduri bune la 700 până 800 lei pe metru cub,
numai transportul unui metru cub ar fi costat 1000 până 1200 lei. Prin mijlocirea lui
Ripea și a conducătorului de cai Frunteș, care fusese mulţi ani de‑a rândul primar la
Șirnea și își cunoștea oamenii, am putut să angajez tăietori de scânduri care ne‑au
tăiat scândurile necesare în apropierea cabanei din materialul existent pentru con‑
strucţie. În felul acesta un metru cub de scânduri gata tăiate a ajuns la faţa locului la
numai 1000 lei. Am calculat necesarul de scânduri de 3 cm grosime pentru pardoseli
și de 2 cm grosime pentru cofrarea tavanelor și l‑am comandat.
Între timp Ripea a inceput să monteze podelele. Pentru aceasta a folosit lemn cră‑
pat care a fost așezat pe șipci bătute cu cuie în lungul bârnelor purtătoare. Mie nu
mi‑a atras nimeni atenţia că pentru o podea este nevoie de șipci mai groase decât cele
pentru acoperiș. Abia pe parcursul lucrării am văzut că aceasta este o necesitate. Ex‑
perienţa căpătată la construcţia cabanei Julius Römer pe Postăvarul ne‑a învățat cum
să montăm grinzile, scândurile de podea si materialul pentru izolare fonică. Pivniţa
a primit planșeul‑tavan de beton prevăzut. Și pardoseala vestibulului a fost betonată.
La 18 septembrie am preluat acoperișul terminat, acoperit cu șiţe. Are o densitate
mult mai mare decât dacă ar fi fost executat cu șindrilă și va rezista timp mai înde‑
lungat, precum m‑au asigurat oameni care au experienţă în acest domeniu. Și îmbră‑
cămintea peretelui exterior urma să fie executată cu șiţe. Cu ocazia ultimei prezen‑
ţe pe șantier am preluat podelele etajului și ale podului, pe când cele ale parterului
încă nu au fost făcute, fiindcă nu erau prevăzute în plan. Grilajul de bârne așezat pe
fundație sub bucătărie, cămară și camera cabanierilor este la 40 cm deasupra solului,
pe când spaţiul gol de sub sala de mese, în concordanţă cu înclinaţia terenului înspre
Sud, este mai adânc, cu mai mult de un metru. De aceea a trebuit să aplicăm și aici la
bârne o podea intermediară. Golurile de sub podelele de la parter sunt aerisite prin
ferestruici cu grilaj, incluse în fundaţii. În plus am lăsat deschise orificii de acces în
110 SKV – Anuar 2012–2013
SKV – Istorie
fiecare perete intermediar, pentru a se putea oricând inspecta și această zonă a pode‑
lei.
Cabana are la parter o sală mare de mese, un mic dormitor, bucătăria, o cămară
pentru alimente și locuinţa îngrijitorului. La etaj se află două încăperi mari „la co‑
mun” cu priciuri și două dormitoare mici. Cabana va putea oferi găzduire pentru 30
de oaspeţi.
Revenind la scânduri, ar mai fi de relatat că toate scândurile de diverse grosimi
pentru podele, tavane, podirea grajdului, pardoseala podului și bănci au totalizat
3128 metri liniari și au fost tăiate în baraca construită în pădurea aflată mai jos de
cabană. Scândura a costat 20.000 lei. Pentru căratul scândurilor de la locul de pro‑
ducţie la cabană oamenii au cerut la început 5 lei, apoi 3 lei. Eu le‑am oferit 1 leu pe
bucată cu menţiunea că dacă nu le convine preţul, să lase scândurile acolo unde sunt.
Duminică vor veni membrii Asociaţiei care vor căra scândurile sus gratis.
Oamenii nu credeau că se va întâmpla așa ceva. Dar în 20 septembrie am organi‑
zat o ”excursie de muncă” a Asociaţiei și 38 de persoane au reușit să care o mare parte
din scânduri, spre mirarea lucrătorilor din satele de munte, pentru care o astfel de
muncă depusă cu abnegaţie și în folosul comunităţii era o noutate. Când în joia ur‑
mătoare am urcat din nou la cabană, am găsit restul scândurilor rămase necărate sus
de duminică, așezate toate stivă lângă cabană. Oamenii au preferat totuși să câștige
acel leu, decât nimic.
În clădirea anexă se găsește grajdul, o cameră și două closete. În cameră am pus
să fie construită o plită, ca paznicul care rămâne peste iarnă să aibă o încăpere caldă
și un loc unde să își poată prepara mâncarea. Spaţiul excavat între grajd și versant, lat
de circa 1,5 m, va primi mai târziu un acoperiș și va servi ca depozit pentru lemne și
unelte.
Ca paznic peste iarnă am angajat pe bătrânul Ripea cu 800 de lei pe lună. El și‑a
început deja seviciul și s‑a cazat deocamdată în baraca tăietorilor de lemne. Va locui
mai târziu în camera de lângă grajd, deîndată ce aceasta va fi terminată corespunză‑
tor.
Spre încheiere vreau să mai adaug că am fost extraordinar de captivat de întreaga
activitate de conducere a lucrărilor de construcţie a cabanei, de parcă ar fi fost pro‑
pria mea casă. Din cauza că inginerii constructori nu se puteau deplasa la șantierul
cabanei decât duminica am fost pus adeseori în situaţia de a analiza singur și de a lua
decizii pe loc. Am fost în total 31 zile sus, în timpul lucrărilor de construcţie. Drumul
cel mai drag mie a fost cel prin Prăpastia Crăpăturii, pentru că acesta, chiar dacă este
cu ceva mai lung decât cel pe la Zănoaga, este mult mai bogat în frumuseţi ale naturii.
În afară de aceasta, am avut repetate întâlniri cu capre negre care se purtau extraor‑
dinar de încrezătoare. Așa a fost ca în drumurile mele spre cabană să am întotdeauna
și ocazia de a face observaţii interesante, pe când pe drumul de la Zănoaga aș fi fost
expus câinilor ciobanilor.”
Încă din iarna 1936/37 au fost luate măsuri pentru dotarea interioară a cabanei,
tot după planurile arhitecţilor ing. H. Lassel și ing. G. Frank. Greutăţi deosebite a
creat transportul materialelor necesare cu animalele de povară din Zărnești până
sus la cabană. În plus a trebuit să fie eliberat versantul sudic al Pietrei Craiului Mici
de trunchiurile carbonizate rămase din pădurea de odinioară de molizi, doborâtă
de vânt și arsă în anul 1918. Atât această lucrare cât și construirea unui drum de
SKV – Jahrbuch 2012–2013 111
SKV – Istorie
1,5 km de la Zănoaga la cabană au fost executate în mare măsură prin muncă vo‑
luntară de către membrii Secţiunii SKV Brașov. Așa a fost posibilă inaugurarea celei
de a treia Cabane din Piatra Craiului în ziua de 22 august 1937. Sfinţirea cabanei s‑a
făcut de către preotul doctor Serafin din Râșnov (evanghelic C.A.) și preotul Pizu din
Zărnești (ortodox). Au fost prezente și numeroase personalităţi importante ale SKV
și din viaţa publică”.
De atunci casa de adăpost a SKV din Piatra Craiului a funcționat atât vara cât și
iarna având la început ca și cabanier pe Oskar Tontsch, om al muntelui cu experienţă,
care a colaborat și la construirea cabanei. Dorinţa conducerii Secţiunii Brașov a Aso‑
ciaţiei ca această cabană să aibă parte de o viaţă lungă, a devenit realitate. „Cabana
Curmătura” își îndeplinește și acum, după 75 de ani, menirea pentru care a fost con‑
struită de către Secţiunea Brașov a SKV‑ului. Mai rămâne doar ca statul democratic
de astăzi să fie receptiv la repetatele cereri de retrocedare începute de către SKV încă
din 2004 și să restituie cabana adevaratului constructor și proprietar, anulând actul
samavolnic de naționalizare emis într‑o noapte de către statul totalitar de la 1945.
Acest raport pune în adevărata lumină străduința și sacrificiile cu care conduce‑
rea secțiunilor și mii de membri entuziaști au reușit în 65 de ani să reia, de 60 de ori,
munca de construcție sau de refacere după incendii sau avalanșe a caselor de adă‑
post din Munții Carpați.
Această acțiune poate fi un exemplu pentru modul în care cu dăruire și perse
verență, cu muncă voluntară, cu grijă pentru fiecare ban, cu ajutorul unor intre‑
prinzători altruiști și sprijinul autorităților poate fi realizat cu cheltuieli minime
un obiectiv de interes public care să marcheze istoria unui loc și să aducă bucurii în
viața multor oameni pentru o lungă perioadă de timp.
Raportul lui Emil von Bömches a apărut în cartea ”Der Siebenbürgische Karpa‑
tenverein 1880 – 1945“ Gedenkband Herausgegeben von Heinz Heltmann und Hel‑
mut Roth, Wort und Welt Verlag, Thaur bei Innsbruck, 1990 și a fost tradus de Ger‑
hard Rudolf.
La Adunarea Generală a SKV din 28 aprilie 2012, la 75 de ani de la inaugurarea

cabanei, a fost adoptată hotărârea de a atribui cabanei Curmătura din Piatra Craiu‑
lui numele ”Emil von Bömches”, cinstind astfel numele celui care timp de 20 de ani s‑a
ocupat de construcția și administrarea cabanelor Secțiunii Brașov.
112 SKV – Anuar 2012–2013

SKV – Istorie
Cuvântare la aniversarea cabanei Curmătura

Textul citit în data de 18 august 2012, pe terasa de lângă cabană,
în fața membrilor SKV și excursioniștilor ocazionali.
Marcel Șofariu și Thomas Luczay
Dragi camarazi de munte,

Dragi prieteni,
Peste câteva zile se împlinesc 75 de ani de când, în 22 august 1937 a fost termina‑
tă și inaugurată această cabană. A fost una dintre ultimele cabane construite de că‑
tre Asociația noastră, cu nume foarte lung: SKV / Siebenbürgischer Karpatenverein /
Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor.
Vă amintesc doar câteva dintre suratele ei de generație:
−− august 1935, a doua cabană SKV Urlea, acum in ruină;
−− septembrie 1935, corpul principal al cabanei
Postăvaru – singura care a revenit SKV;
−− iulie 1936, cabana SKV Vârful cu Dor, incendiată,
din care a rămas doar fundația;
−− august 1936, cabana SKV de pe Valea Sâmbetei,
în paragină, dar funcțională;
−− octombrie 1937, cabana SKV Diham, arsă și reconstruită acum câțiva ani;
−− septembrie 1937, a treia cabana SKV de la Negoiu;
−− ianuarie 1944, ultima cabană SKV din Păltiniș.
Prima cabană din Piatra Craiului, la 1400m, a fost construită de către SKV în
1881 și a ars în 1896.
Imediat, tot în 1896 a fost construită a doua cabană în Piatra Craiului la 1500 m
dar a fost distrusă în 1921 de o avalanșă.
Cunoaștem în detaliu istoria celei de a treia cabane, cea de astăzi, datorită jur‑
nalului pe care l‑a ținut cel de numele căruia este legată construcția, de la început
până la sfârșit: Emil von Bömches. Ofițer de carieră, cade prizonier în primul război
mondial. Evadează din lagărul rusesc de lângă lacul Baikal, ajunge intr‑un lagăr ame‑
rican și revine în țară după multe peripeții, prin Japonia, Singapur, Oceanul Indian
și Canalul de Suez. Din 1925 și până în 1945 este, în limbajul de astăzi, director exe‑
cutiv al Secțiunii Brașov a SKV și se ocupă de construirea și supravegherea adminis‑
trării cabanelor SKV. Locul acestei cabane a fost ales cu mare grijă în 1935 și timpul
a dovedit că a fost o alegere bună. Construcția a început la 13 iunie 1936 și la venirea
iernii cabana era deja acoperită cu șiță.
Cabana a fost construită cu puțini bani, mult sprijin privat și cu multă‑mul‑
tă muncă voluntară depusă de membrii SKV. Primăvara au început amenajările
SKV – Jahrbuch 2012–2013 113
SKV – Istorie
interioare după planurile făcute peste iarnă și la 22 august 1937 a fost inaugurată, în
prezența unui numeros grup de membri SKV, turiști și notabilități, cu un preot evan‑
ghelic și un preot ortodox.
În 1945 cabana a fost naționalizată, odată cu toate celelalte cabane SKV. Emil von
Bömches a cărui suflet și viață a fost legată de aceste cabane, a fost închis pentru că a
reclamat autorităților de la București că noii angajați ”de stat” nu îngrijesc bine caba‑
nele care le‑au fost incredințate.
Pentru meritele sale și pentru abnegația care i‑a adus până la urmă neplăceri,
Adunarea Generală a SKV de anul acesta a hotărât să‑i cinstească numele, legându‑l
de cel al cabanei Curmătura.
Cabana Emil von Bömches – Curmătura, e una dintre puținele cabane SKV care
mai stă în picioare și din fericire a primit o frumoasă renovare, după ce timp de 75
de ani a servit zeci de mii de turiști, prin grija câtorva generații de cabanieri inimoși.
Mulțumim înaintașilor noștri,

Mulțumim lui Emil von Bömches,
Mulțumim tuturor celor care au îngrijit și au iubit această cabană!
114 SKV – Anuar 2012–2013

SKV – Istorie
Emil von Bömches (1879 – 1969)

Articol tradus de Gerhard Rudolf
Emil von Bömches s‑a născut la 9 iulie 1879 la Sebeș‑Alba, fiind al optulea copil
al inspectorului forestier cezaro‑crăiesc Friedrich Cavaler Bömches von Boor. Ca om
al pădurii și vânător, tatăl a trezit de timpuriu în fiul său cel mai tânăr dragostea pen‑
tru natură. În anul 1888 familia s‑a mutat la Sibiu. Când în anul 1891 a murit mama
lui, au început pentru E. von Bömches timpuri grele. La vârsta de 15 ani a fost nevoit
să părăsească școala și a început ucenicia la un maistru electrician. În anul 1896, în‑
curajat de către fratele său, termină liceul după care urmează Școala de Cadeţi din
Sibiu. În anul 1910 este transferat la Brașov ca locotenent.
Ca trăgător excelent, Emil von Bömches participă 1912 ca ofiţer la Jocurile Olim‑
pice de la Stockholm. Avansat între timp la rangul de căpitan, el petrece un an întreg
la Innsbruck, la un curs de specializare. În 1914, întors la Brașov, se căsătorește cu
Elsa von Roll. A participat în primul Război Mondial de la începutul acestuia. După
ce a fost rănit de două ori, cade prizonier la ruși. În 1920 îi reușește evadarea din
lagărul de lângă lacul Baical și ajunge într‑un lagăr american. De aici reușește să se
îmbarce la Vladivostoc pe un vas de transport japonez și începe, cu multe obstacole
dramatice o lungă călătorie spre casă, trecând prin Singapur, Oceanul Indian, Cana‑
lul de Suez până în Italia și de acolo cu trenul la Brașov.
Statul român îi face oferta de a intra ca maior în Armata română, ofertă pe care
Emil von Bömches o declină și se angajează pentru început la magazinul de fieră‑
rii Kamner și Jikeli. Când în anul 1925, luna mai, Secţiunea Brașov a SKV a căutat
un secretar, Emil von Bömches și‑a prezentat candidatura și a obţinut acest post, lu‑
crând cu devotament până la dizolvarea Asociaţiei în anul 1945. În obligaţiile sale
cădea administratea cabanelor Secţiunii: cabana Julius Römer de pe Postăvar, cabana
Friedrich Deubel din Valea Mălăiești și Höhenheim (actualul Hotel Ruia din Poiana
Brașov). Ca membru activ în Comitetul secţiunii s‑a îngrijit de sarcinile administra‑
tive ale Secţiunii, inclusiv angajarea personalului, a conducătorului Höhenheim‑ului,
a cabanierilor ș.a.m.d. Sub conducerea sa, în 1928 Secţiunea Brașov a luat în arendă
Cazarma Jandameriei de la Plaiul Foii și a transformat‑o într‑o cabană, în 1935 a fost
construit un nou corp la cabana Julius Römer de pe Postăvar și în perioada 1936‑37,
sub supravegherea sa, a fost construită cea de a treia Cabană de pe Piatra Craiului
– cabana Curmătura. În același timp au fost amenajate poteci noi pe teritoriul Secţiu‑
nii, au fost refăcute și remarcate drumurile existente, au fost captate izvoare.
Odată cu izbucnirea celui de al doilea Război Mondial, administrarea cabanelor
și a Höhenheim‑ului a devenit tot mai dificilă, fiindcă nu mai era disponibil personal
de serviciu și caii de tracţiune au fost rechiziţionați de armată. În 1945, noul guvern
comunist a confiscat întregul patrimoniu al SKV, iar pentru cabana de pe Postăvar,
noii ”proprietari” au angajat o persoană total nepotrivită. Când von Bömches a ra‑
portat Ministerului pentru Turism din București despre marile deficiențe apărute
SKV – Jahrbuch 2012–2013 115
SKV – Istorie
la cabanele brașovene, a fost arestat și închis pentru 6 luni în lagărul de la Caracal

unde la vârsta de 66 de ani a făcut față unor condiții grele de detenție. După eliberare
a lucrat câțiva ani în atelierul fratelui său Friedrich von Bömches, vestitul armurier
brașovean.
În 1950 von Bömches, împreună cu Dr. Karl Gust, a condus construirea unui
drum carosabil de la Arpaș către cabana Podragul. Apoi a activat la centrul pentru
plante medicinale „Plafar” de la Brașov. Grav bolnav de pneumonie, von Bömches
părăsește viaţa activă la 77 de ani, în 1956. A murit în vârstă de aproape 90 de ani la
25 ianuarie 1969.
Biografia lui Emil von Bömches apărută în cartea ”Der Siebenbürgische Karpa‑
tenverein 1880 – 1945“ Gedenkband Herausgegeben von Heinz Heltmann und Helmut
Roth, Wort und Welt Verlag, Thaur bei Innsbruck, 1990 și a avut la bază informațiile
oferite de fiica sa Susanne Toduță.
116 SKV – Anuar 2012–2013

SKV – Istorie
Cabana secției SKV Sighișoara

din Valea Sâmbetei
Informații preluate din articolul „Die Sektion Schäßburg des Siebenbürgischen
Karpatenvereins“ autor Hans Markus, apărut în volumul
„Der Siebenbürgische Karpatenverein“ editura Wort und Welt / Innsbruck
Turiștii din Sighișoara organizau adeseori excursii în munții și pe la cabanele
din jurul Brașovului și Făgărașului. Lipsea însă hotărârea și îndrăzneala de a extinde
activitatea și în zonele montane înalte. Între zonele de acțiune ale secțiunilor Sibiu
(Bâlea‑Negoi) și Făgăraș (Urlea) lipseau la acea vreme marcajele care să facă accesi‑
bilă zona Viștea‑Moldoveanu. În anul 1927 Adolf Fonn și consilierul silvic Konrad
Siegmund din Sighișoara au început marcarea văii Viștișoara, până la Muchia Ză‑
noaga.
Câțiva ani mai târziu, în 1930, cpt. A. Friedsmann din Sighișoara, parcurgând
cu un grup de prieteni creasta Făgărașilor au descoperit drumul de acces prin Valea
Sâmbetei și au intuit că o cabană în partea superioară a văii ar aduce mari avanta‑
je turismului montan și va da o deschidere mai mare zonei Viștea‑Urlea. Zăbovind
pe muchia Cațaveiului și admirând priveliștea, au zărit în vale o micuță cabană de
vânătoare și s‑au convins că acolo ar fi cel mai bun amplasament pentru o cabană
turistică. Ideea a fost prezentată și aprobată la adunarea generală a secțiunii în 29‑30
august 1931 și s‑a trecut la cumpărarea cabanei de vânătoare de la avocatul Vassu din
Făgăraș. Pentru teren, Dr. Alfred Leonhardt a încheiat cu primăria comunei Sâmbăta
un contract de arendare pe 20 de ani, asigurând astfel dreptul de construcție și de
proprietate asupra cabanei. Construcția a început în 1931, în plină criză financiară,
cu un capital redus dar cu mult optimism. Cabana a fost terminată în 1936. Reali‑
zarea a fost posibilă datorită donațiilor primite din partea unor bănci din Sighișoara,
de la secțiunea Sibiu a SKV, din partea Asociației SKV și din cotizații, prin sporirea
numărului de membri.
A trebuit amenajat drumul pe vale, până la cabana situată la 1401 m. Au fost di‑
namitate blocuri de stâncă și a fost realizată o cale de acces comodă, protejată împo‑
triva torenților și avalanșelor. Au fost construite podețe rezistente, pentru transpor‑
tul cu animale de povară a materialelor de construcție, mobilierului și proviziilor.
Planurile de construcție au fost realizate de arhitecții Hans și Kurt Leonhardt iar
construcția cabanei a fost supravegheată de cpt. Friedsmann. În final a rezultat o lu‑
crare modestă dar valoroasă pentru oamenii de munte: cabana, clădirea anexă, cap‑
tarea de apă, drumul și podurile peste râu. Poziția cabanei și împrejurimile pitorești
au făcut din acest loc un adevărat „Ski‑Dorado“: există posibilități atât pentru înce‑
pători cât și pentru avansați, pentru ture de altitudine cât și pentru ture lungi de co‑
borâre pe spinările alpine ale Drăgușului și Cațaveiului care mărginesc de‑a stânga și
de‑a dreapta Valea Sâmbetei.
SKV – Jahrbuch 2012–2013 117
SKV – Istorie
O muncă de ispravă și demnă de

toată lauda a prestat omul de încredere
al SKV Filip Ruja, din Sâmbăta de Sus
nr. 527, țăran și ghid montan. Casa și
șura sa din Valea Sâmbetei au fost folo‑
site ca depozit pentru materiale, iar el
a asigurat transportul materialelor de
construcție, a mobilierului și a bagajelor
la cabană. Tot el a lucrat, ca un adevărat
alpinist, la terasarea și execuția drumu‑
lui și a potecii din vale.
Cabana Sâmbăta la inaugurare - 1936
Interiorul cabanei oferea o atmosfe‑
ră plăcută și tihnită, datorită modului în care doamnele Erna Salmen, Lene Martin și
Mimi Leonhardt au amenajat dormitoarele, sufrageria și bucătăria. Soții Scheerer din
Șeica Mică, în calitate de cabanieri, au creat o atmosferă animată și oferind mâncare
și băutură bine pregătite au atras numeroși turiști.
Inaugurarea cabanei a avut loc duminică 30 august 1936, când dr. Hans Mar‑
kus, conducătorul secțiunii Sighișoara a ținut o cuvântare însuflețită. Președintele
societății SKV, dr. Friedrich Kepp a mulțumit secției Sighișoara pentru minunatul
cadou pe care l‑a oferit turiștilor, precum și tuturor concetățenilor, sași și români,
care au ajutat la construirea cabanei. Slujba religioasă a fost oficiată de preotul evan‑
ghelic Kaunert din Șeica Mică și de preotul Severianu din Sâmbăta de Sus. Un grup
de tineri din Sibiu au susținut un veritabil concert de cântece populare în fața caba‑
nei după care s‑a dansat pe muzica oferită de orchestra profesorilor din Șeica Mică.
În anii următori, cabana, deschisă zi și noapte, vara și iarna, a devenit locul pre‑
ferat pentru excursiile școlare, pentru diferite asociații turistice și a primit vizita a
numeroși turiști din străinătate.
În anul 1940, Valea Sâmbetei și cabana au fost declarate de guvern ”Stațiune Cli‑
materică și de Sporturi de Iarnă” și a fost dotată cu o sanie de salvare, o farmacie de
prim ajutor iar ghidul montan Filip Ruja a fost instruit pentru acordarea de prim aju‑
tor și transportul accidentaților.
Desființarea asociației
SKV și naționalizarea ca‑
banelor în anul 1945 a pus
capăt activității exemplare
și plină de succese a acestei
societăți și a secțiilor sale,
dar nu și pasiunii pentru
sporturile montane pe care
a sădit‑o în sufletul a mii
de oameni.
Cabana Sâmbăta după 80 de ani de la inaugurare
118 SKV – Anuar 2012–2013

SKV – Istorie
Casa de adăpost SKV Parâng

Ioan Dubek, Petroșani
Mi‑a ajuns în mână ”Cartea de Impresii” a cabanei Parâng sau, cum i se spunea în
acea vreme, a ”Casei de adăpost S.K.V Parâng”, din perioada 1 iulie 1928 – 16 septem‑
brie 1937. Sunt peste 100 de file din hârtie groasă, îngălbenită de trecerea timpului,
păstrând mirosul specific al vechilor tomuri. Mii de însemnări, de nume și semnă‑
turi în limbile română, germană, maghiară, franceză, italiană, engleză.... Desene ale
cabanei, peisaje realizate de pictori profesioniști sau schițe stângace făcute de copii,
caricaturi, versuri dar și competente studii privind potențialul turistic al Parângului.
Prima însemnare: ”1 iulie 1928. În amintirea excursiei făcute de un grup de ad‑
miratori ai naturei”. Printre semnături descifrăm două, pe care le vom întâlni de mul‑
te ori în paginile ”Cărții de impresii”: ing. Dimitriu și Ana Dimitriu. Tot din paginile
”cărții” aflăm că ing. Dimitriu era unul din membrii comitetului Secțiunii Petroșani
a SKV. Peste câteva zile, la 6 iulie 1928 ajungea aici un grup de profesori și studenți ai
Universității Masaryk din Brno. Mai apoi, în 4 iulie 1930 elevi și profesori de la liceul
”Frații Buzești” din Craiova și în 10 aprilie 1932, pe o vreme nefavorabilă, cu vânt și
ninsoare, un grup de cercetași ai cohortei ”Jiu” centuria a II‑a din Petroșani și fonda‑
torii clubului de turism ”Gențiana 1914” din Budapesta.
Atmosfera naște îndemnuri patetice, însoțite de desene sugestive, precum cel din
24 ianuarie 1931, semnat de Cernescu Nicolae, pictor: ”Prometeu a smuls Dumnezei‑
rii focul sfânt și l‑a adus inimilor spre fericirea voastră. Nu închideți flacăra sfântă în
cutii de chibrituri. Veniți în mijlocul naturii. Aici e viața, fericirea, arta !”
Și o caligrafie copilărească din 24 iunie 1933. ”Am venit la Parâng cu tăticul meu
și m‑am aflat bine, am fost la dansul sătenilor și a fost frumos. Eleva Bugnari Marioa‑
ra Cl. V Primară”.
Unele însemnări conțin date legate de efectuarea unor lucrări la cabană, marca‑
rea unor trasee turistice sau consemnează producerea unor accidente pe munte:
”Astăzi 14 august 1931 s‑au început lucrările de reparare la cabană: tencuielile in‑
terioare la camerele de la etaj, dușumelele de scânduri la camerele tencuite, sobe de
teracotă, repararea terasei și a soclului clădirei ing. Dimitriu”
”4 iulie 1935. Marcarea drumului Petroșani‑Poștă‑Pârâul Măleia până la izvoa‑
re‑Cărarea Slima‑Casa de Adăpost SKV. Roșu‑Albastru. ing. Dimitriu, Ana Dimitriu”.
”Parângul. 13 octombrie 1935. Ora 2. Astăzi s‑a accidentat Dl. Korodi Iuliu. Mar‑
tori D‑nii Dekany, Nandra si Kovacs”.
De remarcat însemnările ce conțin interesante informații privind organizațiile
turistice ale vremii, cum ar fi cea din 29 octombrie 1935 a membrilor EKE Secția
”Czaran Gyula” din Arad sau cea din iulie 1931 a ”atleților” societății sportive Poli‑
tehnica Timișoara. Pe la cabana SKV Parâng au trecut, în 19 martie 1933 membrii
”secției de turism alpin a Clubului Sportiv Lonea” în aprilie 1934 grupul TCR ”Frăția
Munteană” filiala din Cluj, iar în 6 iulie cabana a fost vizitată de membrii Societății
SKV – Jahrbuch 2012–2013 119
SKV – Istorie
Studenților în Geografie ”Soveja”. În ziua de 6 august 1932 este menționată vizita la

cabană a unui grup de ”zece membri ai Turing Clubului României TCR subsecția
”Retezatul” din Deva, care impresionați de confortul și ospitalitatea Casei de Adăpost
SKV de pe Parâng își propun să ”întemeieze” un astfel de adăpost sub muntele Rete‑
zatului, lucru de altfel realizat în anii 1935‑1936 prin construirea de către TCR secția
”Retezat” a cabanelor Baleia, Gura Zlatnei și Pietrile din Retezat.
Glumeții își au și ei locul lor în această cronică montană. ”Proces Verbal. Astăzi
anul unamienouăsutetreizecisitrei, luna iulie, 23, Duminică. Am venit cu Bill si Gill
si am plecat cu Diț și Biț. Semnături: ing. Dimitriu, Ana Dimitriu, Billy, Gill Gabur,
Biti Bălănescu, Marieta Stătescu, Maria Tănase, Diț Podgoreanu”. ”Cercetat flora
Vârfului Parângu, Cârja și Mândra, trecând spre Coasta Rus, spre Slivei. 14 august
1931. Colonel G. Grințescu, farmacist șef al Armatei. Botanist”. Un șugubăț adaugă
imediat: ”Cred că ați găsit totul în ordine D‑le Colonel”. O insemnare interesantă
care ar putea fi totuși o glumă: ”După...(ilizibil)... prin munții României. Am fost foar‑
te mulțumiți de ospitalitatea D‑lui Pingert. Johnny Weissmuller”. În Petroșani mai
există martori care afirmă că l‑au văzut în acea perioadă pe fostul campion olimpic și
devenit celebru prin interpretarea rolului Tarzan plimbându‑se cu o frumoasă feme‑
ie pe ”Corso”. Oare chiar să fi fost Tarzan la cabana Parâng?
În multe din însemnările din „Cartea de Impresii” este apreciată corectitudinea
și ospitalitatea cabanierului CHRISTIAN PINGERT (1892‑1940) posesor al unei ar‑
monici și iscusit regizor al neuitatelor seri vesele la cabană.
Deosebit de interesante și surprinzător de actuale sunt însemnările prof. univ. dr.
Dan Rădulescu. Acesta, împreună cu prof. Alfred Klein a efectuat, în anii 1935‑1936
marcarea unor importante trasee turistice în munții Parângului. Din data de 31 au‑
gust 1935 ne‑au rămas aceste rânduri: ”Petroșanii sunt incontestabil cel mai de sea‑
mă <nod turistic> al întregii noastre regiuni de munte: Mândra, Parângul, de‑o parte,
în nemijlocită vecinătate; Retezatul, la mai puțin de o zi de drum; munții Vulcanului,
idem, Șurianul, Cindrelul, Coama Ștefleștilor până la Olt...Ce nod turistic, ce oraș din
Țara Românească se află într‑o situație atât de fericită sau, măcar, numai de departe
comparabilă? A socoti deci Petroșanii ca cel mai însemnat centru turistic al țării, din
punct de vedere geografic, este o constatare cu caracter de evidență”. Insemnările
profesorului Rădulescu mai conțin, pe larg ”principiile directoare” pentru realizarea
marcării drumurilor turistice și a caselor de adăpost.
Cabana SKV Parâng era amplasată într‑o frumoasă poiană, pe muntele Parâng,
de unde privirea îmbrățișează vârfurile Cârja, Mândra (căreia geografii i‑au zis ”Pa‑
rângul Mare”), culmea Parângului, Munții Vâlcanului, ai Retezatului și Tulișei,
Munții Șureanului și depresiunea Petroșaniului. Parafrazându‑l pe prof. Rădulescu
te întrebi: Ce cabană din Țara Românească se afla într‑o situație atât de fericită sau
numai de departe comparabilă?
Cabana SKV Parâng a ars în anul 1945. Cartea de impresii a fost salvată dintre
ruinele fumegânde, fiind păstrată într‑o cutie metalică. Mi‑a fost pusă la dispoziție
cu amabilitate și bunăvoință de dl. Cornel Morariu, o veritabilă personalitate a turis‑
mului montan din Valea Jiului, presedintele Montan Clubului ”Floarea Reginei” din
Petroșani. Pe același amplasament a fost construită apoi o altă cabană, care, și aceas‑
ta, a fost distrusă de un incendiu în anul 1965.
De atunci poiana a rămas pustie, peste ruine crescând iarbă și bălării…
120 SKV – Anuar 2012–2013
SKV – Istorie
Fie ca acest ”Jurnal”, potențialul turistic al zonei și interesul local pentru turism
montan să conducă la refacerea din cenușa atâtor incendii a Secțiunii Valea Jiului a
SKV.
Pe scurt:
Secțiunea SKV Valea Jiului / Schieltal a fost a treia
secțiune ca mărime, după Sibiu și Brașov.
A fost înființată în 1885 și a avut sediul în Petroșani
În 1927 Secțiunea înregistra un maxim de 496 membri.
Inițial Secțiunii i‑au revenit Munții Parâng la care
mai târziu s‑au adăugat și Munții Retezat.
În 1892 Secțiunea construiește prima cabană în
Parâng, la Gura Plaiului, 1680 m, arsă în 1926.
În 1913 construiește a doua cabană în Parâng, arsă în 1918.
În 1922 prima cabană este refăcută. Este distrusă de un incendiu în 1945.
Locul ei este luat de o altă cabană, construită de
stat, care a ars la rândul ei în 1965.
Secțiunea a construit în zona Cârja un refugiu
de piatră la 2300 m – Rudolfshütte.
A înființat și marcat poteci în Parâng – Retezat și a
amenajat scări și podețe în peștera Cetatea Bolii.
În 1924 ia ființă în Valea Jiului a doua Secțiune
SKV, la Lupeni care ajunge la 127 membri.
În 1938 Secțiunea Lupeni este inclusă în Secțiunea
Valea Jiului cu sediul la Petroșani.
În 1945 SKV este dizolvată și toate bunurile sale naționalizate.
SKV – Jahrbuch 2012–2013 121

SKV – Istorie
Secțiunea Bistrița a SKV

Florica Dura – Bistrița Năsăud
La scurt timp după constituirea SKV la Sibiu în 1880, apare și Secțiunea
bistrițeană a Asociației, în anul 1881, sub conducerea avocatului Theodor Filkeni, fiul
unor respectați meșteșugari din Bistrița. La Năsăud și Rodna se grupează alți iubi‑
tori ai muntelui, la inițiativa farmacistului Publius Alexi. În 1883 cele trei nuclee se
unifică formând Secțiunea Bistrița‑Năsăud‑Rodna a SKV. Asociația astfel constituită
promova ascensiunile în munții Rodnei, Bârgăului și Călimani, prin marcarea trase‑
elor montane, amenajarea de adăposturi și promovarea excursiilor atât în ținut cât și
în alte locuri.
Primul adăpost inaugurat la 6 august 1882 pe Curățel, la 1720 metri a fost distrus
de furtună în 1884. Refăcut în 1885 a fost din nou distrus de un trăznet în 1890.
În 1886 este construit un alt adăpost lângă vârful Saca, la 1704 metri, care vanda‑
lizat în repetate rânduri sfârșește ca adăpost pentru oile ciobanilor din zonă.
La 9 septembrie 1888 Secțiunea Bistrița inaugurează o cabană cu 60 de locuri
lângă vârful Heniu, cabană care va fi distrusă de un incendiu la scurt timp, în 1892.
În 1894 membrii SKV din secțiune amplasează pe ”Burg” un punct de observație.
Dacă în 1888 secțiunea avea un număr de 177 de membri, experiențele nega‑
tive legate de soarta cabanelor a condus la scăderea interesului, așa încât în 1903
secțiunea număra doar 73 de persoane.
Cu o nouă conducere, secțiunea își
ia din nou avânt și reface cabana de pe
Curățel în 1908, cabană care va fi reno‑
vată și extinsă în 1922. Numărul mem‑
brilor crește odată cu interesul tinerilor
pentru excursii și schi. Așa se face că
în 1927 este cumpărat un teren la poa‑
lele munților Călimani, la o altitudine
de 900 metri, unde este construită și
inaugurată la 30 iulie 1929 frumoasa
cabană Colibița, pe frontispiciul căre‑
ia stătea scris cu litere uriașe S.K.V. Ca Cabana Colibița, 1929
toate celelalte cabane ale SKV și caba‑
na Colibița a fost naționalizată în 1945
odată cu dizolvarea Asociației.
122 SKV – Anuar 2012–2013

SKV – Istorie
Dezvoltarea turismului în Munții Făgăraș

prin sistemul de cabane SKV
Arhitect dipl. ing. Ernst Connert, Sibiu
Preluat din Anuarul SKV 1931. Text prescurtat.
Traducere din limba germană Erwin Barabas.
Generalități
Munții Făgăraș oferă priveliști minunate și sunt un monument al naturii de prim
rang. Ne va da dreptate oricine care, într‑o zi clară, cu vizibilitate bună, a văzut lanțul
muntos al masivului dinspre valea Oltului sau de pe înălțimile Hârtibaciului, de din‑
colo de Olt și a lăsat ca impresia să‑și facă efectul.
Efectul acesta copleșitor e datorat în primul rând desfășurării în lungime a ma‑
sivului muntos înlănțuit. Distanța aeriană între Turnu Roșu– Zărnești este de 85 km
iar lungimea desfășurată a crestei de la Valea Oltului până la șaua vestică spre Piatra
Craiului este de cca. 90 km din care lungimea centrală a crestei, cu înălțimi de peste
2000 m, de la vest de Suru și până la est de Ludișoru are cca. 60 km.
La desfășurata întinsă în lungime, se adaugă, prin pantele abrupte ale versanților
nordici, ca dublu efect, o înălțime impozantă deasupra câmpiei Oltului. Fără dealuri
premergătoare, grandiosul lanț muntos, cu numeroasele lui vârfuri, se ridică cu peste
2000 m deasupra văii Oltului. În spatele și deasupra crestelor laterale, scurte și împă‑
durite, se remarcă profilându‑se deja din câmpie către cer, siluetele dințate ale prin‑
cipalelor vârfuri – o imagine de neuitat. Creasta principală trece de la vest spre est,
dominând în directie și înălțime. De la ea pornesc crestele laterale și între ele văile,
fără devieri unghiulare, spre nord, către câmpia Oltului. Se impune o comparație cu
sistemul de contraforturi a unei catedrale enorme. La nord de creasta principală, pe
derivațiile sud‑nord ale crestelor laterale, găsim vârfuri asemănătoare și totuși altfel
formate, de unde avem cele mai frumoase priveliști asupra lanțului principal (Picio‑
rul Negoiului cu vârful Ciobanului, Piscul Laiții, Butean cu vârful Gutt, Tărâța, Gâr‑
doman, Cațavei etc.). Văile caracteristice, în terase și tăiate de cascade, urmează una
alteia. Există astfel o impresionantă multitudine, în cadrul unei legități stricte care
produce un efect estetic maxim.
Această lume minunată a munților dispune în mică măsură de cabane. Așteaptă
încă să fie amenajate turistic capetele lanțului îndreptate spre cele două porți – Sibiu
si Brașov: de la Sibiu până la cabana Bârcaciu cu vârfurile Trandafir, Fedeleș, lacul
Avrig, Ciortea, de la partea grandioasă a Pietrei Craiului până la Urlea și mai ales par‑
tea centrală a lanțului între Bâlea și valea Sâmbătei, cu lacurile Podragu și cu o serie a
celor mai frumoase piscuri principale…
Urmărim doar dezvoltare turistică – nu mai mult! Vrem să ocrotim cu drag
și să stânjenim cât mai puțin ceea ce ne oferă natura: izolare plăcută de restul lumii,
SKV – Jahrbuch 2012–2013 123
SKV – Istorie
liniște sublimă, ansamblul frumos și interesant al florei și faunei montane. Avem în

vedere un număr limitat de cabane de altitudine, amplasate lateral de-a lungul cres‑
tei principale, aflate la o zi bună de mers una de alta. Cabanele care formează acest
lanț vor fi așezate sub nivelul crestei iar pe creasta principală vor fi puncte de sprijin
pentru turismul pe creastă. Fiecare din aceste adăposturi de altitudine din piatra vor
fi supravegheate, curățate și aprovizionate cu lemne etc. de la cabana cea mai apropi‑
ată. Asta‑i tot ceea ce trebuie!
Pornind de la amplasamentul pe care il au cabanele deja existente și condiția
ca distanța dintre cabanele principale să fie de minim 8 și maxim 12 ore de mers și
ținând cont de lacurile de munte – a căror bazine se pretează mai bine decât pantele
înclinate sau coame pentru amplasarea adăposturilor de altitudine din piatră, sche‑
ma pentru ocuparea completă, sistematică a lanțului, este deja dată.
Este necesar ca toate secțiunile locale ale SKV să se împlice împreună la această
muncă de dezvoltare!
Orașele de pornire, Sibiu și Brașov, interesate în dezvoltarea turismului
internațional, ca și forurile centrale de la București, ar trebui să sprijine acest proiect
de interes public ale Asociației Carpatine. Este necesar să reunim un cerc de cunos‑
cători cu experiența munților și ai problemelor noastre pentru a duce la bun sfârșit
munca de dezvoltare!
Problemele economice grele, apăsătoare, ale timpurilor noastre nu trebuie să su‑
foce inițiativele. Tocmai vremurile grele cer forță și rezistență mărită, fac ca relaxa‑
rea sufletească prilejuită de drumețiile pe munte să fie o necesitate, ca antidot împo‑
triva egoismului generalizat, împotriva desnădejdii și lipsei de energie. Să analizăm
posibilitățile, să cuprindem toate grupurile locale și în felul acesta pe toți membrii
asociației SKV, în slujba unui ideal și țel măreț! Să începem cea de a doua jumătate
de secol de existență a SKV cu un proiect grandios. Tineretul poporului nostru ne va
mulțumi.
Considerații turistice: O dezvoltare prea mare ar fi mai rea

decât prea puținul existent azi.
Nu vrem să ducem în munți scandal de cârciumă și pretenții hoteliere. De la în‑
ceput vrem să punem accentul pe păstrarea liniștii și ordinii în cabane și vrem să
excludem din comunitatea Asociației Carpatine pe cei care tulbură atmosfera. Cu
cât mai mult pătrunde prietenul naturii, plecând din zgomotul orașului, în sânul na‑
turii neatinse, cu atât mai sensibil va deveni, în mod natural, împotriva zgomotului
evitabil. Scandalul prostesc alungă caprele negre și vulturii, deranjează în mod pri‑
mitiv și agresiv echilibrul și spiritul naturii. Dacă în oraș, într‑un local, un grup de
zgomotoși ne calcă pe nervi, putem să ne salvăm schimbând localul. La o cabană asta
este imposibil. De aceea, aici, bunul simț turistic este o obligație. Să ne bucurăm dacă
drumurile pietroase, urcușurile în pantă, priciurile tari, gospodăria simplă, ordinea
de cabană strictă, țin la distanță fâțele, mofturoșii, mâncăi și scandalagii. Numai por‑
nind de la premiza că toți membrii Asociației Carpatine sunt gata să alcătuiască un
front comun, se poate vorbi despre dezvoltarea turistică a munților, prin dotarea cu
cabane montane.
… Amintim pentru început care sunt cerințele impuse, în general, pentru stabili‑
rea unei bune locații pentru o cabană.
124 SKV – Anuar 2012–2013
SKV – Istorie
Întâi pentru cabanele de altitudine, păzite și deservite permanent: Fiecare

asemenea cabană trebuie să fie ușor de atins de la o stație de pornire – într‑o jumăta‑
te de zi – adică trei până la cinci ore de mers. Acest lucru este important pentru înce‑
perea unui tur, într‑o după masă înainte de week‑end sau în zile de sărbătoare. Este
necesar un drum pentru animalele de povară care vor asigura aprovizonarea și alte
transporturi. La fiecare cabană trebuie să se poată ajunge ușor, pe poteca de creastă,
într‑o zi, pornind de la cabane învecinate, așa încât în două‑trei zile să se poată par‑
curge două etape. Este de dorit ca aceste cabane să fie plasate cât se poate mai sus și
să dispună de lemn de foc și un izvor, eventual un curs de apă, în apropiere. Pentru
localizarea exactă pe teren, mai trebuie să se țină cont de siguranța în fața pericolului
de avalanșe iar cabana să fie ferită de vânt și însorită. Dorința de a avea o panora‑
mă frumoasă din fața cabanei trebuie luată în considerare numai după satisfacerea
cerițelor enumerate anterior. Lemnul de foc și protecția împotriva vântului sunt mai
importante. La nevoie, locul pentru panoramă poate fi găsit în apropierea cabanei,
unde să fie amenajat cu mese și bănci.
Vine acum rândul de a ne gândi asupra locurilor în care să fie situate punctele
de sprijin pentru tururi pe creastă și ascensiuni pe vârfuri. Considerăm necesar ca
acestea să fie atașate câte unei cabane de altitudine păzite și deservite, aflată la cca. 3
ore de urcare, respectiv 2 ore de coborâre, care să asigure supravegherea, curățenia
și aprovizionarea cu lemne. Luând în considerare o distanță de zece până la doispre‑
zece ore de mers între cabanele principale (pe traiectoria refugiilor aferente de pe
creastă), rezultă că între acestea va fi o distanță de cinci până la șase ore de mers pe
creastă, pe coama principală. Acest sistem este favorabil și pentru tururi mai lungi
pe creastă, cu mai multe etape. Pe vreme bună, turiștii antrenați pot ajunge într‑o zi
la al doilea pounct de sprijin apropiat. În schimb, turiștii mai puțin antrenați, turiștii
surprinși de vreme proastă sau cei care dispun de suficient timp, pot poposi la caba‑
nele de altitudine intermediare. Siguranța drumeției pe munte este mult mărită prin
acest sistem de cabane și puncte de sprijin, iar creasta principală este suficient pregă‑
tită pentru toate eventualitățile.
Cum va fi realizat sistemul de cabane? Cum va fi adaptat la particularitățile tere‑
nului și la structura munților? Din punct de vedere practic, căldările glaciare ale mi‑
cilor lacuri de altitudine de sub creasta principală, ferite de vânt și dispunând de apă,
sunt locuri potrivite pentru cabanele de vârf și refugiile pentru drumeția pe creastă.
Dacă va fi posibilă respectarea aproximativă a schemei făcută pentru durata în ore a
traseelor și utilizarea căldărilor glaciare cu lacurile existente, atunci se pare că totul
a fost gândit bine.
La aceste considerente generale mai trebuie adăugat câte ceva despre amenaja‑
rea potecilor dintre cabane și popasuri. Considerăm, în condițiile date, că orice ame‑
najare de drum costisitoare, în afara regiunii împădurite, poate fi evitată. Pentru a
asigura o bună orientare trebuie ca pe traseu să existe suficiente marcaje. Locurile
dificile sau periculoase, care pot fi evitate numai printr‑un ocol considerabil, trebuie
asigurate. Acestea sunt rare. Pe lângă pantele abrupte ale stâncilor, se găsesc aproape
totdeauna și locuri de trecere.
Pornind de la pasul Turnu Roșu spre est până la prima cabană existentă pe
Bărcaciu, spațiul neocupat este încă atât de mare, încât o cabană principală deser‑
vită permanent ar mai putea fi amplasată în zona Suru. Aici, în porțiunea de vest
SKV – Jahrbuch 2012–2013 125
SKV – Istorie
a lanțului muntos, locul cabanei trebuie astfel ales, încât această primă cabană, din
vest, să fie în același timp și de ascensiune și de bază pe creastă. Față de locul de am‑
plasare luat în considerare mai demult, pe Comanda sub Gorgan, această condiție
ne conduce mai spre vest, așa încât noua cabană să se afle la capătul lanțului muntos
și mai sus, mai aproape de creasta principală, ca punct de pornire sau sosire pentru
drumeția pe creastă, de unde pornește o rețea de poteci în evantai. Locul pe Coman‑
da ar fi fost și prea aproape de cabana Bărcaciu existentă. Considerăm a fi cel mai
potrivit versantul Moașa, deasupra Frunții Moașei, la marginea pădurii, cu apă, la o
altitudine de 1650 m. Cu atât mai mult cu cât ceva mai la vest, sub Tatar și Fedeleș, li‑
mita pădurii este mai joasă. În felul acesta vârful Suru este inclus în drumul pe creas‑
tă de la vest spre est.
Mai spre est urmează etapele Bărcaciu, Negoi și Bâlea, dotate deja cu cabane și
mult frecventate.
Cele mai potrivite puncte de sprijin de pe creastă vor fi la lacul Avrig, lacul
Călțun și lacul Bâlea. La Bâlea, pe lac, există deja din 1905 singurul punct de sprijin
de creastă, pe tot lanțul muntos.
Mai spre est urmează partea centrală și cea mai frumoasă a lanțului muntos. În‑
tre Bâlea și noua cabană a Sighișoarei din valea Sâmbătei este necesară și suficientă
o nouă cabană păzită și deservită. Cel mai potrivit loc ni se pare valea Ucea Mare.
Aici pădurea ajunge până mai sus iar noua cabana ar putea fi, ca și cabana Suru, la
altitudinea de cca. 1650 metri. Vara, părâul poate oferi și bune condiții pentru baie.
Pe lângă poteca de pe vale de‑a lungul pârâului Ucea Mare, vor putea fi amenajate
poteci de acces spre creasta principală pe cei doi versanți frumoși ai Tărâței și ai Gâr‑
domanului. Să denumim această cabană de viitor, cabana Mediașului! Cu punctul de
sprijin aferent lângă lacul Podragu.
Următoarea cabană spre est, este noua cabană a Sighișoarei, pe valea Sâmbătei.
Punctul de sprijin de pe creastă aferent ar fi la unul din cele două lacuri mici de sub
frumosul pisc Gălășescul, mai spre nord, în circul glaciar Viștișoara sau mai la sud în
valea Rea superioară.
Mai spre est urmează cabana Urlea existentă, a grupului local Făgăraș, pe colțul
Brezei. Punctul de sprijin aferent acestei cabane va fi naturalmente la lacul Urlea.
Mai spre est, ar mai fi necesară o cabană păzită și deservită – noua caba‑
nă a Făgărașului. O vedem, frumos și bine amplasată, pe muntele Belia Mare – o
ramificație nordică cu vedere bună, dedesubtul coamei de nord, de la Scoarță (tri‑
gonometru 1916), cam la 1650 metri altitudine, cu lemne și apă. Punctul de sprijin
aferent – pe lacul mic la sud de muntele Belia Mare.
Urmează, în sfârșit, cabanele de creastă necesare la est, sub peretele vestic gran‑
dios a Pietrei Craiului, pe versantul de est al muntelui Tamașu Mare, la cca. 1450
metri altitudine, pe marginea pădurii și cu apă. Ca și cabana Suru, va fi o cabană
de ascensiune păzită și deservită și în același timp punct de sprijin pentru creastă.
Această cabană ar acoperi și partea de vest a Pietrei Craiului și ar putea servi ca bază
de pornire spre munții Iezerului, spre Păpușa…
În continuare studiul prezintă:

cele mai importante poteci de ascensiune de la locurile de
staționare ale mașinilor până la cabanele principale;
126 SKV – Anuar 2012–2013
SKV – Istorie
distanțele dintre cabanele principale, dealungul

punctelor de sprijin principale de pe creastă;
distanța de la punctele de sprijin până la cabanele
gospodărite aferente – totul în ore de mers medii.
Aspecte constructive
La construirea cabanei Bâlea am învățat ce cantitate mare de lemn înghite o ase‑
menea construcție din bârne, câți bani costă tăierea, transportul, cioplitul și prelu‑
crarea atâtor bușteni și cât de greoi e controlul lucrărilor. Având această experiență
ne‑am îndreptat atenția spre un mod de construcție mai ieftin și mai potrivit – sis‑
temul de construcție cu schelet din lemn. Acest mod se folosește și în America, la
casele din lemn. În anii de după război, care au impus economie, construcția cu sche‑
let din lemn s‑a extins mult și în Germania și a fost tipizată conform deschiderilor,
înălțimilor și în conformitate cu caracteristicile de rezistență ale lemnului.
Economia de material și mai ales de costuri la forța de muncă este considerabilă
în comparație cu casa din bârne tradițională. Acest mod de construcție e aplicabil
începând de la barăci simplu învelite până la construcția solidă și călduroasă, izolată
în mod corespunzător în exterior și interior. Pentru scopurile noastre este potrivit
un schelet din lemn învelit grosier în exterior și interior. Învelitoarea din exterior va
fi din carton asfaltat de acoperiș, bătut în cuie (pentru protecție de vânt) și peste asta
șindrilă împotriva ploii puternice. Învelitoarea interioară va fi tencuială în dormitoa‑
re și în bucătărie, respectiv lambriuri – cu bănci și mese fixe, în sala de mese.
Cel mai mare avantaj al acestui sistem de construcție este este că aceste cabane
pot fi pregătite constructiv în serie, sub control de specialitate, inclusiv ușile și gea‑
murile. După terminarea fundației din piatră spartă, urmează transportul. Până la
locul final accesibil pentru mașini, transportul se va face cu camioane, iar de aici cu
animale de povară și cu oameni, unde pot contribui și grupurile de voluntari. În câte‑
va zile cabana nouă poate fi gata și acoperită. Pe lângă doi dulgheri, mai este necesar
personal ajutător, deoarece totul se bate în cuie, nimic nu se fixează cu cepuri și pene
din lemn (fiindcă aceste legături scumpe din lemn putrezesc mai repede decât părțile
de lemn fixate cu cuie).
O cabană, formata dintr‑un singur corp de clădire, construită în două etape,
îndeplinește toate condițiile impuse unei cabane de ascensiune.
Prima etapă de construcție va fi realizată de Asociația Principală sub conducerea
unui comitet de construcție. Planul clădirii este următorul: secțiunea de mijloc, de la
nord spre sud cuprinde holul central (care în prima etapă a construcției va fi totodată
și bucătărie), sala de mese și terasa. În fiecare din cele două părți laterale, spre vest și
est, vor fi cu totul patru dormitoare. Unul dintre dormitoare, cel din colțul nord‑vest,
este locuința paznicului, în prima etapă de construcție. Peste această formă de bază
dreptunghiulară va fi amplasat un acoperiș tip șea, cu frontoanele spre vest și est…
A doua etapă de construcție. După amortizarea costurilor primei etape de
construcție prin taxele de cazare de la toate cabane deja existente, secțiunile locale
primesc spre exploatare cabanele în regie proprie și în caz de nevoie le pot extinde
mai departe: într‑o aripă nouă pe partea nordică, de sosire, bucătărie, camera cabani‑
erului, încăpere pentru ghid și cărăuși iar sub acoperișul principal un dormitor mare,
comun.
SKV – Jahrbuch 2012–2013 127
SKV – Istorie
Construcția pereților din piatră spartă, pentru o cabană de altitudine situată la

marginea zonei împădurite ar fi mai scumpă, neplăcut de rece și umedă pentru locuit.
Dacă vrem ca o parte a cabanei să funcționeze ca și cabană pentru iarnă, solidă și si‑
gură la incendii, atunci aripa clădirii care cuprinde bucătăria și locuința cabanierului
este cea mai potrivită.
Pentru punctele de sprijin de altitudine de pe lângă lacuri, se recomandă în mod
firesc, numai construcția din piatră spartă. Clădirea va avea o antecameră mică cu
prici dublu, sobă din cărămidă, masă și bănci și o încăpere principală mai mare ame‑
najată în același mod. Ambele încăperi vor avea împreună de două ori câte 14 priciuri
etajate, în total deci 28 de locuri de dormit. Ca mod de construcție: fundația și pereții
din piatră spartă, în exterior rosturi umplute cu mortar cu ciment, în interior până
la înălțimea capului învelite cu lemn (în plus se montează o poliță pentru obiecte și
agățătoare cuier împrejur, repartizate conform locurilor de odihnă). Dușumeaua va fi
din grinzi de lemn, tavanul din beton armat cu acoperiș plat din tablă. Ușa exterioară
și geamurile vor fi cu rame de fier puternice…
Aspecte economice
Conform propunerilor noastre de dezvoltare, de-a lungul întregului lanț al
munților Făgărașului, pe lângă și între cele cinci cabane existente în momentul de
față (Bârcaciu, Negoi, Bâlea Cascada, Sămbăta și Urlea) ar mai fi necesare patru caba‑
ne de ascensiune noi (ale Sibiului, Mediașului, Făgărașului și Brașovului). Și pe lângă
singura cabană de piatră existentă la lacul Bâlea, încă șase asemănătoare (lacul Avrig,
lacul Călțun, lacul Podragu, lacul Gălășescul, lacul Urlea și lacul Belia Mare)…
Cota de amortizare ar fi formată din suma taxelor de cazare a tuturor cabanelor
S.K.V. din munții Făgăraș.
Suntem de părere că pe durata amortizării costurilor de construcție ar trebui
anulate toate reducerile și scutirile la costurile de cazare de 40 lei pentru membri și
de 80 lei pentru nemembri.
Am luat în calcul o medie de 1000 de cazări pe an pentru o cabană gospodărită și
în medie 500 de cazări pe an pentru un popas. Acestea sunt cifre realiste. Așa încât
realizarea întregului lanț ar însemna un impuls turistic extraordinar…
Ținem cont că cele două orașe – Sibiu și Brașov și forurile corespunzătoare cen‑
trale de la București vor sprijini fără ezitare această acțiune importantă de dezvoltare
a SKV…
Tocmai fiindcă în ziua de azi trebuie să luptăm din greu pentru întreținerea
noastră, avem nevoie de forță, de rezistență și elan sufletesc, pentru a face față! Pen‑
tru a primi și a păstra elanul sufletesc, rezistența fizică și intelectuală, munții noștri
frumoși sunt cel mai bun remediu. Haideți să ne înhămăm la acest proiect cu viziune,
sistematic și cu forțe unite!
128 SKV – Anuar 2012–2013

SKV – Istorie
La anul inaugurării Azi
Cabana Sâmbăta – 1936 A fost vândută de către stat unei firme private
Cabana Bolboci – 1922 A fost vândută de către stat unei firme private
Cabana Prejba – 1925 A fost vândută de către stat unei firme private
Cabana Bărcaciu – 1922 A fost vândută de către stat unei firme private
SKV – Jahrbuch 2012–2013 129

SKV – Istorie
La anul inaugurării Azi
Cabana SKV Păltiniș – 1944 Ajunsa acum în proprietatea unei firme private
Singura cabană care a revenit SKV după

naționalizare. A fost complet renovată
Cabana SKV Postăvaru – 1936 de către SKV în stil tradițional
Cabana SKV Surianu – 1934 Aparține acum Ministerului Apărării
Cabana SKV Curmătura – 1937 Ajunsa acum în proprietatea unei firme private
130 SKV – Anuar 2012–2013

Recomandări
O zi de drumeție =
o săptămână de sănătate
Acesta este sloganul adoptat de către SKV și are la bază studiul primit de la cole‑
gii noștri de la Federation Francaise de la Randonnee Pedestre / Federația Franceză
pentru Drumeție.
Definirea activității fizice

Activitatea fizică grupează atât exercițiile practicate în cadrul vieții cotidiene
(sarcini casnice, mersul la servici sau in oraș…) cât și activitățile sportive de recreere
sau competiție. Intensitatea activității (redusă, moderată sau susținută) conduce la un
consum de energie proporțional. Pentru a avea un rol fiziologic, trebuie practicată un
anumit timp minimal zilnic, posibil în etape, dar nu mai mici de 10 minute fiecare.
Cea mai simplă metodă de a măsura intensitatea efortului fizic la o persoană
care practică drumeția este frecvența cardiacă calculată după formula următoare:
220 – vârsta persoanei. La 60 – 65% din această valoare vorbim de activități modera‑
te. La peste 75% avem o intensitate ridicată. Această formulă nu este valabilă în cazul
persoanelor aflate sub tratament cu betablocante sau produse similare.
Beneficiile pentru sănătate aduse de o activitate fizică moderată:

stare de bine, îmbunătățirea calității vieții și sănătate mintală
În timp ce sportul de competiție agravează stressul și anxietatea, activitatea fizi‑
că moderată, precum drumeția, întărește sau redă încrederea în sine și permite o mai
bună integrare în viața socială.
Funcția musculară – o condiție musculară bună se păstrează prin exerciții de
anduranță cum ar fi drumeția însoțită de exerciții de gimnastică de 20 de minnute
care antrenează toate grupele musculare (brațe, picioare), de două ori pe săptămână.
Scheletul și articulațiile – contracțiile musculare produse în timpul exercițiilor
fizice stiumulează formarea țesutului osos. Asta face ca activitatea fizică să fie foarte
necesară tinerilor aflați în procesul de creștere. În cazul celor mai puțini tineri, acti‑
vitatea fizică diminuează pierderile osoase. Mobilizând articulațiile, activitatea fizică
conservă suplețea ligamentelor și tendoanelor, diminuând riscul de rupturi. Activita‑
tea fizică moderată nu declanșază artroza așa cum se întâmplă în cazul activităților
intense și în special a loviturilor, în schimb diminuează durerile și menține forța
musculară atunci când artroza s‑a instalat.
Sistemul imunitar – în mod paradoxal, o practică moderată, cum e cazul
drumeției, întărește sistemul imunitar în timp ce o practică intensă o diminuează. În
cazul persoanelor în vârstă activitatea moderată frânează declinul.
Creierul – printr‑o mai bună oxigenare, activitatea fizică contribuie la o bună
funcționare a creierului: recuperarea după leziuni, lupta contra maladiilor degenera‑
tive.
SKV – Jahrbuch 2012–2013 131
Recomandări
Boli cardio‑vasculare – protejând sistemul vascular, activitatea fizică moderată,

regulată și progresivă previne și participă la tratamentul maladiilor cardio‑vasculare:
diminuează cu 60% riscul de îmbolnăvire cu diabet de tip 2
reduce nivelul angoasei și depresiilor
reduce nivelul trigliceridelor, al colesterolului
rău și crește nivelul coleserolului bun
reduce sensibil hipertensiunea arterială
reduce cu 25‑35% riscul de mortalitate în cazul bolilor coronariene declarate
Boli respiratorii – practicată judicios, drumeția este un atu major în tratamen‑
tul bronșitelor cronice și astmului
Obezitatea – drumeția nu te ajută să slăbești spectaculos dar locul grăsimii va fi
luat de mușchi. Efectul va fi amplificat dacă se asociază un regim alimentar adecvat.
Persoanele supraponderale active prezintă mult mai puține riscuri decât sedentarii
cu o corpolență normală.
Cancerul – activitatea fizică reduce sensibil riscul cancerului de sân și colon.
Dezvoltarea copiilor și adolescenților – 25% din masa osoasă se formează în
timpul pubertății iar nivelul maxim este atins între 20 și 30 de ani. De aici și nevo‑
ia imperioasă de activitate fizică susținută în perioada respectivă. În plus, ea canali‑
zează agresivitatea naturală a vârstei, favorizează capacitatea de atenție, încrederea
în sine și integrarea socială. Pe de altă parte, practicarea sportului în tinerețe crește
șansele ca adultul să continue să fie activ odată cu înaintarea în vârstă.
Sănătatea mintală – în vreme ce sportul de performanță este un factor agravant
al stressului și anxietății, activitatea fizică prin drumeție diminuează acești doi para‑
metrii și întăresc încrederea în sine. Drumeția practicată în cadrul unui club permite
persoanelor însingurate să stabilească legături sociale.
Cazul persoanelor în vârstă – exercițiile fizice împiedică sau diminuează sen‑
sibil pierderea de masă musculară. Persoanele în vârstă își păstrează astfel mobili‑
tatea, autonomia și calitatea vieții. Exercițiile de anduranță și cele musculare întâr‑
zie apariția artrozei și îmbunătățesc calitatea țesutului osos (riscul fracturilor de col
femural scad cu cca. 20‑40%) și mențin un nivel bun al echilibrului, limitând riscul
căderilor și al rănilor.
Mortalitatea – practicarea drumeției ca activitatea fizică moderată diminuează
riscul de deces în raport cu persoanele sedentare de aceeași vârstă. Riscul scade cu
cca. 30% dacă drumeția este practicată în ritm moderat minim 3 ore cel puțin o dată
pe săptămână sau în ritm susținut de trei ori pe săptămână câte 20 de minute.
Recomandări OMS 2007

Copii și adolescenți – cel puțin o oră pe zi de activitate moderată spre intens sub
formă de sport și jocuri, de preferat combinat, începând de la o vârsta fragedă.
Adulți între 18 și 65 ani – activitate fizică în aer liber, cu un aport mare de oxi‑
gen, cel puțin:
30 de minute, cu intensitate moderată, de 5 ori pe săptămână sau
20 de minunte, cu intensitate ridicată, de 3 ori pe săptămână
Activitățile mai îndelungate induc un beneficiu suplimentar. În plus exerciții
pentru brațe și coapse: câte 10 mișcări repetate de 10 ori, cel puțin de două ori câte 20
de minute săptămânal.
132 SKV – Anuar 2012–2013
Recomandări
Adulți peste 65 de ani – aceleași activități ca până la 65 de ani la care se adaugă

exerciții pentru întărirea principalelor grupe de mușchi de două ori pe săptămână și
exerciții de echilibru și de suplețe pentru diminuarea riscului rănirilor prin cădere.
Persoane atinse de o boală cronică – în principiu aceleași activități de
anduranță ca și pentru adultul sănătos până la atingerea nivelului de intensitate mo‑
derată, 30 de minute pe zi de 5 ori pe săptămână. Obligatoriu programul va fi perso‑
nalizat cu consultarea medicului curant.
Informații preluate din studiul

realizat de Dr. Pierre Josue, medic
federal în cadrul FFRP
SKV – Jahrbuch 2012–2013 133

Recomandări
Recomandări pentru organizarea excursiilor,

taberelor și a expediţiilor montane
Prof. Dorin Nan
În calitate de profesor și/sau diriginte, dacă vă propuneţi să organizaţi o excursie,
o tabără sau o expediţie montană pentru elevii dumneavoastră, vă recomand să aveţi
în vedere următoarele aspecte:
iniţiativa trebuie dublată de responsabilitatea pe care trebuie să v‑o asumaţi și
care nu trebuie să o transferaţi altcuiva. Aceasta nu înseamnă să nu vă atrageţi
colaboratori care să vă sprijine în organizarea și desfășurarea acţiunii propuse.
pe lângă iniţiativă și asumarea responsabilităţi trebuie să manifestaţi hotărâre
în tot ceace faceţi pentru pregătirea și organizarea acţiunii. Nu trebuie lasa‑
te lucrurile la voia întâmplării. Vă recomand să porniţi pe trasee turistice cu
elevii dvs numai după ce le‑aţi parcurs în prelabil și aveţi cunoștinţă despre
starea actualizată a traseului respectiv. Vă propun apoi să întocmiţi o fișe a
fiecărui traseu și să adăugaţi în document toate schimbările survenite.
Până la desfășurarea unei expediţii sau excursii montane se parcurg următoarele
etape:
1. Stabilirea grupului ţintă

Acţiunea pe care o organizaţi (sub toate aspectele), traseul care urmează a fi par‑
curs, programul, întrecerile aplicative, logistica etc., se subordonează disponibilităţi‑
lor participanţilor la acţiune, raportate la vârstă, sex și pregătire fizică.
Omogenitatea și organizarea grupului sunt foarte importante. În acest sens vă
recomand următoarele:
a) În cazul unei excursii montane
Colectivul, este de dorit, să fie cât mai omogen posibil. Elevii să fie din aceeași
clasă sau din clase paralele (elevii din clasele a V‑a, de exemplu). Având în vedere că
există diferenţe semnificative bio‑motrice între copiii de clasa V‑a și cei de‑a VIII‑a,
este de preferat să organizaţi excursia pentru copiii de a V‑a și a VI‑a, iar cu altă oca‑
zie și eventual, pe alt traseu veţi putea organiza o altă acţiune pentru cei de clasele a
VII‑a și a VIII‑a.
Nu acceptaţi copii din altă școală, dacă nu le sunteţi profesor. De ce acest lucru?
În primul rând pentru că nu‑i cunoașteţi, atât comportamental cât și disponibilităţile
lor la efort. În al doilea rând pentru că, nefiindu‑le profesor, nici ei nu vă cunosc, ne‑
având o relaţie stabilă, oficială, profesor‑elev. Apoi, acești copii, chiar dacă sunt prie‑
teni cu unul sau mai mulţi copii din clasa dvs, nu vor contribui la omogenizarea gru‑
pului, dimpotrivă. Împreună cu prietenul care l‑a adus, vor face o mică „bisericuţă”.
Alţii copii, aduși din altă școală, vor încerca să atragă atenţia, să se „remarce”, făcând
unele lucruri care ar putea duce chiar și la accidente.
134 SKV – Anuar 2012–2013
Recomandări
b) Tabere și expediţii montane sau cicloturism

Acestea se pot adresa copiilor din ciclul gimnazial (10 – 14 ani) sau celor de liceu.
În cazul copiilor, expediţia trebuie să aibă ca nucleu echipa formată din 3‑4 coechipi‑
eri și un îndrumător (însoţitor), tânăr sau adult, în care aveţi încredere și care înţele‑
ge scopul pentru care aţi organizat expediţia și este dispus să contribuie la reușita ei.
În cazul elevilor de liceu nu este obligatorie alcătuierea unor echipe. Dar și în cazul
elevilor de liceu nu acceptaţi tineri pe care nu‑i cunoașteţi. De preferat este să fie din
școala în care predaţi, chiar dacă nu‑i aveţi la clasă, dar aparţineţi de aceeași institu‑
ţie. Participantul va conștientiza că riscă să nu mai fie acceptat cu altă ocazie, dacă
nu respectă normele stabilite.
Recomandările de mai sus se bazează pe experienţa proprie, dar și a altor colegi
care au organizat tabere, excursii sau expediţii. Ca să întăresc recomandarea referi‑
toare la necesitatea cunoașterii fiecărui participant și pregătirea lui pentru o aseme‑
nea acţiune, vă prezint, pe sucurt, câteva cazuri.
Într‑o tabără de schi am acceptat un tănăr de la alt liceu, adus de un elev de‑al
nostru pentru că mai aveam un loc disponibil. Din prima seară, tânărul, dornic de
„afirmare” faţă de ceilalţi, a început să fumeze în cameră cu toate că am stabilit că
acest lucru este interzis. În prima zi de schi am constatat că subiectul în discuţie po‑
sedă un nivel tehnic mai redus faţă de ceilalţi participanţi la tabăra de schi. Înainte
de prima coborâre, i‑am recomandat să nu se ia după ceilalţi și să abordeze panta
cu viteza pe care o poate stăpâni prin viraje și frânări și opriri mai dese. A reușit să
facă acest lucru la începutul primei porţiuni de pantă. De fiecare dată l‑am așteptat
și ne‑am regrupat la marginea pârtiei atât eu cât și ceilalţi schiori. Pe ultima parte
a pârtiei, nu cea mai înclinată, am rămas să cobor ultimul ca să urmaresc evoluţia
tuturor, precizând următorul loc de regrupare. Subiectul în cauză n‑a mai respectat
una dintre ceriţele esenţiale ale coborârii pe pantele de schi, „coboară cu viteza pe
care o stăpânești”, și ca să epateze a pornit în viteză. Drept urmare a pierdut contro‑
lul coborârii, a căzut și și‑a fracturat clavicula cu străpungerea tegumentului. De aici
complicaţiile de rigoare: deplasare la spital, imobilizrea braţului, anunţul părinţilor
s.a.m.d.
Am poposit cu participanții la expediţia „Pronatura”, 2000, la „Apa cumpănită”
(Munţii Cindrel) pentru pauza de masă. Participanţii au avut alimentele repartizate
pe echipe. Au avut în pachet și o conservă de carne presată. Noi adulţii le‑am desfă‑
cut conservele. Unul dintre copii, din altă localitate, acceptat în expediţie la insisten‑
ţele tatălui, ca să iasă în evidenţă, în loc să dea conserva (deschisă cu capacul ridicat)
din mână în mână până la unul dintre coechipieri, i‑a aruncat‑o. Acela nu a prins‑o,
capacul conservei i‑a atins violent gamba făcându‑i o tăietură adâncă. A trebuit
să‑l pansăm, pentru a opri sângerarea și să‑l transportăm cu o targă improvizată la
Păltiniș, apoi cu salvarea la „Urgenţe”. Vă daţi seama ce „plăcut” a fost pentru mine
când i‑am anunţat pe părinţi că mă aflu cu fiul lor la spital.
Tot cu ocazia expediţiei din 2000, la propunerea unei tinere care participase la
expediție cu un an în urmă, am acceptat o elevă de la alt liceu, fără să‑i cunosc pă‑
rinţii sau să solicit informaţii de la liceul pe care îl frecventa. Chiar din prima seară,
la cabană, tânăra și‑a dat în petec. Am intervenit de câteva ori pe noapte ca să‑i
determin pe ea și colegele ei de cameră să nu mai facă gălăgie. Pe traseul montan spre
vârful Parângul Mare, după repetate ieșiri de pe potecă, i‑am recomandat să rămână
SKV – Jahrbuch 2012–2013 135
Recomandări
pe traseul turistic marcat și să‑și urmeze echipa și grupul condus de unul dintre
salvamontiști. La un popas, înainte de a ajunge pe vărf, i‑a cerut apă unui coleg de
echipă, pe care i-a băut-o împreună cu un alt coleg, care și el, comod, nu a respectat
instrucțiunea de a avea în rucsac un bidon cu apă. Coborârea de pe Parângul Mare
(2519 m) este abruptă și trebuie parcursă cu atenţie, poteca strecurându‑se printre
stânci. La un moment dat am auzit muzică. Mă opresc și consternat observ că „mon‑
taniarda” noastră ţinea în mână un aparat de radio portativ. Această atitudine l‑a
scos din „pepeni” și pe Fane Tulpan, renumitul alpinist, care i‑a spus răstit să închidă
aparatul și să‑l pună în rucsac. A fost cireașa de pe tort. După coborâre am trimis‑o
la Sibiu cu mașina care a adus bicicletele.
2. Alegerea colaboratorilor
Trebuie să vă atrageţi colaborarea unor persoane cu aceleași preocupări și care
înţeleg scopul pentru care organizaţi excursia, tabăra sau expediţia. Aceste activităţi
sportiv‑turistice au scop preponderent educativ. Trebuie să vă raportaţi la aceleași
valori și să le aplicaţi la fel. Mersul pe munte necesită o pregătire anterioară, „de aca‑
să”. Această pregătire ne va ajuta să avem la noi toate cele necesare: pelerina, cămașe
sau bluză de schimb, hanorac de vânt, pulovăr, bidon cu apă, alimente (pentru tura
respectivă) etc., dar să nu încărcăm rucsacul cu obiecte inutile. Fiecare montaniard
sau viitor montaniard își pregătește și își duce rucsacul. În timpul parcurgerii unui
traseu prevăzut în programul expediţiei „Pronatura”, am întrebat‑o pe o elevă de ce
nu are rucsac. Îmi răspunde: „Mi‑a zis nenea… să punem tot ce ne trebuie într‑un
singur rucsac și să‑l cărăm cu schimbul”. Pentru eleva mea a avut prioritate ceea ce
i‑a spus „nenea…“ și nu indicația mea, ca fiecare să-și ducă rucsacul propriu, în loc să
care cu schimbul, chiar timp mai scurt, un rucsac mult mai greu. Această modalitate
de a ne duce fiecare rucsacul s‑a dovedit mai eficientă și este rodul experienţei înde‑
lungate acumulate de cei care merg pe munte. În cazul unor copii, această metodă
este recomandată pentru valenţele sale instructive‑educative: să pună în rucsac cele
necesare; să‑și pună lucruri cu caracter personal (medicamente sau alimente prefe‑
rate), să le ambaleze astfel încât să nu se ude etc. De asemenea, această modalitate
de a ne duce rucsacul ne ajută să depunem un efort constant, pe întregul traseu, cu
aceiași greutate în spate. Dezvoltarea capacităţii de a efectua un efort de anduranţă
este o condiţie necesară mersului pe munte. Efortul în salturi, mai ales când duci în
spate o greutate mai mare, duce mai repede la epuizarea resurselor energetice. Să ne
gândim dacă purtarea cu schimbul a rucsacului este echitabilă într‑o echipă de trei.
Să ne raportăm la timp, să spunem o jumătate de ora. În acest intreval traseul poate
fi în urcare sau în coborâre. Poate să intervină o pauză a întregului grup. Constatăm
că este foarte greu, dacă nu imposibil, ca transportul rucsacului cu lucrurile comune
să fie echitabil ca efort între coechipieri. Eleva mea nu este de condamnat. Este de
condamnat adultul care i‑a indicat modalitatea respectivă. Eleva, având o relaţie de
prietenie familiară cu „colaboratorul” nostru a preferat varianta „prietenoasă”, decât
varianta de la „Profu”. Tot legat de ducerea bagajelor și tot pe un traseu montan în ca‑
drul expediţiei „Pronatura”, un adult, alpinist cu excepţionale performanţe, și‑a luat
doar o foiţă de fâș impermeabil pe post de pelerină și și‑a legat‑o la mijloc. Eforturile
noastre de a‑i învăţă pe copii să‑și ducă lucrurile în rucsac, au fost subminate de co‑
legul montaniard care, pentru lungimea și dificultatea traseului respectiv, nu avea
136 SKV – Anuar 2012–2013
Recomandări
nevoie decât de o pelerină. Acesta a uitat că în activitatea cu copiii trebuie să dai un

bun exemplu și că aceștia învaţă și prin imitaţie, își formează deprinderi greșite care
apoi greu se mai corectează după ce s‑a format o anumită obișnuinţă.
În ce privește numărul colaboratorilor, acesta diferă de la o acţiune la alta și este
determinat de mărimea grupului de copii și tineri. Pentru fiecare activitate vă reco‑
mand următoarele:
a) Drumeţii și excursii montane.
Se impune prezenţa unui adult la maximum 10 elevi. Mă refer la drumeţii de o zi
spre exemplu pe dealurile Rășinarului sau în Munţii Cindrel, cu plecare și revenire
din și în Păltiniș.
În cazul excursiilor montane pe traseele din munţii Făgăraș, sunt necesari doi
adulţi la 10‑12 elevi.
b) Tabere cu un număr de 10‑12 elevi și cu înnoptare la cabană, minimum doi
adulţi. Vă dau un exemplu: în tabăra de la Negoiu, organizată în ani trecuţi am fost
doi profesori la un grup de 11 elevi.
c) Expediţii montane sau pe biciclete
În cazul expediţiilor raportul optim elevi/adulţi este 4 la 1. Bineînţeles adulţii au
roluri diferite, așa cum o să vedem mai jos.
Recomandări referitor la implicarea adulţilor în expediţiile montane sau ciclotu‑
rism:
Fiecare să aibă responsabilităţi precise:
−− conduc elevii pe traseele montane
−− asigură asistenţa medicală însoţind grupul pe
trasee montane sau pe biciclete
−− asigură transportul materialelor grele
−− îi înstruiesc pe copii în tehnica orientării cu harta și
busola sau să folosească caiacele, de exemplu
−− prepară și asigură hrana participanţilor
Toţi acţionează ori de câte ori este nevoie pentru bunul mers a expediţi‑
ei: montează sau ridică corturi, transportă și încarcă bagajele grele, repară o
pană la bicicletă etc.
Fiecare adult îi ajută pe copii fără discriminare. Nu creează avantaje unora
faţă de alţii, chiar dacă au o anumită relaţie de familie sau de prietenie
Pentru a se atinge scopul educativ al expediţiilor (dezvoltarea spiritului de so‑
lidaritate participând la întreceri pe echipe și la diferite acţiuni în grup), este
de preferat ca părinţii să nu participe la expediţie. Pot fi invitaţi, în ultima sea‑
ră, să asiste la programul artistic, eventual.
3. Pregătirea grupului
Pentru pregătirea și omogenizarea grupului vă recomand:
a) Efectuaţi una sau mai multe drumeţii în timpul anului școlar, înaintea vacan‑
ţei de vară, când preconizaţi organizarea taberei sau expediţiei. Aceste drumeţii, de
o zi, vă permit să‑i cunoașteţi mai bine pe copii. De asemenea, lor le dă posibilita‑
tea să se obișnuiască cu activitatea în grup, să se deprindă cu mersul și în condiţii‑
le urcușului pe trasee, gen dealul Gușteriţei, sau dealurile Rașinarului, de exemplu,
să‑și dezvolte capacitatea de efort.
SKV – Jahrbuch 2012–2013 137
Recomandări
b) Instruiţi temeinic elevii în ce privește asigurarea echipamentului necesar mer‑

sului pe munte (ghetele de munte, rucsacul, pelerina etc) și îmbrăcămintea adecvată.
Transmiteţi‑le în scris lista cu lucrurile necesare și obligatorii participării la o excur‑
sie sau la tabăra montană pe care o preconizaţi.
c) Comunicaţi părinţiilor date cât mai cuprinzătoare și precise referitoare la acţi‑
unea pe care o întreprindeţi (data și locul plecării, data și locul sosirii, echipamentul
și îmbrăcămintea necesară etc.). Transmiteţi aceste informaţii în scris. De asemenea
aveţi nevoie de acceptul scris al părinţilor pentru participarea copiilor la acţiunea pe
care o organizaţi.
d) Organizaţi o ședinţă de instruire și pregătire a excursiei. Dacă este vorba de
o expediţie învitaţi și părinţii la această ședinţă pregătitoare. După prezentarea tu‑
turor aspectelor legate de pregătirea pentru excursie sau expediţie și în mod special,
legat de comportamentul în timpul expediţiei (să nu părăsească tabăra decât după
înștiinţarea și cu acceptul conducătorului grupului, să bea apă numai din sursele in‑
dicate de organizatori etc.) copiii vor semna de luare la cunosţiinţă. Această acţiune
este obligatorie.
4. Pregătirea materială
Trebuie asigurată în funcţie de dimensiunea grupului, traseul sau zona care tre‑
buie parcursă și de activităţile prevăzute în program.
Bunăoară, pentru tabăra de la cabana Negoiu, din vacanţa de vară 2003, la care
grupul a fost format din 11 elevi de gimnaziu și doi adulţi, am avut în vedere urmă‑
toarele materiale:
−− o coardă rigidă de alpinism, de 80 m, pentru că am amenajat
un funicular în apropiere de cascada Șerbota;
−− o coardă de 40 m pentru asigurare la coborâre pe funicular;
−− un scripete pentru funicular, „tiroliană” cum i se mai spune;
−− ham și vestă pentru coborâre pe funicular și pentru asigurare;
−− 11 cordeline de 1,5 m pentru a învăța copiii să facă noduri de alpinism;
−− atestat tipărit pe care l‑am completat după ascensiunea pe
vârfulul Negoiu și l‑am înmânat ficărui participant;
−− trusă medicală de prim ajutor și un surplus de antibiotice;
−− două busole.
Pentru expediţia „Pronatura” a trebuit să identificăm toate nevoile materiale la

un grup de 93 de copii și tineri la care s‑au adăugat 20 de adulţi, cum s‑a întâmplat
în 1996, în Apuseni. În concordanţă cu programul stabilit a trebuit să ne asigurăm
următoarele materiale:
−− 10 corturi de 2‑4 locuri, pe lângă cele aduse de participanţi;
−− alimente conservate, ambalate sau proaspete pe baza
unui meniu prestabilit astfel încât să asigure suportul de
calorii necesar copiilor și tinerilor, în primul rând;
−− butelie și arzător pentru prepararea meselor calde;
−− vase de gătit de diferite dimensiuni;
−− saci și pungi de polietilenă pentru alimente;
−− pachete pentru fiecare echipă, în fiecare zi;
138 SKV – Anuar 2012–2013
Recomandări
−− saci de polietilenă pentru depozitarea deșeurilor și

a resturilor alimentare și menajere;
−− ustensile: topor și 3 lopeţi;
−− două mese demontabile;
−− diplome de participare și de clasament;
−− premii pentru evidenţierea celor mai destoinici participanţi
la expediţie și pentru clasamentul sportiv‑turistic;
−− două lămpi cu carbid și carbid.
La ediţiile următoare ale expediţiei am adăugat materialelor de mai jos:

−− generator electric;
−− 3 prelungitore electrice și becuri (6 buc.);
−− un cort mare (6/6 m);
−− suporturi pentru sacii de gunoi;
−− staţii de emisie‑recepţie;
−− 10 busole;
−− două găleţi;
−− corzi și hamuri pentru asigurare în timpul exerciţiilor de escaladare.
5. Logistica unei tabere sau expediţii

Și în cazul unei excursii, dar mai ales când organizăm o tabără sau o expediţie
trebuie să avem în vedere următoarele:
−− întocmirea regulamentului și a programului;
−− atragerea sprijinului instituţiilor și persoanelor care pot
susţine acţiunea. De exemplu, Asociaţia Judeţeană Sportul
pentru Toţi, Serviciul Public Salvamont etc.;
−− asigurarea mijloacelor de transport a participanţilor,
a materialelor și a bagajelor grele;
−− obţinerea aprobărilor necesare de la autorităţile locale pentru campare;
−− asigurarea cazării;
−− obţinerea aprobărilor necesare deplasării cu bicicletele pe drumurile
publice și sprijin pentru însoţirea grupului de către serviciul circulaţie;
−− obţinerea de sprijin material prin sponsorizări.
Vă urez să organizaţi cât mai multe drumeţii cu familia sau cu elevii dumnea‑
voastră valorificând valenţele deosebite a acestei forme de petrecere a timpului liber.
SKV – Jahrbuch 2012–2013 139

Recomandări
Zehn Tipps von Salvamont

Die rumänische Bergwacht verteilt an die Bergfreunde und Wanderer, vor allem
an jene die weniger Erfahrung haben, eine Auflistung von zehn Ratschlägen die für
Ausflüge in der warmen Jahreszeit gedacht sind. Es ist wohl nicht überflüssig, sie
auch in dieser Rubrik aufzuzählen und ein weiteres Mal daran zu erinnern.
1. Vor einem Ausflug sollte man informiert sein über: die beabsichtigte Trasse
und ihr Schwierigkeitsgrad; die Wettervorhersage; die Öffnungszeiten der
Schutzhütten und das Programm der Drahtseilbahnen. Also nicht auf gut
Glück losgehen denn eine Schutzhütte könnte z.B. inzwischen abgebrannt
sein oder sie wurde geschlossen.
2. Die Ausrüstung (z.B. Kleidung, Schuhwerk, Regenschutz) soll der Trasse
entsprechen. Sehr wichtig: eine Wanderkarte gehört auch dazu. Im Ruck‑
sack sollte mit dabei sein: Taschenlampe samt Ersatzakkus, Handy, Kompass
und ein Erste‑Hilfe‑Satz. Gerade im Hochgebirge kann sich das Wetter sehr
schnell ändern. Im Dunkeln herumirren ist aussichtslos; ein Handy ist uner‑
lässlich für die Kommunikation in einer schwierigen Lage (vorausgesetzt es
gibt Funkkontakt).
3. Vermeiden Sie es, im Alleingang ausgedehnte Wanderungen zu unternehmen.
Verständigen Sie den Hüttenwart oder die Bergwacht über ihre zukünftige
Trasse.
4. Bei der Auswahl der Trasse soll man auf die physische und psychische Kon‑
dition des schwächsten Gruppenmitglieds Rücksicht nehmen. Also nicht die
eigenen Kräfte überschätzen.
5. Folgen Sie nur markierten Wanderwegen und beachten Sie die Wegweiser.
6. Falls das Wetter stark umschlägt, suchen Sie die nächst gelegene Schutzhütte
auf.
7. Vor und während der Wanderung verzichten Sie auf Alkoholgenuss. Alkohol
verleiht nicht Flügel; im Gegenteil: Bewegungen und Gleichgewicht werden
unsicher – um nicht zu erwähnen, dass auch der Kopf nicht mehr klar denkt.
8. Achten Sie auf die Umwelt. Was unter Naturschutz steht, darf nicht als Souve‑
nir missbraucht werden. Kein Müll hinterlassen, kein Feuer im Wald oder auf
den Alpenwiesen anzünden, keine Wegmarkierungen beschädigen.
9. Bei einem Unfall bewahren Sie die Ruhe und handeln Sie schnell und effizient.
Verständigen Sie die Bergwacht (0Salvamont eingeben – die Buchstaben ent‑
sprechen folgender Zahlenkombination auf den Handy‑Tasten: 0725.826.668).
Teilen Sie mit: Name, Ort, was passiert ist, wie viele Personen Hilfe benötigen,
wann der Unfall sich ereignet hat und wo sich die Verunglückten befinden.
10. Fall Sie sich verlaufen, soll die Gruppe zusammen bleiben. Bleiben Sie wach,
bewegen Sie sich auf der Stelle um eine Unterkühlung zu verhindern. Keinen
Alkohol trinken! Verständigen Sie die Bergwacht.
140 SKV – Anuar 2012–2013

Recomandări
Zece sfaturi
Salvamont
1. Înainte de plecarea în excursie informați‑vă despre traseul pe care doriți să‑l

parcugeți și gradul de dificultate al acestuia, starea vremii și programul de
funcționare al cabanelor și al mijloacelor de transport pe cablu.
2. Plecați pe munte cu echipament adecvat pentru traseul ales și cu harta zonei.

Nu uitați să puneți în rucsac lanterna cu baterii de schimb, telefonul mobil,
busola și trusa de prim ajutor medical.
3. Evitați să plecați singur la drum! Anunțați la plecare cabanierul sau Salva‑

montul asupra traseului pe care doriți să‑l urmați și înscrieți‑vă în registrul de
trafic al turiștilor.
4. Alegeți traseele în funcție de pregătirea fizică și psihică a celui mai slab din
grup.
5. Folosiți doar traseele marcate, urmărind marcajele și indicatoarele de traseu.
6. În cazul apariției dificultăților pe traseu sau al înrăutățirii vremii, retrageți‑vă

la cea mai apropiată cabană.
7. Nu consumați băuturi alcoolice înainte și în timpul drumețiilor.
8. Nu deteriorați amenajările turistice, marcajele și indicatoarele. Respectați

monumentele naturii și ariile naturale protejate. Nu aruncați deșeuri în zona
montană. Nu faceți focul în pădure și pe pășunile alpine.
9. În caz de accident, reacționați prompt și eficient pentru a proteja și asigura ac‑

cidentatul. Sunați la Dispeceratul Național Salvamont la numărul de telefon
0Salvamont (0725.826.668) specificând următoarele: numele dumneavoas‑
tră, locația montană, ce s‑a întâmplat, câte persoane au nevoie de ajutor, când
s‑a produs accidentul și locul unde se găsesc persoanele accidentate.
10. În caz de rătăcire, păstrați unitatea grupului. Rămâneți treji și conștienți,

mișcați‑vă pe loc, pentru a preveni hipotermia și nu consumați alcool.
Anunțați Dispeceratul Național Salvamont.
SKV – Jahrbuch 2012–2013 141

142
Asociația SKV – Activități 2012
Lung. Diferență Nr. Secțiunea /
Data Acțiunea – scurtă descriere
[km] nivel [m] part. Organizator
Activități 2012
01.01.12 Poiana Mare‑Valea Sticlăriei‑cab. Aviatori‑Piatra Scrisă‑Biserica Păgânilor‑Râșnov 22 +100 | –400 11 Brașov Christel Berbec
02.01.12 Zărnești‑Gura Râului‑Poiana Zănoaga‑cabana Curmătura‑Prăpăstii‑Zărnești 18 +800 | –800 4 Brașov Vlad Preca
14.01.12 Păltiniș – Șaua Bătrâna – Păltiniș pe drumul forestier 13 +500 | –500 3 Sibiu Daniela Dobrota
21.01.12 Poarta Schei‑Drumul Cavalerilor‑Poiana Strechil‑Valea cu Apă‑Pietrele S‑Brașov 18 +200 | –200 9 Brașov Sorin Roncea
28.01.12 Dârste‑Bolnoc‑Vf. Bolnoc‑Valea Baciului‑Baciu‑Dârste 20 +400 | –400 6 Brașov Vlad Preca
11.02.12 Participare la concursul de schi ca arbitri din partea SKV 5
18‑19.02.12 Carnaval la cabana Iulius Römer din Postăvaru, urcat/coborât 14 +600 | –600 90 Brașov Rolf Truetsch
25.02.12 Moeciu de jos‑Calea cu Apă‑Măgura‑Podul Măgurii‑Gura Râului‑Zărnești 10 +300 | –300 9 Brașov Christel Berbec
03.03.12 Săcele‑Poiana Angelescu‑Brădet‑Vf. Cărbunarea‑Valea Morii‑Baciu‑Dârste 20 +750 | –750 10 Brașov Christel Berbec
10.03.12 Valea Cetății‑Valea cu Apă‑Poana Stechil‑La Băncuță‑Pietrele lui Solomon‑Brașov 20 +400 | –400 10 Brașov Christel Berbec
17.03.12 Cisnădioara – Vf. Măgura – retur 20 +800 | –800 10 Sibiu – Marius Miclea
17.03.12 Zărnești‑La Toplițe‑Colțul Chiliilor‑Șaua Chiliilor‑retur 10 +450 | –450 10 Brașov Christel Berbec
23‑24.03.12 Cupa de schi SKV – ediția VII – la Cabana SKV Iulius Römer Postăvaru 120 Brașov Rolf Truetsch
31.03.12 Excursie pe dealul Lempes – rezervație botanică 15 +300 | –300 6 Brașov Violeta Roncea
01.04 – 30.06.12 6 drumetii cu clase de elevii inscrisi in proiectul "Prin drumetie mai aproape de natura" 119 Sibiu D. Nan M. Miclea
21.04.12 Moieciu de Sus‑La Mândru‑Fundățica‑Fundata‑Școala‑Biserica‑Moieciu de Sus 14 +600 | –600 4 Brașov Christel Berbec
28.04.12 Adunare Generală SKV la Brașov 42
29.04.12 Păltiniș – Vf. Cindrel – retur 35 +900 | –900 6 Sibiu Dorin Nan
4‑5.05.12 Eco‑Maraton – Moeciu de Sus participarea cu 7 arbitrii din partea SKV și doi concurenți, la cros si la maraton Brașov Christel Berbec
8.05.12 Moieciu de Sus‑Valea Grădiștei‑Vf. Fundata‑Biserica‑Moieciu de Sus 14 +750 | –750 3 Brașov Christel Berbec
11.05.12 Moieciu de Sus‑Muntele Strunga‑Muntele Grohotișu‑Muntele Pleașa‑Moieciu de Sus 20 +800 | –800 4 Brașov Christel Berbec
SKV – Anuar 2012–2013

12.05.12 Dârste‑Dâmbul Morii‑Drumul Țiganilor‑Drumul Familiar‑Cabana Piatra Mare‑retur 18 +1000 | –1000 11 Brașov Ciprian Roncea
12.05.12 Participare la proiect de ecologizare "Let's do it Romania" 8 Sibiu – Marius Miclea
19.05.12 Săcele‑Poiana Angelescu‑Șaua Brădet‑La Struț‑Valea Gârcin‑Săcele 10 +300 | –300 4 Brașov Christel Berbec
Lung. Diferență Nr. Secțiunea /
Data Acțiunea – scurtă descriere
[km] nivel [m] part. Organizator
02.06.12 Ghid în cadrul Trip Tur Optim12 în zona Grădiște /Fundata/ Fundățica – participare internațională 4 Brașov Christel Berbec
16.06.12 Pasul Bratocea‑Fântâna lui Ion‑Cabana Ciucaș‑Muntele Roșu‑Podu Berii 18 +500 | –500 15 Brașov Christel Berbec
28.06 – 01.07.12 Participare la editia XV a reuniunii Cercetașilor Cupa Izvoarelor /Rm. Vâlcea ca arbitrii de teren pentru orientare 11 +1000 | –1000 6 Brașov Christel Berbec
29‑30.06.12 Sambata de Sus – vf. Hartopul Darei (2506 m) 40 +1900 | –1900 3 Sibiu – Daniela Dobrota
14.07.12 Stațiune Sâmbăta‑Valea Sâmbetei‑Cabana Sâmbăta și retur 10 +720 | –720 6 Brașov Christel Berbec
21.07.12 Azuga‑Vf. Sitei‑Vf. Sorica‑Plaiul Sorica‑Azuga 15 +800 | –800 5 Brașov Christel Berbec
28.07.12 Poiana Brașov‑Pârtia Lupului‑Poiana Cristianu Mare‑Cabana Postăvaru‑retur 12 +600 | –600 4 Brașov Christel Berbec
SKV – Jahrbuch 2012–2013

28.07.12 Transalpina – Parângul Mare – retur 30 +1500 | –1500 3 Sibiu – Marius Miclea
19.08.12 Excursie si festivitate la cabana Emil von Bömches Curmătura cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la inaugurare 18 +800 | –800 25 Asociația SKV Thomas Luczay
19.08.12 Fântâna lui Botorog‑Cabana Curmătura și retur (excursie cu elevi, părinți, profesori) 18 +800 | –800 22 Brașov Radu Tudorică
26.08 – 01.09.12 Tabara de Vară SKV secțiunea Brașov Transalpina și Tranfăgărășan 12 Brașov Alex. Floricioiu
08‑09.09.12 Muncă voluntară la Cabana Iulius Römer din Postăvaru pentru pregătire de iarnă 14 +600 | –600 10 Brașov Rolf Truetsch
15.09.12 Cotul Donului‑Poiana Secui‑Tocilița‑valea Cheii‑Cheile Râșnoavei‑Râșnov 25 +250 | –250 7 Brașov Christel Berbec
23.09.12 Poiana Angelescu‑Șaua Highiș‑valea Mușat‑Brădet‑valea Morii‑Baciu‑Dârste 20 +350 | –350 4 Brașov Christel Berbec
29.09.12 Poarta Schei‑Scările Gabony‑Vf. Tâmpa‑Șaua Tâmpa‑Valea Cetății 10 +300 | –300 4 Brașov Christel Berbec
06.10.12 Râșnov‑Bisercuța Păgânilor‑Poiana Cristianului‑Drumul lui Gunesch‑Schei 30 +300 | –300 4 Brașov Christel Berbec
06.10.12 Popas Dârste‑Stație Telescaun‑Bunloc‑retur (excursie cu elevi, părinti, profesori) 8 +400 | –400 42 Brașov Dan Cociu
13.10.12 Popas Dârste‑Stație Telescaun‑Bunloc‑retur (excursie cu elevi, părinti, profesori) 8 +400 | –400 34 Brașov Dan Cociu
20.10.12 Dârste‑Dâmbul Morii‑Piatra Mare cabana EKE‑Drumul Familiar‑Dârste 18 +1000 | –1000 8 Brașov Christel Berbec
20‑21.10.12 Bălan‑Piatra Singuratică‑Vf. Hășmașu Mare‑Lacul Sf. Ana 38 +1200 | –1200 6 Brașov Vlad Preca
03.11.12 Dârste‑fosta cabană Baciu‑Vf. Bolnoc‑Vf. Bechia‑valea Mușat‑valea Gârcin‑Săcele 19 +750 | –750 6 Brașov Christel Berbec
10.11.12 Zărnești‑La Toplițe‑Colții Chiliilor‑Șaua Chiliilor‑retur 10 +450 | –450 7 Brașov Ciprian Roncea
17.11.12 Muncă voluntară la Cabana Iulius Römer din Postăvaru pentru pregărire de iarnă 14 +600 | –600 12 Brașov Rolf Truetsch
24.11.12 Zărnești‑Valea Bârsei‑Valea Bârsa Fierului‑culmea Pleșii‑Poiana Mărului‑Zărnești 10 +270 | –270 9 Brașov Christel Berbec
01.12.12 Seară festivă la cabana Iulius Römer cu ocazia zilei naționale a României 14 +600 | –600 38 Brașov Rolf Truetsch
10.12.12 Poarta Schei‑Drumul Serpentinelor‑Vf. Tâmpa‑Șaua Melcilor 6 +400 | –400 6 Brașov Christel Berbec
143
Activități 2012
144
Asociația SKV – Activități 2013
Lung. Diferență Nr.
Data Acțiunea – scurtă descriere Secțiunea / Organizator
[km] nivel [m] part.
Activități 2013
01.01.13 Urcare și coborâre la cabana Iulius Römer 14 +600 | – 600 5 Brașov Christel Berbec
02.01.13 Prund‑Pietrele Solomon‑Drumul vechi‑Poiana Cristianului‑Piscul Lung‑Râșnov 20 +500 | – 500 7 Brașov Christel Berbec
05.01.13 Brașov‑Dârste‑Dâmbu Morii – Valea Șipoaca‑Poiana Constantin și retur 10 +100 | – 100 8 Brașov Ciprian Roncea
12.01.13 Brașov‑Dârste‑Dâmbu Morii‑Valea Pojarului‑Bunloc‑Baciu‑Dârste 10 +400 | – 400 8 Brașov – Maria Constantin
19.01.13 Predeal‑Valea Poliștoacă‑Susai‑Valea Limbășelul‑Păstrăvăria‑Azuga 25 +500 | – 500 10 Brașov Christel Berbec
26.01.13 Prund‑Pietrele Solomon‑Valea Putredă‑ Poiana Stechil‑Valea Cetății 15 +350 | – 350 10 Brașov Christel Berbec
04‑08.02.13 Participarea la FOTE – in calitate de arbitrii de schi din partea SKV 6 Brașov
09‑10.03.13 Predeal‑Forban‑Șaua Bailui‑Diham‑Șipote‑Predeal 10 +600 | – 300 11 Brașov Ibi Roncea
22.03.13 Bâlea Lac – Vf. Netedu – Vf. Vânătoarea lui Buteanu – Bâlea Lac 10 +800 | – 800 8 Sibiu – Marius Miclea
23‑24.03.13 Cupa de schi SKV – ediția VIII – la Cabana SKV Iulius Römer Postăvaru 150 Brașov Rolf Truetsch
23‑24.03.13 „Noţiuni elementare despre nivologie, avalanșă și salvarea din avalanșă”‑curs 17 Sibiu – Marius Miclea
06.04.13 Excursie pe Lempeș – Arie protejată botanic, la Adonis/Roșcuța de Primăvară 8 +300 | – 300 9 Brașov – Maria Constantin
14.04.13 Codlea‑Poiana Antonului‑Șaua Călărețului‑Cetatea Schwarzburg‑La Băncuță‑Codlea 18 +500 | – 500 10 Brașov Christel Berbec
20.04.13 Valea Homorod‑Șinca Nouă 10 +200 | – 200 12 Brașov Costel Streblea
27.04.13 Richiș‑Nemșa‑Moșna‑Alma Vii 16 +100 | – 100 6 Sighișoara Andrea Rost
Intâlnirea grupei de lucru pentru poteci a asociației europene ERA
01‑04.05.13 5 Brașov Marcel Șofariu
la cabana Iulius Römer și excursii în imprejurimi
11‑12.05.13 Adunare Generală SKV urmată de seară la cabană Poiana‑Cabana‑Poiana‑Brașov 23 +600 | – 1100 10 Brașov Nelly Truetsch
11.05.13 Tura cu bicicleta: Sibiu‑Poplaca‑Orlat‑Sibiel‑Schitul Sibiel si retur 60 +500 | – 500 5 Sibiu – Mariuta Zidariu
18.05.13 Bălan‑Cabana Piatra Singuratică‑La Pânda‑ Culmea Hovas‑Leb‑Bălan 12 +600 | – 600 19 Brașov Christel Berbec
25.05.13 Semi‑maraton strângere de fonduri pentru asociaţie 21 8 Sibiu
25.05.13 Săcele‑Poiana Angelescu‑Șaua Highiș‑Șaua Brădet‑Baciu‑Dârste‑Fabrica de Bere 18 +400 | – 400 9 Brașov Christel Berbec
Cotul Donului‑Complex Geizer‑Poiana Secuilor‑Trei Brazi‑Poiana
09.06.13 10 +450 | – 450 35 Brașov Dan Cociu
Secuilor‑Geizer excursie cu elevi, părinți și profesori
15.06.13 Zărnești‑Valea Crăpăturii‑Șaua Chiliilor‑ Bâsca Fierului‑Bâsca Mare‑Zărnești 16 +450 | – 450 8 Brașov Sorin Roncea
27‑30.06.13 Cupa Izvoarelor editia XIV‑a ca arbitrii de teren, responsabili cu partea de orientare 4 Brașov Christel Berbec
SKV – Anuar 2012–2013

Ghid însoțitor pentru oaspeții de la DWV Germania Bran‑Râșnov‑Peștera
08‑13.07.13 Brașov Christel Berbec
Râșnoavei‑Poiana‑Cabana Iulius Römer – Brașov‑Măgura‑Rupea‑Sighisoara
14.06.13 Ghid însoțitor pentru oaspeții de la DWV Germania pe ruta Brașov‑Sibiu, în orașul și zona Sibiu Sibiu Peter Scântei
Lung. Diferență Nr.
Data Acțiunea – scurtă descriere Secțiunea / Organizator
[km] nivel [m] part.
13.07.13 Cotul Donului‑Poiana Secuilor‑Cheile Râșnovului‑cabana Cheia‑Râșnov 15 +550 | – 550 7 Brașov Nicolae Crintea
12‑13.07.13 Porumbacu de Sus – Cabana Negoi – V. Negoiu și retur 35 +1700 | – 1700 4 Sibiu – Daniela Dobrota
20.07.13 Zărnești‑Valea Crăpăturii‑cabana Emil von Bömches Curmătura‑Prăpăstii‑Zărnești 22 +900 | – 900 6 Brașov Christel Berbec
01.08.13 Ghid pentru echipa de filmare DIGI 24 Brașov la cabana Iulius Römer Postăvaru Brașov Christel Berbec
10.08.13 Strand, baie, soare la Băile Perșani 6 Brașov Rita Roncea
03.08.13 Parteneri Maraton Cindel "In alergare" Sibiu
15‑17.08.13 Cheile Nerei Defileul Dunării‑Cazanele Mari‑Vf.Ciucaru Mare‑Peștera Ponicova‑Cazanele Mici 43 +700 | – 700 4 Brașov Vlad Preca
12‑19.08.13 Ghid și însoțitor pentru echipa de filmare de la Norddeutscher Rundfunk Germania 4+1 Brașov Christel Berbec
SKV – Jahrbuch 2012–2013

17.08.13 Parteneri Ultra Maraton 2x2Race Făgăraș Sibiu
17.08.13 Poka‑Test la cabana Iulius Römer 120 Nelly Truetsch
17.08.13 Timisul de Sus‑Cascada Tamina‑Vf. Piatra Mare‑cabana Piatra Mare‑Dârste 25 +1050 | – 1050 4 Brașov Costel Streblea
18‑19.08.13 Excursii în zona Rânca – Voineasa 24 +1200 | – 1200 4 Brașov Vlad Preca
26.08‑02.09.13 Tabăra de vară SKV Brașov în Carpații Orientali și Mânăstiri 13 A. Floricioiu; R.Hisom; T. Fazakas
07.09.13 Timisul de Sus‑Poiana Secuilor‑Cheișoara‑Poiana Ursului‑Poiana Brașov 19 +800 | – 350 6 Brașov Christel Berbec
21.09.13 Poiana Neamţului – Cabana Bârcaciu – Piciorul Bârcaciului – retur 25 +1100 | – 1100 25 Sibiu – Marius Miclea si AJTS
26.09.13 Ziua Mondială a Munţilor Curaţi – Păltiniș – proiect ecologizare 20 Sibiu – Const. Mierlușcă
28.09.13 Codlea‑Strand‑Poiana lui Adam‑Poiana Rușeț‑Calea Cetății‑Trei Fântâni‑Codlea 25 +300 | – 300 4 Brașov Costel Streblea
Livada Poștei‑Palatul Știrbei‑Spinarea Lungă‑Poiana Honterus Fest‑Popasul
28.09.13 16 +400 | – 400 32 Brașov Dan Cociu
Căprioara‑Pietrele Solomon‑Schei excursie cu elevi, părinți și profesori
27‑29.09.13 Traseu turistic zona Postăvaru cu grup Veteranmont‑Craiova 31 Brașov Christel Berbec
10‑13.10.13 Participare SKV la Conferința Anuală ERA la Vârșeț/Serbia și excursie locală 20 +200 | – 200 2 Marcel Șofariu Dan Cociu
Vizita delegației Prezidiului ERA în zona Brașov‑Sibiu‑Sighișoara, excursii în zona Postăvaru și Piatra Marcel Șofariu Christel Berbec
13‑18.1013 11
Craiului, întâlniri oficiale la Consiliul Județean Brașov și Ministerul Turismului și Conferință de Presă Dan Cociu Andrea Rost
12‑13.10.13 Activități voluntare pentru pregătirea de iarnă a cabanei Iulius Römer 11 Brașov Christel Berbec
26.10.13 Zărnești‑Bârsa Fierului‑Valea Plaiului‑Pășunea Ciuma și retur 20 +800 | – 800 5 Brașov Ciprian Roncea
02.11.13 Azuga‑Valea Sitei‑Șaua Zamora‑La Piscuri‑ Stâna Zamora‑Vf. Varnița‑Bușteni 20 +1000 | – 1000 6 Brașov Christel Berbec
09.11.13 Predeal‑Valea Râșnoavei‑Forban‑cabana Diham‑La Șipote‑Rârâul Rece 15 +350 | – 350 6 Brașov Christel Berbec
10.11.13 Tură de identificare a potecilor din zona comunei Cristian în vederea cartării 18 +250 | – 250 4 Brașov Marcel Șofariu
16.11.13 Dâmbu Morii‑Drumul Țiganilor‑Valea Chiva‑Dâmbul Morii‑Valea Largă‑Noua 12 +350 | – 350 7 Brașov Christel Berbec
24.11.13 Tură de identificare a potecilor din zona comunei Cristian în vederea cartării 15 +200 | – 200 4 Brașov Marcel Șofariu
30.11‑01.12.13 Seară culturală multi‑etnică la cabana Iulius Römer cu ocazia Zilei Naționale 14 +600 | – 600 8 Brașov Rolf Truetsch
145
Activități 2013
Organigrama Asociației SKV
Organigrama Asociației SKV
Nume Funcție e‑mail

Thomas Luczay Președinte SKV thomasluczay@hotmail.com
Marius Miclea Vicepreședinte marius.miclea@gmail.com
Christel Berbec Vicepresedinte
Marcel Șofariu Director executiv office@skv.ro
Vlad Preca Trezorier precaioanvlad@yahoo.com
Bernhard Umbrich Președinte comisia cenzori b.umb@rdslink.ro
Stefania Ghinea Cenzor
Teodora Aron Cenzor
Hermann Kurmes Consilier ERA hermann@cntours.ro
Louis Feder Consilier tineret louisfeder@yahoo.com
Peter Scântei Consilier patrimoniu scanteipetru@yahoo.com
Radu Șerban Consilier turism
Marilena Văcariu Consilier protecția mediului vmarilena@yahoo.com
Richard Sterner Consilier formare, cursuri richard.sterner@biserica‑neagra.ro
Ralf Sudrigean Consilier mass‑media sudrigean@adz.ro
SECȚIUNEA BRAȘOV
Christel Berbec Președinte
Rolf Truetsch Vicepreședinte rof.truetsch@gmail.com
Tiberiu Fazakas Director Executiv tibi.fazakas@gmail.com
SECȚIUNEA SIBIU
Marius Miclea Președinte marius.miclea@gmail.com
Peter Scântei Vicepreședinte scanteipetru@yahoo.com
Daniela Dobrotă Secretar
SECȚIUNEA SIGHIȘOARA
Andrea Bettina Rost Președinte andrea.rost@yahoo.com
SECȚIUNEA CLUJ
Peter Laszlo‑Herbert Președinte peter.laszloherbert@gmail.com
Wilfried Schreiber Vicepreședinte wilfried_schreiber@yahoo.com
146 SKV – Anuar 2012–2013

Anuar SKV 2013

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anuar SKV 2013

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SKV

Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor

EWV Europäische Wandervereinigung

Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor

Redacția: Marcel Șofariu

Autorii sunt răspunzători pentru conținutul materialelor prezentate.

Acest anuar a fost editat cu sprijinul Consiliului Județean Brașov.

SKV – Jahrbuch 2012–2013 3

4 SKV – Anuar 2012–2013

SKV – Jahrbuch 2012–2013 5

6 SKV – Anuar 2012–2013

SKV – Jahrbuch 2012–2013 7

SKV a înaintat un protest scris Ministerului Mediului și Ministerului Turismu‑

În data de 25 octombrie SKV a fost invitată de către WWF să ia parte la București

10 SKV – Anuar 2012–2013

Bericht über die Aktivitäten

SKV – Jahrbuch 2012–2013 13

Începând cu anul 1880 România a urmat trendul european în materie de turism

și distruse de utilajele silvicultorilor, de ATV‑uri și motocicliști, devenind impracti‑

Consecventă tradiției – promovarea turismului și sporturilor montane la nivelul

SKV – Jahrbuch 2012–2013 17

Măsuri pentru dinamizarea și afirmarea Asociației:

 Proiecte pentru refacerea unor cabane de altitudine SKV;

SKV – Jahrbuch 2012–2013 19

Dr. Paul Philippi a împlinit 90 de ani

20 SKV – Anuar 2012–2013

Dr. Paul Philippi 90 Jahre Alt

Am 21. November 2013 feierte das ältes‑

Secția Carpați a Clubului Alpin German

financiară. Copiii și adolescenţii primesc pentru participare la activităţi montane

SKV – Jahrbuch 2012–2013 23

Die Sektion Karpaten des DAV

SKV – Jahrbuch 2012–2013 25

SKV a început o bună co‑

Inaugurarea „Casei Verzi a Dunării“ in

26 SKV – Anuar 2012–2013

Parteneriat cu DAV PARTNERSCHAFT

Secțiunea Carpați. La inițiativa Ausgangspunkt der Vereinbarung sind die

28.04.2012. In Anbetracht der gemeinsamen Ziele wird

pean E3 prin România, SKV  Austausch von Erfahrung im Betreiben,

a încheiat un Parteneriat cu hütten

 Austausch im Bezug auf die Gestaltung  schimb de păreri în legătură cu organizarea

Norvegia septembrie 2012 și ur‑

care a fost transmisă Convenției

28 SKV – Anuar 2012–2013

Tura aniversară SKV

traseului. Am parcurs astăzi 27 km,

32 SKV – Anuar 2012–2013

Cu roșu traseul propus pentru prima zi, cu galben traseul parcurs:

SKV – Jahrbuch 2012–2013 33

dieser hingewiesen, bekommen gute Rat‑

Vorwärtskommen noch mehr er‑

und kommen bei der Schutzhütte

38 SKV – Anuar 2012–2013

SKV – Jahrbuch 2012–2013 39

Transalpina începe pentru noi la Obârșia Lotrului (1340 m) urcând la început

SKV – Jahrbuch 2012–2013 41

Teilnehmer: Rolf, Nelly und Toni Truetsch, Petre Alexandra, Ciprian

42 SKV – Anuar 2012–2013

Garten. Das Kloster verdankt seine Be‑

SKV – Jahrbuch 2012–2013 47

Participanți: Rolf, Nelly și Toni Truetsch, Petre Alexandra,

48 SKV – Anuar 2012–2013

Proiecte pentru refacerea unor cabane de altitudine SKV;

Teilnehmer: Rolf, Nelly und Toni Truetsch, Petre Alexandra, Ciprian