Bacovia George Plumb Cartea

George
BACOVIA
PLUMB
POEZII
Colecþie iniþiatã ºi coordonatã de Anatol Vidraºcu ºi Dan Vidraºcu
Pe copertã: Abaþie în stejãriº de Caspar David Friederich (colaj)
Concepþia graficã a colecþiei ºi coperta: Vladimir Zmeev
REFERINÞE ISTORICO-LITERARE:
A. E. Baconsky,
Eugen Lovinescu, ªerban Cioculescu,
George Cãlinescu, Pompiliu Constantinescu,
Nicolae Manolescu, Constantin Ciopraga,
Tudor Vianu, Nichita Stãnescu,
Mihail Petroveanu.
Editura „Litera Internaþional“
O. P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucureºti, România
tel./fax (01) 3303502; e-mail: info@litera.ro
Grupul Editorial „Litera“

str. B. P. Hasdeu, mun. Chiºinãu, MD-2005, Republica Moldova
tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;
e-mail: litera@litera-publishing.com
Difuzare:
S.C. David D.V.Comprod SRL
O. P. 33; C. P. 63, sector 1, Bucureºti, România
tel./fax +(01) 3206009
Librãria „Scripta“
str. ªtefan cel Mare 83, mun. Chiºinãu, MD-2012,
Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987
Prezenta ediþie a apãrut în anul 2001 în versiune tipãritã

ºi electronicã la editura „Litera Internaþional“ ºi
Grupul Editorial „Litera“.
Toate drepturile rezervate.
Editori: Anatol ºi Dan Vidraºcu

Lectori: Tudor Palladi, Petru Ghencea
Tehnoredactare: Marin Popa
Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chiºinãu

Comanda nr. 11350
CZU 821.135.1-1+821.135.1-3
B 12
Descrierea CIP a Camerei Naþionale a Cãrþii

Bacovia, George
Plumb: versuri, prozã/ George Bacovia; col. iniþ. ºi coord. Anatol ºi
Dan Vidraºcu; conc. gr. col. ºi cop./Vladimir Zmeev; µ B., Ch.: Litera, 2001
(Combinatul Poligrafic). µ 328 [p]. µ (Bibl. ºcolarului, serie nouã, nr. 208)
ISBN 973-8358-15-9
ISBN 9975-74-361-7
821.135.1-1+821.135.1-3
ISBN 973-8358-15-9 © LITERA INTERNAÞIONAL, 2001

ISBN 9975-74-361-7 © LITERA, 2001
CUPRINS
Tabel cronologic ............................................................................ 17
VERSURI
PLUM B (1916) ........................................................................... 34
Plumb .......................................................................................... 34
Pastel .......................................................................................... 34
Decor ........................................................................................... 35
Amurg ......................................................................................... 36
Lacustr[ ....................................................................................... 36
Gri ............................................................................................... 37
Sonet ........................................................................................... 37
Amurg de toamn[ ....................................................................... 38
Tablou de iarn[ ........................................................................... 38
În gr[din[ ................................................................................... 39
Spre toamn[ ............................................................................... 39
P[lind .......................................................................................... 40
Amurg violet ................................................................................ 41
Decembrie .................................................................................... 41
Negru .......................................................................................... 42
Nevroz[ ...................................................................................... 43
Moin[ ......................................................................................... 44
Melancolie .................................................................................... 44
Rar ............................................................................................. 45
Nervi de toamn[ .......................................................................... 46
Sear[ trist[ .................................................................................. 46
Note de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
Oh, amurguri... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
Amurg de iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
Alean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
Amurg antic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
Pulvis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
Cuptor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
Toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
Singur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
Trudit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
Panoram[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
Finis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
Plumb de iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
Plumb de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
Largo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
Plou[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
Nervi de prim[var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
Matinal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
În parc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
Poem[ ]n oglind[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
Alb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
Nervi de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
Plumb de iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
Note de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
Monosilab de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
SCÂNTEI GALBENE (1926) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66

Sc`ntei galbene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
Singur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
Amurg
În cimitirul violet... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
Miezul nop\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
V`nt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
Ecou de serenad[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
Noapte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
Strigoii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
Mar= funerbru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
Balet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
Serenada muncitorului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
Pastel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
Sc`ntei galbene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
Dormit`nd . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
Nervi de prim[var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
Note de prim[var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
Amurg de var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
Fanfar[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
Gol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
De iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
Umbra . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
De iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
Unei fecioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
Note de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
Vals de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
Ninge . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
Igiena . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
+i ninge ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
Plumb de iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
Nervi de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
Toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
Poveste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
Între ziduri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
Frig . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
Diminea\a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
Roman\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
CU VOI (1930) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
Cu voi ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
Liceu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
Proz[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
Crize . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
Proz[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
Bel=ug . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
Ego . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
Pantofii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
Furtun[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
Amurg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
Imn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
Dialog de iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
Aiurea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
Psalm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
Contrast . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
Balad[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
Vobiscum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
Amurg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
Piano . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
Mister . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
Vae soli... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
În altar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
Poem[ final[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
Sepulcre violate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
Epitaf . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
Destul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
Pe deal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
Din urm[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
COMEDII }N FOND (1936) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106

Regret . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
Ca m`ine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
C`nd singur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
Din vremuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
Din lir[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
Spre prim[var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
De iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
Gaudeamus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
Versuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
Serenad[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
T[cere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
Din vremuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
Dies irae . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
Ecou de roman\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
La \[rm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
Curaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
Ecou t`rziu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
Trec nouri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
Pastel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
Renun\are . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
Apus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
Ecou de roman\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
In somno . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
Amurg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
Sear[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
S[ ne iubim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
Memento . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
Vreodat[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
Trec zile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
Elegie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
Versuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
Sf`r=it de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
Nihil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
Veritas . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
Demult . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
Legend[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
Un c`ntec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
+i toate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
Noapte de var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
Pastel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
În fericire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
Controvers[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
Balad[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
Miaz[zi de var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
Requiem . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
STAN|E BURGHEZE (1946) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129

Sic transit... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
Antrenare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
Idei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
Arminden . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
Studiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
Toamn[ ]n t`rg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
Sine die . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
Stan\[ la vin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
Estetic urban . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
Meridian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
Nihil novi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
Vizit[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
Dup[-amiaz[ cald[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
Excelsior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
De ultima or[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
Perpetuum mobile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
Hibernal noptat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
Modern[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
Gloss[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
De art[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
Boem[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
POEZII (1957) ................................. 145

Doin[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
+i dac[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
Epod[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
Arhaism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
Sear[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
De-a= fi artist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
Doin[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
Egipet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
Cogito . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
DIN PERIODICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151

Tu ai murit.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
Nervi de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
Roman\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
S`nge, plumb, toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
Ebreia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
Zgomote . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
În iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
POSTUME . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
I. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
Obsesii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
Reflec\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
De=i nimic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
Stan\[ veche . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
Noapte de ora= . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
Stan\[ real[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
Doin[ II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
Stan\[ medie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
Stan\[ la Bacovia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
Stil simplu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
A=a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
În sat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
Stil simplu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
Din explor[ri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
Din tren . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
Vanitas . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
Stil simplu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
Pastel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
Stan\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
Asediu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
Informativ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
Negur[-n ora= . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
Din explor[ri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
Stan\[ de lume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
Pro arte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
Pro arte II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
Stan\[ de lume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
Spleen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
Compt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
De iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
Jurnal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
Studiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
Pace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
Mitologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
Destin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
Incident la bal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
G`nduri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
Chimie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
Legend[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
Pastel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
Libel[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
Amurguri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
Moment . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
În zare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
Verset t`rziu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
Revelion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
În margini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
Restituiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
Revelion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
Feude . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
Verset ideal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
Verset prozaic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
Serenad[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
Verset fantast . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
Verset slav . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
Ca un vin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
Unui clovn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
Singur[tate, nu te-am voit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
Festiv[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
Toamna murind . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
Verset divagat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
+i ce? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
PROZ{
Buc[\i de noapte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
Dintr-un text comun . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
DIN PERIODICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235

De Pa=ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235
Pe maidan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236
Zborul c[r\ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
Pe g`nduri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239
Undeva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240
Întunerec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242
Un vis[tor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
În zadar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245
POSTUME . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247
Impresii de roman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247
VARIA
ARTICOLE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
Artistul nu poate r[m`ne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
ÎNSEMN{RI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
£Însemn[ri autobiografice¤ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
Cuv`ntul poetului la s[rb[torirea a 65 ani de via\[ . . . . . . . . . 266
INTERVIURI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267
G. Bacovia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267
În loc de autobiografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 268
Dezn[dejdi provinciale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 268
Singur[tate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269
„Citesc pe to\i... nu prefer pe nici unul“ . . . . . . . . . . . . . . . 270
Prietenii poetului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 271
„C~NTEC T~RZIU“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272

Romanul unui poet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272
De vorb[ cu G. Bacovia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272
Un pretext scandalos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272
Cuvinte cu tâlc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274
Poetul anarhist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274
Proza poetic[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275
Glasul culorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 276
Via\a de la Ia=i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 279
Despre Al. Macedonski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281
+eful decaden\ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 282
Cântecul lebedei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283
De vorb[ cu Bacovia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 284
Despre inutilitatea chestionarului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 286
Pu\in[ biografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 287
Cel mai sincer document . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289
Student... func\ionar... pensionar... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 290
În literatur[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 291
Cartea de c[p[tâi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 293
G. BACOVIA LA 65 DE ANI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295

Cu poetul despre via\[ =i despre altele . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
Un interviu luat de Eugen Jebeleanu . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
Poetul =i proletariatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 296
Poetul =i via\a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297
Izvoarele poeziei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299
R[spuns la ancheta revistei „Cronicarul“ . . . . . . . . . . . . . . . . . 300
ADDENDA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303
Divag[ri utile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303
Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 314

Plumb
CUPRINS
TABEL CRONOLOGIC
1845 Se na=te Dimitrie Vasiliu, tat[l poetului, fiu al r[ze=ului Vasile Andonie
din Bogd[ne=ti =i al Paraschivei (Pachia), fiica cronicarului Mustea.
Andonie va fi unul din pseudonimele poetului.
1855 Se na=te la Ia=i mama poetului, Zoe Langa, fiic[ a unui boier mijlociu
pârc[labul de Ia=i Gheorghe Iancu Langa. R[mas[ f[r[ p[rin\i de
la 6 ani, ea va urma ca elev[ intern[ cursurile unui pension ie=ean,
aflându-se în îngrijirea unei m[tu=e.
1870 Ofi\er în garda civil[ din Bac[u, Dimitrie Vasiliu se c[s[tore=te la 25
de ani cu Zoe Langa, de 15 ani.
1870—1881 Se nasc surorile mai mari ale poetului Maria =i Ana (Aneta).
Ambele vor urma =coala normal[ superioar[ din Ia=i, devenind
institutoare. Cel de-al treilea copil al familiei, Nicolae, se stinge în
primii ani de via\[. Virginia, Ecaterina (Tinca) =i Elena (Lina)
vor urma fie =coala profesional[, fie cursurile pensionului Camp
Albert din Ia=i. Ultima va func\iona ca subdirectoare a =colii
normale din Bac[u pân[ la moarte, sucombând dup[ dispari\ia
poetului.
1881 La 4/5 (16/17) septembrie vede lumina zilei Gheorghe Vasiliu.
La Oficiul de stare civil[ e anun\at pe data de 5.
1881—1887 Î=i petrece anii copil[riei la Bac[u, pe strada Bac[u-Piatra
(azi Nicolae B[lcescu). Tat[l s[u î=i deschide între timp un magazin
de „coloniale“ =i „b[uturi spirtoase“.
1887 Frecventeaz[ gr[dini\a de copii a so\ilor Schmidt. Deprinde unele
no\iuni de limba german[.
1888 Este afectat de o criz[ de friguri palustre. De unde are loc amânarea
înscrierii la =coal[.
1889 Viitorul poet se întremeaz[ aflat în grija bunicii dinspre tat[, din
satul Bogd[ne=ti.
17
George Bacovia
1890 Figureaz[ pentru un scurt timp pe lista elevilor la un pension german

din Bac[u.
1891—1894 Urmeaz[ cursul primar la +coala domneasc[ (azi =coala nr.
1) cu înv[\[torul Nicolae Biberi. Premiant I în toate clasele.
1894—1898 Frecventeaz[ gimnaziul „Principele Ferdinand“. Ob\ine nota
maxim[ la desen, caligrafie, muzic[, gimnastic[. Ca =i Virginia,
acas[ ia lec\ii de vioar[. Este disciplinat, nu suport[ pedepsele.
Este apreciat de colegi pentru aplica\ia lui la analizele literare. Se
distinge printr-o comportare camaradereasc[. De atunci dateaz[
prietenia cu Grigore T[b[caru, înrudit cu poetul, viitor profesor
=i editor de reviste. Scrie versuri din clasa a III-a gimnazial[, unele
dintre care vor intra în primul s[u volum, Plumb (este vorba de
piesele Plou[, Rar, Sonet, Tablou de iarn[, Nevroz[, +i toate).
Pe lâng[ poe\ii români, clasici =i contemporani (Alecsandri,
Eminescu, Co=buc, Vlahu\[), cite=te simboli=tii francezi (de la
Verlaine =i Rolliant pân[ la Mallarmé) în colec\ia „Les hommes
d’aujourd’hui“, editat[ de Librairie Vannier. Totodat[ lectureaz[
opere din clasicii latini, din romanticii francezi, germani, englezi,
americani (Edgar Poe) etc.
1899 Ob\ine premiul I la concursul de desen artistic dup[ natur[ de la
Bcucure=ti. Trimite la „Literatorul“ lui Al. Macedonski poezia +i
toate, exprimându-=i entuziasmul fa\[ de volumul Excelsior al
acestuia.
1900 Se prezint[ la examenul de admitere la =coala militar[ din Ia=i.
Dup[ un trimestru îns[ se retrage.
În acest an scrie poezia Plumb.
1901 Se înscrie în clasa a V-a a gimnaziului devenit liceu, din Bac[u.
1903 Ia examenul de bacalaureat cu media de 6,63.
Se înscrie la Facultatea de drept din Bucure=ti. Face cuno=tin\[ cu
Al. Macedonski. Cite=te la cenaclul acestuia poeziile Plumb =i Note
de toamn[. Public[ în ziarul „Seara“ al lui Al. Bogdan-Pite=ti
versuri. În alt[ publica\ie, a lui Cantilli, apar: Lacustr[ (prima
versiune) =i Nevroz[. În „Arta“ (Ia=i) v[d lumina tiparului:
Toamn[ („R[sun[ din margini de târg“) =i Melancolie, purtând
pentru întâia oar[ semn[tura G. Bacovia.
1904 D[ publicit[\ii în „Arta“ poezia Moin[ =i dou[ pasteluri (Adio,
pic[ frunza – sub titlul Adio – =i Bucium[ toamna), o Nocturn[
18
Plumb
(„E-o muzic[ de toamn[“), Alean, Amurg violet, Toamn[

(„Clavirile plâng în ora=“), Trudit, Decor, Aiurea, Epitaf =i Amurg
(Trec corbii — ah, „Corbii“), sub titlul Corbii. Mai tip[re=te Singur,
sub titlul Umbre triste, în revista bucure=tean[ „M[rg[ritarul“.
1905 Cu toate c[ i se anuleaz[ =i anul precedent de studii din cauza
unui examen pierdut, r[mâne în capital[, împreun[ cu fratele
s[u Eugen, înscris între timp =i el la aceea=i Facultate de drept.
Colaboreaz[ la „Românul literar“, unde public[ poeziile Balet =i
Ecou de serenad[.
1906 Se întoarce la Bac[u. Î=i g[se=te familia într-o cas[ nou[, din strada
Liceului. Scrie Serenada muncitorului. În „Liga conservatoare“
public[ poezia Rar, iar în „Românul literar“ – Cuptor (sub titlul
Iulie), Vals de toamn[, Matinal[, Panoram[, Decembrie (sub titlul
Decembrie). În acest an scrie primele poeme în proz[.
1907 Se înscrie la Facultatea de drept din Ia=i. Se prezint[ la toate
sesiunile. În afar[ de cursurile de specialitate audiaz[ prelegeri la
Facultatea de filosofie.
În „Românul literar“ public[: Sonet, Pulvis, Plou[, P[lind, Sear[
trist[ =i Note de toamn[ („T[cere… e toamn[ în cetate…“), sub
titlul Fiori.
1908 Aceea=i revist[ îi g[zduie=te Amurg, sub titlul Strigoii.
În ziarul „Opinia“, an. III, nr. 1174 din 29 octombrie, I. M. Ra=cu,
semnând Evandru, public[ un articol despre lirica lui Bacovia,
sub titlul Un cânt[re\ al toamnei.
1911 Î=i ia licen\a în drept. La 11 noiembrie se înscrie în baroul b[c[uan.
Dar nu va exercita avocatura. La Ia=i îl cunoa=te personal pe I. M.
Ra=cu. Împreun[ cu Mihai Codreanu particip[ la o =ez[toare a
revistei „Versuri“ (ulterior „Versuri =i proz[“), în care public[
poeziile Finis, Plumb, Tu ai murit, Gri (cu titlul Gris), sub
pseudonimul George Andoni.
1912 Colaboreaz[ la noua serie a revistei „Românul literar“ cu Poema
în oglind[, iar la „Flac[ra“ lui C. Banu cu Nervi de toamn[ („E
toamn[, e fo=net, e somn…“) =i Amurg antic. În redac\ia publica\iei
de pe urm[ îi întâlne=te pe Adrian Maniu, Ion Pillat, N. Davidescu.
Ion Manulescu îi public[ în „Insula“ poezia Spre toamn[, sub
titlul Nervi de toamn[.
19
George Bacovia
Exercit[ func\ia de profesor suplinitor la =coala primar[ din Bac[u

=i într-o comun[ din jurul ora=ului. Mai apoi devine copist la
prefectur[. Este avansat ajutor de contabil. În revista ie=ean[
„Absolutio“ I. Ludo semneaz[ un articol intitulat Un poet al
toamnei, dedicat poeziei bacoviene.
Din cauza bolii poetul demisioneaz[ din post.
1914 Se interneaz[ la sanatoriul de boli nervoase al doctorului
M[rg[rit[rescu din capital[. Este preocupat de tip[rirea volumului
Plumb. În „Seara“ public[: Nervi de toamn[ („La toamn[, când
frunza va îng[lbeni“), Nocturn[ („Fug r[t[cind în noaptea cet[\ii“)
=i Roman\[ („Când luna e o roz[ de argint“). „Noua revist[
român[“ îi public[: Plumb de toamn[, În gr[din[, În parc, Oh,
amurguri, Plumb de iarn[ („Ninge secular, t[cere, pare a fi bine“).
În „Ilustra\iunea na\ional[“ apar: Serenada muncitorului (sub
titlul Serenad[). Publica\ia „Versuri =i proz[“ îi g[zduie=te poeziile:
Altfel, Fanfar[ (sub titlul Fanfar[ militar[), Amurg de iarn[ (sub
titlul Plumb de iarn[) „Absolutio“: Plumb de iarn[ („Iarna, de-o
vreme, m[ duce regretul“). C[tre finele anului, în vreme ce volumul
Plumb se mai afla sun tipar, G. Bacovia revine la Bac[u. Este
vizitat de Al. Macedonski.
1915 Scoate, împreun[ cu Ion Iord[chescu, un fost coleg, func\ionar la
prefectura din Bac[u (care semna dealtfel versuri sub numele de
Ion Amaru) =i cu +mil Kraus, revista „Orizonturi noi“. Dar întrucât
n-aveau sprijin material, publica\ia dup[ al treilea num[r î=i
înceteaz[ existen\a. Poetul public[ în „Cronica Moldovei“ Nervi
de prim[var[ („Prim[ var[…“) =i Nocturn[ („Stau… =i moina
cade, ap[, glod…“)
În „Facla“ apare un articol semnat de Al. Macedonski despre
poezia bacovian[. „Cronica Moldovei“ de asemenea public[ un
alt articol despre crea\ia lui G. Bacovia, autorul articolului este
Aurel Savela. Tot aici îi apare =i poezia Mar= funebru (sub titlul
Interior trist). „Revista critic[“ îi public[ Vae soli… (sub titlul
Acum). „Noua revist[ român[ îi tip[re=te: Note de toamn[
(„Toamna-n gr[din[ =i-acord[ vioara“ =i Dormitând. „Flac[ra“
îi g[zduie=te în paginile ei: Note de prim[var[, Note de toamn[
(„În toamna violet[, compozitori celebri“), Vobiscum =i poemele
în proz[ Am[gire =i Pe gânduri. Acum o cunoa=te pe viitoarea
sa so\ie, Agafia Grigorescu. Datorit[ recomand[rii lui C. Banu
20
Plumb
c[tre I.G. Duca, ministrul instruc\iunii publice, la 16 iunie poetul

este angajat la Direc\ia înv[\[mântului secundar =i superior din
minister copist clasa a III-a.
În iulie vede lumina tiparului volumul Plumb, cu un tiraj de 500
exemplare. De notat c[ în acela=i an au ap[rut Poezii de Octavian
Goga, Am[giri de Ion Pillat =i Parodii originale de G. Topârceanu.
Gra\ie faptului c[ volumul apare în ajunul intr[rii \[rii în primul
r[zboi mondial, momentul nu a fost favorabil pentru a fi receptat
din plin de c[tre public rodul activit[\ii lirice a poetului. Autorul
este mobilizat. Împreun[ cu al\i func\ionari, în octombrie este
trimis s[ înso\easc[ arhiva ministerului în refugiu la Ia=i.
1916 Abia în acest an poezia bacovian[ este apreciat[ în „Noua revist[
român[“ (an. XVII, nr. 23. 24-31 ianuarie, p. 342). La rubrica
„Însemn[ri“ citim din articolul lui N. Davidescu: „…Bacovia e,
înainte de toate, sincer. Poezia lui nu \inte=te niciodat[ un anumit
efect literar; totdeauna îns[ ea aduce cu sine, f[r[ s[-=i dea
socoteal[, unul. Aceste flori cresc tocmai din lipsa de preocupa\ii
m[runte cu care Bacovia se mul\ume=te s[ se analizeze =i s[-=i
noteze, scurt, precis, cu nervii strân=i într-o înn[scut[ încordare,
impresiile.“
Tot în acest an apare o recenzie înfl[c[rat[ la volumul Plumb în
„Cronica“ (în nr. II, 57, 13 martie). Autorul ei este Ion Vinea.
1918 Colaboreaz[ la „Literatorul“ (serie nou[) cu poezia Nocturn[ („Nu
e nimeni… plou[… plânge-o cucuvaie“) =i cu poemul în proz[
Înzadar (cu titlul Van). „Cartea vremii“, cel de-al treilea avatar al
publica\iei „Cronica Moldovei“, îi tip[re=te Poem[ final[.
1919 În aceea=i „Cartea vremii“ îi apare poezia Vânt.
1920 Este desemnat =ef de birou clasa a III-a la Ministerul Muncii.
1921 Este avansat =ef de birou clasa I. Din cauza unei eczeme ap[s[toare
care îl va chinui doi ani de zile este nevoit s[-=i dea demisia din func\ie.
Revista „Ideea european[“ îi public[ poezia Sânge, plumb, toamn[.
„Cuvântul liber“ îi tip[re=te poezia Amurg („Pe sear[, la geamuri,
un nor violet =i de aram[“) =i poemul în proz[ Valuri.
N. Davidescu î=i dezvolt[ ideile din articolul ap[rut în „Noua revist[
român[“ în Aspecte =i direc\ii literare, vol. I.
În cea de-a doua edi\ie a antologiei lui Ion Pillat Poezia toamnei,
G. Bacovia figureaz[ cu poeziile: Alean, Amurg („Ca lacrimi mari
21
George Bacovia
de sânge“), Note de toamn[ („T[cere… e toamn[ în cetate“), cu

titlul Fiori, Nervi de toamn[ („La toamn[ când frunza va
îng[lbeni“), Note de toamn[ („Toamna-n gr[din[ =i-acord[
vioara“), Pastel („Bucium[ toamna“), Toamn[ („R[sun[ din
margini de târg“).
1922 „Flac[ra“ îi tip[re=te poezia Plumb de iarn[ („+i iar… aceea=i
or[ de diminea\[“). „Gândirea“ îi public[ Frig. Tratându-se de
eczem[, G. Bacovia revine la Bac[u, unde afl[ de logodna Agathei
Grigorescu cu un ofi\er.
Vede lumina tiparului antologia Cartea dragostei (edi\ia a II-a)
de Radu D. Rosetti =i Emanoil Cerbu (Editura „Alcalay =i
Calafeteanu, Bucure=ti), volum care include =i poezia lui G. Bacovia
Nevroz[.
1923 Revine la Bucure=ti. Agatha Grogorescu îi promite, dup[ ruperea
logodnei, de a se c[s[tori cu el, o dat[ cu încheierea studiilor
proprii. Pentru volumul Plumb ministrul Artelor îl decerneaz[ cu
un premiu de 5000 lei. Este o ocazie de comentarii favorabile
crea\iei poetului. Între acestea se consider[ =i cel al lui Cezar
Petrescu, care retip[re=te în „Gândirea“ un amplu grupaj de poezii,
înso\it de o prezentare succint[, sub pseudonimul Darie.
Criticul Eugen Lovinescu consider[ lirica bacovian[ ca „poezia
cenesteziei imobile £…¤, secre\iunea unui organism bolnav, dup[
cum igrasia e lacrima zidurilor umede“ (Critice, vol. IX, Editura
Ancora, Bucure=ti). În „Cugetul românesc“ poetul e prezent cu
poeziile Diminea\a, Gol, Nervi de toamn[ („Iarb[ de plumb =i aer
tare“) =i trei poeme în proz[: În cafeu, Ninsoare, Târziu. La st[ruin\ele
poetului Agatha Grigorescu face prima vizit[ la Bac[u, înt[rin-
du-=i astfel angajamentul luat de a se c[s[tori cu G. Bacovia.
1924 Poetul ob\ine un loc de suplinitor la catedra de desen =i caligrafie
a =colii comerciale de b[ie\i din Bac[u. Particip[ la Piatra-Neam\
la o =ez[toare literar[, al[turi de Mihail Sadoveanu, Cezar
Petrescu, Ionel Teodoreanu, George Topârceanu, Ion Marin
Sadoveanu.
Revista „Omul liber“ prezint[ poezia Serenada muncitorului, sub
titlul Serenad[ =i un articol de Ion Pas (semnat p. a. s.), în care se
accentueaz[ asupra „gestului de revolt[ surprinz[tor, brutal“ al
poetului contra „r[ului“ social. La rug[mintea profesorului
22
Plumb
Bogdan-Duic[ de la Facultatea de filologie din Cluj, care avea de

gând s[ comenteze împreun[ cu studen\ii poezia lui G. Bacovia =i
s[ scoat[ mai apoi o nou[ edi\ie a acesteia, poetul expediaz[,
prin fratele s[u Constantin, un manuscris cu piese din „trilogia“
Plumb, Scântei galbene =i volumul inedit pe atunci Cu voi…
Profesorul va face ]n adev[r în anul urm[tor analiza liricii
bacoviene la seminarul catedrei sale, îns[ editarea volumului nu
se va întâmpla. Manuscrisul operelor expediate va r[mâne în
posesia bibliotecii Facult[\ii de filologie din Cluj. De notat c[ în
acest an la Râmnicu-S[rat apare o nou[ edi\ie a volumului Plumb,
cu un tiraj redus. „Cugetul românesc“ îi public[ poezia Furtun[.
G. Bacovia e prezent în Antologia poe\ilor de azi de Ion Pillat =i
Perpessicius (vol. I, Editura „Cartea româneasc[“, Bucure=ti) cu
piesele: Altfel, Amurg de iarn[, Diminea\[, Fanfara militar[),
Furtun[, Lacustr[, Nocturn[ („Fug r[t[cind în noaptea cet[\ii“),
cu titlul La=, Scântei galbene („Vom spune c[ toamna a venit…
foarte trist), Plumb, Plumb de iarn[ („Iarna, de-o vreme, m[
duce regretul“).
1925 Scoate la Bac[u, împreun[ cu fostul s[u coleg de =coal[ Grigore
T[b[caru, revista „Ateneul literar“ (apoi devenit[ „Ateneul cul-
tural“), care va ap[rea pân[ în 1928. Aici va publica pe parcursul
anului poeziile Nervi de prim[var[ („Melancolia m-a prins pe
strad[“), Poveste, Scântei galbene („O femeie în doliu pe strad[“),
Umbra =i poemele în proz[: Când cad frunzele, Nuvel[ din trecut,
Cântec târziu.
„Mi=carea literar[“, s[pt[mânalul lui Liviu Rebreanu, public[ un
articol de Adrian Maniu, în care lirica bacovian[ este prezentat[
drept „o poezie nou[, fr[mântat[ din personalitate =i dezn[dejde,
lipsit[ de zgura oric[ror ambi\ii =i de=ert[ciuni. Aceea=i publica\ie
îi prezint[ =i poezia Scântei galbene („Vom spune c[ toamna a
venit… foarte trist“), sub titlul Pal.
Societatea scriitorilor români acord[ lui G. Bacovia cel dintâi
premiu al s[u de poezie (în sum[ de 10 000 lei). Cu suma respectiv[
poetul î=i va edita culegerea Scântei galbene.
1926 „Ateneul cultural“ îi tip[re=te poeziile: Balad[ („O noapte de sineal[
din vremi voievodale“), Destul, Pantofi, Psalm =i poemul în proz[
Un vis[tor.
23
George Bacovia
Func\ioneaz[ ca profesor de desen =i caligrafie la =coala normal[ de

b[ie\i din Bac[u. Un portret al poetului, executat de Tache Soroceanu,
fiind expus la Salonul oficial din capital[, ob\ine premiul I.
G. Bacovia î=i editeaz[ la Bac[u volumul Scântei galbene (tipografia
„Minerva“). Agatha Grigorescu editeaz[ pe cheltuiala ei la Tipografia
„Lupta“ din Bucure=ti volumul de poeme în proz[ reunite sub titlul
Buc[\i de noapte.
1927 Dup[ ce-=i ia licen\a în litere =i filosofie, ca =i examenul de capacitate,
Agatha Grigorescu e numit[ profesoar[ suplinitoare la catedra de
limba român[ a +colii normale „Elena Doamna“ din capital[.
Volumul de poeme în proz[ Buc[\i de noapte cucere=te aten\ia =i
simpatia critic[ a lui Perpessicius care se exprim[ franc de dou[
ori pe marginea lui: Întâia oar[ culegerea devine obiectul central
al unei „men\iuni critice“ (ulterior cuprinse în Opere, 2, Editura
pentru literatur[, B., p. 234–239), iar a doua oar[ într-o referin\[
despre „Istoria literaturii române moderne contemporane“ (IV.
Evolu\ia prozei literare) de Eugen Lovinescu (inclus[ în Opere, 3,
Editura Minerva, B., 1971, p. 259). De remarcat c[ ambele
„men\iuni“ reprezint[ acela=i text gravat pe fundalul unor
întemeiate =i expresive judec[\i, alimentate de bunul-sim\. De aici
=i cultul pentru stilul superlativ, pentru grada\ia precis[ =i pentru
fixarea atitudinal[ în timp =i spa\iu: „Ironie, simbol, ecouri
enigmatice, un amestec bizar de atitudine, melodram[ =i
pantomim[ =i, mai presus de toate, o art[ a poeziei, o cizelare a
frazei =i periodului, atâtea însu=iri care fac din Buc[\i de noapte,
în ciuda propor\iilor liliputane, o realitate fundamental[“. În
leg[tur[ cu volumul Scântei galbene Perpessicius relev[ c[
simplitatea cu care „Bacovia sugereaz[ un peisagiu, o dezvoltare
sufleteasc[, o nevroz[, o senza\ie geologic[, misterioas[ prin îns[=i
depistarea ei, ne d[ m[sura acestui mare artist (…). O realizare
de mare =i subtil[ art[ (…) a unui suflet terorizat de toate
adversit[\ile contemporane (…), un mucenic al propriului destin
implacabil“ (Opere, 2, p. 196.).
„Ateneul cultural“ îi tip[re=te poeziile: Contrast, Ebreia, Sepulcre
violate, Proz[ („Plou[…“), sub titlul Nevroz[, Proz[ („Amorul
hidos ca un satir“). Revista „Via\a literar[“ prezint[ poezia }n
altar. Colaboreaz[ la revista „C[minul nostru“, care apare la
Bac[u, editat[ fiind de doi dintre prietenii s[i pre nume C. Ionescu-
24
Plumb
Olt =i G. +t. Cazacu, cu recenzii la c[r\ile lor de versuri (Pro gloria

Bacchi =i, respectiv, Simfonii de sear[, precum =i la volumul
intitulat Muguri cenu=ii de c[tre Agatha Grigorescu. În „Via\a
literar[ (an. II, nr. 53) este tip[rit interviul De vorb[ cu G. Bacovia,
acordat lui I. Valerian.
1928 La 28 iunie G. Bacovia se c[s[tore=te la Bucure=ti cu Agatha Grigorescu.
Prima lun[ convie\uiesc în locuin\a de la Cotroceni a fratelui s[u
Constantin. Dup[ aceea se mut[ într-o mansard[ mobilat[. Traiul
modest =i inconfortabil, =i mai ales vestea c[ Liviu Rebreanu, în pofida
eforturilor depuse, nu i-a putut ob\ine decât un post de copist clasa a
III-a la Ministerul Artelor, în direc\ia condus[ de Ion Minulescu, îl
fac s[ treac[ printr-o nou[ criz[ de nervi. Drept care este internat în
clinica doctorului Marinescu.
Criticul Pompiliu Constantinescu caracterizeaz[ astfel în Opere =i
autori (Editura Ancora, Bucure=ti) poezia lui G. Bacovia: „O gangren[
a universului îi otr[ve=te =i-i roade fiin\a, o solitudine maniacal[ îl
împinge la un solilocviu pe muche de cu\it, între luciditate =i demen\[;
ca =i pe marii romantici, amorul =i moartea îl obsedeaz[, dar f[r[
patetism retoric, f[r[ elanuri zgomotoase spre fericire =i f[r[ filosofare
grandilocvent[ (…). Eul bacovian r[suce=te un tragic, obsedant
scâncet… materia în dezagregare are un fel de con=tiin\[ de sine,
vizibil[ în însu=i propriul ei proces de dezatomizare“.
1929 În iunie, stabilit la Bucure=ti, G. +t. Cazacu editeaz[, împreun[ cu
G. Bacovia, revista „Orizonturi noi“ (seria a II-a). Va publica în
coloanele ei în continuare câteva pagini de proz[, Cântec târziu,
poezia Cu voi… (care împrumut[ numele volumului respectiv), sub
titlul Vobiscum, un medalion Macedonski (Un poet al frumosului),
precum =i o recenzie despre versurile lui G. +t. Cazacu, reeditat[ ulte-
rior drept prefa\[ la volumul acestuia, intitulat Calea sângelui.
Mihail Sebastian remarc[, într-un articol din „Revista scriitoarelor
=i scriitorilor români“ (nr. 3, din luna martie), c[ lirica lui G. Ba-
covia e „singura dram[ sincer[ pe care poezia noastr[, de la
Eminescu încoace, o cuprinde“. La recomandarea lui Eugen
Lovinescu (care-l invitase totu=i zadarnic pe poet la cenaclul s[u)
Editura Ancora tip[re=te spre finele anului, într-un singur volum,
Plumb (edi\ia a III-a) =i Scântei galbene (edi\ia a II-a), cu un
tiraj de 300 exemplare. De notat c[ tratativele de editare a
25
George Bacovia
volumului au fost purtate de c[tre so\ie, Agatha Grigorescu, c[reia

dealtfel G. Bacovia i l-a consacrat.
Cartea se bucur[ de o ampl[ rezonan\[ critic[.
Al. Philippide se pronun\[ pentru acordarea premiului na\ional de
poezie lui Tudor Arghezi =i George Bacovia. Academia Român[ îl
solicit[ s[-=i prezinte candidatura la premiul s[u anual de poezie,
dar pe care îl acord[ totu=i lui I. Valerian. Acesta din urm[ îi ia un
nou interviu poetului: „Cântec târziu“. Romanul unui poet. De vorb[
cu G. Bacovia pentru „Via\a literar[“ (an. IV, nr. 107, 13-27 aprilie).
Colaboreaz[ la revist[ cu Poeme în proz[ (Când cad frunzele,
Nuvel[ din trecut, În zadar) =i cu poeziile Fug[, +i ninge… (sub
titlul Iarn[), Nocturn[ („O, nu mai cânta, harmonie pribeag[“).
„Curentul“ (literar =i artistic) public[ în patru foiletoane, Cântec
târziu. Cezar Petrescu, în cuvântul introductiv, îl situeaz[ pe
G. Bacovia în imediata apropiere a lui Tudor Arghezi. Îl jignesc
îns[ exager[rile privind traiul mizer al „bietului poet“, care con-
form biografului s[u M. Petroveanu, „denun\a în interviul amintit
insensibilitatea societ[\ii fa\[ de condi\ia artistului în genere“.
Gra\ie eforturilor lui Liviu Rebreanu, Bacovia e numit în postul
de referent la Direc\ia Cultura poporului, de curând înfiin\at[ în
Ministerul Artelor. Redacteaz[ texte pentru c[minele culturale =i
o poezie ocazional[ de Florii (Imn), pe care o public[ revista
„Orizonturi noi“. Tot aici îi apare =i poezia Liceu.
Editura revistei „Orizonturi noi“ tip[re=te volumul Cu voi… în-
tr-un tiraj de 3000 exemplare. Volumul a a=teptat doi ani de zile
pentru a fi publicat[ la Editura Cartea româneasc[. De relevat c[
în acest an apar de asemenea Joc secund de Ion Barbu, Paradisul
suspinelor de Ion Vinea, Priveli=ti de B. Fundoianu, Strofe pentru
toat[ lumea de Ion Minulescu.
“Via\a literar[“ îi public[ poeziile: Imn, Crize =i Amurg („Trec
burgheze colorate“).
“Revista scriitoarelor =i scriitorilor români“ ]i prezint[ poeziile Pe
deal, sub titlul T`rziu, =i Din urm[, sub titlul Solitar. Revista
„Îndreptar“ îi g[zduie=te Pastel („S[rmanii plopi de lâng[ moar[“),
sub titlul Elegie de iarn[. „Tribuna literelor“ din Bac[u îi prezint[
poezia Renun\are, sub titlul Niciodat[. Particip[ la un matineu literar
la Teatrul Mic, prezentat fiind asisten\ei de c[tre Ion Pillat =i de c[tre
Dimitrie Pompei, profesor la facultatea de matematici din Cluj. De
26
Plumb
asemenea ia parte la un festival de poezie de la Casa femeii, la care

cite=te versuri al[turi de Tudor Arghezi. Dar, invitat s[ repete lectura
poeziilor, poetul dispare din sal[, potrivit aceluia=i M. Petroveanu.
În toamn[ Agatha Grigorescu, consoarta poetului, devine titulara
uneia din catedrele de limba =i literatura român[ la liceul din Bac[u.
În cele din urm[, dup[ dou[ luni de navet[ Bucure=ti-Bac[u, so\ii
Bacovia se statornicesc la Bac[u, poetul renun\ând la serviciu.
1931 Se stinge din via\[ mama poetului.
În acela=i an se na=te fiul Gabriel (Briel).
“Via\a literar[“ ]i tip[re=te poezia Sfâr=it de toamn[, sub titlul
Variant[. Cite=te versuri la o =ez[toare a Afeneului „Nicolae Iorga“.
Eugen Jebeleanu, care se afla printre ascult[tori, avea s[ scrie în
„Ramp[“ din 31 decembrie articolul Bacovia, cânt[re\ proletar,
ar[tându-se profund impresionat de crea\ia „acestui om m[runt
cu vocea vaiet =i ochii abisuri“.
1932 G. Bacovia este invitat în luna februarie, împreun[ cu al\i scriitori
ai vremii, de c[tre profesorul D. Caracostea, =eful catedrei de istoria
literaturii române, la seminarul s[u pentru a vorbi studen\ilor de
crea\ia proprie.
Societatea scriitorilor români îi stabile=te o pensie lunar[ de 1000
lei. În antologia în limba german[ a poe\ilor români (alc[tuitor
=i traduc[tor fiind Franyó Zoltán) G. Bacovia este prezent cu
poeziile Toamn[ („R[sun[ din margini de târg“), Amurg („Ca
lacrimi mari de sânge“) =i Pastel („E-o muzic[ de toamn[“).
1933 Agatha Grigorescu, în timpul vacan\ei de var[, construie=te la
Bucure=ti, pe terenul propriu, locuin\a familiei, care, dup[ intrarea
în eternitate a poetului, va deveni muzeu memorial.
Familia Bacovia revine la Bucure=ti, unde Agathei Grigorescu i se
f[g[duie=te deta=area solicitat[. O recidiv[ a bolii îl face pe poet
s[ se intereseze pentru a treia oar[, de ast[ dat[ în clinica
doctorului Obreja. Potrivit aceluia=i biograf =i editor al operei
bacoviene M. Petroveanu, „convalescen\a =i-o petrece în gr[dina
casei sale =i în rare plimb[ri prin cartier“.
“Revista scriitoarelor =i scriitorilor români“ îi prezint[ poeziile Me-
mento, sub titlul Ecou de roman\[ =i Serenad[ („Poetizeaz[ luna“).
1934 Paul Zarifopol îi propune publicarea unei antologii lirice la
Editura Funda\iei pentru literatur[ =i art[. Volumul apare sub
27
George Bacovia
titlul Poezii, îngrijit =i prefa\at de Adrian Maniu. De notat c[ în

acela=i an v[d lumina tiparului volumele Caietul verde (ad[ugit)
de Ion Pillat, La pragul minunii de V. Voiculescu, Inimi sub s[bii
de Eugen Jebeleanu, Întoarcerea poetului la uneltele sale de
Camil Baltazar.
Împreun[ cu Tudor Arghezi, este distins cu premiul na\ional de
poezie. R[spunde la serie o de întreb[ri, privind includerea sa în
almanahul Who’s who. De remarcat c[ „numele =i opera“ poetului
„fuseser[ semnalate editurii engleze de Lucian Blaga, pe atunci
ata=at al \[rii la Berna, pe lâng[ Liga Na\iunilor“ (M. Petroveanu).
Exegetul +erban Cioculescu public[ în „Adev[rul“ din 23 aprilie
(p. 1–2) o cronic[ referitoare la volumul Poezii. Iat[ în rezumat
punctele lui de vedere fundamentate critic =i exprimate plastic: „O
acuitate inedit[ în poezia dlui Bacovia e intuirea dezagreg[rii
(…). De=i absolut contrar[ transcenden\ei, direc\ia plângerii
bacoviene împrumut[ poemei sale în stare curat[ un accent
sfâ=ietor care va r[mâne în lirica româneasc[ (…). Poetul
Plumbului a fost primul emi\[tor al unui suflet autentic, pe o
singur[ coard[, cu vibra\ii adânci =i joase, strecurate în versurile
poe\ilor tineri de dup[ r[zboi“.
1935 Poetul ofer[, împreun[ cu Arghezi, Minulescu, N. D. Cocea, Ionel
Teodoreanu, Agatha Grigorescu-Bacovia, autografe la libr[ria
Alcalay.
În luna lui cuptor î=i petrece concediul la mare. În „Via\a literar[“
figureaz[ cu poeziile: Trec nouri =i Elegie (cu titlul Remember).
Încredin\eaz[ la rug[mintea lui Adrian Maniu revistei „Muzic[ =i
poezie“ poema Sear[ („Ce este cerul ori ziua a trecut“), sub titlul
Cântec de sear[. Colaboreaz[ la „Revista Funda\iilor“ cu piesele
Din vremuri („E frig, iarna“) =i Un cântec.
1936 Vede lumina tiparului Comedii în fond, în colec\ia Biblioteca pentru
to\i (Editura Alcalay, Bucure=ti).
Revista „Muzic[ =i poezie“ îi ofer[ spa\iu în coloanele ei pentru
poeziile: Nihil… =i Gaudeamus. Iar în „Revista Funda\iilor“
figureaz[ cu piesele: Dies irae =i Regret.
1937 În antologia Poezia româneasc[ de la origine pân[ în zilele
noastre (1673-1937) de Gh. Carda= (ap[rut[ la Institutul de arte
grafice „Tiparul universitar“, G. Bacovia este prezentat cu vestita
poezie Lacustr[.
28
Plumb
1938 O alt[ criz[ face necesar[ spitalizarea poetului la clinica de

psihiatrie a Spitalului central, aici asistat fiind de doctorul
Tomescu. Convalescen\a =i-o face la vila din Bu=tenia a Societ[\ii
scriitorilor români. Critica se exprim[ pe marginea volumului s[u
Comedii în fond. Iat[ ce scrie Vladimir Streinu în articolul G.
Bacovia: „Umanitatea gânditoare se anuleaz[ la acest poet în
simple acte de adaptare, ca în ordinea vegetal[ sau, cel mai adesea,
ca în fenomene de geotropism ale universului inert. Drumul s[u
pleac[ din con=tiin\[ =i, trecând prin organic, p[trunde adânc în
anorganic, a c[rui via\[ dreapt[ o tr[ie=te. Direc\ia coborâtoare
c[tre primordialitate îl oblig[ s[ încalce limita exterioar[ a
pr[bu=irii suflete=ti (vezi Pagini de critic[ literar[, Editura
Funda\iei pentru literatur[ =i art[, B., 1938, p. 42-45).
“Via\a româneasc[“ (nr. 8) ofer[ cititorilor s[i un grupaj de
traduceri din lirica bacovian[ în limba francez[, semnate de c[tre
Maria Holban.
Agatha Grigorescu-Bacovia, de=i câ=tig[ procesul intentat
Ministerului Înv[\[mântului, ob\ine transferul de la Bac[u la
Bucure=ti, îns[ e titularizat[ la =coala normal[ de fete din
M[gurele-Ilfov.
1939 Poetul Mihai Beniuc semneaz[ un articol despre Bacovia în „|ara
nou[“ (an. I, nr. 26, 12 noiembrie). Fixat în descenden\a lui M.
Eminescu, autorul e configurat mai cu seam[ în latura social[ a
liricii sale.
Al. Piru, într-un articol din „Jurnalul literar“ (an. I, nr. 27, 3
iulie, p. 3) „circumscrie punctele de contact =i diferen\ele dintre
Bacovia, Rolliant =i simbolism în general“ (M. Petroveanu).
1940 Societatea scriitorilor români majoreaz[ pensia poetului de la
1000 la 2000 lei lunar.
1941 Vede lumina tiparului fundamentala =i enciclopedica lucrare a lui
G. C[linescu Istoria literaturii române de la origini pân[ în
prezent. Poezia lui G. Bacovia este considerat[ estetic ca un docu-
ment al „manierismului patetic“.
Pictorul Coman Ardeleanu execut[ dou[ portrete ale poetului: unul
în ulei =i altul în pastel.
1942 Editura Funda\iilor pentru literatur[ încheie un contract cu G. Ba-
covia în vederea tip[ririi unui volum de Opere în colec\ia edi\iilor
29
George Bacovia
definitive. Agatha Grigorescu este titularizat[ la Liceul „Domni\a

Ileana“ din capital[.
Critica literar[ continu[ s[ analizeze crea\ia poetului. +erban
Cioculescu men\ioneaz[ în ale sale Aspectele lirice contemporane
(Casa =coalelor, B.,): „Dar se mai poate vorbi de un Bacovia al
provinciei, când majoritatea poemelor se înal\[ peste am[nuntele
locale, ca s[ smulg[ universului, din alternan\a periodic[ a
anotimpurilor, sensul final al vie\ii?”
1943 În antologia Literatura român[ contemporan[ de Vladimir Streinu
(Editura Dacia, B.) G. Bacovia este prezentat cu poeziile: Amurg
de iarn[, Decembrie, Decor, Fanfar[, Note de toamn[ („T[cere…
e toamn[ în cetate“), cu titlurile Fiori, Lacustr[, Mar= funebru,
Memento, Nevroz[, Nocturn[ („Stau… =i moina cade, ap[,
glod“), Pastel („S[rmanii plopi de lâng[ moar[“), Plumb, Plumb
de toamn[, Sear[ trist[.
Poetul acord[ un interviu (De vorb[ cu Bacovia) lui Vasile Netea
în „Vremea“) an. XV, nr. 701, 6 iunie).
1944 Conform biografilor s[i, Agatha Grigorescu-Bacovia =i fiul Gabriel
se refugiaz[ la Pucioasa. De aici vor coresponda cu poetul r[mas
în Bucure=ti. Dup[ 23 august familia revine în capital[. So\ia î=i
reia activitatea de profesoar[.
În Editura Funda\iei pentru literatur[ =i art[ vede lumina tiparului
volumul de Opere al autorului.
1945 G. Bacovia este numit bibliotecar la Ministerul Minelor =i Petrolului.
Volumul colectiv intitulat Poezia social[ româneasc[ (Tipografia
Minerva, Bra=ov) îl prezint[ pe poet cu poezia Amurg („Trec
burgheze colorate“).
1946 Are loc aniversarea a 65 de ani de via\[ =i a 50 de ani de activitate
literar[ a lui G. Bacovia. Este numit consilier la Ministerul Artelor,
care ]i confer[ premiul s[u pentru poezie. Acord[ lui Eugen
Jebeleanu un interviu în „Veac nou“ (an. II, nr. 42). În „Na\iunea“
figureaz[ cu poeziile Nihil novi II („+i zilele de var[“) =i Zgomote.
Apare volumul Stan\e burgheze. Tot în acest an v[d lumina
tiparului Bilete de papagal de Tudor Arghezi, |ara luminii de
Magda Isanos, Un om a=teapt[ r[s[ritul de Mihai Beniuc =i Focul
din amnar de Cicerone Theodorescu.
30
Plumb
“Într-o analiz[ a contamin[rilor stilistice din lirica bacovian[“, Tudor

Vianu pune în relief o nou[ faz[, modern[, a evolu\iei ei“ (vezi Figuri
=i forme literare, Casa =coalelor, B., p. 132-133). Antologia Poezia
muncii =i a libert[\ii alc[tuit[ de Al. +ahighean =i prefa\at[ de Victor
Eftimiu (Editura Confedera\iei Generale a Muncii din România) îl
prezint[ cu poeziile Diminea\[ =i Note de toamn[.
Agatha Grigorescu-Bacovia este transferat[ la +coala central[ din
capital[. Ob\ine o catedr[ la Seminarul pedagogic universitar.
1947 Are loc s[rb[torirea poetului la Bac[u. O agap[ la fostul s[u liceu.
Se desf[=oar[ un festival bacovian la teatrul din localitate (re-
cital de poezie =i muzic[ pe versuri bacoviene, balet etc.
Ziarul din Bac[u „Înainte“ public[ poezia Doina („Dintre câte-am
încercat“).
Postul pe care îl ocup[ poetul la Ministerul Artelor este desfiin\at.
1948—1954 Poezia lui G. Bacovia este în dizgra\ie. Autorul este „consi-
derat“ „decadent“.
Poetul îns[ continu[ s[ scrie versuri. Elocvent în aceast[ ordine
este =i volumul postum Stan\e =i versete, ap[rut în 1970 în Editura
Minerva.
Vreme îndelungat[ este preocupat de ilustrarea unei lucr[ri în
manuscris a publicistului Stelian Metzulescu, Istoria culturii
oltene, cu portrete de scriitori =i oameni de cultur[ din regiune
(M. P.).
I se redeschide o veche leziune pulmonar[. Refacere lent[. Clipe
grele, nelini=ti mari.
Revenirea poetului în activitate. Primul semn este înregistrarea la
radio a unui grupaj din versurile sale lirice.
1955 Consiliul de Mini=tri îi acord[ o pensie de onoare de 2000 lei
lunar.
1956 Revista „Steaua“, dup[ publicarea unui studiu amplu în dou[
numere la rând, semnat de A. E. Baconsky, în care autorul pledeaz[
pentru „valorificarea deplin[ a liricii bacoviene“, îi g[zduie=te
poeziile Cogisto =i În iarn[. „Tân[rul scriitor“ îi public[ poezia
Arhaism. În „Scrisul b[n[\ean“ figureaz[ cu poeziile Sear[
(„Lini=te“) =i Epod[. „Flac[ra“ îi tip[re=te poezia +i dac[.
„Scânteia“ îi prezint[ poezia Egipet (sub titlul Divag[ri utile).
31
George Bacovia
Vede lumina tiparului volumul Poezii, în preajma celui de-al doilea

congres al Uniunii scriitorilor. Volumul este înso\it de o prefa\[
semnat[ de Eugen Jebeleanu. În acela=i an apare =i Cântare omului
de Tudor Arghezi.
În luna septembrie i se decerneaz[ Ordinul Muncii clasa I. Revista
„Contemporanul“ =i ziarul „România liber[“ public[ în paginile
lor articole omagiale consacrate poetului. În „Flac[ra“ din 1 no-
iembrie acord[ un interviu lui Cicerone Theodorescu. Revista
„Muzica“ îi dedic[ un num[r cuprinzând un grupaj de lieduri pe
versurile sale.
La 14 decembrie e s[rb[torit la Casa scriitorilor „Mihail
Sadoveanu“ în prezen\a lui Tudor Arghezi.
1957 „Via\a româneasc[ (nr. 1, ianuarie) îi public[ poezia Doin[
(„Frunze se târ[sc“), iar „Via\a studen\easc[“ – piesa De-a= fi
artist.
Bolnav, poetul alc[tuie=te sumarul unei noi edi\ii, mai ample, de
Poezii. Antologia va ap[rea îns[ dup[ plecarea în eternitate a
autorului. Ea va fi ]nso\it[ de asemenea de o prefa\[ de Eugen
Jebeleanu.
În ziua de 22 mai, dup[ orele 8 diminea\a, inima lui G. Bacovia
î=i înceteaz[ b[t[ile.
32
VERSURI
George Bacovia
CUPRINS
PLUMB
1916
PLUMB
Dormeau adânc sicriele de plumb,
ªi flori de plumb ºi funerar vestmânt µ
Stam singur în cavou... ºi era vânt...
ªi scârþâiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb... ºi-am început sã-l strig µ
Stam singur lângã mort... ºi era frig...
ªi-i atârnau aripile de plumb.
PASTEL
Buciumã toamna
Agonic µ din fund µ
Trec pãsãrele,
ªi tainic s-ascund
Þârâie ploaia...
Nu-i nimeni pe drum;
Pe-afarã de stai
Te-nãbuºi de fum.
Departe, pe câmp,
Cad corbii, domol;
34
Plumb
CUPRINS
ªi rãgete lungi
Pornesc din ocol.
Tãlãngile, trist,
Tot sunã dogit...
ªi tare-i târziu,
ªi n-am mai murit...
DECOR
Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar:
Decor de doliu, funerar...
Copacii albi, copacii negri.
În parc regretele plâng iar...
Cu pene albe, pene negre

O pasãre cu glas amar
Strãbate parcul secular...
Cu pene albe, pene negre.
În parc fantomele apar...
ªi frunze albe, frunze negre;

Copacii albi, copacii negri;
ªi pene albe, pene negre,
Decor de doliu, funerar...
În parc ninsoarea cade rar...
35
George Bacovia
CUPRINS
AMURG
Trec corbii µ ah, „Corbii“
Poetului Tradem µ
ªi curg pe-nnoptat
Pe-un târg îngheþat,
Se duc pe pustii...
Pe când, de argint,
În amurg de-argint,
S-aprinde crai-nou
Pe zãri argintii
În vastul cavou...
Iubito... ah, „Corbii“
Poetului Tradem...
LACUSTRÃ
De-atâtea nopþi aud plouând,
Aud materia plângând...
Sunt singur, ºi mã duce-un gând
Spre locuinþele lacustre.
ªi parcã dorm pe scânduri ude,

În spate mã izbeºte-un val µ
Tresar prin somn, ºi mi se pare
Cã n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se întinde,

Pe-aceleaºi vremuri mã gãsesc...
36
Plumb
CUPRINS
ªi simt cum de atâta ploaie
Piloþii grei se prãbuºesc.

Tot tresãrind, tot aºteptând...
Spre locuinþele lacustre...
GRI
Plâns de cobe pe la geamuri se opri,
ªi pe lume plumb de iarnã s-a lãsat;
„I-auzi corbii!“ µ mi-am zis singur... ºi-am oftat;
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
Ca ºi zarea, gândul meu se înnegri...

ªi de lume tot mai singur, mai barbar, µ
Trist, cu-o panã mãtur vatra, solitar...
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
SONET
E-o noapte udã, grea, te-neci afarã.
Prin ceaþã µ obosite, roºii, fãrã zare µ
Ard, afumate, triste felinare
Ca într-o crâºmã umedã, murdarã.
37
George Bacovia
CUPRINS
Prin mãhãlãli mai neagrã noaptea pare...
ªivoaie-n case triste inundarã µ
ª-auzi tuºind o tusã-n sec, amarã µ
Prin ziduri vechi ce stau în dãrâmare.
Ca Edgar Poe mã reîntorc spre casã,

Ori ca Verlaine, topit de bãuturã µ
ªi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasã.
Apoi, cu paºi de-o nostimã mãsurã,

Prin întunerec bâjbâiesc prin casã,
ªi cad, recad, ºi nu mai tac din gurã.
AMURG DE TOAMNÃ
Amurg de toamnã pustiu, de humã,
Pe câmp sinistre ºoapte trec pe vânt µ
Departe plopii s-apleacã la pãmânt
În larg balans lenevos, de gumã.
Pustiu adânc... ºi-ncepe a-nnopta,

ªi-aud gemând amorul meu defunct;
Ascult atent privind un singur punct
ªi gem, ºi plâng, ºi râd în hî, în ha...
TABLOU DE IARNÃ
Ninge grozav pe câmp la abator
ªi sânge cald se scurge pe canal;
Plinã-i zãpada de sânge animal µ
ªi ninge mereu pe un trist patinor...
38
Plumb
CUPRINS
E albul aprins de sânge-nchegat.
ªi corbii se plimbã prin sânge... ºi sug;
Dar ceasu-i târziu... în zãri corbii fug
Pe câmp, la abator, s-a înnoptat.
Ninge mereu în zarea-nnoptatã...

ªi-acum când geamuri triste se aprind
Spre abator vin lupii licãrind.
µ Iubito, sunt eu la uºa îngheþatã...
ÎN GRÃDINÃ
Scârþâie toamna din crengi ostenite
Pe garduri bãtrâne, pe streºini de lemn,
ªi frunzele cad ca un sinistru semn
În liniºtea grãdinii adormite.
O palidã fatã cu gesturi grãbite

Aºteaptã pe noul amor...
Pe când, discordant ºi înfiorãtor,
Scârþâie toamna din crengi ostenite.
SPRE TOAMNÃ
Pe drumuri delirând,
Pe vreme de toamnã,
Mã urmãreºte-un gând
Ce mã îndeamnã:
µ Dispari mai curând!
39
George Bacovia
CUPRINS
În casa iubitei de-ajung,
Eu zgudui fereastra nervos,
ªi-o chem ca sã vadã cum plouã
Frunziºul, în târgul ploios.
Dar, iatã, ºi-un mort evreiesc...

ªi plouã, e moinã, noroi µ
În murmure stranii semite
M-adaug ºi eu în convoi.
ªi nimeni nu ºtie ce-i asta µ

M-afund într-o crâºmã sã scriu,
Sau râd ºi pornesc înspre casã,
ªi-acolo mã-nchid ca-n sicriu.
ªi mereu delirând,
Pe vreme de toamnã,
M-adoarme un gând
Ce mã îndeamnã:
µ Dispari mai curând!...
PÃLIND
Sunt solitarul pustiilor pieþe
Cu tristele becuri cu palã luminã µ
Când sunã arama în noaptea deplinã
Sunt solitarul pustiilor pieþe.
Tovarãº mi-i râsul hidos, ºi cu umbra
Ce sperie câinii pribegi prin canale;
Sub tristele becuri cu razele pale,
Tovarãº mi-i râsul hidos, ºi cu umbra.
40
Plumb
CUPRINS
Sunt solitarul pustiilor pieþe
Cu jocuri de umbrã ce dau nebunie;
Pãlind în tãcere ºi-n paralizie, µ
Sunt solitarul pustiilor pieþe...
AMURG VIOLET
Amurg de toamnã violet...
Doi plopi, în fund, apar în siluete:
µ Apostoli în odãjdii violete µ
Oraºul tot e violet.

Pe drum e-o lume leneºã, cochetã;
Mulþimea toatã pare violetã,
Oraºul tot e violet...

Din turn, pe câmp, vãd voievozi cu plete;
Strãbunii trec în pâlcuri violete,
DECEMBRIE
Te uitã cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveºte µ
Mai spune s-aducã jãratec
ªi focul s-aud cum trosneºte.
ªi mânã fotoliul spre sobã,

La horn sã ascult vijelia,
41
George Bacovia
CUPRINS
Sau zilele mele µ totuna µ
Aº vrea sã le-nvãþ simfonia.
Mai spune s-aducã ºi ceaiul,

ªi vino ºi tu mai aproape, µ
Citeºte-mi ceva de la poluri,
ªi ningã... zãpada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,

ªi toate din casã mi-s sfinte, µ
Nu râde... citeºte nainte.
E ziuã ºi ce întuneric...
Mai spune s-aducã ºi lampa µ
Te uitã, zãpada-i cât gardul,
ªi-a prins promoroacã ºi clampa.
Eu nu mã mai duc azi acasã...

Potop e-napoi ºi nainte,
Nu râde... citeºte nainte.
NEGRU
Carbonizate flori, noian de negru...
Sicrie negre, arse, de metal,
Vestminte funerare de mangal,
Negru profund, noian de negru...
42
Plumb
CUPRINS
Vibrau scântei de vis... noian de negru;
Carbonizat, amorul fumega µ
Parfum de pene arse, ºi ploua...
Negru, numai noian de negru...
NEVROZÃ
Afarã ninge prãpãdind,
Iubita cântã la clavir, µ
ªi târgul stã întunecat,
De parcã ninge-n cimitir.
Iubita cântã-un marº funebru,

Iar eu nedumerit mã mir:
De ce sã cânte-un marº funebru...
ªi ninge ca-ntr-un cimitir.
Ea plânge ºi-a cãzut pe clape,

ªi geme greu ca în delir...
În dezacord clavirul moare,
ªi plâng ºi eu, ºi tremurând

Pe umeri pletele-i resfir...
Afarã târgul stã pustiu,
43
George Bacovia
CUPRINS
MOINÃ
ªi toamna, ºi iarna
Coboarã-amândouã;
ªi plouã, ºi ninge µ
ªi ninge, ºi plouã.
ªi noaptea se lasã
Murdarã ºi goalã;
ªi galbeni trec bolnavi
Copii de la ºcoalã.
ªi-s umezi pereþii,
ªi-un frig mã cuprinde µ
Cu cei din morminte
Un gând mã deprinde...
ªi toamna, ºi iarna
Coboarã-amândouã;
ªi plouã, ºi ninge µ
ªi ninge, ºi plouã.
MELANCOLIE
Ce chiot, ce vaiet în toamnã...
ªi codrul sãlbatec vuieºte µ
Rãsunã-n coclauri un bucium,
ªi doina mai jalnic porneºte.
µ Ascultã, tu, bine, iubito,
Nu plânge ºi nu-þi fie teamã µ
Ascultã cum greu, din adâncuri,
Pãmântul la dânsul ne cheamã...
44
Plumb
CUPRINS
RAR
Singur, singur, singur,
Într-un han, departe µ
Doarme ºi hangiul,
Strãzile-s deºarte,
Singur, singur, singur...
Plouã, plouã, plouã,

Vreme de beþie µ
ªi s-asculþi pustiul,
Ce melancolie!
Plouã, plouã, plouã...
Nimeni, nimeni, nimeni,

Cu atât mai bine µ
ªi de-atâta vreme
Nu ºtie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni...
Tremur, tremur, tremur...

Orice ironie
Vã rãmâne vouã µ
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur...
Veºnic, veºnic, veºnic,

Rãtãciri de-acuma
N-or sã mã mai cheme µ
Peste vise bruma,
Veºnic, veºnic, veºnic...
45
George Bacovia
CUPRINS
Singur, singur, singur,
Vreme de beþie µ
I-auzi cum mai plouã,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur...
NERVI DE TOAMNÃ
E toamnã, e foºnet, e somn...
Copacii, pe stradã, ofteazã;
E tuse, e plânset, e gol...
ªi-i frig, ºi bureazã.
Amanþii, mai bolnavi, mai triºti,

Pe drumuri fac gesturi ciudate µ
Iar frunze, de veºnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, ºi mã duc, ºi mã-ntorc,

ªi-amanþii profund mã-ntristeazã µ
Îmi vine sã râd fãrã sens,
ªi-i frig, ºi bureazã.
SEARÃ TRISTÃ
Barbar, cânta femeia-aceea,
Târziu, în cafeneaua goalã,
Barbar cânta, dar plin de jale, µ
ªi-n jur era aºa rãscoalã...
46
Plumb
CUPRINS
ªi-n zgomot monstru de þimbale
Barbar, cânta femeia-aceea.
Barbar, cânta femeia-aceea...
ªi noi eram o ceatã tristã µ
Prin fumul de þigãri, ca-n nouri,
Gândeam la lumi ce nu existã...
ªi-n lungi, satanice ecouri,
Barbar, cânta femeia-aceea.
Barbar, cânta femeia-aceea,
ªi-n jur era aºa rãscoalã...
ªi nici nu ne-am mai dus acasã,
ªi-am plâns cu frunþile pe masã,
Iar peste noi, în sala goalã, µ
Barbar, cânta femeia-aceea...
NOTE DE TOAMNÃ
Tãcere... e toamnã în cetate...
Plouã... ºi numai ploaia dã cuvânt µ
E pace de plumb, e vânt, ºi pe vânt
Grãbite, trec frunze liberate.
Deschide, dã drumu,-adorato,
Cu crengi ºi foi uscate am venit;
În târg, o fatã tristã a murit, µ
ªi-au dus-o pe ploaie, ºi-au îngropat-o...
Dã drumu, e toamnã în cetate µ
Întreg pãmântul pare un mormânt...
Plouã... ºi peste târg, duse de vânt,
Grãbite, trec frunze liberate.
47
George Bacovia
CUPRINS
OH, AMURGURI...
Oh, amurguri violete...
Vine
Iarna cu plânsori de piculine...
Peste parcul pãrãsit

Cad regrete
ªi un negru croncãnit...
Veºnicie,
Enervare...
Din fanfare funerare
Toamna sunã, agonie...
Vânt de gheaþã s-a pornit,

Iar sub crengile schelete, µ
Hohot de smintit.
Nici o urmã despre tine,
µ Vine, nu vine...
Oh, amurguri violete...
AMURG DE IARNÃ
Amurg de iarnã, sumbru, de metal,
Câmpia albã µ un imens rotund µ
Vâslind, un corb încet vine din fund,
Tãind orizontul, diametral.
48
Plumb
CUPRINS
Copacii rari ºi ninºi par de cristal.
Chemãri de dispariþie mã sorb,
Pe când, tãcut, se-ntoarce-acelaºi corb,
Tãind orizontul, diametral.
ALEAN
E-n zori, e frig de toamnã,
ªi cât cu ochii vezi
Se-ncolãceºte fumul,
ªi-i pâclã prin livezi.
Rãsunã, trist, de glasuri

Câmpiile pustii, µ
ªi pocnet lung, ºi chiot
S-aude-n deal la vii.
C-un zmeu copiii-aleargã,

Copil, ca ei, te vezi,
ªi plângi... ºi-i frig de toamnã...
ªi-i pâclã prin livezi.
AMURG ANTIC
Havuzul din dosul palatului mort
Mai aruncã, mai plouã, mai plânge µ
ªi stropii cãzând, în amurg, iau culori:
De sinealã, de aur, de sânge.
49
George Bacovia
CUPRINS
Pluteºte un lanþ de lebede albe,
Iar visul din parc în lac se rãsfrânge µ
Amurgul pe lebede pune culori:
Uitate, statuiele albe privesc,

Albe visând c-un aer ce plânge µ
ªi lasã amurgul pe ele culori:
PULVIS
Imensitate, veºnicie,
Tu, haos, care toate-aduni...
În golul tãu e nebunie, µ
ªi tu ne faci pe toþi nebuni.
În faþa ta sunt cel mai laº.

Imensitate, veºnicie, µ
Iubesc o fatã din oraº...
Învaþã-mã filosofie.
Imensitate, veºnicie,
Pe când eu tremur în delir,
Cu ce supremã ironie
Arãþi în fund un cimitir.
50
Plumb
CUPRINS
CUPTOR
Sunt câþiva morþi în oraº, iubito,
Chiar pentru asta am venit sã-þi spun;
Pe catafalc, de cãldurã-n oraº, µ
Încet, cadavrele se descompun.
Cei vii se miºcã ºi ei descompuºi,
Cu lutul de cãldurã asudat;
E miros de cadavre, iubito,
ªi azi, chiar sânul tãu e mai lãsat.
Toarnã pe covoare parfume tari,
Adu roze pe tine sã le pun;
Sunt câþiva morþi în oraº, iubito,
ªi-ncet, cadavrele se descompun...
TOAMNÃ
Rãsunã din margini de târg
Un dangãt puternic de armã;
E toamnã... metalic s-aud
Gorniºtii, în fund, la cazarmã.
S-aude ºi-un clopot de ºcoalã,
E vânt, ºi-i pustiu, dimineaþã;
Hârtii ºi cu frunze, de-a valma,
Fac roatã-n vârteje, pe-o piaþã.
Se uitã în zãri catedrala,
Cu turnu-i sever ºi trufaº;
51
George Bacovia
CUPRINS
Grãdina oraºului plânge,
ªi-aruncã frunziºu-n oraº.
ªi vine, ca-n vremi de demult,
Din margini, un bucium de-alarmã,
E toamnã... metalic s-aud
Gorniºtii, în fund, la cazarmã.
SINGUR
Potop, cad stele albe de cristal
ªi ninge-n noaptea plinã de pãcate;
La vatrã-n para ce abia mai bate µ
Azi, a murit chiar visul meu final.
ªi ninge-n miezul nopþii glacial...
ªi tu iar tremuri, suflet singuratec, µ
Pe vatrã-n para slabã, în jãratec, µ
Încet, cad lacrimi roze, de cristal.
TRUDIT
Iubito, ºi iar am venit...
Dar astãzi, de-abia mã mai port µ
Deschide clavirul ºi cântã-mi
Un cântec de mort.
ªi dacã-am sã cad pe covoare
În tristul, tãcutul salon, µ
Tu cântã nainte, iubito,
Încet, monoton.
52
Plumb
AMURG
Ca lacrimi mari de sânge
Curg frunze de pe ramuri, µ
ªi-nsângerat, amurgul
Pãtrunde-ncet prin geamuri.
Pe dealurile-albastre,
De sânge urcã luna,
De sânge pare lacul,
Mai roº ca-ntotdeauna.
La geam tuºeºte-o fatã

În bolnavul amurg;
ªi s-a fãcut batista
Ca frunzele ce curg.
ALTFEL
Omul începuse sã vorbeascã singur...
ªi totul se miºca în umbre trecãtoare µ
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacãra de soare.
Nimic. Pustiul tot mai larg pãrea...

ªi-n noaptea lui amarã tãcuse orice cânt, µ
ªi-nvineþit de gânduri, cu fruntea în pãmânt,
Omul începuse sã vorbeascã singur...
53
George Bacovia
CUPRINS
PANORAMÃ
Plângea caterinca-fanfarã
Lugubru, în noapte, târziu...
ªi singur priveam prin ochene,
Pierdut în muzeul pustiu...
ªi-n lumea ochenelor triste

Mã prinse sinistre gândiri µ
În jurul meu corpuri de cearã,
Cu hâde ºi fixe priviri.
ªi-acea caterincã-fanfarã
Îmi dete un tremur satanic;
În racle de sticlã µ princese
Oftau, în dantele, mecanic.
ªi-atunci, am fugit plin de groazã

Din sumbrul muzeu fioros,
Oraºul dormea în tãcere,
Flaºneta plângea cavernos.
Plângea caterinca-fanfarã
O arie tristã, uitatã...
ªi stam împietrit... ºi de veacuri,
Cetatea pãrea blestematã.
54
Plumb
CUPRINS
FINIS
Cadavrul impozant pe catafalcul falnic,
Sub raza de argint visa în vasta salã...
Iar sânul ei pierdut în mortuara galã µ
Pe veci oprit, înmãrmurise falnic.
Pustiu...
Departe, în cetate viaþa tropota...
O, simþurile-mi toate se enervau fantastic...
Dar în lugubrul sãlii pufneau în râs sarcastic
ªi Poe, ºi Baudelaire, ºi Rollinat.
PLUMB DE IARNÃ
Iarna, de-o vreme, mã duce regretul
Prin crânguri, pe margini de linii ferate µ
Trec singur spre searã pe ape-ngheþate
Când fâlfâie, pe lume, violetul.
Paloarea, mutismul mineazã-al meu piept
Pe satele ninse crai-nou când apare;
Trec singur pe poduri de fier solitare,
ªi-aºtept în zãpadã... dar ce mai aºtept?
Hau!... hau!... depãrtat sub stele-ngheþate...
În noaptea grozavã la cine voi bate?...
O, vis... o, libertate...
Hau!... hau!... depãrtat sub stele-ngheþate...
55
George Bacovia
CUPRINS
NOCTURNÃ
Stau... ºi moina cade, apã, glod...
Sã nu mai ºtiu nimic, ar fi un singur mod µ
Un bec agonizeazã, existã, nu existã, µ
Un alcoolic trece piaþa tristã.
Oraºul doarme ud în umezeala grea.
Prin zidurile astea, poate doarme ea, µ
Case de fier în case de zid,
ªi porþile grele se-nchid.
Un clavir îngânã-ncet la un etaj,
Umbra mea stã în noroi ca un trist bagaj µ
Stropii sar,
Ninge zoios,
La un geam, într-un pahar,
O rozã galbenã se uitã-n jos.
PLUMB DE TOAMNÃ
De-acum, tuºind, a ºi murit o fatã,
Un palid visãtor s-a împuºcat;
E toamnã ºi de-acuma s-a-nnoptat...
µ Tu ce mai faci, iubita mea uitatã?
Într-o grãdinã publicã, tãcutã,
Pe un nebun l-am auzit rãcnind,
Iar frunzele cu droaia se desprind;
E vânt ºi-orice speranþã e pierdutã.
Prin târgu-nvãluit de sãrãcie
Am întâlnit un popã, un soldat...
De-acum pe cãrþi voi adormi uitat,
Pierdut într-o provincie pustie.
56
Plumb
CUPRINS
De-acum, au ºi pornit pe lumea eronatã
Ecouri de revoltã ºi de jale;
Tot mai citeºti probleme sociale...
Sau, ce mai scrii, iubita mea uitatã?
LARGO
Muzica sonoriza orice atom...
Dor de tine, ºi de altã lume,
Dor...
Plana:
Durere fãrã nume
Pe om...
Toþi se gândeau la viaþa lor,
La dispariþia lor.
Muzica sentimentaliza
Obositor, µ
Dor de tine, ºi de altã lume,
Dor...
Muzica sonoriza orice atom.
PLOUÃ
Da, plouã cum n-am mai vãzut...
ªi grele tãlãngi adormite,
Cum sunã sub ºuri învechite!
Cum sunã în sufletu-mi mut!
Oh, plânsul tãlãngii când plouã!
57
George Bacovia
CUPRINS
ªi ce enervare pe gând!
Ce zi primitivã de tinã!
O bolnavã fatã vecinã
Rãcneºte la ploaie râzând...
Da, plouã... ºi sunã umil
Ca tot ce-i iubire ºi urã µ
Cu-o muzicã tristã, de gurã,
Pe-aproape s-aude-un copil.
Ce basme tãlãngile spun!
Ce lume-aºa goalã de vise!
... ªi cum sã nu plângi în abise,
Da, cum sã nu mori ºi nebun.
NERVI DE PRIMÃVARÃ
Primãvarã...
O picturã parfumatã cu vibrãri de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet;
În oraº suspinã un vals din fanfarã.
O nouã primãvarã de visuri ºi pãreri...
O lungã deºteptare zvoneºte împrejur,
E clar ºi numai soare.
La geamul unei fabrici o palã lucrãtoare
Aruncã o privire în zarea de azur.
58
Plumb
CUPRINS
O nouã primãvarã pe vechile dureri...
Apar din nou þãranii pe hãul din câmpie,
În infinit pãmântul se simte tresãltând:
Vor fi acum de toate cum este oriºicând,
Dar iar rãmâne totul o lungã teorie.
O, când va fi un cântec de alte primãveri?!...
MATINALÃ
Aurora violetã
Plouã rouã de culori µ
Venus, plinã de fiori,
Pare-o vie violetã.
Bat la geamul tãu încet,

Bat cu-o razã sângeroasã µ
Vino, floare somnoroasã,
Cât pe zãri e violet.
Plâns de ape se repetã,

Încã totu-i adormit µ
Ca în vise s-a pornit
Roata morii µ violetã.
Gol e-al sânului buchet,

Floare goalã, somnoroasã...
Trist, cu roza sângeroasã,
Bat în geamul violet.
59
George Bacovia
CUPRINS
Aurora violetã
Se pãteazã de culori µ
Venus, palã de fiori,
Pare-o stinsã violetã...
ÎN PARC
Acum, stã parcul devastat, fatal,
Mâncat de cancer ºi ftizie,
Pãtat de roºu carne-vie µ
Acum, se-nºirã scene de spital.
Atunci, râdea,
Bãteau aripi de veselie;
Parfum, polen ºi histerie, µ
Atunci, în parc, ºi ea venea.
Acum, cad foi de sânge-n parcul gol,
Pe albe statui feminine;
Pe alb model de forme fine,
Acum, se-nºirã scene de viol...
POEMÃ ÎN OGLINDÃ
În salonul plin de vise,
În oglinda larg-ovalã încadratã în argint,
Bate toamna,
ªi grãdina cangrenatã,
În oglinda larg-ovalã încadratã în argint.
60
Plumb
În fotoliu, ostenitã, în largi falduri de mãtase,

Pe când cade violetul,
Tu citeºti nazalizând
O poemã decadentã, cadaveric parfumatã,
Monotonã.
Eu prevãd poema rozã a iubirii viitoare...
Dar pierdutã, cu ochi bolnavi,

Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat.
ªi privirea-þi cade vagã peste apa larg-ovalã,
Pe grãdina cangrenatã,
Peste toamna din oglindã µ
Adormind...
Eu prevãd poema rozã a iubirii viitoare...
Însã pal mã duc acuma în grãdina devastatã

ªi pe masa pãrãsitã µ albã marmurã sculptatã µ
În veºmintele-mi funebre,
Mã întind ca ºi un mort,
Peste mine punând roze, flori pãlite,-ntârziate
Ca ºi noi...
Zi, finala melodie din clavirul prãfuit,

Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate.
Vezi, din anticul fotoliu µ
Agonia violetã,
Catafalcul,
ªi grãdina cangrenatã,
În oglinda larg-ovalã încadratã în argint...
61
George Bacovia
CUPRINS
ALB
Orchestra începu cu-o indignare graþioasã.
Salonul alb visa cu roze albe µ
Un vals de voaluri albe...
Spaþiu, infinit, de o tristeþe armonioasã...
În aurora plinã de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe neuitatele cãrãri µ
Cântau clare sãrutãri...
Larg, miniaturã de vremuri viitoare...
NERVI DE TOAMNÃ
La toamnã, când frunza va îngãlbeni,
Când pentru ftizici nu se ºtie ce noi surprize vor veni, µ
Alcoolizat, bãtut de ploi, cum n-am mai fost cândva,
Târziu, în geamul tãu, încet, cu o monedã voi suna.
ªi-n toamna asta udã, mai putredã ca cele ce s-au dus,

Când vântul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus, µ
La geamul tãu, în spaima nopþii, ca un prelung final,
Voi repeta cã anii trec mereu mai greu, ºi mai brutal.
Va bate ploaia... ºi târziu, la geamul tãu voi plânge-ncet...

Va rãtãci alcoolizat, apoi, în noapte, un schelet, µ
Nimic tu nu vei auzi din câte voi avea de spus...
În toamna asta udã, mai putredã ca cele ce s-au dus.
62
Plumb
CUPRINS
PLUMB DE IARNÃ
Ninge secular, tãcere, pare a fi bine,
Prin oraºul alb, doar vântul trece-ntârziat µ
Ninge, parcã toþi murirã, parcã toþi au înviat...
Dorm volumele savante-n îngheþatele vitrine.
Printre ziduri, peste turnuri depãrtate,

Ninge cu nimic în noaptea vastã, ning bancnote µ
Numai vântul singur plânge alte note...
Umbra mea se adânceºe-n cartiere democrate.
Ninge grandios în oraºul vast cum nu mai este,

Ning la cinematografe grave drame sociale,
Pe când vântul hohoteºte-n bulevarde glaciale...
µ Dar cine poate sã explice aceastã tristã poveste?
NOTE DE TOAMNÃ
Toamna-n grãdinã ºi-acordã vioara,
Strada-i pustie...
Oraºul e plin de hambare, µ
De pâinea cea nouã duduie moara.
O frunzã s-a lãsat pe-o mânã-ntinsã care cere...
63
George Bacovia
CUPRINS
Oraºul gol...
Cetate depãrtatã;
Frunziºul smuls...
De firele electrice, paralizatã,
Ca un simbol,
O pasãre cade-n oraº, ca o tristeþe mai mult.
ªi însereazã... ºi e tãcere...
ªi gândul s-afundã, pierdut vâslaº,

Pe-al vremurilor mers µ
ªi jalea de-a nu mai putea face un vers...
Sunt cel mai trist din acest oraº.
MONOSILAB DE TOAMNÃ
Toamna sunã-n geam frunze de metal,
Vânt.
În tãcerea grea, gând ºi animal
Frânt.
În odaie, trist sunã lemnul mut:

Poc.
Umbre împrejur într-un gol, tãcut,
Loc.
În van peste foi, singur, un condei

Frec.
Lampa plânge... anii tãi, anii mei
Trec.
64
Plumb
CUPRINS
Sã mã las pe pat, ochii sã-i închid,
Pot.
În curând, încet va cãdea în vid
Tot.
O, va fi cândva altfel natural,

Bis.
Toamna sunã-n geam frunze de metal,
Vis.
NOCTURNÃ
Uitarea venea... a venit.
O lacrimã cade jos, totul tace,
Lampa obositã a clipit,
Orice obiect atins ºopteºte: lasã-mã-n pace...
De-acum...
Auzi, ploaia plânge pe drum
Pe un adânc tumult,
Pe urma unui mic pantof într-un parc de demult...
Adorm... ascult...
Afarã, la fereastrã, toamna a spus:
µ Of!...
65
George Bacovia
CUPRINS
SCÂNTEI GALBENE
1 926
SCÂNTEI GALBENE
O femeie în doliu pe stradã,
O frunzã galbenã tremurã dupã ea µ
Luat de-a oraºului sfadã,
Uitasem cã toamna venea.
Era mai demult o stradã,

O ºcoalã, ºi bruma cãdea µ
Prin sãli, ca nimeni sã-l vadã,
Un elev singuratic pãlea.
Un om, în amurg, pe-o stradã...

Pe foi nu mai ºtiu cum trecea µ
Sub tropot, ºi-a lumii grãmadã...
µ Uitasem cã toamna venea.
SINGUR
Odaia mea mã înspãimântã
Cu brâie negre zugrãvitã µ
Prin noapte, toamna despletitã
În mii de fluiere cântã.
66
Plumb
CUPRINS
µ Odaie, plinã de mistere,
În pacea ta e nebunie;
Dorm umbre negre prin unghere,
Pe masã arde o fãclie.
µ Odaie, plinã de ecouri,

Când plânsu-ncepe sã mã prindã,
Stau triste negrele tablouri µ
Fãclia tremurã-n oglindã.
Odaia mea mã înspãimântã...

Aici n-ar sta nici o iubitã, µ
Prin noapte, toamna despletitã
În mii de fluiere cântã.
AMURG
Crai-nou verde-pal, ºi eu singur
Prin crengile cu sunet de schelet, µ
Învineþit ca un cadavru...
µ Vino-n zãvoiul violet.
Or, nu! s-aprind luminile-n oraº...

Sunt alþii, ºi un alt poet µ
E mult de când dormim în umbrã,
În cimitirul violet...
67
George Bacovia
CUPRINS
M I E ZU L N O P Þ I I
Frunziºul acuma pornit-a
O leneºã, jalnicã horã;
ªi plâng, ºi cu plânsul în noapte
Rãchita de-afarã mi-i sorã.
S-apropie-ncet miezul nopþii,

ªi sunã a frunzelor horã µ
Eu trec din odaie-n odaie,
Când bate satanica orã.
VÂNT
Toamna a þipat c-un trist accent,
Vãzul cade neatent,
Vântul sunã lemnãria,
Bate gol, în poloboace, butnãria.
Lângã uºã frunzele s-au strâns,
De departe vin ecouri vechi de plâns,
Brumã, toamnã literarã,
Pe drum prãfãria se duce fugarã.
ªi-am stat singur supãrat
În zãvoiul decadent,
ªi prin crengile-ncâlcite mi-am notat
Versuri fãrã de talent.
ECOU DE SERENADÃ
Pansele negre, catifelate
Pe marmora albã s-au veºtejit,
68
Plumb
CUPRINS
ªi-n tainice note s-au irosit
Parfume triste, îndoliate.
Eu singur, cu umbra, iar am venit,

O, statui triste ºi dãrâmate, µ
Pansele negre, catifelate,
Vise, ah, vise, aici, au murit.
În haine negre, întunecate,
Eu plâng în parcul de mult pãrãsit...
ªi-a mea serenadã s-a rãtãcit
În note grele, ºi blestemate...
NOAPTE
Se-ntind bulevarde-n noapte de varã,
Pe arbori, electricã luminã µ
La garã zvâcneºte o maºinã
ªi-n gol, tresar signale de garã.
Pe cer de safir, comori de avari...
Tãcerea în gol vibreazã cu zvon, µ
Oraºul, cu-ncetul, pare-un salon, µ
Acuma, în somn, tresar fete mari.
STRIGOII
Cu roºii fanare, galbene, verzi
Trec noaptea strigoii prin lanuri de grâu
ªi câinii în lanuri în noapte tot bat µ
Strigoii la crâºmã în pod au intrat,
69
George Bacovia
CUPRINS
ªi podul se vede bizar luminat
De roºii fanare, galbene, verzi.
Strigoii, din pod, îºi iau înapoi,
Lãsate din viaþã, demult, amanete...
Aºa spune basmul ce azi l-am uitat
Cã noaptea, la crâºmã, apar siluete
Cu roºii fanare, galbene, verzi.
Dar când despre ziuã cocoºu-a cântat,
Cad buzna, din pod, grãmezi de strigoi,
ªi-n hãu, peste lanuri, strigoii se pierd
Roºii, galbeni ºi verzi.
M A R ª F U NE B R U
Ningea bogat, ºi trist ningea; era târziu
Când m-a oprit, în drum, la geam clavirul;
ªi-am plâns la geam, ºi m-a cuprins delirul µ
Amar, prin noapte vântul fluiera pustiu.
Un larg ºi gol salon vedeam prin draperii,
Iar la clavir o brunã despletitã
Cânta purtând o mantie cernitã,
ªi trist cânta, gemând între fãclii.
Lugubrul marº al lui Chopin
Îl repeta cu nebunie...
ªi-n geam suna funebra melodie,
Iar vântul fluiera ca þipãtul de tren.
Apoi, veni ºi-o blondã în salon...
ªi-aproape goalã prinse, adormitã,
70
Plumb
CUPRINS
De pe clavir, o scripcã înnegritã µ
ªi urmãri, pierdutã, marºul monoton.
Înaltã, despletitã, albã ca de var,
Mi se pãrea Ofelia nebunã...
ªi lung gemea arcuºu-acum pe strunã
Îngrozitorul marº lugubru, funerar.
Cântau amar, era delir, µ
Plângea clavirul trist, ºi violina µ
Fãcliile îºi tremurau lumina,
Clavirul catafalc pãrea, ºi nu clavir.
Târziu, murea clavirul lung gemând;
Luptau fãcliile în agonie...
ªi-ncet se-ntinse-o noapte de vecie,
ªi-n urmã, greu, un corp am auzit cãzând.
Vai, de-atunci îmi pare lumea ºi mai tristã,
Viaþa-i melodie funerarã...
ªi nu mai uit nebuna lãutarã µ
ªi transfigurata, trista claviristã.
BALET
Lunecau baletistele albe...
Degajãri de puternice forme µ
Albe, în faþa lumii enorme,
Lunecau baletistele albe
ªi lumea sufla împãtimitã µ
71
George Bacovia
CUPRINS
Albe, râzând spre lumea prostitã,
Lunecau baletistele albe.
Tainic trezind complexul organic µ
Albe, stârnind instinctul satanic,
Lunecau baletistele albe.
SERENADA MUNCITORULUI
Eu sunt un monstru pentru voi
Urzind un dor de vremuri noi,
ªi-n lumea voastrã-abia încap...
Dar am sã dau curând la cap.
O, dormi adânc, mereu, aºa,
În vise dulci, hidos burghez,
Oftând, palate de-þi lucrez,
Eu ºtiu ºi bine-a dãrâma.
În noaptea asta, iatã, sunã
O serenadã din topor,
Amanþilor pierduþi sub lunã,
Poeþi cu putredul amor.
O, dormi în noaptea infinitã,
Burghez cu aer triumfal,
Dar preistoric animal
În raþiunea auritã.
Sub luna blondã nu se plânge,
Ci rãzbunãrile se curmã,
Martirilor scãldaþi în sânge,
Cânt serenada cea din urmã.
72
Plumb
CUPRINS
O, dormi... dar voi urca spre soare
În zbor sublim de-aeroplan...
Cu vise dulci, burghez tiran:
E aurora-ngrozitoare...
PASTEL
µ Adio, picã frunza
ªi-i galbenã ca tine, µ
Rãmâi, ºi nu mai plânge,
ªi uitã-mã pe mine.
ªi s-a pornit iubita
ªi s-a pierdut în zare µ
Iar eu în golul toamnei
Chemam în aiurare...
µ Mai stai de mã alintã
Cu mâna ta cea micã,
ªi spune-mi de ce-i toamnã
ªi frunza de ce picã?..
SCÂNTEI GALBENE
Vom spune cã toamna a venit... foarte trist µ
La o fereastrã melancolicã, mi s-a pãrut ceva,
Însã m-a trezit un glas pozitivist...
Vânt umed, ºi frunza zboarã, undeva.
Am ajuns, acum, pe un câmp cu ape...
În luncã, medita un poet cunoscut µ
73
George Bacovia
CUPRINS
Pãrea cã de oameni nu mai încape;
De-aceastã-ntâmplare, atât de rãu mi-a pãrut.
Eu nu mai ºtiu nimic, ºi m-am întors acasã,

Uitaþi-vã ce gol, ce ruinã-n amurg µ
Amurgul galben m-a-ngãlbenit, ºi m-apasã,
Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg.
DORMITÂND
În pâcla nopþilor de iarnã, cu hornuri ce fumeazã,
Când lãmpile de stradã cu miile vegheazã,
În pâcla coloratã mã duc abia simþit µ
Mai mult ca oriºicine, îmi pare c-am greºit.
Am fost atât de singur, ºi singur am rãmas,
În creierul meu plânge un nemilos taifas...
De sunã-n ziduri ninse, vreo muzicã de bal,
Mai stau, ºi plânge-n mine un vals provincial.
De la fereastra ninsã, cu finele perdele,
Mã duc pe strãzi de gheaþã cu spuza lor de stele;
ªi-n mijlocul odãii tot singur mã prezint:
µ Valsa o blondã-n alb, ºi cu pantofi de-argint...
Aprind, pe masã, lampa, ºi iarãºi mã dezbrac,
Aº vrea sã-mi fac un ceai, ºi stau, ºi nu-l mai fac...
Mã clatinã spre pat al insomniei pas µ
În creierul meu plânge un nemilos taifas.
74
Plumb
CUPRINS
NOCTURNÃ
E-o muzicã de toamnã
Cu glas de piculinã,
Cu note dulci de flaut,
Cu ton de violinã...
ªi-acorduri de clavire
Pierdute, în surdinã;
ªi-n tot e-un marº funebru
Prin noapte, ce suspinã...
NERVI DE PRIMÃVARÃ
Melancolia m-a prins pe stradã,
Sunt ameþit.
Oh, primãvara, iar a venit...
Palid, ºi mut...
Mii de femei au trecut;
Melancolia m-a prins pe stradã.
E o vibrare de violete;
Trece ºi Ea;
Aº vrea,
Dar nu pot s-o salut;
Oh, ºi cum a trecut,
Într-o vibrare de violete.
Nimicnicia m-a prins pe stradã;
Am adormit.
Oh, primãvara, iar a venit
Pal, ºi uitat...
Vals funebru, depãrtat.
Melancolia mã þine-n stradã...
75
George Bacovia
CUPRINS
NOTE DE PRIMÃVARÃ
Verde crud, verde crud...
Mugur alb, ºi roz ºi pur,
Vis de-albastru ºi de1-azur,
Te mai vãd, te mai aud!
Oh, puncteazã cu-al tãu foc,
Soare, soare...
Corpul ce întreg mã doare,
Sub al vremurilor joc.
Dintr-un fluier de rãchitã,
Primãvarã,
O copilã popositã la fântânã
Te îngânã
Pe câmpia clarã...
Verde crud, verde crud...
Mugur alb, ºi roz ºi pur,
Te mai vãd, te mai aud,
Vis de-albastru ºi de-azur.
AMURG DE VARÃ
Histerizate fecioare pale,
La ferestre deschise palpitã...
În amurguri roºii, nupþiale,
Stau pale, ºi nu se mai mãritã.
Eu trec, îmbãtrânit, ca ºi ele,
ªi-asemenea inima mea plânge µ
Din treacãt, tuturor, în perdele,
Le pun câte-o rozã de sânge.
76
Plumb
CUPRINS
FANFARÃ
Ce tristã operã cânta
Fanfara militarã
Târziu, în noapte, la grãdinã...
ªi tot oraºul întrista
Fanfara militarã.
Plângeam, ºi rãtãceam pe stradã

În noaptea vastã ºi seninã;
ªi-atât de goalã era strada µ
De-amanþi grãdina era plinã.
Oraºul luminat electric

Dãdea fiori de nebunie µ
Era o noapte de septembrie,
Atât de rece ºi pustie!
ªi tot oraºul întrista

Fanfara militarã...
Târziu, în noapte, la gradinã,
Ce tristã operã cânta
Fanfara militarã.
GOL
Dã foºnet frunza mãruntã,
Umbra e rece-n pãdurea sonorã µ
O mirare tãcutã, poate cruntã,
O ameþire de toamnã, de-o horã.
77
George Bacovia
CUPRINS
Un haos vrea sã mã ducã
De unic uitând, ºi de numãr µ
Un foºnet uscat mã usucã,
Pe-un arbore plâng ca pe-un umãr.
ªi sfârâie-o ploaie uºoarã
Pe râpi, pe pãdurea uscatã µ
Caverna de-odinioarã...
ªi zarea-ntunecatã...
NOCTURNÃ
Clar de noapte parfumat,
O grãdinã cu orizontul depãrtat...
ªi în somn, pe banca veche, cugetãri se contrazic,
Greierul zimþeazã noaptea, cu nimic.
Cum te-am aºteptat...
Totul a trecut µ
Luna pare, în oftat,
Un continent cunoscut.
Aici e frumos aranjat
Orice fir;
Veacurile-au stat
Un oraº, pe vale, µ Suvenir.
Clar de noapte parfumat,
O grãdinã cu orizontul depãrtat...
ªi în somn, pe banca veche, tot mai mic...
Greierul zimþeazã noaptea, cu nimic...
78
Plumb
CUPRINS
DE IARNÃ
Cum ninge repede, apoi încet
ªi nu ºtii cât timp mai trebuie de-acum,
E la fereastrã, alb µ
O fatã cu ºal negru în cerdacul nins...
Dar prin copaci largi însereazã µ
Într-un departe nins era tot aºa.
În adevãr
ªi înnoptate zângãniri,
Apoi va avea loc un bal,
Sau o serbare de spiritism,
Atâtea sunt de fãcut...
Când tu apari numai ca amintire.
Cum ninge repede, repede!
UMBRA
Mã prãfuise timpul dormind peste hârtii...
Se întindea noianul de unde nu mai vii;
O umbrã, în odaie, pe umeri m-apãsa µ
Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.
µ Poþi sã te culci, e ora ºi noaptea-ntârziatã,

Vei scrie, altã datã, orice, ºi tot nimic.
O umbrã eºti acuma, ºi pot sã te ridic,
Lãsând odaia goalã, ºi lampa afumatã...
79
George Bacovia
CUPRINS
DE IARNÃ
În ecouri bocitoare
Vine iarna, vine-acuºi µ
Plâng copile pe la uºi
Din harmonii cerºitoare.
Plâng fecioare din clavire
Prin palate boiereºti µ
Plâng harmonii la fereºti
Milogiri de cimitire.
Rãzvrãtiþii dau ca orbii
ªi flãmându-i ucigaº µ
De la sate la oraº
Au trimis þãranii, µ corbii.
Prin oraºele avute
Histerii de muritori,
Pe sub corbii bocitori
Trec femeile pierdute.
Iatã, ninge, peste fire, µ
Hai la vatrã, la poveºti µ
Plâng harmonii la fereºti
Milogiri de cimitire.
U NE I F E C I O A R E
Duduia veºnic citeºte;
ªtie clavirul, picteazã µ
ªi nopþi de-a rândul vegheazã,
ªi poate, de-aceea slãbeºte.
80
Plumb
CUPRINS
Se crede, ºi unia spun µ
Dar totul rãmâne secret µ
Duduia viseazã-un poet,
Bizar, singuratec, nebun.
NOTE DE TOAMNÃ
În toamna violetã, compozitori celebri
Au aranjat un vast concert...
Pe galbene alei, poeþii triºti declamã lungi poeme µ
E-o toamnã, ca întotdeauna, când totul geme,
Frumos, ºi inert.
Pe strãzi elegante, ca o pãrere,

Femeia modernã a trecut ºi revine;
Tot haosul e-o veselie de eter.
ªi, dacã se zguduie oraºul,
ªi creierul rãmâne pierdut;
ªi, dacã munca trosneºte din braþe, din piatrã, din fier, µ
Mulþimea anonimã se va avea în vedere.
Tot, ce-mi trebuie sã am, pot sã cer.
Parfum... incendiu violet, ºi becurile-aprinse

Amurgul licãreºte pe-oraºul de vitrine µ
Pierdut, mã duc ºi eu, cu braþele învinse,
Plângând,
ªi fredonând,
Gândindu-mã la mine.
81
George Bacovia
CUPRINS
VALS DE TOAMNÃ
La geamuri, toamna cântã funerar
Un vals îndoliat, ºi monoton...
µ Hai, sã valsãm, iubito, prin salon,
Dupã al toamnei bocet mortuar.
Auzi, cum muzica rãsunã clar
În parcul falnic, antic, ºi solemn, µ
Din instrumente jalnice, de lemn,
La geamuri, toamna cântã funerar.
Acum, suspinã valsul, ºi mai rar,

O, lasã-mã acum sã te cuprind...
µ Hai sã valsãm, iubito, hohotind,
Dupã al toamnei bocet mortuar.
NOCTURNÃ
O, nu mai cânta, harmonie pribeagã,
Cã plâng, ºi nu ºtiu unde sã mã duc,
În toamna care plânge pe-o veche modestie,
Cu ploaia care curge în mahalaua bleagã,
În noaptea asta-n care am devenit nãuc.
Oh, plouã, ºi tu gemi cu plâns de armonie...
µ Tot altuia, de mine, aminte sã-i aduc...
O, nu mai cânta, harmonie pribeagã, µ
Cã plâng, ºi nu ºtiu unde sã mã duc.
82
Plumb
CUPRINS
NINGE
Când iar începe-a ninge
Mã simt de-un dor cuprins.
Mã vãd, pe-un drum, departe,
Mergând, încet, ºi nins.
Sub streºinã, cerdacul

Se-ntunecã mâhnit;
Stã rezematã-o fatã
De stâlpu-nzãpãdit.
IGIENÃ
Ea crede c-aº fi atacat...
ªi când o sãrut se teme,
Dar sclavã plãcerii, ea geme
ªi cere un lung sãrutat.
Pe urmã, când spasmul a dispãrut,

Îºi udã-n parfum o batistã µ
O pune pe gurã, ºi tristã
Ea ºterge un ftizic sãrut.
ªI NINGE...
ªi ninge în oraºul mare
E noaptea plinã de orgii,
Iar prin saloane aurii
S-aud orchestre, ºi fanfare.
83
George Bacovia
CUPRINS
Femei nocturne, singurele
La colþ de stradã se aþin,
Desfrâu de bere ºi de vin
Prin berãrii, ºi cafenele.
De orbitoare galantare
De diamant, ºi de rubin...
ªi de averi oraºu-i plin,
ªi ninge în oraºul mare!...
PLUMB DE IARNÃ
ªi iar... aceeaºi orã de dimineaþã...
Pe toate mocnind acelaºi secret;
Un frig violet, ºi faþa e creaþã µ
µ O, cum omul a devenit concret...
Lungi plictiseli în turnurile sumbre...

Noian de superstiþii, cu hohot sec, târziu;
µ Vei merita o lampã-n mohorâte umbre
ªi corbii azvârliþi de-al nopþilor pustiu.
În noaptea viforoasã de vei putea învinge

O tristã-ngãduire, sau un humor secret µ
Vor auzi în turnuri, se vor uita cum ninge...
µ O, cum omul a devenit concret...
84
Plumb
CUPRINS
NERVI DE TOAMNÃ
Iarbã de plumb ºi aer tare...
Pudrat pe-o eczemã ce faþa mi-o sapã;
Pe câmp, cu-o umbrã de cugetare µ
Violet, corbi, ºi-oglinzi de apã.
µ O, tu care vei rãtãci ca mine
În culori închise, ºi ameþit la pas, µ
Dus de frumos, de mai bine...
Demult, într-o toamnã, s-a stins un glas.
TOAMNÃ
Clavirile plâng în oraº...
Afarã o vreme de plumb

ªi vântul împrãºtie ploaia,
Tomnatice frunze prin târg
Aleargã, pe drumuri, cu droaia.
Un bolnav poet, afectat

Aºteaptã tuºind pe la geamuri µ
O fatã, prin gratii, plângând,
Se uitã ca luna prin ramuri.
Ea plânge... el palid se pierde

Prin târgul sãlbatec, sever;
ªi pare tabloul acesta
Cã-i antic ºi plin de mister!...
85
George Bacovia
CUPRINS
NOCTURNÃ
Nu e nimeni... plouã... plânge-o cucuvaie
Pe-un acoperiº de piatrã-n noapte cu ecouri de ºivoaie,
Vai, e ora de-altãdatã, umbre ude se-ntretaie,
ªi-n curentul unui gang aþipesc, plin de ploaie.
Tabla tuburilor sunã aiurarea tuturor...
O grãbitã alchimie, fâlfâie o vâlvãtaie,
Vai, e ora de-altãdatã, dungi de ploaie se-ntretaie,
Un oraº de piatrã doarme... toate dor.
Nu e nimeni... plouã... plânge-o cucuvaie.
POVESTE
Îþi aduci aminte ziua când þi-am spus cã eºti frumoasã,
Când cu buzele de sânge ºi cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamnã te opreai încet, sfioasã,
Lãsând gândul spre amorul înþeles de-atâtea ori?...
Aºteptai sã fiu poetul îndrãzneþ ca niciodatã
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sãrutãri
Te duceai mereu nainte înspre-o umbrã-ntunecatã
Ca o palã rãtãcire coborând din alte zãri.
Ah, mi-ai spus atât de simplu cã þi-i sete de iubire
Neascultând decât ºoptirea singuratecei pãduri,
Îþi opreai cu mâna sânul ºi zâmbea a ta privire,
Chinul depãrtãrii noastre neputând sã-l mai înduri.
µ Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plãcere,
Între om ºi-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,
Te-am lãsat sã-nºiri povestea cu dureri ºi cu mistere
Pentru mine, ca oricãrui trecãtor necunoscut.
Îþi aduci aminte ziua când þi-am spus cã eºti frumoasã,
Când, în ºoaptele pãdurii, poate cã te-am sãrutat
Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasã
Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio-ndepãrtat?
86
Plumb
CUPRINS
ÎNTRE ZIDURI
Cum trec pe lângã case mari... cãtând pe nu ºtiu cine...
O, toamnã-n foºnetul de somn s-adorm ºoptind cu tine...
Pe strada goalã vântul deodatã face-un salt,
Tãcere e în ganguri ºi în ogrãzi de-asfalt.
Cum totu-i glorios... cu niciodatã pace...
O, toamnã-n foºnet lung ºopteºte-mi cum se tace...
O, nu-i nimic, nimic, a fost un vis înalt,
Tãcere e în ganguri ºi în ogrãzi de-asfalt.
FRIG
Sunt lângã un gard rupt,
ªi vântul bate cu frunze ude µ
Sunt mai urât, sunt supt,
Frigul începe sticla s-o asude.
Pe strada aplecatã la vale
E-o toamnã ca o poezie veche µ
Vântul împinge fusta femeilor în cale,
Cu una din ele nu mai putem fi o pereche.
Toamna rupe afiºe ºi flori,
E mai trist departe-n prãpãstii µ
Sã faceþi foc pe zi de mai multe ori;
O, trebuie sã fie trist departe-n prãpãstii...
Fulgi de zãpadã rãtãcitori...
87
George Bacovia
CUPRINS
DIMINEAÞÃ
O cafea neagrã... ºi-o ploaie de gheaþã,
Când spirtul mai arde culori în odaie µ
O privire pe-o carte, pe straie,
ªi pasul mã-ndrumã în dimineaþã.
Cum frigul, tremurând ca o veste,

Tot plânge de-al meu ºi de-al tãu...
Tot mai mult am rãmas cu ce este,
ªi plouã cu-o pãrere de rãu.
Am uitat dacã merg... încã tot mã iubesc...

Am ajuns la timp, ocup ºi un loc.
Dar gândul apasã cu greul sãu bloc...
E numai vedere... nu mai pot sã vorbesc...
ROMANÞÃ
Parfumul rozelor ude,
Tomnatic suspin,
În zori, în tãcutele trude,
Te cheamã pe tine, puþin.
O tristã poemã de foi

Îmi spune-o poveste de noi...
µ Adio, pustiu, ºi fior.
Va fi poate-odatã, amor.
88
Plumb
CUPRINS
CU VOI...
1930
CU VOI...
Mai bine singuratec ºi uitat,
Pierdut sã te retragi nepãsãtor,
În þara asta plinã de humor,
Mai bine singuratec ºi uitat.
O, genii întristate care mor

În cerc barbar ºi fãrã sentiment, µ
Prin asta eºti celebrã-n Orient,
O, þarã tristã, plinã de humor...
LICEU
Liceu, µ cimitir
Al tinereþii mele µ
Pedanþi profesori
ªi examene grele...
ªi azi mã-nfiori
Liceu, µ cimitir
Al tinereþii mele!
Liceu, µ cimitir
Cu lungi coridoare µ
Azi nu mai sunt eu
ªi mintea mã doare...
Nimic nu mai vreu µ
89
George Bacovia
CUPRINS
Liceu, µ cimitir
Cu lungi coridoare...
Liceu, µ cimitir
În lume m-ai dat
În vâltorile grele,
Atât de blazat...
Liceu, µ cimitir
Al tinereþii mele!
PROZÃ
Amorul, hidos ca un satir,
Copil degenerat µ
Învineþit, transfigurat,
Ieri, a murit în delir.
Aci, prozaici pãmânteni,
Pe drumuri a murit,
De zurnetul de bani înãbuºit,
În lumea asta cu dugheni.
CRIZE
Tristã, dupã un copac, pe câmp
Stã luna palidã, pustie µ
De vânt se clatinã copacul µ
ªi simt fiori de nebunie.
90
Plumb
CUPRINS
O umbrã mormãind pãºeºte...
E om... atât, ºi e destul...
ªi-acum ne-om gâtui tovarãºi:
El µ om flãmând, eu µ om sãtul.
Dar vezi... m-a ocolit acuma...

El s-a temut mai mult, mai mult, µ sãracul...
Pe luna palidã, pustie,
De vânt se clatinã copacul...
PROZÃ
Plouã...
Pe-un târg mizerabil
De glod ºi coceni,
Pe-un târg jidovit
ªi plini de dugheni.
µ ªi-aici stã iubita...
ªi uliþa-i plinã
De fân ºi coceni
ªi trec cotiugare
Cu saci de fãinã
ªi plouã mai tare
Pe crâºme murdare,
Pe-un târg sãrãcit µ
µ ªi-aici stã iubita...
Plouã...
Pe-un târg jidovit.
91
George Bacovia
CUPRINS
BELªUG
Culori ºi fum de toamnã, plâns de poet,
Apa e rece, frunzele plouã µ
Vorbeºte încet, pãºeºte încet,
Cã totul cade cu o jale nouã.
Vinul, ºi mierea, ºi grâul tot
Le-au strâns, pe grabã, cine-a putut...
Tuse, ºi plânset visele scot,
Du-te, oriunde, frunzã de lut...
ªi-o pãsãricã în grãdina brumatã,
În liniºtea rece, a iarnã-a fãcut µ
Am strãnutat pe o stradã curatã,
Frunzele toate încã n-au cãzut.
A fost odatã... va fi odatã...
Nu spune zarea, dar spune omul µ
Numai acuma e niciodatã...
Adânc, prezentul, închide tomul...
Mã duc, tot acolo, în marea clãdire,
E ora, de la care rãmân închis µ
O emoþie... o amorþire...
E toamnã... mi-au dat de scris...
EGO
Tot mai tãcut ºi singur
În lumea mea pustie µ
ªi tot mai mult m-apasã
O grea mizantropie.
92
Plumb
CUPRINS
Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atât de bine µ
Aceeaºi nepãsare
De oameni, ºi de tine.
PANTOFII
Pantofi de aur, expuºi în vitrinã,
Veþi sta sub dantele, în nopþi de balauri,
ªi-n ale valsului leneºe valuri
Veþi râde prin sãli, µ potop de luminã.
Pe trist catafalc, cu tristã reginã,
Veþi sta în piciorul de gheaþã, ºi sfânt,
ªi-n trecerea vremii veþi arde-n mormânt,
Pantofi de aur, expuºi în vitrinã...
FURTUNÃ
Prin codrii Bacãului
Vâjâie vântul
ªi-ntunecã lumea
Un cer ca pãmântul
ªi codru pe codru
Se umple de clocot,
Iar toamna în hohot
Le cântã prohodul...
ªi parcã mã cheamã,
De crengi atârnând,
93
George Bacovia
CUPRINS
Avesalomi gemând
Cu plete-ncâlcite...
De spaimã mã prind
Priviri rãtãcite,
ªi mintea, de zgomot,
Nimic nu înþelege...
ªi-aº vrea ca sã mor
Ca Romulus rege,
Uitat, legendar...
Cuprins de-o furtunã,
Pierdut sã dispar
Prin codrii Bacãului...
AMURG
Pe searã, la geamuri, un nour violet ºi de aramã,
Pe drum, l-aceeaºi orã, se târâie un lanþ de fier,
ªi coincidenþe, aranjate pe-o tristã gamã µ
Azi iar mi-i fricã... ºi cred, ºi sper...
O zi fãrã anotimp ºi ordine militarã,
ªi prin vecini s-aud mici pregãtiri de masã,
Însã produsele au început sã disparã µ
ªi mulþi au plecat, ºi noapte se lasã.
Cu toþii spun cã bine le-a fãcut
Sau cã un geniu se va naºte µ
Iar studiul creºte cu tactul tãcut...
O fiinþã supremã, dintre noi, ne cunoaºte.
94
Plumb
CUPRINS
IMN
I
Crengi subþiri cu flori albe...
Spre mai sus
Mã ridicã din erori
Idealuri ce-au apus...
Cu flori roze crengi subþiri...
Isus!
Flori pe zãri, în iarbã flori...

Spre mai sus
Am trãit de mii de ori...
E destul cã tu te-ai dus...
Flori pe zãri, în iarbã flori...
Isus!
II
Sã dorm...
Sã dorm, din ce în ce murind
Deºi oriunde e o reînviere...
Iatã, sunt goale
Dumbrãvile sacre µ
Poetul a plecat.
ªi dacã tu mai cauþi,
Pãºind prin tãinuitul izvor,
Pe mine nu mã vezi µ
Poetul a plecat...
Sã dorm...
Sã dorm, din ce în ce murind
Deºi, oriunde, e o reînviere...
95
George Bacovia
CUPRINS
DIALOG DE IARNÃ
Fereastra e-o poemã de plumb ºi de scântei,
Oraºul doarme troienit.
Mult mai târziu de miezul nopþii sunt orele trecute...
În haosul vieþii nici noi nu ne-am gãsit...

O, vino, cel puþin, acum, prin forþele necunoscute:
µ Sã viu?
µ Oh! mi-i fricã...
µ Vezi!
µ Hai!
µ Am venit;
µ Unde?
µ Lângã tine;
µ Plâng...
µ Plâng
µ Taci...
µ Hai...
µ Hai;
µ În infinit...
µ În infinit;
µ Cântã...
µ Vis;
µ Da...
µ Nu.
µ Nu...
µ Minus;
µ Minus...
µ Plus;
µ Plus...
µ Armonie.
µ Armonie...
96
Plumb
CUPRINS
µ Când?
µ Când...
µ Poate;
µ Poate...
µ Of!
Fereastra e-o poemã de plumb, ºi de scântei...
O zi de promoroacã în camerã pãtrunde...
Sirenele de muncã vibreazã, plângãtor;
Oraºul e-un gheþar de fum, de clopoþei,
ªi de fior...
µ Unde... Unde?!
NOCTURNÃ
Fug rãtãcind în noaptea cetãþii,
În turn miezul nopþii se bate rar;
E ora când cade gândul amar,
Tãcere... e ora laºitãþii...
Te pierzi în golul singurãtãþii
O, suflet, mereu de lume fugar;
E ora când Petru plânge amar µ
Ascultã... e ora laºitãþii...
AIUREA
Blestematã mai fie ºi toamna,
ªi frunza ce picã pe noi µ
Blestemat sã mai fie ºi târgul
Ursuz, ºi cu veºnice ploi...
97
George Bacovia
CUPRINS
Cetate, µ azilul ftiziei µ
Nãmeþi de la pol te cuprind...
Cetate, azi moare poetul
În braþele tale tuºind...
PSALM
Ibito, cu faþa de mort,
Fecioarã uitatã în turn,
Plângând în balcon
Cu grai monoton,
Cu suflet taciturn µ
În visul meu te port.
Iubito, cu faþa de mort,
Mireasã pe tron,
Cu grai monoton
În visul meu te port.
Iubito, cu faþa de mort,
De geniu trãsnitã,
De-a pururi monotonã,
Goalã madonã,
De crini prãfuitã µ
În visul meu te port...
CONTRAST
Femeie µ mascã de culori,
Cocotã plinã de rafinãrii µ
Tu, care þipi la desfrânãri târzii,
Pe visãtori, cu greu, îi înfiori...
98
Plumb
CUPRINS
Oh, sunt fecioare cu obrazul pal,
Modele albe de forme fine µ
ªi singure dorm, albe, ºi senine
În albele crivate de cristal...
BALADÃ
O noapte de sinealã din vremi voievodale...
Plecase voievodul în lupte blestemate;
Iar eu pãzeam domniþa închisã în cetate µ
O, noaptea, de sinealã, de epoci triumfale...
Dormeau, adânc, oºtenii în noaptea diafanã

Când eu sãrii afarã din cortul de mãtasã µ
Vedeam o semilunã pe zare cum se lasã,
ªi nãlucit, crezusem µ flamura otomanã.
Cu ceata buimãcitã fugeam, acum, cãlare,

Dar boarea nopþii clare ne-ntoarse la cetate
ªi povestindu-mi visul domniþei spãimântate,
I-am arãtat cu spada tabloul de pe zare.
În alb, domniþa blondã, în noaptea idealã,

De sus, de la fereastrã, ca-n vis ieºi-n afarã,
Scãldatã în sinealã, ea râse-n noaptea clarã...
O, cât a râs domniþa în noaptea de sinealã...
99
George Bacovia
CUPRINS
VOBISCUM
În cercul lumii comun ºi avar...
Mã zguduie de mult un plâns intern;
ªi-acest fel (de-a fi) va fi etern
ªi de nimic, pe lume, nu tresar.
... Dar vai, acei învinºi, pe veci pierduþi...
Ori în taverne, ori în mansarde;
ªi acei nebuni, rãtãcitori, tãcuþi,
Gesticulând pe bulevarde...
AMURG
Trec burgheze colorate
În cupeuri de cristal µ
E o veºnicã plimbare,
Vãlmãºag milionar...
ªi pe publice terase
Plâng viori sentimental...
E parfum, bomboane
ªi desfrâu de lupanar...
... Dar noteazã-n cartea vremii
Filosoful proletar:
Greve, sânge, nebunie,
Foame,
Plânset mondial...
Pe când lasã-amurgul flãcãri
Pe-un final ce se anunþã
Pe-un decor miliardar...
100
Plumb
CUPRINS
PIANO
ªi iar toate-s triste.
ªi azi, ca ºi ieri µ
Potop de dureri.
ªi visul apune
În negrul destin...
ªi vremuri mai bune
Nu vin, nu mai vin,
ªi nici mângâieri...
ªi iar toate-s triste,
ªi azi, ca ºi ieri...
MISTER
Clavirile plâng în oraº
Pe-o vreme de toamnã pustie...
ªi plopii plâng tot în oraº,
ªi-n totul e-o grea agonie.
Par casele triste castele...
Amorul, aici, a murit
ªi poate cã plâng la clavire
Fecioare cu pãr despletit...
Trec singur... ºi tare mi-e teamã...
ªi, unde mã aflu, nu ºtiu µ
Vai, plopii detunã oraºul...
Clavirile plâng în pustiu...
101
George Bacovia
CUPRINS
V A E SO LI . . .
Tot voi aºtepta într-o zi, sau într-o noapte oarecare
Pentru ca sã vãd dacã mai am o preocupare.
Voi trece iar pe lângã ape, ºi-n unda lor voi apãrea,
Voi sta pe lângã vreo ruinã, va plânge iar o cucuvea;
Pe urmã nu va mai fi timp... voi fi uitatul muncitor,
Va fi ºi pentru mine lumea un fenomen întâmplãtor...
Despre iubire, câteodatã, poate într-o carte voi gãsi,
Poate-n oglindã vreo albinã compãtimind se va lovi µ
Plângând în zori cu faþa-n soare mã voi simþi fãrã de rost,
Mã voi gândi la toatã jalea poeþilor care au fost...
Un corb va trece peste casã ºi iarna mã va îngheþa,
Oraºul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va cânta,
Sau toamna goalã va dansa cu plete de grâu ºi de vin...
Astfel cã nu vor putea sã ne-ntreacã acei care vin...
ÎN ALTAR
Stã fãrã noimã catedrala
Azi, într-un secol rafinat µ
Doar de mai vin sã delireze
Amanþi cu suflet ruinat.
... ªi delirând, când corul curge

Se face gândul mai amar µ
Ei vor o noapte de orgie
Pe canapeaua din altar...
102
Plumb
CUPRINS
POEMÃ FINALÃ
Eu trebuie sã beau, sã uit ceea ce nu ºtie nimeni
Ascuns în pivniþa adâncã, fãrã a spune un cuvânt
Singur sã fumez acolo neºtiut de nimeni
Altfel, e greu pe pãmânt...
Pe stradã urle viaþa, ºi moartea
ªi plângã poeþii poema lor vanã...
ªtiu...
Dar foamea grozavã nu-i glumã, nu-i vis µ
Plumb, ºi furtunã, pustiu,
Finis...
Istoria contemporanã...
E timpul... toþi nervii te vor...
O, vino odatã, mãreþ viitor.
Eu trebuie sã plec, sã uit ceea ce nu ºtie nimeni
Mâhnit de crimele burgheze, fãrã a spune un cuvânt
Singur sã mã pierd în lume neºtiut de nimeni
Altfel, e greu pe pãmânt...
SEPULCRE VIOLATE
Vagabondând, într-un amurg blond,
Am dat de-ale cimitirului porþi µ
Acolo cioclii îºi bat joc de morþi,
ªi-am râs un râs de vagabond.
O, râsul fiinþei vagabonde...
ªi ce-am vãzut era straniu
Într-un copac am gãsit un craniu,
Pe o cruce niºte cozi blonde.
103
George Bacovia
CUPRINS
EPITAF
„Aici sunt eu
Un solitar,
Ce-a râs amar
ªi-a plâns mereu.
Cu-al meu aspect
Fãcea sã mor,
Cãci tuturor
Pãream suspect.“
DESTUL
Când voi fi liniºtit, voi scrie un vers
În care veþi vedea cã sunt pãrãsit µ
Voind sã descifrez ceea ce era ºters,
Aproape, nu mai ºtiu ce-am voit...
Plângând, mi-am spus sã nu mai plâng µ
Eu aveam...
Cine mai ºtie, ºi eu, ce gândeam,
Altãdatã, în crâng!
Voi scrie un vers, când voi fi liniºtit...
PE DEAL
De-aceea
Cu un zâmbet rãu
Privesc aceastã noapte...
Prin râpi ºi vãi
104
Plumb
CUPRINS
De demult:
Ileana...
Poveºti de demult...
De-aceea
Încã o datã
Cu un zâmbet rãu
Privesc
Înnoptata culme...
DIN URMÃ
Poezie, poezie...
Galben, plumb, violet...
ªi strada goalã...
Ori aºteptãri târzii,
ªi parcuri îngheþate...
Poet, ºi solitar...
Galben, plumb, violet...
Odaia goalã...
ªi nopþi târzii...
Îndoliat parfum
ªi secular...
Pe veºnicie...
105
George Bacovia
CUPRINS
COMEDII ÎN FOND
1936
REGRET
De mult, de mult cunosc doi plopi
Ce-mi stau ºi azi în cale µ
Îmi place mult ca sã-i privesc,
Dar mã cuprinde-o jale...
Cãci parcã-mi spune-un nu-ºtiu-ce...

Ca mâine poate am sã mor µ
ªi dânºii n-or mai fi priviþi
De nici un trecãtor...
CA MÂINE
Cu steaua care s-a desprins,
Ce piere-acum în haos µ
O inimã poate s-a stins
Spre veºnicul repaos.
Ca mâini ºi-a noastrã va cãdea

În stricta veºnicie µ
Cine-o cãta mâhnit spre ea?
Vai, nimeni... cine ºtie!
106
Plumb
CUPRINS
CÂND SINGUR
Când singur iar mã revãd
ªi trece curând al meu nume,
ªi-atâtea sperãri...
Mi-am zis: e târziu µ
O, gânduri,
În lume!
Când inspiratã de evocãri
Mai crezi în câteva glume
Sau al beþiei mister...
Mi-am zis: e târziu µ
O, gânduri,
În lume!
ªi când aproape nimic nu eºti,
Când cauþi cã orice renume,
De-acum e târziu...
O, gânduri,
În lume!
DIN VREMURI
Un moment, sã gândesc...
Cum iarna îºi duce teroarea µ
Mizerii, de-aproape, doinesc,
Sclipeºte-n ferestre ninsoarea.
Iernatice nopþi viscolesc...
Dar cine mai catã grandoarea
Din vremuri mereu ce-amãgesc?
Sclipeºte-n ferestre ninsoarea.
107
George Bacovia
CUPRINS
DIN LIRÃ
Dacã, de-acum, e târziu
ªi ochii mei sunt seci µ
Ajunge sã-nþeleg...
Plecatã eºti, pe veci!
ªi dacã-atât a fost...
S-aºtept în umbre reci µ
Ajunge sã-nþeleg...
Plecatã eºti, pe veci!
SPRE PRIMÃVARÃ
Din streºini picurã...
ªi-un zvon de vremuri mari µ
Sã mai surâd numai o clipã, µ
Sculaþi, ai muncii proletari!
Din zãrile ce se deschid

Se duc neînþeleºi gheþari µ
Sub cer cu cântec ºi fiori µ
Sculaþi, ai muncii proletari!
DE IARNÃ
Un hoit, un corb, un câmp ºi eu,
Iarnã... ºi-ncepe a ninge µ
Ninsoarea-mprejur cu cerul s-atinge...
Nimeni, zãpadã, ºi ninge mereu.
108
Plumb
CUPRINS
µ O, corb!
Ce rost mai are-un suflet orb...
Ce vine singur în pustiu µ
Când anii trec cum nu mai ºtiu,
O, corb!
µ Chiar!
µ O, corb!
Ce rost mai are-un suflet orb µ
Întârzieri, mormânt închis µ
E oare viaþã, sau e vis µ
O, corb!
µ Chiar!
Târziu, ºi ninge, noaptea se lasã,
Sunt singur acum...
Iatã oraºul, nimeni pe drum µ
Pace, nimic, am ajuns acasã!
GAUDEAMUS
Zãdarnic flaute cântã
În aste zile pãgâne µ
La vânt s-au dus aspiraþii,
Nimic nu rãmâne...
În vânt ºi uitare tot stând,
Cu zile grele, stãpâne µ
Oricine, orice au trãit,
Nimic nu rãmâne...
109
George Bacovia
CUPRINS
VERSURI
Un cântec trist din lirã
Aº vrea sã-þi mai arunc,
Din viaþa mea în noapte
De ne’nþeles adânc.
Pãrere este, oare...

Orice se nãruirã?
Adulãtoare ºoapte
ªi chinul meu adânc µ
Vreodatã dacã-au fost µ
ªi vise viitoare, µ
Priveºte, þi le-arunc...
µ E cântul trist din lirã.
SERENADÃ
Poetizeazã luna
Fereastra ta iubitã µ
Prin tainicile umbre
Te-aºtept ca ºi-n trecut, µ
Cu plânsul meu pe coarde,
La ora tãinuitã, µ
ªi care, poate-odatã,
Prin lume þi-a plãcut.
Poetizeazã luna
Grãdina de parfume, µ
Prozaicile hoarde
De-acuma au tãcut...
110
Plumb
CUPRINS
Prin tainicile umbre,
Strãin ca-ntotdeauna, µ
Cu plânsul meu pe coarde,
Te-aºtept ca ºi-n trecut.
TÃCERE
Ce mai este... cãrþi de noapte
Mai citesc, ºi-mi pare cã sunt viu µ
Cine iar aprinde lampa
Când e prea târziu?
Þãcãnã un ceas pe-o planºã...

Toate câte sunt, eu sã nu le ºtiu?!
Noapte...
Cine iar aprinde lampa
Când e prea târziu?
DIN VREMURI
E frig, iarnã...
Vreau sã gândesc la anii mei pustii µ
Nu mai aºtept pe nimeni,
Nici o speranþã.
Nimeni nu mai este liber...
Vreau sã gândesc la anii mei pustii µ
Închide oriunde,
Închide uºa, µ e frig, iarnã.
111
George Bacovia
CUPRINS
DIES IRAE
Cât de strãin sunt de þara mea
ªi nici un dor nu mi-a rãmas µ
Gând rãu ºi-ntunecat
Închide al dreptãþii glas.
Va fi târziu în ziua-aceea...
ªi bântuie în calea mea
Tãceri de vremi, sinistra foame!
Sau cântece ce plâng mereu:
µ Grãbeºte nu mai aºtepta!
ECOU DE ROMANÞÃ
S-a dus albastrul cer senin
ªi primãvara s-a sfârºit µ
Te-am aºteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!
ªi vara, ºi nopþile ei,

S-a dus, ºi câmpu-i veºtejit µ
Te-am aºteptat pe lângã tei,
Tu, n-ai venit!
Târziu, ºi toamna a plecat,

Frunziºul tot e rãvãºit µ
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!
112
Plumb
CUPRINS
Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai ºti µ
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!
LA ÞÃRM
O, gând amar...
Singurãtãþi,
Pribege seri de primãvarã,
Parfumuriµ ce se duc pe vânt µ
ªi flaute din stânci de mare...
µ A fost ca niciodatã...
ªi valuri se foºnesc la þãrm,
Îngrijitoare aºteptãri,
Singurãtãþi,
ªi flaute
Din stânci de mare...
CURAJ
Deºi, cu iarna care-a trecut
Poate pãrea c-am murit µ
ªivoaie se duc din grele zãpezi...
Cântãri, ºi cântãri m-au trezit.
Gãlãgioase glasuri mi-au zis

Despre-o viaþã oricât de-amarã...
ªi soarele, sus, un cer a deschis
Cu bucurii de primãvarã.
113
George Bacovia
CUPRINS
ECOU TÂRZIU
Sunau þambale, târzia noapte...
De cabaret comun µ
Femei rãcneau beþia falsã
Prin miros de tutun.
Erau ziare, evenimente

De vremuri grave, sau de regret µ
Suspecte umbre de cabaret...
Erau ziare, evenimente.
Sunau þambale, târzia noapte...

De cabaret comun µ
Femei rãcneau beþia falsã
Prin miros de tutun.
TREC NOURI
Azi nu mai scriu nimic.
Un vin, ºi-o þigarã µ
ªi-amiezuri de zile se duc
Ca o simptomã fugarã.
Ce este, important, mereu,

Pe-aici, ca ºi-afarã µ
Amiezuri de zile se duc
Ca o simptomã fugarã.
114
Plumb
CUPRINS
PASTEL
Sãrmanii plopi de lângã moarã
Cum stau de singuri, singurei µ
ªi cum mai ninge peste ei...
Sãrmanii plopi de lângã moarã!
Cum negre gânduri cad pe mine,
Când mã gândesc cã am sã mor...
Aºa cad corbi pe vârful lor, µ
Cum negre gânduri cad pe mine.
RENUNÞARE
În grãdina moartã
Am sãrit asearã peste zidul mort µ
Pasul meu, încet, se oprea în loc, µ
Conºtient de soartã, de durere orb,
A sosit un mort...
Se uitã-n grãdina moartã
Luna albã, moartã µ
Plumb, µ corpul meu cãzu
Pe banca de piatrã.
Se-auzea de-afarã
Viaþa proletarã µ
Numai umbra mea, dupã zidul mort,
µ Pentru totdeauna, mai plângea în noapte...
A sosit un mort.
115
George Bacovia
CUPRINS
APUS
Cum sufletu-nchis
Nimic nu vrea µ
Cad frunze-n amurg,
Draga mea!
Sinistrã noapte
ªi-amarã stea µ
Curând, ºi ninge,
Draga mea!
ECOU DE ROMANÞÃ
Eu nu te mai vãd...
Zãdarnic e soare, ºi-un cer ideal µ
Mereu mai aproape e-al vieþii real...
De aceea, iubito, eu nu te mai vãd!
Eu nu te mai vãd...
ªi cupa-i deºartã, ºi vinul sfârºit µ
Târzii serenade cu vers tãinuit
S-au dus... ºi-aproape e-al vieþii real...
Iubito, eu nu te mai vãd!
IN SOMNO
Cuvinte grele,
Vorbe urâte,
Duceþi-vã-n noaptea
Care vã poartã.
116
Plumb
CUPRINS
µ Orice iluzii
Unde s-au dus?
Cine sã ºtie
Dacã sunt singur µ
Cine s-asculte
Durerea mea...
µ Eu n-am auzit,
E tãcere!
Cuvinte grele,
Vorbe urâte,
Duceþi-vã-n noaptea
Care vã poartã.
AMURG
Tristeþi pe vânt, tristeþi de mort
Pe strãzi tãcute se desfac µ
Serbãri târzii de vinul nou,
Visãri pentr-un poet sãrac...
Ce vremuri atât de fericite

Mã-ndeamnã, singur, sã stau µ
Spre toamnã, duioase suspine
Din Eminescu, Heine ºi Lenau...
117
George Bacovia
CUPRINS
SEARÃ
Ce este cerul µ ori ziua a trecut...
În ciripiri de-amurg stau sã te-aºtept µ
Ce este oare de-acum...
Deplinã fericire, unde sã mã-ndrept!
ªi-þi pare cã se vorbeºte de tine

Aproape, mai departe µ mai gândesc eu?
Ce este astãzi µ ori ziua a trecut...
Ori ciripiri de-amurg s-ascult mereu.
SÃ NE IUBIM
Vai, ºi va veni o vreme
Când adormi-vom amândoi,
ªi-nstrãinaþi, prin cimitire,
Va plânge toamna peste noi.
Ce poate, deci, a fi sub soare,

În haosul imensitãþii µ
Dacã-þi vei pierde fecioria
În taina rozã-a voluptãþii?
MEMENTO
Pe când ninsoarea rãtãceºte...
În ceasul vremii au bãtut
Dureri pe sufletele moarte µ
Deºi... acestea sunt lucruri din trecut!
118
Plumb
CUPRINS
Din nou iubiri ce-au dispãrut
Trezesc poeþii singuratici µ

Ca pe un þãrm necunoscut...
Din nou, gândesc cã eºti frumoasã µ
VREODATÃ
... ªi voi lua din cer
Ceea ce nu mai gãsesc
Prin stele,
De când rãtãcesc.
Aceastã gândire mai vreau

Din câte-am dorit µ
Sau cerul e rece
La infinit...
TREC ZILE
Curg zilele spre cimitir
Trist, una câte una,
ªi destrãmând al vieþii fir
Se duc pe totdeauna.
119
George Bacovia
CUPRINS
ªi-acolo, încet, molcomitor,
Se-adunã în suspine µ
Cu-un dor de „mâine“ sora lor,
Cu-un dor de mine.
ELEGIE
Când iar nebun ºi bolnav,
Prin sanatorii, sau spitale,
Voi sta privind
Al vieþii vals
ªi câte sunt, µ ca un adio...
Prin sanatorii, sau spitale,
Oricum, fãrã voinþa mea µ
Poate voi fi singur.
Apoi, tãcere...
Ca toamna, un amurg de jale...
VERSURI
Acorduri, arpegii, armonii...
Orice-au voit din mine-au fãcut;
µ Sã stau cu anii mei pustii,
µ Sã plâng în orele târzii, µ
În tristele ore, necunoscut µ
Acorduri, arpegii, armonii...
120
Plumb
CUPRINS
SFÂRªIT DE TOAMNÃ
În crângul cu stoguri de frunze ruginite
Era un frig liniºtit...
Un roz ºi violet în fâºii
Peste palate se lasã µ
Tufiºele erau pustii...
O tãcere nu se ºtie cum a venit, µ
Sau respirãri oprite...
O pãsãricã modula:
µ Vii?!
NIHIL
Ce trist amor
Sã vrai,
Sã stai,
Cu cei ce mor.
ªi ce avânt
Sã treci,
Pe veci,
Într-un mormânt.
Ce fãrã rost
Trãind,
Gândind,
De n-ai fi fost.
ªi ce cuvânt...
Mister,
În cer,
ªi pe pãmânt.
121
George Bacovia
CUPRINS
VERITAS
Doamne! necesitatea unui vin...
ªi-a gândului culmi de poezie µ
Oare pentru ce, mai mult, acest suspin:
... Cã totul, poate, e-o repede magie.
Ca în tãcerea gravã a unui dom,

Viaþa pare-a trece fãrã nici un sens...
ªi acele aºteptãri a vieþii de om, µ
... Sana mens!
DEMULT
Trecând pe strada ta,
Pe care nimeni n-o mai ºtie µ
Al nopþii foºnet evoca:
µ Filosofie!
Încet, un paznic fluiera

Poema-atâta de târzie...
Pustiul nopþii evoca:
µ Filosofie!
LEGENDÃ
Când orice se vinde,
Când orice e marfã µ
Trezeºte un sunet bãtrân
Din antica harfã.
122
Plumb
CUPRINS
Din cupe, vin de uitare,
Fie-a virtuþii eºarfã µ
Trezeºte un cântec bãtrân
Din antica harfã.
UN CÂNTEC
Ce trist este pe lume
Un cântec,
Un cântec ce-l tot aud:
µ La muncã...
În zori de primãvarã
Cine-a putut sã-nceapã,
În nopþi târzii de iarnã,
Necontenit
Un cântec
Ce l-am uitat cu anii
Haotici
ªi fãrã nici o normã...
Cine-a putut sã-nceapã
Un cântec de viaþã
La uºa pãrãsitã,
La anii mei târzii...
Ce trist este pe lume
Necontenit,
Un cântec ce-l tot aud:
µ La muncã!
123
George Bacovia
CUPRINS
ªI TOATE
ªi toate se-ntorc din drumul lor,
ªi mândra primãvarã vine,
Cu soare blând, cu nopþi albastre
Fermecãtoare ºi senine.
Dar fãrã ea, ce suvenir

Spre gânduri triste mã îndeamnã?
Muguri au dat pe ram, µ zãdarnic,
În a mea inimã e toamnã!
NOAPTE DE VARÃ
Noaptea-ncet, ticnit se lasã µ
Poezie, sau destin µ
Luna urcã, somnoroasã, µ
Vino, vin!
Este liniºte, rãcoare,

Codrul e de farmec plin µ
Pe sub teii încã-n floare, µ
Poezie, sau destin.
În suavele parfume
Poezie, sau destin µ
Ori pe unde-ai fi în lume, µ
Vino, vin!
124
Plumb
CUPRINS
Îngerii deasupra noastrã
Vor cânta un imn divin µ
Ah, ce clarã noapte-albastrã, µ
Poezie, sau destin.
PASTEL
Tãcute locuri... curent
Pe podul gârlei... se dezgheaþã µ
Corbi...
Ce înþeles... viaþã.
Ca altãdatã, nimeni...
Crengi în violetã ceaþã µ
Curent pe podul gârlei...
Burgheze zãri... viaþã.
ÎN FERICIRE
Sunt clipe când toate le am...
Tãcute, duioase psihoze µ
Frumoase poveºti ca visuri de roze...
Momente când toate le am.
Iatã, sunt clipe când toate le am...

Viaþa se duce-n ºir de cuvinte µ
Un cântec de mult... înainte...
Momente când toate le am...
125
George Bacovia
CUPRINS
CONTROVERSÃ
Ascultam acele poveºti,
Deºi nu era vremea lor µ
Cum nu-nþelegi când priveºti
Aerul morþilor.
„Era acel tânãr prea singur!

Dar toþi îl iubeau...
µ Atunci, nu era aºa singur!
Sau ceilalþi nu erau.
ªi-o tânãrã fatã cu dânsul µ

De-abia în lume-au plecat µ
Încât îþi vine ºi plânsul
Printre-ntrebãri ne’ncetat.
ªi iatã, din toate, nimicul µ

Un înger, apoi, s-a nãscut...
µ Acestea erau, deci, nimicul,
ªi-ndatã orice a tãcut!
Întoarce-te-n alþii, sau singur

ªi-orice poveºti înþelegi µ
Acel tânãr prea singur
Ajunse printre moºnegi.“
Ascultam acele poveºti,

Deºi nu era vremea lor,
Cum nu-nþelegi când priveºti
Aerul morþilor.
126
Plumb
CUPRINS
BAL A D Ã
Clopot de alarmã la mãnãstire...
„Cãderea dracilor”, miazãnoapte µ
Al vremurilor fructe coapte
Închid trecutul ca mântuire.
Ce zvoane cãlugãreºti ºi ºoapte,

Fãclii ce fug, se-ntorc în neºtire.
Desigur, cu a zorilor ivire
Vom mai gândi la aceastã noapte!
... ªi clopotul vibreazã, vibreazã...

„Satan este-nvins“ µ nici o îndurare µ
De vremuri noi, e inima treazã.
Sunt grele visuri? halucinare? µ

µ Pe cer, în fund, se ilustreazã µ
O conºtiinþã din noaptea mare...
MIAZÃZI DE VARÃ
Duminicã simplã, burghezã...
Cântec de orgã stricatã
Ce veche baladã mai plânge
Pe-un splai, aºa, dintr-o datã?
Ecou secular ºi târziu...

ªi-al zilei zãduf, o ruinã µ
µ Sumbrã baladã germanã
Pe strãzi, în cetatea latinã.
127
George Bacovia
CUPRINS
REQUIEM
Eram sã te aºtept prin parc,
Vãzând cã singurãtãþi pe aici m-au oprit...
Dar, mereu aceleaºi uitãri!
Dar, tot aceeaºi poezie la infinit!?
Filosofia vieþii mi-a zis:

Undeva este, cu mult mai departe...
Atâtea ºi-atâtea... lasã!
Visezi, ca din carte!
128
Plumb
CUPRINS
STANÞE BURGHEZE
1946
SIC TRANSIT...
I
Acolo, unde nu-i nimeni,
Nici umbre,
Unde se duc
Mulþime de ani,
ªi zgomotul zilei,
ªi tãcerea nopþii...
Unde toate sunt ºtiute...
Acolo, spun cãlãtorii,
Cã numai rafale de foc
Se denunþã
Lugubru, metalic,
Din minut în minut.
Acolo, unde nu-i nimeni,
ªi nu mai trebuie
Nici un cuvânt.
II
ªi iatã, ne-a surprins seara
Peste zi nefiind nimic.
La fel
Ca de atâtea ori.
Poveºti...
De muncã,
Lene,
129
George Bacovia
CUPRINS
Banchetul din umbrã,
Sau timp de fericire.
ªi, iatã, ne-a surprins seara,
Peste zi nefiind nimic.
ANTRENARE
La locul întâlnirii
Am aºteptat.
De un timp
Ore trec
Dezolant.
Aceasta gândeam.
Iar despre tine
Mi-am zis
Cã mã duci
Într-o lume
Care þine mult,
Ca într-o camerã cu cãrþi,
Din tot ce se vorbeºte
Pe atât se tot scrie.
ªi-n limba
Care o cunosc,
Sunt multe teme
Cu ºtiinþa versificãrii.
Descrie tu,
Când, dezolant,
Ore trec.
130
Plumb
CUPRINS
IDEI
I
Cântec, deasupra cetãþii,
Îmbãtrânire?!
Eternitãþii i-am zis:
La muzica asta frumoasã,
Sunt lipsuri
În sângele meu.
Îngeri, deasupra cetãþii,
Emotive,
Despre ceva mai nou?!
Telegraf,
Telefon din sfere...
Sunt lipsuri
În sângele meu.
II
Visãri de mult mocnite
De nu cumva
Mi-am pierdut Umbra
Între normal,
ªi ispite.
Un vin,
Oricât de-alinãtor,
Excludã-acest fatal:
Contract
Cu rãul Negustor.
III
Când ore libere
Sunã
131
George Bacovia
CUPRINS
Din vechi acordeon
De-a zilelor bravade...
Relativ,
Pardon.
Când ore libere
Sunã
Uitãri ºi abandon,
De-a lumii baricade...
Relativ,
Pardon.
ARMINDEN
Profil de burg gigant
ªi atmosferã, rarã,
Amar parfum de liliac
ªi bonduri de chitarã.
Plãceri
De-o zi de sãrbãtoare,
Voioase, vechi moravuri...
Spre câmp se duce
ªi dumbrave
Eroua lume muncitoare.
ªi dupã altã zi,
Post festum µ
Îndemânãri de cruci
Pe strãzi
ªi în tramvaie,
Spre necesarul randament
Din monotona Muncã.
132
Plumb
CUPRINS
STUDIU
Lângã strune de vioarã
Cântul trist
L-am ascultat
Ca sã uit de-odinioarã,
Sau de târgul meu uitat.
Dar vioarele-n ºoptire
Prezentarã
Afectat
Strãzi cu umbre de iubire...
ªi nici târgul s-a schimbat.
CUPRINS
TOAMNÃ ÎN TÂRG
Iatã, fructele au fost culese,
Suflet, deprins a fi trist...
Spre grãdini vineþite
Fug pãsãrele de iarnã.
Tarea iubire
Numai poeticã a devenit.
Nu-i un motiv chiar sã plângi.
Þi-aminteºti?!
În þarã veneau visãri
Din Orient.
Trecea vânzãtorul
Cu panerul de cãrþi.
Þi-aminteºti?!
Ecouri scurte,
ªi târgul brumat.
Monoton,
Împuºcãturi de vânãtoare.
133
George Bacovia
CUPRINS
SINE DIE
Nu trebuie
Sã-þi spui gândurile
Dacã regreþi
Trecute scrisele rânduri
ªadã mintea-n Neant

Din câte veacuri zvonesc,
Nimic a nu mai reþine
Din multe ce se vorbesc.
Nu este, ºi nici n-a fost;

Trec zile ºirag.
Orizont suspect,
ªi metafizic prag.
STANÞÃ LA VIN
Amici, e ora
Când vinul
Ne-a fãcut suspecþi.
Cadenþe
De târziu orologiu.
Dacã a fost vreodatã
Mai bine ca acum,
Sau a dormi
Peste ziua de mâine...
Altã realitate.
Cum, de la un etaj
Se vede
134
Plumb
CUPRINS
Autouri
ªi-o lume micºoratã.
Cum recompare
Junia
În cârciume igrasioase.
Amici
Cadenþe
De târziu orologiu...
O hainã, pe gust,
Sã pãrãsim
Necunoscutul
Leviathan.
ESTETIC URBAN
Oraºul seara...
ªantiere în repaos.
ªi firme scrise
Din becuri înstelate.
Oraºul seara...
Pe o piaþã
Cu sclipiri de fier
Claxon, armonic, a sunat.
Foburgul
Cu bachice dorinþi,
ªi cugetãri
De opere vãzute
Oraºul, seara...
Din statica uitãrii, µ
Destul frumos,
Destul departe.
135
George Bacovia
CUPRINS
MERIDIAN
Sezonul verii s-a finit
De serenadele albastre...
De reverii ascunse-n astre...
µ Poema care s-a sfârºit.
Sezonul iernii s-a ivit

De cum ninsoarea-n geamuri bate...
De depãrtãrile-ngheþate...
µ Poema care a venit.
NIHIL NOVI
I
Aceste cuvinte
Þi le trimit
De lângã lampa arzândã.
Acuºi mã culc,
Dar fãr-a dormi
Voi asculta
Derizorii ecouri.
µ De-ar veni aurora...
Mã gândesc.
Pentru niºte bani.
Voi bea pentru unii
Ne’nþeles pentru alþii...
Oricâtã destinsã noapte,
µ De-ar veni aurora...
136
Plumb
CUPRINS
II
ªi zilele de varã
ªi orizont senin...
Peste încã zece ani,
Câte, încã, se vor ºtie µ
Gând, mereu, nereuºit,
Stau speranþe,
ªi cu ele
Nici o tresãrire.
Se avântã rândunele
În nemãrginire.
VIZITÃ
Veacul m-a fãcut
Atât de cult
Încât mã uit
Peste oameni.
Am învãþat atâtea
În timpul din urmã,
Cã suntem
La un punct însemnat.
S-ar putea face
Multe reforme.
Mã gândeam singur.
Eram fãrã nimeni.
ªi tocmai azi
Au venit musafirii.
µ Tu ce dai, eu ce dau...
A, de când nu ne-am vãzut.
137
George Bacovia
CUPRINS
D U P Ã- A M I A Z Ã C A L D Ã
Cãci Dumnezeu
Mi-a dat sã scriu
Aceste rânduri.
Credeam,
Numai sã privesc.
Le public,
ªi poate,
Din umbra unei terase,
Într-o dupã-amiazã
Tãcutã, cu soare,
Va trece o pasãre,
Departe,
Ca printr-un parc...
Gândeºte-te atunci
La fastuosul basm.
EXCELSIOR
Astãzi superb,
Mâine sumbru.
Este
Cã scriu frumos.
ªi, poate,
Rezervã
De visãri,
Dar suflet mai viteaz...
Tãceri
De viitor.
138
Plumb
CUPRINS
Dar suflet mai viteaz...
Peste cancanuri,
Sau ºicane...
O, la þarã,
Cu amintiri burgheze,
Într-un conac...
O simfonie
De pe stradã
M-a deviat muzical...
D E UL T I M A O R Ã
Rãzboi.
Miºcarea popoarelor.
Comerþul a-ncetat.
Mãlai,
Pâine,
Dupã alfabet.
Progrese în ºtiinþã,
Semnale,
Descoperiri,
Cãmin,
Colibã,
Adãpost...
Nopþi roºii,
Cutremur...
Renaºterea lumii.
139
George Bacovia
CUPRINS
PERPETUUM MOBILE
Nu câºtig
Nici un gând
Pentru a-l scrie.
Compozitor de vorbe...
În culori,
Reverii,
Armonii,
Pentru a trece
Tãcerea grea.
Compozitor de vorbe...
Lumea se schimbã.
Egalitate,
Idei tumultuoase,
Organizarea
Viitorului întrevãzut.
Sunt grade,
Sunt
Posturi de rãspundere...
HIBERNAL NOPTAT
I
Când trec
În nopþi tãcute
ªi gândul
Te reprezintã
În dureri mute...
O, vis, o, suflet ideal,
Iubirea,
Care-ar vrea sã-nceapã
140
Plumb
CUPRINS
Ca de plãceri sã tremuri...
O, vis, o, suflet ideal,
De n-ar afla
Amantele din vremuri.
II
Ce umbrã stã la geamul tãu
Ca de iubiri învinse?!
Un fost poet, ºi-al nopþii hãu,
Pe uliþi ninse.
Un plâns iernatic, înnoptat,
Cu viscol de urgie µ
În ceasul greu, întârziat,
Aleargã, cine ºtie...
MODERNÃ
I
Cântau
La „Radio“
Populare,
Aperitive,
De-o þuicã
ªi mãsline.
Legende clasice,
Într-un castel,
Departe,
Secolul XVIII.
Ceaiuri,
Piºcoturi
ªi-acadele.
141
George Bacovia
CUPRINS
II
Acolo, pace
Acolo,
ªi-acolo.
Oraºul fermecat.
Aeroplan.
Un tren,
Un vapor.
Un monstru
Va fi ucis
De un erou.
Rãsunã
Un megafon...
Mistere
Pe ecran.
GLOSSÃ
Priveºte savant
Cu inima beatã
De iubire
Natura-i staticã.
Amorul renaºte,
Cu focul de varã,
Cu diamante
De iarnã.
Metempsihozã,
Metamorfozã,
ªi câte încã.
La revedere,
Sau la adio.
142
Plumb
CUPRINS
Priveºte savant.
Dacã nu-i
Cu cine vorbi,
Se scrie.
DE ARTÃ
Cafeneaua
Cu visãtori damnaþi.
Trecut-au ani,
Simbolism,
Curentul decadent.
Broºuri,
Bijuterii rare.
Paradoxe
Bizarul,
Seri,
Nopþi,
Efuzii de parfume
ªi nuanþe.
Oraºul dominant.
BOEMÃ
Se aºeza sã ningã µ
Ningea.
Doream,
Sunt ani de-atunci,
Sã te-ntâlnesc
La sfârºit de stradã
143
George Bacovia
Ce dã în câmp.
Îmi pãrea
Cã tu eºti mai frumoasã
Iarna.
Doar corbii spuneau
Cã stai acasã
Cu vreun prieten.
Reintram în târg.
Zãpada licãrea
Electric
Pe fereastra ta.
Se ducea o noapte.
Citeam
Ca în nopþi de iarnã.
144
Plumb
CUPRINS
POEZII
1957
DOINÃ
Dintre câte-am încercat
Nici un dor realizat...
Poate, mâine
ªi mai mâine,
Va fi dulce acea pâine.
ªi cum stau de supãrat,

Chiar de toate m-am lãsat...
Numai tu m-ai sprijinit
ªi, în lume,
Mi-ai vorbit...
ªI DA C Ã
ªi dacã vremea iar întoarce
Nedumeriri în jurul meu,
Un iad, dezgust îmi este viaþa,
Nu este cum a fi mai rãu.
Când liniºtea mã împresoarã

ªi cred cã pacea mã susþine,
Un rai, plãcere este viaþa µ
Nu are cum a fi mai bine.
145
George Bacovia
CUPRINS
EPODÃ
Iubire, trecut pasional,
Candori,
Aurore cu aur,
ªi rubin la orizont,
Cu fantazii de muncã,
Zori de ziuã,
Dimineþi de varã
ªi aspru ger,
Iarnã...
Romantice scrisori,
Mãrturisiri,
Iubire, trecut pasional...
ARHAISM
O stea fugi
Din firmament...
ªi stropi de foc,
Incoerent,
Cu dânsa
S-au sfârºit.
De ce-am vãzut-o
Singur eu,
ªi sã mã-ntreb
A cãrui este?
µ Ce-a fost
A fost!
Nici trebuia
O lume
Ce întârzia...
146
Plumb
CUPRINS
SEARÃ
Liniºte...
Nu se miºcã nimic.
Foi galbene, uscate,
Roºii,
Cã vor pica...
Pe dupã case
Stã soarele
Spre apus.
Liniºte...
Nu se miºcã nimic.
Culori vii
ªi lungi,
Înspre apus.
Pe nesimþite,
Încet,
Au dispãrut aureole...
Noapte.
DE-Aª FI ARTIST
De-aº fi artist
Eu þi-aº descri
A tale mândre gesturi, µ
Din al meu dor
Ar mai pieri
Când te-aº ceti
În versuri...
147
George Bacovia
CUPRINS
Ca pictor,
Eu te-aº picta, µ
Mi-ai fi icoanã-n viaþã;
Din al meu dor
Aº mai uita
Când te-aº privi
În faþã...
Ca muzicant,
Eu te-aº ºopti
Cu flaut,
Sau cu struna, µ
Din al meu dor
S-ar povesti
De tine-ntotdeauna.
DOINÃ
Frunze se târãsc,
Întristãri pe vânt
Prin copacii goi.
Îmi imaginez...
Cã umblam prin parc,
Astã-varã, noi.
Chiuie pe vânt,
În geam somnoros,
Idealuri noi...
148
Plumb
CUPRINS
EGIPET
I
Egipet µ ºuviþã de viaþã-n þara deºertului neadormit.
Canalul de Suez µ bijuterie pe nedrept înverigatã.
O, piramide, de ce lãcustele morþii vã tulburã somnul de
milenii?
Egipetul plânge cu mãrgãritarele durerii...
O, nu mai plânge, eroice Egipet!
Îndemnul vremii: µ Înainte!
Vrãjitorilor evului mediu le spun:
µ Lãsaþi sã clipeascã ochiul senin deasupra Egipetului,
Niciodatã nu mor martirii dreptãþii.
II
Egipet... revãrsare a Nilului de aur...
Tebã a incestelor,
Memnon al aurorii,
ªi Sfinxul devorant,
Caravane pe lângã piramide
De pelerini ºi beduini.
Ecouri vechi de acolo,

Din þara hieroglifelor...
Piramide, diadema libertãþii
Râdã pe vârfurile voastre µ
Zâmbet revãrsat peste pustiuri...
Labirint... obeliscuri,
Temple în nemãrginire,
149
George Bacovia
CUPRINS
Mumii în taina veacurilor,
Descifrãri în cartuºe
Cu nume de învingãtori,
ªerpi cu puteri de magie,
Secrete ale vremurilor,
Civilizaþie înspre viitor,
Eroii libertãþii
Vã apãrã...
Egipet, revãrsare a Nilului de aur...
COGITO
Mi-am realizat
Toate profeþiile
Politice.
Sunt fericit...
Frumos
Este cerul
Senin, sau mânios.
Un aforism celebru
Te face sã trãieºti...
Nu-i mâini,
Nici azi,
Nici ieri, µ
Timpul...
150
Plumb
CUPRINS
DIN PERIODICE
TU AI MURIT...
Memoriei lui ªtefan Peticã
Tu ai murit în una din zilele aceste,
Tu, blond copil de vise, sfios ºi veºnic trist,
Dar Ea mai geme încã, te cheamã, blânde Crist,
Fecioara-n alb, departe, nu crede neagra veste...
Vioarele din doliu, cu strunele plesnite,

Te cheamã tremurânde cu nota cea din urmã
ªi-n van se uitã-n zare ºi-ntreabã de-a ta urmã
Fecioara-n alb, pe braþe cu roze veºtejite.
Se duse visãtorul cu fruntea întristatã,

ªi trandafiri de-acuma nu vor mai înflori,
Cu visurile moarte în pace va dormi...
Fecioara-n alb muri-va pe marmura stelatã...
NERVI DE TOAMNÃ
Toamnã... iar sunt copil,
Prezenþa mea am pierdut-o...
ªi iar defileazã, umil,
Mizeria uitatã de cei ce au cunoscut-o.
Inima, greu, se izbeºte-n bizare cadenþe...
Ofticã, toamnã ºi zdrenþe...
151
George Bacovia
CUPRINS
Despre asta nu, despre aceea nu,
Frunze la vânt...
Hohu,
ªi eu am fost pe pãmânt,
Dar unde-ai fost tu?...
Sunt iar în oraºul enorm.
De cei ce se sting, nimeni nu regretã...
Dorm...
Toamnã... ºi amurguri de jale
Pãteazã cu o spaimã violetã
Oglinzile publice, murale.
Adio, visul s-ascunde...
Înainte? Înapoi? Oriunde...
ROMANÞÃ
Când luna e o razã de argint,
Hai, sã te-aºtept în zãvoiul de argint.
De n-o sã vii, nu e nimic.
E-un secol mic,
Toþi mint,
Când totul e pentru argint.
Rãmâne luna rozã de argint,
Azi nu-i vremea de alint µ
De vei veni
Când n-o sã vin,
Pe banca veche vei gãsi:
Un crin
ªi o monedã de argint.
152
Plumb
CUPRINS
SÂNGE, PLUMB, TOAMNÃ
Încet prin ploaia tristã
Un piept curbat de tuse
Cu sânge în batistã
Pe dupã colþ se duce,
Încet prin ploaia tristã.
Tot plumbul ud al ceþii
Pe urmã-i se abate,
Prin gangurile pieþii
ªi-n frunzele uscate,
Tot plumbul ud al ceþii.
E sânge, plumb ºi toamnã.
Cu negru braþ de pace
O cracã tot mã-ndeamnã
Lugubrã ºi tenace.
E sânge, plumb ºi toamnã.
EBREIA
Ebreie,
Plângând te-ai dus de-aicea peste mãri
ªi te-a cuprins, pe veci, în depãrtãri,
America...
Ebreie,
De dorul þãrii noastre, de alean,
Tu mori plângând, privind peste ocean,
Eu gem în vechiul continent.
153
George Bacovia
CUPRINS
ZGOMOTE
Ce fricã fãrã cauzã
A poposit...
Sunt bucuriile
Din subconºtient
Ce se coboarã-n geam
Ca întuneric fãrã veste,
Sunt ale oraºului intimidãri,
Enigme de hazard
ªi anii ce-au fugit,
Fãrã-nþeles
ªi ºoaptele uitãrii, µ
Sau fie
ªi orice s-ar întâmpla...
ÎN IARNÃ
Albastre,
Roºii,
Mov,
Albe,
Dormiþi, de-acum,
Abandonate flori µ
Zãpada albã
Curge peste voi,
Mai friguros
În parcela
Din dosul casei.
154
Plumb
CUPRINS
POSTUME
OBSESII
Cu gândul meu
La tine,
Am întâlnit
Aspecte similare.
Pãrea cã eºti
Chiar tu...
Doar sufletul tãu
Mai rãmânea
Sã difere.
ªi astfel,
Din mersul meu,
Psihologii, diverse,
Mã-ndreptau,
În marºul greu
Al strãzii.
REFLECÞII
Azi am gândit
Artã,
Preocupat
A compune
155
George Bacovia
CUPRINS
Un interesant roman.
Dar ceasul era greu...
Pe urmã
Toate sunt tãceri.
Gândeam
Artã
Un roman...
µ Oamenii vorbesc
De-acel erou.
DEªI NIMIC
Cât sufeream
Iubind
Chipul tãu.
ªi, poate, te gândeai
La mine.
Deºi nimic...
Cum larme
De piano
Ca ploaia,
Sau violina þipând
Ca pentru momiþe...
Deºi nimic...
µ Apoi, fanfara pentru trai,
ªi convorbiri savante...
156
Plumb
CUPRINS
S TANÞÃ VECHE
Voiesc sã cred
C-am trãit
În lux...
Ce sentiment
Trist, de-acum...
Vorbe,
Sau versuri dramatice.
O voinþã mai bunã, µ
Iubite vremuri
Sau vor veni...
Ce sentiment...
Urã...
Iubire
Ici, colo,
Uitare...
NOAPTE DE ORAª
I
Pe caldarâmul ud,
Trap-trap de potcoave,
Autobuze bubuind
ªi faruri lunecând
Pe ferestre luminând
Odãi întunecate.
Cu tictac de târziu,
Cu tãceri ce plâng,
Cu noaptea ploioasã
De-afarã...
157
George Bacovia
CUPRINS
II
Plouã...
Nu ºtiu nimic...
De zile, de ani,
Fãrã a gãsi
Cum ar fi altã viaþã...
Acelaºi tictac de târziu,
Cu tãceri ce plâng,
Din nici un timp...
Ca noaptea ploioasã
De-afarã...
STANÞÃ REALÃ
Sarcasticul râs
Pustiu,
Al grijei zilei de mâine.
În scurtul popas
De-mpãcare,
În tristã tãcere
Privind...
Ne-aducem aminte.
Misterios poetic...
Grãmezi de copaci,
ªi dealuri solitare, µ
Pãmântul...
Îºi duce lãtrãri
În pustiu
ªi pãduri cu bestii
ªi somnul sãlbatic...
Ne-aducem aminte.
158
Plumb
CUPRINS
D O I NÃ I I
Poezia tace
În zile de sfadã?...
Puþinul din toate,
Unde s-a dus?
Când treaptã de om,
Când animal...
Cãtre luminã,
Cãtre-ntunerec...
Cum timpul trece
Nu e de-ajuns...
... ªi, poate,
Tot gândul
E spus...
STANÞÃ MEDIE
Nu ºtiu dacã
Sunt înþelese
Aceste stanþe...
Dar mie-mi fac plãcere.
Ele vorbesc
De un suflet delicat,
În goana de barbar...
ªi când toate,
ªi toate
Vor amuþi,
Poate
Numai atunci
159
George Bacovia
CUPRINS
Vor fi trãite,
Decât niciodatã.
Dar sunt înþelese
Aceste stanþe...
Ele trãiesc
Un suflet delicat,
În goana de barbar.
STANÞÃ LA BACOVIA
ªi glasuri
În vãi rãsunau...
Bacovia
Þarã de încântãri
ªi viaþã liniºtitã.
Nu se discutã
De-al meu
ªi de-al tãu,
Þara
Cu cântul viguros:
Înainte,
ªi-apoi, oriunde...
ªi bestiile ascultau
De om.
Bacovia
Þara
Când tace
Orice cuget...
160
Plumb
CUPRINS
STIL SIMPLU
Ca suflet
Decãzut,
Un cer de toamnã,
Greu,
Întârzie
Speranþele
De ieri.
ªi frunze,
Ani
Zburând
Prin lume,
În zadar...
£Nu aºteptãm¤
Cu iarna
Care vine µ
Decât
Sã ningã.
AªA
Aºa
O tristeþe
A intrat
În târg.
De dimineaþã
Plouând.
ªi ciori
Cârâind.
De-abia
161
George Bacovia
CUPRINS
Se poate citi
Un jurnal.
Parcã, µ
De-a sta acasã...
... ªi, cum era
În zilele noastre...
ÎN SAT
Ninge-n satul
Depãrtat.
Ici, ºi colo,
Fumegând, µ
În zãpadã
Dorm bordeie,
Parcã nimeni
Nefiind.
Doar
Se spune,
Cã vreo fiarã
Din pãdure
Scoalã câinii
Hãmãind...
STIL SIMPLU
Duruieli
De nouri.
Ploaie
ªi vânt, µ
Fulgere de foc,
162
Plumb
CUPRINS
Zile de noroaie,
Trãsnete
Pocnind, µ
Clipe de-ntristare,
Poate c-au fugit...
Zile de noroaie,
Cât vor mai fi
Stând...
DIN EXPLORÃRI
... Cã, ºi ei
Aleargã
Toatã ziua,
Dând un lucru
Pentru altul.
Se produce
Se hotãrãºte
Un interes
Pentru
Oarecare timp.
Se mãnâncã, µ
O serenadã,
ªi, nici o importanþã.
DIN TREN
Fugea vagonul
Înainte.
Câmpul muncii,
Câmpul lumii
163
George Bacovia
CUPRINS
Se smunceau
Parcã-napoi.
Ziua caldã
ªi solarã
Arãta frumoase flori.
Noaptea
Câte-o stea brigandã
Cãuta
ªi dispãrea.
Când vagonul
Printre ziduri
Poposind,
Câmpul muncii
ªi al lumii,
Dupã ziduri, µ
Ca ºi când
Nemaifiind.
VANITAS
Nu-þi mai pot cânta
Romanþe,
Toate tac
În jurul meu,
Fals se duce
Cursul vieþii,
Negãsind
Un cântec nou...
Agent secret
Mi-a fost iubirea,
Dar nu ºtiu când
164
Plumb
CUPRINS
S-a demascat...
Nu-þi mai pot cânta
Romanþe,
ªi, desigur,
Le-am uitat.
STIL SIMPLU
În sunete lirice
ªi bucuroase
ªi cu proiecte
Interesate...
µ Nici un minut
Pierdut degeaba, µ
Poate cã ziua
Trecu.
Se face searã
Cina,
Culcarea...
De-a nu mai ºti nimic...
µ Dar, ºi un vis deosebit.
PASTEL
Prea ursuz
ªi plumburiu
Cerul s-a lãsat
Peste mahala.
Porci þipãtori,
Cucoºi strigoi,
165
George Bacovia
CUPRINS
A foame,
Provocând.
µ S-ar pofti,
Creionul,
Plumbul,
Sã redeie
O scrisoare
Viorie,
De prin mahala.
STANÞÃ
Adeseori
Culcat,
Notez
Al lumii zvon,
De þarã nouã.
µ Capital moderat µ
Onoare intelectualilor,
ªi celor ce muncesc.
Iar ce va fi în viitor,
µ Deocamdatã e sublim...
ASEDIU
Asediu
Prin înfometare,
Pârjol,
Valuri de sânge.
În astfel de împrejurãri,
De-a te menþine
166
Plumb
CUPRINS
Mãcar poet...
ªi, dupã marºuri triumfale,
În ritm de canþonetã,
Toate fredonã
Ca o poveste...
INFORMATIV
Un manifest,
Iarmaroc
De principii,
S-a oploºit,
În cetate, µ
µ Noi nu mâncãm
Brânzã,
Ci fructe.
Noi nu complicãm
Manifestul,
Comunicãm
Cu partizani.
NEGURÃ-N ORAª
Sub cerul noros
De noiembrie
Impresiuni
De tot ce e
Mai trist
ªi pluvios.
Reamintiri
167
George Bacovia
CUPRINS
Pentru mai târziul
Senin.
Sub cerul noros
De noiembrie,
La geamul mohorât,
Ca frunze fluºturate,
Plânge suflet
Înnoptat,
Visând o inspiraþie
µ Sã scapere scântei.
DIN EXPLORÃRI
... ªtiu ºi ei
Sã trãiascã
Un ce
Familiar,
Social,
Urmat cu sfinþenie.
Acelaºi limbaj,
Obiecte scumpe
Aºezate la locul lor...
Individualism,
Altruism,
Comunism.
µ Patina vremii
I-a apropiat mult
De „Homo sum”.
168
Plumb
CUPRINS
STANÞÃ DE LUME
Minute de mocniri
ªi-ngãimãri...
Reprezentãri lumeºti,
A omului mizantrop
ªi singular...
Sarcastic chef
Din depãrtãri...
PRO ARTE
În stanþe
Efemere
Se duc
Orice plãceri...
De mai revii...
Din haos,
S-aude, µ
A fost,
A fost...
Planteazã,
Deci, un semn,
Mai nou,
Mai pozitiv.
PRO ARTE II
Eu scriu
ªi, poate,
Trãdez
O crizã moralã,
169
George Bacovia
CUPRINS
Fãrã s-o ºtiu, µ
Ar obiecta
Cititorul.
Mãnânc
Ca sã trãiesc.
Scriu
Sã mã deºtept.
µ Contagiul
De tristul meu moral,
Stimate cititor,
Uitã-l, µ
Dupã alte cãrþi.
STANÞÃ DE LUME
Ce de-ntristãri
Spunea
Mâhnirea mea...
Fantast
De vechi ruini,
Sau izolãri, µ
În parcul
Din oraº...
ªi niciodatã
£Fericit¤.
Artist sãrman,
Sau beþivan,
Condus la braþ
De poliþiºti,
La un birou
Informativ...
170
Plumb
CUPRINS
Eram în parcul
Din oraº,
Medieval
ªi comercial.
SPLEEN
Variaþii...
Arhitecturi,
Cãlãtorii,
Tãceri.
Muzica calmeazã
Un suflet trist,
Devenit pretenþios.
Varietãþi...
Renumit,
Dintr-o operã de artã...
Teorii noi ºi vechi...
Tãceri, µ
Se râde ºi din pântece.
COMPT
În iatac...
Un gând
Prin întuneric, µ
Genial...
A dormita...
µ Numai de aceea
N-am fost...
La ce bun...
171
George Bacovia
CUPRINS
Somnul dinspre ziuã
E ºi mai plãcut.
Mai este
Pân-atunci!
DE IARNÃ
Chiciurã,
Polei,
Cad oameni
Pe stradã,
Pe coaja de gheaþã.
Nu-i chip de umblat
Fãrã cãngi.
E râs dureros
De cãderi
ªi loviri.
Valseazã-ncepãtori?
Sau toþi
S-au îmbãtat...
JURNAL
Naiul fluiera
Pãgân
ªi fabulos,
Ca goanã
De centauri.
Nu pentru
Cei sensibili...
Sã revenim în felul
172
Plumb
CUPRINS
Cum se destinde
Prin muzicã,
Solemn
ªi rar, µ
Un cântec pentru toþi!
STUDIU
Când cãutam
Cuvinte
În dragi dicþionare...
µ Amor
µ Iubire
µ Adorata...
Ningea,
Sau florile se isprãveau...
Zburarã anii...
Era ºi vorba,
µ Simpatie...
PACE
ªi plictisit
De-a vieþii
Întrebãri...
Rãspunsul, µ
Meschin
ªi fugitiv...
În loc
De atâtea lacrimi,
Sã ploaie, liniºtit!
173
George Bacovia
CUPRINS
MITOLOGIE
Voi v-aºteptaþi
La orizont,
La þãri
ªi mãri.
Promisiuni...
Jucând nevinovat
În paradis,
Figurativi?
Sau cine-aþi fi?
DESTIN
Un viers
De demult,
Doineºte,
Pe cât ºi tu
Amãgeºti, µ
Sã stau,
Sã mã gândesc
Din vremuri
Tinereºti.
ªi dacã azi
ªi pe atunci,
Ar fi ºi plâns, µ
Tot câmpul
E o floare,
Tot cerul
E-un surâs.
174
Plumb
CUPRINS
INCIDENT LA BAL
Þii minte?
Orchestra frigea
În bizare prevestiri,
Balul...
Cum am plecat de-acolo,
Nu ºtiu, µ
Sau tu cã-ai fi rãmas
În vacarmul monstru.
Noaptea,
Acea noapte...
Ca din veacuri
Sinistre...
CUPRINS
GÂNDURI
Frumos
Vesel,
Bun,
Urât
Trist
Rãu,
Cauze din etern
ªi social...
Suna, pe undeva,
Chitara...
Cãdeau ºi poame coapte,
Într-o grãdinã paradis...
Frumos
Urât
175
George Bacovia
CUPRINS
Vesel
Trist
Bun
Rãu, µ
Cauze din etern
ªi social...
CHIMIE
Îºi place?
Ca din produse fermentate,
Omagiul
Unui amic inventor,
Sã fi ajuns
Un alter ego,
Gustându-le în izolãri.
Ce transformare...
Numai din acest
Omagiu
A unui amic inventor.
LEGENDÃ
µ Ce bine-a scris
ªi cu talent
Un inspirat
Din secolul trecut...
Are ceva din actual.
Întâmplãri,
176
Plumb
CUPRINS
Locuri,
Aproape ca astãzi.
Ce inspirat...
Sau opera a suportat
Adaus,
În cursul anilor...
Ce bine e scris,
µ Nici de vorbit.
PASTEL
E frig la câmp...
Sunt încã
Resturi de zãpadã.
Mãrunte flori
Prin ºanþuri.
Departe,
Soare tânãr
Fuge...
Zefir,
Azur,
E frig la câmp...
1948
LIBELÃ
Unic
ªi trist
Stau în naturã,
Plecate sunt
177
George Bacovia
CUPRINS
Orice fiinþe.
µ Vei fi sãnãtos,
Nemuritor...
Încearcã vinul
Din podgorii,
Ca sã revie lumea...
AMURGURI
Amurguri
Vopseli
Triste culori,
Dureri pe negândite...
Amurguri...
Spoieli
Boieli
De-atâtea ori,
Induceþi gând
Contemporan,
În uneori...
Amurguri...
Vopseli
Triste culori,
Spoieli
Boieli,
Speranþe pãrãsite...
MOMENT
Cum gândul stã...
A vieþii prozã numai
Privind...
178
Plumb
CUPRINS
Pustiu parcurs
Mai mult cu gemete
De fizice dureri...
Cum au plecat
Speranþe,
Cum au plecat
Dorinþi...
Ce mare om erai,
ªi câte s-au demers...
ÎN ZARE
µ Acolo este un oraº
Proces de rãzboaie,
De cum s-au sculat
Pân’ ce se culcã.
Pentru pâine
Surplusuri,
Foarte complicat.
ªi cine ºtie cum
ªi când se va sfârºi.
Acolo este un oraº
Cu sunet profund.
V E R SE T T Â R ZI U
Coboarã pe noapte
Tãceri de mormânt,
ªi jalnice ºoapte
Zboarã pe vânt.
179
George Bacovia
CUPRINS
Pustiu ºi de veacuri
Nu eºti ºi nu sunt.
ªi doarme cetatea...
Nici alþii nu sunt.
REVELION
Colindã plãceri
Ninge
În noaptea de Crãciun.
Damigeana cu vin
Harapnice trosnind
De alte vremi...
Sã ne vedem în oglindã,
ªi noaptea cântãtoare
Sã ne-adoarmã
Pentru uitare.
ÎN MARGINI
ªi cum mergeam
Pe malul unei ape,
Peºti se duceau la vale,
Câini rãscoleau gunoaie,
Ciori se lãsau la o ruinã,
Într-o tãcere de toamnã.
Astfel, era apã,
Pãmânt ºi aer,
ªi numai un foc pãrãsit
Într-un rest de luncã
În vânãtul seral...
180
Plumb CUPRINS
RESTITUIRI
I
Citind ce-am publicat
Cu ani în urmã:
Admiratori
Bârfeli
Melodii duse,
Trandafiri ai copilãriei.
Socialism,
Intimidãri,
Enigme de hazard,
Socialism.
Citesc ce-am publicat
Cu ani în urmã:
Melodii duse,
Trandafiri ai copilãriei.
II
Fulgii
Prin copacii goi,
Tristele suspine,
De omãt sã troieneze
Doinele în sine.
Singur stau,
ªi fulgii,
Prin copacii goi,
Ca sã mã distreze,
Cu florile dalbe
Mi-au gãtit mormântul.
181
George Bacovia
CUPRINS
R EV E L I O N
Sã-mi cânt
Cine sânt...
Beat,
La sfârºit de leat.
Ani, ani s-au dus µ
Sunã cântul meu,
Ani, ani stau,
Meditez sã beu.
În cazul cã bând
De fãrã vreun rost,
Nu-i cerc viþios
ªi nici vinul prost,
Îndevoia mea
Sã mã duc aºa,
Sã mã aflu beat
La sfârºit de leat.
FEUDE
Roz
Galben
Alb
Verde
Cenuºiu
Covoare
Peisagii din zãri:
Împãratul alb,
182
Plumb
CUPRINS
Împãratul negru,
Bogãþii grase
Într-un ascuns departe,
Utopii
Miragii
Dupã urbane ziduri:
Fãuriri mintale.
VERSET IDEAL
Un gând mã biruia
La nesfârºit, µ
O trâmbã muzicalã
L-a destituit.
ªi trâmba muzicalã
Plecã în infinit, µ
Gãseºte mai aproape
Un gând obiºnuit.
VERSET PROZAIC
E fals de la o vreme
Oricâte s-ar vorbi,
Grozave iscusinþi
Mereu a cântãri...
Afarã-i umed
Moinã,
Ca ºi demult, mizerii...
183
George Bacovia
CUPRINS
SERENADÃ
Serenadã plângãtoare...
Zi de muncã a-ncetat,
Pentru-o searã visãtoare
Serenada s-a cântat.
Noaptea-ncet
Pe toþi adunã
La cãmine, la culcat,
Pentru-o searã visãtoare
Serenada s-a cântat.
Noapte bunã!
VERSET FANTAST
Un vals
A plâns în depãrtare...
A rãsunat vreodatã
În ore de-ntristare.
Un infinit demonic
ªi ironii amare,
Dureri ce-au rãsunat
În umbre solitare...
V E R SE T SLA V
Un tango mai trist
A cântat undeva...
Sã beau,
Acest câºtig social
184
Plumb
CUPRINS
Decât, mereu,
Aceeaºi rotaþie
În Univers.
Dacã tãcerea
La un minut
Coboarã, iarãºi,
µ Nefericirea...
CA UN VIN
Voi bea, ce sã fac?
Pânã la analizã, mã distrez.
De ce sã ne temem
Despre un „aiurez”?
A, dac-ai fi de esenþã,
Rãscopt ca în repetitul ferment,
Poate am munci sã aflãm
Al vieþii lament.
UNUI CLOVN
Talentul râde sardonic
Cu aspiraþii nobile.
Se duc, se duc nori albi
Pe bolta de safir.
Când în stradã þi-a tras unul
Douã palme adevãrate
Lumea râdea ca la arenã
Zicând cã sunt iar simulate.
185
George Bacovia
CUPRINS
II
SINGURÃTATE, NU TE-AM VOIT
Cumplit
E golul singurãtãþii!
Sunt ucisul ei...
Singurãtatea?
Povara tãcerilor
Sfâºiate
De suspine...
Singurãtatea...
Ochiul tãu
Priveºte îngheþat
În ochiul gândului
Neîmpãrtãºit...
Singurãtate,
Nu te-am voit!
Viaþa µ hainã µ
M-a dãruit þie.
Tu m-ai cerut
Vieþii
µ Prizonierul tãu µ
Singurãtate...
Oamenii...
Cum i-am iubit...
Dar ei
Nu m-au voit.
186
Plumb CUPRINS
Din singurãtatea
Vieþii
În singurãtatea
Morþii, ºi nimeni
Nu înþelege
Acest adânc...
Poeþi, evitaþi
Singurãtatea.
Între oameni
E viaþa...
FESTIVÃ*
Searã plãcutã...
Lumini de candelabre...
ªi fotografii mã filmau.
O, sala cu flori
ªi versurile mele
Bãtrâne!...
Am vãzut bogãþiile de aur
ªi mãtase ale trecutului
Acum ale lui AZI!...
Da, fusei în castelul
Nababilor
Cu cristale, oglinzi ºi marmorã...
* Scrisã la 15 decembrie 1956, dupã sãrbãtorirea celor 75 de ani la Casa

Scriitorilor (nota revistei „Viaþa româneascã“).
187
George Bacovia
Iatã! Am venit ca Hamlet

În hainele mele
Cernite.
Bãtrân de 75 de ani,
Cu flori ºi decoraþie,
Am devenit un tânãr
De 57 de ani...
Aici, la piept,
E steaua din Bacãu...
Am fost o poezie noaptea
Aceasta.
Cum ard luminile
Prin centru
Mã predispun la poezie...
Frumos e oraºul...
E plin de Scântei Galbene.
Sã nu mai plângi
Cã era trist odatã!
E noaptea la cruce...
Vino sã te sãrut.
Nunta cu garoafe albe
S-a sfârºit.
Salcâmii or povesti!
O, mamã,
Blândã mamã,
Priveºte-þi fiul!
188
Plumb
CUPRINS
TOAMNA MURIND
Toamna în grãdinã îºi acordã vioara.
Plâng strunele jalnic, lung ºi prelung
ªi-n goala odaie acorduri ajung...
ªi plâng în odaie, ºi eu din vioarã...
Plâng strunele toate lung ºi prelung.
Fereastra e deschisã... vioarele plâng...
O, ninge... ºi toate se sting...
Palidã, toamna nervoasã, cântând a murit...
Îmi cade vioara ºi cad ostenit,
Iar toamna, poetã, cântând a murit.
VERSET DIVAGAT
Eu sunt cu mine
În toate e pace.
Poezia e-n afarã de omenire,
Departe
ªi veºnicie.
Frumoase rame la tablouri
Nu pentru mine...
Ce haine scumpe
ªi anume fiinþe...
Nu eu sã dirig lumea.
Poezia e-n afarã de omenire
Departe
ªi veºnicie.
ªi vremi, vremi au trecut.
Ori nu eu s-aºtept fericirea.
189
George Bacovia
CUPRINS
ªI CE?
Cu vise de mereu nuvele,
În zvon de noapte orãºenesc...
ªi ce dacã corpuri cereºti se-nvârtesc
ªi dacã lucinde stele!...
ªi ce dacã veacuri grele pândesc

Clipe din viaþã mai uºurele!...
ªi dacã corpuri cereºti se-nvârtesc,
Ori stau departe lucinde stele.
190
Plumb
PROZÃ
191
George Bacovia
CUPRINS
BUCÃÞI DE NOAPTE
În odãile cu uºile deschise, târziu... nu sunt tablouri, nici
albumuri cu fotografii vechi, nici cãrþi veºtejite, însã aceste
toate stau în tãcere, le ascult din mica odaie, la un foc de
lampã: oh! de n-aº striga un cuvânt în noaptea asta... ºi cad...
Am uitat cine stã aici, ºi unde au plecat, e târziu; pe
strãzi e ºoapta bunului plac ºi a suferinþelor extreme, sau
nimic... ºi podeaua e veche, ºi cioturile dau senzaþii de
cranii; mintea cadenþeazã fãrã ºir cugetãri pustii... pânã ce
o moleculã s-a zdrobit în creier, pânã ce totul spune: vedeþi
ce aþi fãcut...
O, mai târziu, dupã atâtea, aceleaºi lucruri vor fi mai
plãcute... ºi aceste lacrimi din noaptea aceasta nu se vor
mai înþelege... oh, de n-aº rãcni un cuvânt, într-o spaimã
crescândã ºi sã cad...
Acum de ce sã mai aprind lampa... uºa e deschisã,
fereastra... în mijlocul odãii dorm în picioare, mã clatin în
întunericul pãrãsit... uitat în fondul negru al odãii... un
câine se smunceºte înapoi supãrat, apoi lãtrând; o pisicã
sare pe fereastrã repezindu-se îndãrãt, de asemeni... dorm
în picioare în mijlocul întunericului pãrãsit... un greier
cântã în tãcere...
Altfel nu a fost niciodatã... pânã ce soarele dezvãluie ºi
aici o sentinelã obositã a singurãtãþilor dispreþuite...
Dimineaþa friguroasã cu vânt... camera goalã... pãºind,
podelele sunã; scriind, peniþa plânge pe hârtie... poate s-a
192
Plumb
scris... ce vremuri... ce sens... nouri întunecoºi astupã fereas-

tra... gardurile ºi lemnãria ude... nouri întunecoºi întunecã
ochii... ºi vrea sã plouã din nou... Ceasul s-a oprit, nu mai
vrea sã însemne timpul... niºte bani stau pe colþul mesei, ºi
gândul e închis... nourul întunecos stã la fereastrã ca o
noapte de gheaþã.
Patul nu e strâns ºi hainele aºteaptã pe scaun... poate e
târziu... £la ea nu mã mai gândesc... poate e târziu¤1... ºi vân-
tul urneºte încet nourul de la fereastrã, pentru a pune altul...
E noapte când oamenii se culcã ºi se iubesc... când tot
oraºul cântã cu note de ploaie ca o veche pianolã... singur,
prin casã sã fac versuri...
Dacã tot oraºul plânge ca o veche pianolã... Ce este
gândul în sine?... mâine ne vom duce dupã pâinea cea
blondã, cea brunã... înainte...
Un magnetism animal, ecou surd al unui enorm val de

apã, un cutremur lung în fumul cafeului, unde mulþimea se
aseamãnã... un gând care trece cu miºcarea capului, ºi ochii
obosiþi...
Era tristeþea ºi tãcerea depãrtatã, în jurul unui palat
înconjurat de un parc imens, la o margine de drum de
þarã, un peisaj de varã cu brusturi ºi boz acoperiþi de
praful ºoselei. Creierul palpita acolo de tristeþe ºi tãcere...
Sunt ºi case mici, cu prispã de lut, cu acoperiºul mai mare
decât casa ºi schelete de ºuri strâmbe, cu paie, ºi cu pustiu.
Prãfuit, sub soare, venind pe aici, zãreºti doamne în
haine subþiri, uitându-se, pe gânduri, în lac.
Ele, înþelegând cã eºti de oriunde, râd. Doamnele se
apropie una de alta, ºi una, cu braþele obosite pe umerii
1
Text existent în toate publicaþiile anterioare ediþiei 1944 µ absenþa
lui în Opere, evidentã greºealã de tipar (n. ed.).
193
George Bacovia
alteia, priveºte cu ochii mici pe prãfuitul vizitator elegant

în ziua de varã, dar tot voiesc sã te plimbe pe aleile pe
unde e mai multã fantezie.
În pavilionul-bufet cineva serveºte îngheþatã ºi bere, ºi,
dacã vrei, nu te iscãleºti în album, fiindcã ele ºtiu cã te
cheamã „oricum“.
Berea era bunã, ziua melancolicã...
În palat erau obiecte de artã, ºi doamnele visãtoare
evitau marile oglinzi... în alte odãi citea cineva, sau dor-
mea...
Noaptea spune sã plece pe ºoseaua plinã de praf, cu
brusturi ºi bozi, pe lângã gardurile vechi de nuiele ºi spini.
Din cele ce întreþin mulþimea, de mult s-au dus... voi cânta
lângã aceste ziduri pe câmpul larg... nu-i nimeni... luna e un
magnet ºi noaptea nu ºtie ce am...
Zidul înconjoarã grãdina cu tãcerea kilometrilor, un par-
fum economic, de altãdatã, melancolizeazã la fel...
Pe frunziºul cãzut au foºnit dihãnii, dar când ieºind la
lunã, pe marginea lacului fecundat ºi putred... Cânt ca un
bou-de-baltã când din turnuri clopotele sunã înviere, când
cãrãbuºii somnambuli se duc cu lumea chematã de clo-
pote.
Gândul curge ca o femeie de piatrã care doarme, ºi o
melodie fixeazã aceastã prãpastie...
Luna, dupã câteva minute, s-a lãsat în plopi; oamenii
umblã cu lumânãri în noapte, ºi pot sã plâng încet, tare, în
noaptea asta nu se aude nimic... plâng fiindcã valsul din
anul acesta e trist ca ºi cele vechi, ºi fiindcã toþi sunt
inteligenþi, în acest local de consum...
Poate era o noapte rotundã când nu ne mai cunoºteam,

când tot ce s-a scris s-a uitat, când plecând dintr-un punct
194
Plumb
ajungi de unde ai plecat... o noapte ce întârzie, punând pe

figurã fixitatea uitatã, uitând frumosul posibil, cum poate
l-au uitat mulþi.
Rãmânea cã totul e vanitate... ºi luna înclina spre apus cu
o luminã de spaimã peste oraºul adormit în zãpadã, re-
flectându-se ºi pe multe fotografii de porþelan prin cimitire...
Nu ºtiu cine a pus sã stea în aer o foaie de hârtie pe un
fir de pãianjen, ºi o singurãtate din toate timpurile sã doarmã
pe aceºti pereþi.
Acest târziu de tot, pe cristale de gheaþã, pe distinsul
bal în ecoul fanfarei în sala unui palat...
Era tristeþea de a nu cunoaºte altã limbã, cu care sã fi
vorbit cu luna în declin, sau cu drumeþul ce scârþia zãpada
înainte de aurorã...
Acest târziu de tot, ca ºi pentru mine orice, în norma
unui timp, involuntar greºind, un craniu în oglinda întune-
catã... dar tu sã nu crezi... o stea obosea ochii, ºi lampa se
transfigura pe pãmântul ce se miºca spre luminã, pentru a
mã ridica din scaunul vechi, din oglinda geamurilor
îngheþate, în noaptea ce întârzia...
Astfel o zi începe...
Enervat de aceastã lungã agonie a unui veac suspect;

umilit, mai mult ca totdeauna, de ironica reflexiune a unui
poet din veacul viitor al frumuseþii, veneam spre casã într-o
noapte, târziu, înnebunit de mizeria ºi minciuna în care am
apãrut.
Eram pierdut, inutil, mai ridicol ca niciodatã.
Oraºul mic dormea în noaptea lui...
Acasã, un plic alb, la aprinsul lãmpii, apãru pe podele
lângã uºã, în tãcuta odaie unde stau de mult fãrã sã fi avut
nici o corespondenþã de nicãieri.
195
George Bacovia
Am deschis plicul ºi pe cartonul negru-mat era scris cu alb:

„Vino pe podul de fier, mâine la ora 3 d.m.“
M-am gândit sã nu mã duc. Cum însã, în noaptea aceea,
eram cu totul nimicit de viaþa realã, invitaþia aceasta mã
lãsa indiferent, pãrându-mi chiar un lux, bun de emoþii
bizare pentru alþii.
A doua zi, însã, eram pe pod.
Un domn ºi o doamnã în negru; ei mã conduserã re-
pede la o trãsurã care aºtepta.
Trãsura porni cu noi, iar ea, zâmbind, puse pe faþa mea
o mascã prin care nu vedeam nimic.
Când ea îmi ridicã masca, eram într-un salon larg, vechi,
dar bine luminat; afarã era noapte.
Peste puþin timp am luat toþi câte o baie parfumatã ºi,
înfãºuraþi numai în cearºafurile albe, am revenit în salon.
Nici un alt om nu apãru; tot palatul dormea... trebuia sã
fie mai mult de miezul nopþii...
Figurile noastre erau palide ºi tãcute, iar peste noi plutea
dezgustul unui veac.
Cu un gest nervos ei stinserã atunci lumina, ºi prin
întunericul adânc ridicarã un oblon secret, tãiat în podele,
într-un colþ al salonului.
Un patrat de luminã, venitã din subsol, apãru deodatã,
în colþul acela al podelelor.
Prin vorbe abia ºoptite, cearºafurile alunecarã de pe noi.
Nuduri din ziua de azi...
Ea, cu pãrul desfãcut, dispãru cea dintâi în lumina
pãtratului deschis; coborând ºi noi, capacul fu tras.
Un cub negru, subsol, capitonat cu catifea neagrã, ne

înconjura între podele, plafon ºi pereþi; nici o fereastrã.
196
Plumb
În plafon ardea un lampion care lãsa o luminã violetã

în acest cub al uitãrii, iar într-un colþ al cubului o sobã
ascunsã în zid alinta nudurile noastre cu o cãldurã
moleºitoare...
Noi stam culcaþi pe catifeaua neagrã, sorbind arome
negre din trei pahare negre.
Ochii se priveau simpatic, aprinºi...
µ Cântã, zise el.
ªi ea luã ghitara neagrã ºi începu, cu o voce stinsã,
poema corbului din Edgar Poe.
Refrenul „Niciodatã, niciodatã“ se pierdea abia ºoptit, ºi
ghitara tãcu...
Noi beam arome negre din trei pahare negre...
µ Danseazã, zise el.
Ea se ridicã în lumina palã, violetã... o frumuseþe de linii
arãta o cuminþenie naturalã... dansa fantastic, leneº, deca-
dent...
Printr-o spiralã, ea cãzu lângã noi, ca o stea în cubul
negru...
Noi beam în cubul negru, în fumul þigãrilor, ce ne în-
vãluia, iar lampionul arãta sfârºitul unui veac.
Eram ºi mai tãcuþi...
Deodatã, lumina fu stinsã ºi umbra lui Karl Marx apãru
în noaptea cubului negru, cu ajutorul unei lanterne.
Un þipãt isteric ieºi din pieptul lor.
Cu braþe nervoase mã încleºtarã ºi o ploaie de sãrutãri
bizare ne adormi profund în acel cub negru al uitãrii...
Cu aceeaºi mascã fui condus a doua zi; la acelaºi pod

ne-am despãrþit.
Spuneau cã mâine vor pleca pentru totdeauna ºi cã
veacul nostru s-a sfârºit.
197
George Bacovia
Copacii subþiri ºi rari, cu ramuri subþiri, cu puþine frun-

ze mici, galbene, erau, acolo, solitari, pe o zi calmã, spre
toamnã...
Pe cãrãrile goale, ea spunea cã-i plac parfumurile ºi
pudra. ªi chiar profilul pudrat apãrea senin, iar bluza uºoarã
avea parfum suav.
µ Ah, împuºcã-mã în sânul stâng, spunea amanta, ºi,
dupã ce ºi el se împuºcã la fel, rãmãseserã uitaþi în poiana
din lunca oraºului; poate într-un peisaj ca acesta a fost
drama pe care am citit-o într-un ziar; câtã iubire ºi pasiune,
câtã gingaºã simþire faþã de mediul prozaic!
µ Da, rãspunsei. E interesant.
µ Niºte pescari, pe noapte, au dat de ei, ºi au anunþat
autoritãþile... e aproape un roman.
Continuã sã spunã acestea, privindu-ºi într-o oglindã
buzele roºii ºi ochii mari.
Este vreo doamnã distinsã, îmi spuneam, care a venit
sã-ºi uite plictiseala, în acest parc cu cãrãrile pustii.
Printre arbori, departe, o trãsurã mergea la pas.
Puteam concepe încã ceva dimprejurul care pãrea acum
strâmt, acum larg... nimeni, zâmbetul ei ºi tãcere.
De mult muzica a încetat sã mai cânte pe aici, cum ºi
întâlniri de iubire despre care vorbea aceastã femeie.
O, mândrul vals... poate superb... ºi noaptea rece când
trompetele plângeau în parc... Sã merg cu tine, astfel...
O, sãrmanã prostituatã... se face noapte în sus ºi în jos;
pe cãrãrile goale, ne-am plimbat destul, romanele au sfârºi-
tul lor.
Ea tresãri de frig. £Îºi puse degetele la gurã¤1 ca pentru
o salutare duioasã ºi plecã.
1
Adãugat dupã ed. 1926. Evidenta greºealã de tipar din ed. 1944 a fost
preluatã ºi de urmãtoarele volume ( n. ed.).
198
Plumb
Printre arbori, departe, trãsura o ducea spre oraº, lãsân-

du-mã singur, cu gândul dacã trebuie sã o mai întâlnesc.
La scarã zurgãlãii zuruiau... ºi ningea. În noapte, satul

era ascuns; un ecou moale, ºi ninsoarea se desfãcea mare
ºi liniºtit. Lãsam petrecerea în plinul ei, cu domniºoare la
pian, dans, mâncãruri ºi vin. Plecam într-o altã parte a
satului cu sania unei familii care petrecea aici, ºi mã duceam
sã mã culc, sau sã veghez. Într-o blanã, alãturi cu o fatã de
casã în altã blanã, lunecam pe drumuri nevãzute, ascunºi
în ninsoare.
Ajunºi, urcarãm în cerdac... La o casã, fata deschise uºa
unei sãli, aprinse o lampã, ºi, cam emoþionatã, voia sã mã
serveascã cât mai bine. În odãiþa rusticã veghea o candelã
verde ºi o tãcere caldã...
Am rãmas pe marginea patului privind un covor, iar
fata trecu în altã odaie printr-o perdea de mãrgele. În
noapte ningea.
Prin salã se auzea câte o clampã veche, de fier, o uºã
uscatã, ºi apoi nimic. În lumina verde, cântându-mi în cap
valsurile pianului, mã dezbrãcam, înecându-mi un oftat ºi
o înstrãinare pe totdeauna. O mulþime de gânduri negân-
dite mã întârziau, fãrã sã dorm, privind printre gene lumi-
na ºi licãrirea perdelei de mãrgele. O pisicã verde-pal intrã
încet ... se uitã spre pat, se aruncã uºor peste mine...
Un braþ gol, resfirând încet mãrgelele, o privire despletitã,
ºi fata întreagã verde-pal, în odaie. Priveam printre gene
fãrã nici o miºcare aceste opriri ºi înaintãri pe nesimþite, cu
respiraþii oprite ºi ochii mari. Sunt frumuseþi intime care
rãmân în singurãtate. Ninsoarea se lipea, înainte, pe fereas-
trã, ºi fata se retrãgea încet, cu pisica, ondulând perdeaua,
dupã care o umbrã se mai vedea privind.
Ca o plictisealã de orice, candela începu sã se stingã.
199
George Bacovia
Un ºir de emoþii pâlpâiau dând loc altora... ºi perdeaua

de mãrgele se înfiora în zadar.
O noapte... la scarã zurgãlãii zuruiau... ºi ningea... ple-
cam... candela verde se vedea prin ninsoare.
Cum stam în ziua aceea acasã, plictisit de un tânãr

vizitator, ºi cum nu puteam sã-l concediez pe o zi noroasã,
cu o ninsoare udã ce colora oraºul într-un negru ºi alb
murdãrit, mã gândeam, fãrã a-l asculta, ºi nu ºtiam cum
sã-l rog sã prepare douã ceaiuri într-un ibric, pe fereastrã.
Naivitatea mea, în cercul vieþii, devenise cunoscutã pânã
ºi de copii... Admiraþii mãgulitoare ºi aspre observaþiuni se
amestecau într-o logicã dezordonatã. Mai auzisem aºa ceva
ºi cunoºteam destui învinºi sperând, totuºi, cine ºtie pe unde...
Reuºii peste câtva timp sã-l rog sã prepare ceaiul, eu
fiind ocupat cu terminarea unui manuscris întrerupt, pen-
tru a-l prezenta unei reviste.
Convalescent de câtva timp, uitam tânãrul care vorbea
ºi, în fierberea ceaiului, priveam pe fereastrã, cu condeiul
oprit, aceastã zi udã ºi plângãtoare la nesfârºit. O tânãrã
fatã apãru la geam, cãreia tânãrul se grãbi sã-i deschidã
uºa foarte emoþionat, rugând-o sã intre pentru a nu sta în
ploaie mai mult.
Cu o palpitate înecãtoare, ea întreba de o stradã care
îmi era necunoscutã ºi despre care tânãrul spunea cã e
departe ºi într-o direcþie cu totul alta decât aceasta...
Sunt împrejurãri cu respiraþii speciale când nu poþi spune
nimic, iar privirile clipesc cu subînþelesuri, de a conveni, ca
permise, situaþiuni ce nu-þi plac. Aplecat pe manuscris în
aceeaºi preocupare de a scrie, auzeam intimitãþile lor...
Luarãm câteºitrei ceaiul într-un roi de minciuni, de care
zâmbeam, aºteptând cu înserarea care cãdea sã pot sã
200
Plumb
rãmân singur, pentru a termina acest manuscris, care înce-

pea sã mã oboseascã.
Au plecat pe noapte. Ea, timidã ºi nehotãrâtã; el, încân-
tat ca de o afacere minunatã...
Dar, dupã plecarea lor, orice concentrare de cugetare
îmi dispãru, ascultând ploaia-ninsoare de afarã, ºi viaþa
îmi apãru din nou atât de uºuratecã; în zadar mai cãutam
singurãtatea pentru a o descrie prin prisma celor învinºi...
Cine a stat într-o singurã camerã , la lumina unei lãm-

pi, noaptea, târziu, când nu mai ºtii dacã ceilalþi dorm
sau au plecat, când storul e tras la fereastrã, va citi pânã
la urmã aceste câteva rânduri.
Continuam, de câteva zile, o carte uºoarã, cu ilustraþiuni,
cu un subiect din lumea veche, din care, totuºi, unele pagini
nu le-am înþeles. Era pustiu, ºi, la fereastrã, copacii tunau
de vânt în noaptea necunoscutã, ºi peste tãcerea unei bib-
lioteci a cine ºtie cui.
Îmi pãrea cã autorul, deºi legendar, ºedea pe gânduri în
umbra sobei, voind sã-mi spunã cã cele ce nu am înþeles
au fost...
Dar era o întârziere plictisitoare în noapte.
Voiam sã sting lampa lãsând în pace aceste serbãri de
iarnã.
O, dacã n-aþi citi aceste rânduri pânã la sfârºit, fiindcã
nu veþi gãsi nimic despre frumuseþile ce au trecut.
Era o noapte indiferentã, cu dispreþul ignorat pentru
cãrþile ce nu le voi gãsi niciodatã, cu descrieri pe care, ca
student, le-am cunoscut cu ajutorul unui poliglot.
Ah, trebuia sã ascult muzica de adio, ºi literele mici din
jocul unei pagini, ce spuneau de alte cãrþi vechi, ºi foºnetul
de nisip, peste oraº, în deosebirea vremurilor ºi tãcere...
201
George Bacovia
Pe strãzi cunoscute, în ziuã, nu mai era furtunã, nu se

ºtia de o noapte fãrã somn ºi de unde am plecat.
Ceea ce era pustiu era cã ea mã chema cu braþe obosite

ºi o chemam, de asemenea, pe celãlalt mal, pe maluri
despãrþite de ape mari... ºi vocea noastrã era un vaiet peste
valurile grele ºi pustii µ un ecou al ultimilor oameni sub
nourii de plumb îngãlbenit.
Depãrtãrile profilau o civilizaþie ca o siluetã dãrâmatã,
pãmântul aºtepta un nou transformism, ºi eram ultimii
oameni peste aceste valuri...
Oh, ea fu surprinsã de braþele unui monstru ºi dusã
grãbit în peisajul depãrtat, în umbra pãdurilor reci... ºi
aceastã femeie se scãlda în apa limpede, în noaptea caldã
când am venit sã uit în umbra sãlciilor adormite o veche
indiferenþã de aici.
Am mai vãzut-o într-o aurorã sãnãtoasã, când sufeream
de nervi, la porþile din fundul grãdinii ce da spre gârlã...
Apã somnoroasã, sau poate ºi un pescar, mai departe,
poate ºi o pasãre, ºi miºcãri de culori, tãcere...
Dacã ea cutreierase lumea, ºi în ochii ei era o noapte
surprinzãtoare, ºi dacã-mi spunea cã mã ºtie de mult, eu
priveam grãdina nãpãditã de plante, ºi în aceastã zi liberã
mâncam caise ºi mere, udându-mã de rouã...
Am mai gãsit-o într-o noapte cu ploaie, în odãiþa unei
dugheni, în fundul unei curþi, tâmpitã, în faþa unui pahar cu
bere, între pereþii cu tablouri strâmbe, privindu-mã cu aceiaºi
ochi de noapte.
ªedeam, ºi noaptea trecea; în alte odãi se auzeau beþivi;
lampa ne înnegrea porii, nu mai eram eu, nu mai era ea; ºi
am uitat aurora, ºi noaptea; ºi apele mari ne plouau în târgul
cu gârle ºi podeþe; ºi noaptea... noaptea ne ducea în noapte...
202
Plumb
I... haa... orãºelul e plin de praf, de iarmaroc, de oameni

ºi de animale.
Cãruþe dejugate stau în drum, drumul e plin de paie,
þãranii cinstesc rachiu, vin cald, bere caldã, bragã ºi li-
monadã coloratã; prin crâºme, soldaþii strâng în braþe
þãrance ºi servitoare grãsune ºi pline de sudoare.
I... haa... o caterincã plânge ca o babã beatã, fabricile
urlã, clopotele sunã ºi fanfare þigãneºti rãsunã; automobile
ºi trãsuri aleargã, praful întunecã orãºelul ºi nãvãleºte în
gura celor care beau, care mãnâncã, care cascã...
Ciungi, orbi, ologi, infecþioºi, cu cãrnuri putrefacte, urlã
cerºind; un copil s-a speriat ºi plânge... Morile duduiesc, ºi
în oglinzile lor stau munþi de grâu ºi de pãpuºoi; pe malul
gârlei aleargã o puzderie de oameni, femei ºi copii în pie-
lea goalã.
I... haa... la panorãmi þãranii se civilizeazã... ºi orãºelul e
plin de praf, de iarmaroc, de oameni ºi de animale.
Caterinca veche... Verlaine, ce plânge în iarmaroc în
târgul meu natal; paiaþa care simte cã n-o ascultã nimeni...
ºi izbucniri bengale, catalige, fluierãturi; o baletistã se pozea-
zã în fumuri colorate... ah, Vasilache disperat...
Hodorogite clopote alarmate, caterinca veche... Verlaine...
eu, nota cea mai falsã din caterinca hodorogitã... sãraca
notã, ce dispune sau indispune pe visãtorii, amanþi afectaþi...
stau singur lângã vagonul ambulant în care doarme, în
luminã, o atletã comediantã ostenitã. Lume dupã lume în
noaptea întârziatã... ºi umbrele ce joacã pe drilul de la
circuri, ori panorame licãrinde de oglinzi ºi de mãrgele...
ochene îngrozitoare... elevi tremurãtori în „cabinet secret“...
caterinca veche, tipsii asurzitoare ºi þipete stridente, ºi tot-
ul... se duce în zarea depãrtatã, în satele inocente, acolo
unde dorm fecioare naive, pale, pure...
203
George Bacovia CUPRINS
O, noaptea târziu sã plângã discordant o caterincã într-un

cãtun...
Eu, nota cea mai falsã din caterinca hodorogitã... sãraca
notã, ce bate indignatã în geamul vagonului nomad, dar
nu e auzitã...
Petiþa a pocnit la „încercarea puterii“... am cãlãrit pier-
dut în goana circularã un harmãsar de lemn... Verlaine...
caterinca veche ce plânge nostim... o, tempora... omenesc...
I... haa... orãºelul e plin de praf, de iarmaroc, de oameni
ºi de animale...
DINTR-UN TEXT COMUN

Cu un tren de noapte, Sensi, un nume între amici, visã-
tor idealist, sosise într-un oraº unde era numit profesor de
cunoºtinþe literare, la un liceu particular, dupã mulþi ani de
muncã ºi de aºteptãri.
Era spre toamnã; oraºul µ aproape adormit.
În camera micã a unui hotel modest, la lumina slabã a
unei lumânãri, rãmas singur, ºedea pe marginea patului,
obosit de gânduri ºi de drum.
Era împrejurul sãu tãcerea oraºelor mici, pe care n-o
mai cunoºtea ºi de care se temea, ca ºi când ar fi rãmas pe
un câmp, undeva, departe.
A doua zi trebuia sã se prezinte directorului ºcoalei ºi
sã ducã un pachet la o doamnã, care, probabil, îi va fi
viitoarea gazdã...
Prin fereastra deschisã se auzi, deodatã, un marº din
fanfarã, ºi pe trotuare se vedea lumea care ieºea de la
grãdina publicã ºi care se îndrepta spre casã.
Ce noapte seninã! Muzica se pierdea departe, iar co-
pacii se scuturau pe strãzi, în suspine de toamnã, amintind
iubiri ce nu mai sunt...
Adormi târziu...
204
Plumb
De la cafeneaua unde intrã a doua zi, ºi dupã ce cu-

noscu puþin oraºul, se prezentã directorului liceului. Peste
câteva zile începeau cursurile; era satisfãcut.
Ceea ce îl interesa mai mult era cã trebuia sã întrebe la
hotel despre o stradã unde ºedea doamna pentru care
avea acel pachet.
Dacã, întâmplãtor, la aceastã doamnã va putea gãsi o
camerã pentru el, nu i-ar fi rãmas decât sã ducã o viaþã
ordonatã, simþindu-se slab ºi obosit.
Sub pãlãria moale, pletele sale încadrau o figurã gândi-
toare, ce tace de prea multã suferinþã. Când zãri numãrul
casei printre copacii care o ascundeau ºi când intrã în
ograda tãcutã spre a ajunge la camerele din marginea
cealaltã a clãdirii, ce dãdea spre o grãdinã de flori ºi de
pomi, pãru cã aude o muzicã de iubire ºi cã sosise ca un
sfârºit la un vis frumos.
Cãci era o voinþã a sa de a rãmânea în aceastã casã,
atât de necunoscutã ºi totuºi atât de nobilã.
Aproape palid, dar cu o atenþie mai deosebitã ca de
obicei, el salutã o femeie frumoasã, care îi ieºise înainte, pe
o micã salã.
µ Da, sunt eu persoana de care întrebaþi, zise ea roºindu-
se în faþa acestui necunoscut, care pãrea oarecum mirat de
frumuseþea ei blondã, cu ochii verzi, ºi îmbrãcatã cu o
hainã de mãtasã albã.
Pe uºa ce rãmãsese deschisã, de la odaia ei, se vedeau
tablouri ºi un mobilier cu un parfum de modestie de altã-
datã. Ei vorbirã emoþionaþi, ºi, apoi, intrarã în acea camerã.
În pachetul adus nu erau decât o cutie cu bomboane ºi
o scrisoare de la o fostã prietenã a ei; îi scria o mulþime de
noutãþi, de când nu se mai vãzuserã...
205
George Bacovia
Rãmas în surtucul sãu de catifea cenuºie, Sensi privea

dintr-un fotoliu spre Marieta, care citea, zâmbind, într-un
alt fotoliu de lângã masã.
Apoi, veselã, sfârºind de urmãrit scrisoarea, ridicã privi-
rea spre acest om tãcut ºi îmbãtrânit înainte de vreme.
µ Se vede cã sunteþi obosit de drum, zise ea. N-o sã mã
refuzaþi dacã vã dau un ceai cu rom; deci, o sã rãmâneþi
un moment singur.
Printre vorbele de mulþumire ale sale, ea ieºi într-un
mers uºor, pentru a trece într-o altã camerã, unde puse sã
fiarbã apa la o maºinã de spirt.
De mult nu mai cântase; ºi se trezi fredonând o melodie
ce-i venise în gând fãrã sã ºtie; de când aºtepta sã închi-
rieze aceastã camerã, unde prepara acum ceaiul, ºi cât de
potrivitã ar fi pentru acest musafir, care venise, poate,
pentru a-i schimba viaþa monotonã de pânã acum...
De altfel, ca ºi celelalte camere, aceasta mai fusese închi-
riatã, dar nici unul din cei care au stat nu i-au devenit
simpatici.
Pânã sã fiarbã apa, ea se întoarse spre acest domn cu
surtucul de catifea cenuºie, cu profilul feþei trist ºi încadrat
de plete.
µ ªi veþi rãmâne în oraºul nostru cine ºtie cât timp?
µ Da! rãspunse el, cãutând sã-ºi formeze un mod de a
vorbi frumos despre impresia ce i-o fãcuse oraºul ºi casa
aceasta în care se afla. Sunt însã pe gânduri, neºtiind unde
voi locui ºi dacã voi avea liniºtea ce o caut... Dacã îmi daþi
voie sã vã cer o adresã, în aceastã privinþã, sau, o, dacã aþi
avea un loc chiar aici, ar fi, pentru mine, realizarea unei
dorinþe de neaºteptat...
Dar Marieta zâmbea, pãrea distratã, privind spre fereas-
trã la frunzele de toamnã ce se desprindeau încet, ºi abia
206
Plumb
dacã mai asculta povestea acestui suflet, care continua pe

un ton din ce în ce mai teatral.
În câteva minute, devenise o altã femeie, simþea cum se
hotãrãºte spre un pas nou, dupã care nu mai vedea nimic,
decât sfârºitul...
Se sculã ºi veni lângã masa unde el ºedea pe gânduri ºi
aºtepta un rãspuns din partea ei.
µ Dã-mi voie, spuse ea cu un glas trist, sã-þi arãt odaia
care ai putea-o ocupa; vei fi cât se va putea mai bine ,
deprinzându-te...
Ea îl luã de mânã, ca pe un copil suferind, ºi îl conduse
în camera de peste salã, acolo unde apa fierbea pentru
ceai ºi pe care ea o turnã într-un ceainic de porþelan.
Era plãcut ºi aici.
Cam acelaºi fel de mobilã, mai puþinã, ºi o melancolie
ce o dãdea un dulap de haine cu o uºã de oglindã. Pe
fereastrã se vedea mica livadã, peste care amurgul se lãsa
violet.
În oglinda dulapului vechi, de o coloare închisã, Marie-
ta se vedea pregãtind ceaiul.
Bãutura cu lãmâie ºi rom rãspândea un miros îmbãtã-
tor ºi intim; ei sorbeau apa caldã ca niºte înfriguraþi veniþi
de departe.
µ Se apropie iarna; a naturii, ºi, poate, ºi a noastrã,
spuse ea. Filosofez în faþa unui pahar cu ceai... Spune-mi,
mai gãseºti urme de tinereþe în mine, sau sunt numai o
falsã aparenþã? Deºi mi-ai spus cã eºti prea mulþumit sã
rãmâi, te vãd încã preocupat de gânduri ºi, aproape, chiar
trist.
Cum ºedeau, apropiaþi unul de altul, el îi luã, distrat,
mâna, sãrutând-o, cu buzele fierbinþi, muiate în ceaiul îm-
bãtãtor.
207
George Bacovia
Se privirã tãcuþi, continuând sã bea din licoarea caldã.

Rãmânea sã doarmã în acea odaie, chiar din ziua aceea;
plecã curând sã-ºi aducã un geamantan de la hotel.
Dacã cineva ar fi vãzut acea singurãtate interioarã în

care se afla Marieta, ar fi privit ca ºi dânsa odaia ce pãrea
cã aºteaptã sã gãzduiascã pe un nou-venit.
Pãrea atâta schimbare, în atâta de scurt timp...
Cu un pas ameþit ea se retrase în camera ei, unde se
vãzu în cristalul oglinzii, ca mai frumoasã, dar obositã.
Avu rãbdarea de a-ºi pune la un deget un inel cu o piatrã
roºie, ºi cãzu pe acelaºi fotoliu în care ºezuse el.
În zadar, nu mai era capabilã sã gândeascã; pe figura ei
plãcutã se aºeza, încet, dezgustul, ºi-i închidea ochii.
Târziu, poate ca în vis, auzi o trãsurã în stradã, apoi
uºa de la camera de peste salã. În amorþirea aceasta, ca
niciodatã, se gândea cã era sãracã, cu toate cã era propri-
etara unei case, care-i aducea un oarecare venit.
Se trezi când umbra soþului ei, mort, voia sã aparã.
Se ridicã ºi aprinse lampa.
Dincolo, Sensi, înapoiat de la hotel, scotea din geaman-

tan câteva obiecte de toaletã ºi cãrþi.
La lumina slabã a unei mici lãmpi, începu sã fumeze o
þigarã plimbându-se, gânditor, prin odaie.
Tãcere. I se pãrea cã Marieta nu este acasã, sau cã
doarme.
Ieºi, oprindu-se la uºa ei.
µ Intrã, se auzi vocea ei, destul de tare, deºi venea
chiar dânsa sã deschidã.
Se gãsirã atât de apropiaþi, încât el o plimbã de talie
pânã la patul din fundul camerei.
208
Plumb
Printre întrebãri emoþionante, ea ar fi voit sã spunã cã

aceastã intimitate vine prea repede, dar nu mai avea timp;
era iubitã ºi, aproape, învinsã.
Îºi spuneau, apoi, printre altele, dacã s-ar putea gãsi,
mai târziu, o astfel de viaþã socialã, sau un concediu.
Erau ascunºi. Se învãluiau în mister.
Din când în când, se auzeau paºi pe afarã, de la ceilalþi
care locuiau în aceeaºi curte.
Ei însã vorbeau despre cãrþile aduse ºi despre alte cãrþi
ce aºteptau la ea, ca pentru o mângâiere, când vor fi plictisiþi...
Câteva luni trecurã, ºi el pãrãsi cursurile. Petrecerile
iernii îl gãseau lângã Marieta, în odãile încãlzite, privind
ninsoarea, sau vorbind despre dramele vieþii.
Amândoi citiserã, în acest timp, toate cãrþile ce le aveau,
ºi împrumutaserã un fel artistic de a trãi, din unele romane.
Câte un uºor vânt se auzea în horn, aducând de de-
parte tristeþe ºi sãrãcie.
Privirea lor era veºtedã de nopþi nedormite ºi de plãceri;
pe faþa lor pudratã, ochii apãreau mari ºi suferinzi.
Ceva nu mult mai frumos, de cum au spus cei obosiþi,

cã viaþa e o floare sau o carte.
Mã opresc la aceasta, fiindcã am auzit multe alte
comparaþii care te fac sã rãmâi mereu pe gânduri sau sã
râzi. Însã cât de ordonat se continuã viaþa, cu toatã aparenþa
de anarhie.
Dar e trist!
Am vãzut multe flori ºi am citit destule cãrþi, cu toate
cã niciodatã nu e destul.
..............................................
De acum voi trece într-un caiet corespondenþa ºi unele
plimbãri.
209
George Bacovia
Încep pe o bancã sub arbori, unde tot pe aici se aude

un frumos vals cântat de o bunã fanfarã.
Valsul era rãpitor, se simþea lipsa unei iubite cu toatã
trecerea de femei frumoase, pe jos sau în trãsuri.
Am plecat.
Sã scrii în aer liber nu e uºor, mai ales când, în copaci,
corbii se strâmbã ca momiþele. Nici într-o berãrie sumbrã
n-am scris nimic; niºte feþe beau bere, ºi ochii le licãreau ca
atunci când au bãut mai mult.
Mai bine sã revenim la rahat cu apã.
Spuneam cã voi arãta ceva despre plimbãrile mele; le las

însã, cãci nu le pot descrie, fiind sau filosofice, sau interesante.
De exemplu, de ce sã par un cerºetor pe strãzi tãcute, sau sã
umblu prin tot oraºul dupã o carte ce nu se mai gãseºte?!
Sã las sã treacã câteva zile, cãci azi a început sã plouã
ºi de abia vãd sã scriu.
Plouã...
Capul îmi alunecã pe braþ, ºi în odaie e o tãcere de mii
de ani cu aceeaºi civilizaþie. Nu pot gãsi însã nici o cugetare
veche de care sã mã minunez.
Dacã e atât de trist... Dacã plouã!
Am gãsit un alt caiet; o, cum scriam atunci, ce subiecte
înfiorãtoare descriam; multe pagini sunt ºterse; printre ele
gãsesc ºi naivitãþi de iubire:
„Era lunã, târziu, strãzile dormeau în acea noapte; ea, pe
care o iubeam, visa la aceeaºi fereastrã, ºi mã întreba dacã
mã duc sã mã culc...“
Pe atunci dormeam afarã, într-un cerdac, ºi-i spuneam
ei despre insomnii, pe asemenea nopþi, apoi tãceam, cam
mult, ºi-mi continuam drumul pe strãzile tãcute.
210
Plumb
Pe urmã, sunt alte pagini ºterse, printre care versuri reci

ºi nesincere.
Dupã ploaie.
Cât zâmbet peste tot; e lume multã la plimbare, ºi câte
frumuseþi, câte amoruri!... Dar nu mã duc nicãieri astãzi, ºi
nu ºtiu de ce stau aplecat pe acest caiet vechi în care nu e
nimic despre viitor.
Spre searã e trist; pare cã se duce o zi obositã de plãceri
ºi se face noapte. Când nu ºtii ce va urma, numai sin-
gurãtatea spune cã va fi asemãnãtor ca ºi altãdatã.
Asearã am adormit cum m-am culcat. N-am avut nici
un vis.
Visele frumoase se pot descrie, iar oamenii de ºtiinþã le
explicã ca ceva foarte uºor.
Fãrã vise.
Dar, în schimb, iatã o dimineaþã pustie, un punct de foc
ºi senin; alþii au spus cã-i un înger bolnav...
Când nu ºtiam nimic!...
Azi, mã gândesc la o lume de mister ºi de nepãsare, ºi
din câte întrebãri mi-am pus nu rãmâne nici una când mã
uit în oglindã, dimineaþa.
Vor trece ºi aceste câteva zile libere ºi voi lãsa filozofia
pentru filosofi, cãci a voi sã spui ceva ºi a nu spune nimic
e un stil prea cunoscut al plictiselii.
De câtva timp nu mi-a rãmas decât sã privesc un por-
tret; o femeie pe gânduri; stã de mult...
Plec.
Pe drumuri, lumea pare cãutând o ieºire, ºi n-o gãseºte;
sunt mâhnit, ºi nici nu mai privesc ziarele ce au apãrut, ºi
nu ºtiu dacã voi intra într-o cafenea sã beau ceva.
211
George Bacovia
Am cheltuit atâþea bani în zadar...

Trec iar printr-o grãdinã cu copii pletoºi ºi guvernante;
muzica, astãzi, nu cântã. Aº vrea sã mai stau; aº vrea sã
plec; e monoton ºi chinuit în jurul meu timpul; ºi e atât de
cald cã, din mulþimea florilor, se lasã un miros de rachiu
care te adoarme.
Lângã mine cineva citeºte un ziar, aºa fel cã pot privi ºi
eu; zãresc ºi un articol despre niºte versuri ale mele; cri-
ticul pare nemulþumit de felul acesta de a scrie, care s-a
demodat. Pe aleea din faþa bãncilor, lumea se duce ºi vine
din oraº; peste toþi µ preocupãri serioase ºi toalete subþiri
ºi scurte.
Pe bãnci se spun glume, se istorisesc drame; aº vrea sã plec.
Dacã asculþi multe, gãseºti ºi tu plãcerea de a sãruta
fotografii, ºi înþelegi, prea departe, economia politicã.
Dar, cu toate acestea, ºi sãrãcia are literatura ei...
Astãzi dupã-amiazã trebuie sã aºtept o domniºoarã
emancipatã de multe mofturi sociale; e, de altfel, poetã ºi
nu dã multe vizite.
Din zâmbetul ei n-am înþeles dacã-mi va da voie sã o
sãrut.
Poeziile ei erau frumoase ºi trebuia o egalã gingãºie ca
sã te apropii de ea... Ah! o dupã-amiazã de visare!
O femeie citeºte ceva ºi apoi pleacã...
Aceasta ar interesa numai pe cititorii care ºtiu beþia
unei pudre îmbâcsite cu parfum ºi care cunosc emoþia
unei întâlniri amoroase.
Câteodatã mã gãsesc departe, pe lângã clãdiri pãrãsite;

ºi e spre searã; clãdirile încã mai sunt bune, dar o stãpânire
necunoscutã le face pãrãsite; sunt poate pentru cei care
iubesc.
212
Plumb
ªi nimeni nu poate înþelege tãcerea lucrurilor...

Când mã întorc în oraº noaptea, pânã târziu, lãutarii
cântã jalnic prin cârciumi, ºi bieþii oameni mãnâncã ºi
beau pentru uitarea necazurilor; un pas, ºi realitatea nu
vrea sã ºtie de poezie.
Cât de strãin mã simt când aprind lampa în tãcerea
odãii care nu spune decât cã este ºi moarte.
Dacã aº putea scrie ceva în noaptea asta ar fi o filosofie
religioasã cu cântece de bisericã, cu rugãciuni care au fost
primite în cer, dupã atâta întrebare asupra celor fãrã în-
ceput ºi fãrã sfârºit...
Cum au trecut ºi aceste frumoase zile... Încep sã cadã

frunzele, ºi trebuiesc haine mai groase.
Toamna, ca o mireasã întârziatã, îºi lasã frunze aurii, îºi
sunã muzica ei de oftãri, pe drumuri, prin grãdini ºi peste
nunta primãverii, pe scãri de piatrã ºi lângã statuile care
apar dintre copacii goi.
Am vorbit cu un tânãr despre amurguri de toamnã, de
culoarea violetã din fundul aleilor desfrunzite, de picura-
rea rece a apei din guri de piatrã; era vesel cã ne-am
întâlnit dupã atâþia ani.
Deºi nu scrie versuri, e un cititor melancolic ºi visãtor.
În oraºul sãu, unde sunt multe strãzi somnoroase, se
duce la câteva cunoºtinþe, joacã cãrþi ºi ascultã muzicã din
piano.
Atât de plictisit îmi spunea de amorurile cucoanelor, de
gelozii, de bãtãi, drame de provincie, de care voia sã se
depãrteze locuind un alt oraº.
Era senin, toamnã; din mersul nostru voiam sã arãtãm
cã acestea nu au nici o importanþã. Pe strada principalã
era o umbrã rece între ziduri; ici-colo, cãdeau frunze, ca ºi
213
George Bacovia
în parc; prin cafenele erau mese neocupate; ne-am oprit la

unul din aceste localuri.
Am ascultat, la o cafea ºi o þigarã, romanul sãu de
dragoste.
Încet, cu mici oftãri, se apãra de greºelile care reieºeau
din desfãºurarea acþiunii.
µ Am iubit-o, spunea dânsul, cu toþi nervii de care mã
vezi capabil; îi eram amant ºi stãpân.
O cunoºti, nu þi-o mai descriu; trebuie sã ºtii cã acum e
mãritatã de mai mulþi ani; eu o cunosc numai ca doamnã.
µ Pe atunci, urma la un pension.
µ Ai cunoscut, deci, numai din vedere ceea ce eu am
avut fericirea, sau mai puþin, de a cunoaºte atât de aproape.
Am pãrãsit ºcoala devreme; plãcerea de a trãi m-a fã-
cut sã-mi caut, de timpuriu, o existenþã liberã ºi sã intru în
lume.
Simt, dupã atâþia ani, aceeaºi îmbãtrânire, pe cât mi-aº
fi tocit nervii pe bãncile ºcoalei.
La urma urmei, dupã multe cãrãri, dãm pe acelaºi drum.
Pe stradã treceau automobile ºi trãsuri cu femei as-
cunse în blãnuri; cafeneaua se umplea de consumatori ºi
mã gândeam cât de repede se sfârºesc romanele cu fe-
meile mãritate.
Ne-am despãrþit cãci ne chemau atâtea interese...
Am suit câteva scãri; am lãsat un manuscris la o revistã

artisticã-politicã-literarã.
Prin mulþimea care pare atât de bogatã, printre palatele
ce par mereu închise, toamna te face trist ºi tãcut, ºi cautã
sã gãseascã în tine o urmã de revoltã.
Acasã am deschis fereastra ºi m-am întins într-un foto-
liu sã mã liniºtesc.
214
Plumb
Dacã mi-ar mai descrie cineva o micã aventurã amo-

roasã, aº râde, chiar dacã între ei s-ar fi împuºcat.
Oraºul se vede pe fereastrã; din depãrtare, zgomotul
bate în auzul slãbit ºi geme ca muzica unor tuburi deza-
cordate.
Când m-am reîntors prin parc am scris:
În crângul cu stoguri de frunze ruginite
Era un frig liniºtit µ
Un roz ºi violet în fâºii
Peste palate se lãsa; µ
Tufiºele erau pustii...
O tãcere nu se ºtie cum a venit,
ªi respirãri oprite...
O pãsãricã modula:
µ Vii?!...
Se spune cã literatura e un plus al vorbirii, o sãrãcie a
oamenilor; privesc spre fereastrã ºi aº vrea sã vorbesc nu-
mai ce trebuie; se vor gãsi însã cititori pentru fiecare scriitor.
Voi spune destule greºeli de aici înainte, rãmânând sã

plâng pentru cele ce nu le pot spune.
O, Doamne, este ea numai atât de gingaºã... când mu-
zica poetiza paºii sãi în noaptea rece, când ca o muzicã
mi-a spus:
µ Mergi sã te plimbi?!...
E destul cã ne-am despãrþit târziu; e destul cã nu ºtiu
cine era...
Adio, tu rãmâi pentru mine ceea ce defineºte frumosul;
ºi; poate, eºti poezia sau jalea nopþilor; pentru tine scriu
fantezia aceasta, corpul tãu era o dantelã, ºi nu voiai prea
multe laude, fiindcã timpul e scurt.
215
George Bacovia
Iatã, ºi astãzi aud muzica în amurgul acesta de toamnã;

ah, dar ce dezgust au adus anii de depãrtãri ºi pustiu, câte
alte plimbãri de ruºine ºi plâns...
E noapte, da, e pustiu, aº vrea sã te uit, cãci sufãr; n-aº
fi blestemat în frigul nopþilor, dacã tu ai fi fost cu mine...
Voi, femeilor, aþi nenorocit o mulþime de scriitori, care
s-au fotografiat pe un bagaj de cunoºtinþe.
Pentru tine am dispreþuit o bucatã de pâine, pe care
apoi mã sfãdesc sã o gãsesc.
O, dacã toamna cântã melancolia morþii împrejurul aces-
tei case, a cãrei istorie mã acoperã de spaimã, în care
aºtept cele din urmã cãderi, de care râd, de care oamenii
mã hulesc, într-un urlet pe tot atât de pãcãtos.
Dormi în pace, trãsnet atotºtiutor; ucide ºi clipa aceasta
care spune cã eºti nimic.
E noapte cu foºnet bolnav de flenduri puturoase, tãceri
grave ºi mizerabile mângâieri. Adorm. O, iartã-mã, þigancã
cu ochi de vrãjitoare; noapte, care mã amãgeºti cu ziua
care vine.
Astãzi e sãrbãtoare; apa rece cu care mã spãl mã trezeºte;

un clopot greoi sunã departe... Sã ne gândim la Dumnezeu!...
Îmi pare cã nu mai am nimic de spus; privesc. Viaþa e
pentru cei inteligenþi; ei nu fumeazã fãrã cafea, ºi, desigur,
au luat trenul pentru alte zãri.
Câtã frumuseþe ce nu mai spune nimic, când ai ajuns
cã nu ºtii unde sã te duci...
Când va ninge, cât de frumos va fi prin oraºul alb...
Aud o romanþã din voce, cu suspine din depãrtãri; ea

vine de pe aproape; tace ºi se aude din nou; femeia care
cântã pare cã vrea sã-ºi spunã ºi felul sãu de a iubi.
216
Plumb
În camerele mari, cu piano, sunt tãceri ºi amintiri mai

plãcute, ºi cafeaua, sau ceaiul, convorbirile politice, sau de
artã, plecãrile ºi promisiunile dau o notã mai realã a vieþii.
Pe stradã.
Dacã e adevãrat cã tuturor ne vine rândul sã fim deºtepþi,
sau proºti, sau regi, sau cerºetori µ în mulþime suntem
oameni ºi fiecare ne ducem unde trebuie.
Astãzi însã e târziu; este ecoul unui cântec american, fan-
tastic, ce nici el nu ºtie ce vrea; iatã, am fost în grãdina unui
restaurant, pe urmã într-o berãrie, consumatorii erau inteligenþi,
numai singur patronul fãcea socoteli într-un registru; în zile
de acestea, caietul meu rãmâne fãrã de nici o linie, ºi sunt
sãptãmâni de când n-am putut spune o plãcere sau o durere.
Câteva nopþi n-am dormit acasã; mi se pãrea cã în
absenþa mea cineva putea sã citeascã aceste impresii ºi sã
râdã, sau sã rãmânã obosit cã nu înþelege.
Am fost ºi bolnav; hârtia scrisã mi-apãrea ca o lengerie
veche ce foarte puþin poate fi necesarã; dar e mult, e un
timp de când n-am scris nici câteva sute de pagini; uitasem
cã e frumos a fi un muncitor intelectual.
Ce trist e sã rãmâi un fost intelectual ca prietenul care
m-a gãsit asearã pe o alee cu flori, pe o bancã.
În sfârºit, ne-am adus aminte unul de altul, el µ despre
mine, foarte vag; eu µ despre el, asemenea, cu deosebirea
cã era pe atunci, poate ºi azi, un destul de învãþat om.
Singur de obicei, cu ochii mici, în dosul ochelarilor, medi-
teazã la adevãrata valoare de artã; în seara aceea am mers
sã-mi arate biblioteca sa, într-o camerã pe o stradã destul
de retrasã. Erau cãrþi destul de rare, dar îl interesa mai
mult sã-mi dau pãrerea despre prietena sa, care acum
prepara cafeaua.
217
George Bacovia
Era rãcoare, uºa deschisã spre un mic balcon lãsa sã

intre seninul nopþii.
În mica odaie, la lumina lãmpii, am citit notele unei

femei, care de mult aºteaptã sã fie citite ºi înapoiate.
Citesc:
„E altã noapte, te aºtept... nu e nimeni, mã dezvolt în
tãcere; pe pernã e un parfum tare, ºi plâng viaþa mea
pierdutã, cã e târziu... E târziu, de acum nu voi iubi decât
rochiile de mãtase ºi poeziile triste.
Ah, dacã vreun poet ar avea rãbdare s-asculte trecutul
meu µ ar forma un întreg roman...“
Urmeazã multe pagini cu impresii din voiaj, cu cunoºtinþa
mai multor domni, la care unuia îi admirã inteligenþa, altuia
sentimentul, ºi altuia puterea de muncã ºi economie; foarte
puþin aminteºte de un tânãr poet, care era prea sãrac.
Într-una din zile i-am înapoiat manuscrisul; nu era acasã.
Câteodatã, vremea trece cu nimicuri de acestea, care
rãmân prea intime sau fãrã nici o urmã.
Când vezi goana strãzii, cu zgomotul roþilor ºi al muncii,
abia observi liniºtea celor din trãsurile de plimbare, sau
care se duc ºi vin de la garã.
Cu toate acestea fiecare avem o poezie a noastrã, ºi
adeseori cei mai interesaþi devin foarte simþitori în convor-
birile despre artã; o, cât sunt de superiori ºi în curent cu
tot ce s-a scris!...
E toamnã... senin, aeroplane vuiesc în aer; în tremurul

lor uºor pare cã râd ºi absorb aer pur.
Rar se mai uitã câte un trecãtor la ele; unii ar dori sã le
vadã cãzând; o domniºoarã spunea râzând cã ar voi sã fie
sãrutatã la o înãlþime de cãteva mii de metri: singura ei
218
Plumb
plãcere, ºi, pânã atunci, nu va permite nici o sãrutare pe

uscat sau pe apã...
În aer... în atmosferã... mã las pe spatele unei bãnci ºi
mã uit în seninul rece de toamnã; copacii încãrcaþi de
frunziº galben aºteaptã ca sã se scuture deodatã; pãsãrele
de iarnã þipã pe undeva, cu ecou de pustiu ºi tãcere.
Fete grase cu pãrul pe spate, bãieþi, de asemenea rotun-
zi, întorºi de curând de la bãi, vorbesc manierat, pãºind pe
nisipul aleii, sau trec pe cai ori biciclete.
Ce lume seninã ºi educaþie aleasã!...
Pe bãnci, domni, doamne citesc ziare de dimineaþã, se
discutã despre o sinucidere de la un hotel. Relaþiunile de
dragoste între aceºti tineri urmau de câteva luni de zile;
dupã cum aratã ziarele, ei erau de bune condiþiuni ºi încã
nu se poate ºti cauza sinuciderii; pe revolverul preþuit la o
mare valoare era gravat: viaþã sau moarte.
Un pensionar cu ochelarii strâmbi, pe vârful nasului, nu
aprobã acest act ºi spune cã dânsul a fãcut mai bine
fugind cu domniºoara care i-a devenit, mai pe urmã, soþie.
Vecinul sãu, mai filosofic, îi rãspunde cã e lume destulã ºi
fiecare face cum poate, ºi, la urmã, nici nu-l intereseazã,
citind atent, cu totul altceva.
A bãtut vântul... frunzele cad peste noi ºi peste ziare. Am

plecat pe o alee fãrã bãnci; trec singur pe lângã bazinuri de
piatrã pãrãsite ºi, de la sfârºitul parcului, privesc câmpia
nesfârºitã, peste care se lasã corbii ºi vântul pãrãsirii...
Îmi amintesc de toamne pasionale, în care eroii se împuºcã,
sau se otrãvesc, se spânzurã, se aruncã în mare sau înaintea
trenului.
E trist... Frunziºul e galben ºi sunt ºi frunze roºii ca pete
de sânge; dacã vrei sã rãmâi pe gânduri, pe aceste alei de
219
George Bacovia
toamnã, e prea mult mister, ºi nu e nimeni sã râdã sau sã

te plângã.
Numai poeþii redau, în câteva strofe, aceste stãri de
melancolie; numai ei ne amintesc de tãceri ºi singurãtãþi...
În drum, spre oraº, m-am gândit la descrieri care sfârºesc
cu speranþe de viitor. La colþul unei strãzi aºteptau mai
mulþi un tramvai; pe bulevardele mari, vântul duce repede
praful ºi frunzele, pânã departe...
E toamnã... cu tramvaiul am ajuns la celãlalt capãt al
oraºului; pe aici sunt cazãrmi ºi fabrici.
Am rãtãcit ºi pe aceste strãzi ca prin marginile unui
oraº de provincie; pe maidanele goale se lãsau corbii, iar
zarea era închisã ºi rece. Pe o stradã din acele locuri am
intrat în grãdina unui restaurant, unde am stat mai mult
pentru un vin nou care era ºi bun, pe când un gramofon
cânta într-o camerã a acelui local.
Un tânãr elegant, cu floare la reverul hainei, un fel de
nebun distractiv, sprijinindu-se în baston, privea la con-
sumatori cu miºcãri leneºe din corp. Într-un târziu, i se
fãcu semn sã ia loc la o masã. Acest nebun mânca ºi cânta
dupã gramofon, ºi, din când în când, se ducea la masa
ofiþerilor pentru a se recomanda, ceea ce fãcea o deosebitã
plãcere doamnelor... Gramafonul cânta când ca o fanfarã,
când cântece populare din voce; era totuºi liniºte, izolare,
iar vinul dãdea visãri cã sunt ºi mai singur...
Spre searã, am luat, în oraº, câteva cafele într-un local
plin de lume, printre care se distingeau câþiva poeþi, câþiva
artiºti; vor apãrea, desigur, în toamna aceasta, câteva re-
viste literare cu scriitorii de talent, cu o notã nouã în po-
eme mici, sau cine ºtie în ce fel...
Plouã încet... cafeneaua e ºi mai plinã, ºi când se face
tãcere s-aude cum cade ploaia încet, care predispune la
220
Plumb
somn... Noapte... Pe asfaltul ud se rãsfrâng luminile felinarelor

ºi trec umbre de trãsuri ºi de oameni... pare o carte cu
îngeri, demoni, stele, suflete ºi alte vedenii...
Câte întâlniri, mai ieftine sau scumpe, rãmân în urmã, ºi
câte strãzi cu grãdini plouate, cu parfum de toamnã, pânã
spre casã...
Cu un creion de grafit, coloarea gri, sau plumb, am

transpus câteva momente aici; am plecat sã continui într-
un alt loc, mai favorabil, o inspiraþie poeticã.
De mult s-a lãsat un zãbranic, despãrþindu-mã de
frumuseþi pe care le-am convenit cu tine.
Mi-e imposibil... pe vremea cãrui?!...

Iatã cãlugãrul-poet, prin taverne, prin turnuri... însãºi Doam-
na acelei þãri a luat cunoºtinþã de poeziile sale, dar ce este
acest poet suferind care vrea sã pasioneze publicul?...
Iatã o parte ce nu-ºi are explicaþie; lãsaþi-mã în secret...
Încerc sã mai cuget...
Se spune cã acest cãlugãr poseda un fel de erotomanie
larvatã, de care toþi ceilalþi fugeau ca niºte simpli gãinari;
sub rasa lui, din când în când, fãcea sã luceascã lama unui
pumnal; vremurile sunt atât de ticãloase...
Niºte manuscrise încredinþate unei ibovnice, în care nu
fãcea economie de politicã pentru conducerea popoarelor,
el fiind într-un voiaj prin Orient, afla din ziare cã mai
mulþi admiratori, împreunã cu ibovnica sa, se strâmbau,
dupã cum erau teoriile sale.
Trebuia sã se întoarcã în þarã, sã liniºteascã spiritele,
cum se întrebuinþeazã la astfel de ocazii.
Pe strãzi erau aceiaºi evrei bâiguind, sau câini scuturând
din urechi...
221
George Bacovia
Ca acei autori de poveºti, el se gândea, prin umbrele

zidurilor, la frumoasele ambiþiuni de a ajunge bogat...
„Cetate de vânzare, ce cumpãrãtor îþi lipseºte...“
Neavând ce mai aºtepta de la o societate în care cetãþenii
nu mai isprãveau de a se cultiva, el era mulþumit muncind
departe de aforismele unor trecãtori de a guverna.
Prea puþini au cunoscut pe acest straniu cãlugãr.
Era într-un salon de magie...
O dupã-amiazã de iarnã, care trecea tãcutã, într-o stradã
lãturalnicã; pe la ferestre ºi printre câþiva arbori ningea
pentru a nu ºtiu câta oarã din viaþa lui...
Patriarh al magiei negre, aruncând, din când în când,
pe masã, un pumnal, el istorisea câte o femeie în mãtase
albã, aruncatã pe un divan, despre viaþa sa ºi a altora, care
n-a avut nici un înþeles...
De atunci, au trecut ani... Se crede cã acel cãlugãr s-ar fi
sinucis...
„Ca ºi pe acea stradã lãturalnicã, ninge...“
... Pãsãri negre de pradã se coboarã de asemenea pe
strãzi singuratece... Poate numai eu singur, pe aceastã vreme,
mã mai gândesc la acest cãlugãr sinistru...
La câþiva paºi, oraºul se administreazã cu oameni dispuºi;
spre searã se aprind lãmpi, ziarele anunþã evenimente de
prin provincii... dar aceastã singurãtate se poate admite,
mestecând o bucatã de pâine, prin aceste locuri...
Un entuziasm de muncã se zvoneºte din ce în ce mai
aproape; întreprinderi din care se trãieºte bine...
Când scriu, aºtept...
Câte nu ascult eu!...
Sunt într-o cârciumã, tu înþelegi... poate eram simpatic
ca un poet al „Scânteilor galbene“ al „Vremurilor de
plumb“... încolo tãcere...
222
Plumb
Printr-o confuzie se spune cã am cunoscut pe acest

cãlugãr...
M-am lãsat sã mã observe atâþi vânzãtori, dar m-am
gândit unde se petrec aceste fapte...
Este aceasta vreo resemnare de a compãrea, ºi ca aceºti
negustori sã-mi producã material ziaristic în schimbul unei
remunerãri care, pentru moment, are aparenþa unei satisfacþii...
Sau... noi nu rãspundem de cele ce scriem... Aceste pãre-
ri pot fi luate de oriunde...
Se întunecã...
Vinuri stricate... numai câþiva bani...
Câteodatã aceeaºi mizerie, aprecierele de mare poet îmi
adaugã încã un gând amar...
Iubire, muzicã de noapte la o grãdinã publicã... De pe o
bancã privesc mulþimea care se preumblã serioasã printre
straturi de flori, argintate de globurile electrice...
Prin tufiºuri µ fete, sau domniºoare în rochii subþiri, cu
elevi de ºcoalã, sau militari...
Râsete, ºoapte...
Un tânãr îmi cere sfaturi pentru un amor nenorocit.
Fanfara rãsunã peste grãdinã ºi peste oraº.
Cântece vechi, flori, amanþi atât de tineri... mã cheamã
cu mulþi ani în urmã...
Iubiri pe care le-am uitat mã ridicã sã plec pe strãzi
adormite...
O, pasiuni amoroase...
„Vântul tremurã-n perdele astãzi, ca ºi-n alte dãþi...“
Vinurile ce-am bãut mã predispun spre crimã... mai am
câþiva bani... mã duc sã-mi cumpãr încã o butelie... poate
înnebunesc, poate încep sã cânt... Sunt singur...
223
George Bacovia
Cei bãtrâni, cei nefericiþi pot fi îndopaþi cu vin... Deca-

denþã... Simbolism... Poezie... Se face târziu...
E searã. M-am sculat din somn... Dormisem mult... Câte-

va somnuri de acestea îmi aratã ce este moartea. Ce plic-
tisealã!... Mã uit... Mai am puþin tutun... Cu ce sã încep?...
Aprind o þigarã... Întâi, e tãcere... Apoi câþiva greieri de
searã, lãtrãturi de searã, o harmonie, o ghitarã, voce...
Desigur este pe aproape o stradã veselã...
Mã gândesc sã-mi fac toaleta vreun ceas; câþiva bani
pe care îi mai am mã grãbesc sã-i dau pentru uitarea
necazurilor...
Încã o noapte dezordonatã...
O þigarã, un scriitor îºi transpune gândurile.
Cineva, departe, munceºte ºi pentru noi...
Citesc o gazetã ºi mã aflu în mulþime...

Nimic deosebit. Sorbim din pahare. Sunt femei obosite;
ele, din când în când, îºi ºterg nãduºelile cu tampoane de
pudrã...
Un cântãreþ dispune cu minciuni amoroase.
Dar iatã zorile...
Câteva ocazii de acestea îmi aratã ce este viaþa...
Ce plictisealã... Întâi, tãcere... Apoi câþiva cocoºi de ziuã,
câteva rulãri de care grele... despre ziuã...
Retrageri, sau continuãri... Nimic deosebit...
O þigarã... câteva clipe pentru toaletã... Dar iatã chiar
zorile...
Ne aflãm în plinã epocã de anchete ºi discuþiuni în legã-

turã cu manifestãrile noastre literare de ultima orã. Este,
oare, o trezire tardivã a unora de a se interesa prea asiduu
224
Plumb
de aspectele unui atare produs de lux, lãsându-ne a înþelege

din sesizarea aceasta cã poate mergem spre decadenþã?...
De ce, oare acest simptom alarmant?...
S-ar pãrea cã ne convulsionãm într-o crizã de aºteptare
a unui geniu poetic care, dupã actuala stare de lucruri, nu
va apãrea niciodatã... E o nedreptate rãu intenþionatã faþã
de talentele noi, considerate de unii ca tineret fãrã experienþã,
ºi care n-ar adãoga cât de puþin la cultura poporului nos-
tru, deprinzându-l cu o educaþie anterioarã. Creaþiile artis-
tice de seamã, la oricare alte þãri civilizate, n-au venit fãrã
mari miºcãri culturale.
Poezia nouã, în aceste împrejurãri de schimbãri sociale,
nu mai poate fi lãsatã numai la discuþiunile de cafenea de
prin oraºe; menirea ei este de a fi cunoscutã cât mai mult,
de toate clasele sociale de cititori, de unde apoi ar putea
evolua spre acel viitor promis pe care îl aºteptãm...
Ar fi regretabil ca acest flux de frumos, de care abundã
literatura noastrã acum, sã nu fie rãspândit, transfuzat
acolo unde se cere, zãbovind în trecut cu acelaºi fel de
educaþie popularã, fãrã a se adãuga partea nobilã din fru-
mosul creaþiunilor noi.
În felul acesta operele poeþilor actuali ºi-ar regãsi adevãra-
tul ecou de artã a vremii. ªi fiindcã vorbim de educarea
maselor populare, credem cã ele au ajuns la maturitatea
înþelegerii a oricãrui fel de artã, fie ea cât de subtilã...
Bucureºti... Îþi vine sã râzi... cu toate cã îþi vine sã râzi...

Capitalã, studii, predispoziþii directe spre matematicã, pe
de altã parte pentru literaturã...
Drepturi sociale... Femei care vorbesc. Curios! Nu ºtiu pentru
a câta oarã sunt pe aici. Se spune cã mai sunt un fel de savanþi
care îºi respectã meseria pentru afecþiuni neurosimpatice...
225
George Bacovia
Rezultatele: adevãrate minuni...

Pare cã se aflã cam multe cãruþe cu motor, ceea ce ne
aratã cã sunt oameni bogaþi... Socialism... cluburi... pace... liniºte...
Viaþa sa intelectualã îi adusese obiºnuitele indispoziþiuni
de nervi.
Rãtãcit printre ai sãi, simþea cã nu mai prezintã nici un interes.
În niºte zile cãlduroase de varã se hotãrî pentru niºte
þãrmuri de mare, împreunã cu o tovarãºã... Ca ºi un mort
ºedea dezbrãcat la soare, pe nisip, sau ca doi primitivi
printre stâncile bãtute de valuri. Natura ºi cerul plin de
soare pãreau cã voiesc sã ajute nervii lor obosiþi.
Ca umbra lor pe nisip, în pustietãþile marine, priveau în
zare vapoare, spre alte continente.
El era nãscut pentru oraºe mari:
La þãrm,
O, gând amar...
Singurãtãþi,
Pribege seri de primãvarã,
Parfumuri ce se duc pe vânt µ
ªi flaute din stânci de mare...
A fost ca niciodatã...
Îngrijitoare aºteptãri,
ªi valuri ce foºnesc la þãrm.
Singurãtãþi,
ªi flaute
Din stânci de mare...
Cântã, lãutar... un cântec pribeag ºi strãin...

Hai, cântãreþ... ce zãri vom ajunge de la aceastã câr-
ciumã bãtrânã?...
ªi, fiindcã m-ai fãcut sã plâng, þine niºte bani.
226
Plumb
Sensi a trecut pe aici...

Hai, cântãreþ, ce zãri vom ajunge de la aceastã cârciu-
mã bãtrânã?...
Ascultã graiul meu decadent... Deºi sunt obosit de drum,
poate vom gãsi frumoasa cu ochi de safir, cu cântecul tãu
pribeag ºi strãin... Sau sã uitãm acestea în fumul unei þigãri...
Auzi fonografe publice ºi viaþa în intensul ei... Ce poate sã
mai fie?... Suntem la sfârºit; sã bem ºi sã uitãm... Dupã mii
de ani, evoluþia spune cã poate ºi mai mult...
În curte, aceleaºi distracþii observate mereu, în anii cât
a fost locatar... Viitorul îl mângâia cu iluzia ºi surpriza unei
locuinþe mai confortabile ºi un trai mai comod...
Într-un dulap dãdu peste niºte hârtie-monetã, necesarã
prezentului... Puþin efort, ºi în curând alte zile cu alt cadru,
cu alt decor, pentru a-l dispune spre noi lucrãri...
Dar îngrijorãri politice.
Gazetele vestesc enervant retrageri de guvernare...
În camerã totul deranjat. Sensi se pregãtea sã se mute.
În puþinele odãi, unde se plictisise câþiva ani, lãsa pe podelele
goale câteva jurnale ºi hârtii... Gândea, acum, la cei care au
case curate ºi baie... Peste drum, pe fereastra deschisã, pe
balcon, la etaj, femei scuturau perne ºi covoare, aceleaºi
toate, cu aerul lor de stabilitate...
Prea plictisit, trimise sã-i aducã niºte vin, remediu sigur
pentru împrejurãrile în care se afla...
O visare mai întârzia în fumul unei þigãri. Se gândea la
noi cunoscuþi pentru eventuale ieºiri din uitarea ce-l încon-
jura. Mereu febril, se complãcea în aceleaºi acþiuni...
Dincolo de poezie însã, ecourile vieþii rãcneau în fereastra sa.
Camionul se opri la poartã. Oamenii încãrcau; odãile

rãmâneau goale, cu visurile ce au adãpostit, ca ºi suferinþele
unor ani de zbucium...
227
George Bacovia
Pe noua stradã, noiembrie îngrãmãdise frunzele pe la

uºi, ºi foºnet de iarnã intra prin ferestrele fãrã storuri... Mai
sorbind din vinul uitat într-o sticlã, aranja câteva mobile.
Foºnetul iernatic trecea pe la noua locuinþã, ºi pe strada
necunoscutã fãcea popasuri întârziate.
Singur în noile odãi; o cafea adusã ºi încercarea de a se
familiariza cu zidurile atât de curând pãrãsite de alþii. Cine au
fost ceilalþi? Cine ar fi el?... Intereseazã, oare, când viaþa e atât
de grãbitã pentru unii? În douã-trei zile, intimitatea locuinþei
deveni familiarã... La o masã întorcea foi dupã foi scrise, ur-
mãrea sfârºitul unui manuscris ce era discutat de mult.
Deºi fire independentã, ºi aproape necunoscut, totuºi
activitatea lui era urmãritã cu interes.
Câteodatã, se întreba ce mai vor unii oameni de la el...
Ecourile brutale ale prozei cotidiene îl strigau sub feres-
tre, ºi oamenii nu înþelegeau firea lui...
Prin culturã trãise toate civilizaþiile; ceilalþi pãreau rãmaºi
cu mult în urmã...
Ce satisfacþie ar fi meritat ºi cum putea sã o cearã?... De
la cine?
De aceea îºi vedea de munca lui de visãtor, singurul
îndemn ce-i mai rãmãsese.
Vântul iernatec ºoptea împrejur... Câþiva fulgi de gheaþã

cãzurã... Privea întâile manifestãri ale unui sezon atât de
vitreg celor cu venituri modeste...
În vremea aceasta, când poezia decadentã ºi simbolistã

cere tot mai mult material, cu nota unei culturi epuizate,
piaþa literarã, ca ºi pentru alte curente, dãdea prea puþini
cititori. El trecea ca un autor misterios. În jurul sãu civilizaþia
îl fãcea sã se gândeascã la romanele mecanicii grãbite;
228
Plumb
afundat în scaun, cu creionul distanþat, trecea, pe câte

vreo hârtie, însemnãri dezolante... Anii treceau deprinzân-
du-l cu o viaþã dupã jurnalele sãptãmânii...
Un manuscris al sãu ni-l arãta gãzduit pentru câteva
nopþi într-un castel, fãrã sã arate pe seniorul proprietar...
Se gãsea aici gândindu-se, poate, la sute de ani...
În acelaºi manuscris mai adaugã cã ar fi gãsit în hrube
buþi cu vinuri ºi rachiu, ce l-au hrãnit vreo doi ani, în care
timp ºi-a scris cronica vremii.
Cãlugãr cult, lãsa sã fie vizitat, din când în când, de
voievozi de seamã...
Un timp, jupânese vãduve ascultau cursurile lui despre
viaþã ºi despre iubire...
Vacanþa de Crãciun se anunþa tristã pentru mine, ca pen-

tru strãini. Priveam cãrþile în care trebuia sã uit singurãtatea
sau farmecul acestor sãrbãtori de distracþii ºi banchete.
Va fi aceeaºi odaie ce se încãlzeºte cu greu, unde vor
trece ºi aceste zile, la fel sau mai trist ca celelalte.
Ceva, însã, îmi spune cã poate va fi altfel, ºi deºi nu
dãdusem nici o atenþie unei scrisori primitã cu câteva zile
în urmã, în noaptea aceasta o reluai pentru a o citi din nou.
„Iubit poet, cu multã greutate aflându-vã adresa, vã
scriu ca un necunoscut admirator, care vã roagã sã petreceþi
Anul nou la dânsul, în satul C... prin gara M... unde vã
aºteaptã o trãsurã. De veþi veni sau nu, rãmâne cum veþi
crede; eu însã, vã aºtept, Radu.“
A mã deplasa pentru un admirator necunoscut... Din
nou stãteam cu ochii în gol, gândindu-mã sã-i rãspund, sau
sã aºtept zile sã treacã pentru a mã decide! ªi modestia
rece a odãii mele îmi spunea cã tot mai bine ar fi sã mã
duc, oricum ar fi. Zilele treceau ºi zgomotul particular al
229
George Bacovia
sãrbãtorilor mã întrista ºi mai mult. Un dor de variaþie mã

lua mereu, ºi invitaþia îºi fãcea loc ca o preocupare definitã.
Am plecat, în ajun, într-un vagon plin de lume. Mã
duceam la întâmplare ºi chiar cu o adâncã tristeþe. Abia
auzii prin mulþime numele gãrii £la care trebuia sã co-
bor. În dosul gãrii¤1 pustii gãsii trãsura ºi þãranul singur,
pe caprã, care îmi spuse râzând cã pe noapte vom intra
în sat.
Câmpii îngheþate ºi crânguri goale rãmâneau în urmã ºi
apãreau... iar tristeþea din tren mã urmãrea mai înainte,
fãrã sã mã întreb: de ce am venit pe aici? Stelele apãrurã,
ºi o fazã de lunã arãtã pustiul îngheþat ºi fantastic.
Frigul se lãsa aspru... Prin satele pustii se auzeau ecouri de
colindãtori puþini, iar cãsuþele acoperite cu trestie dãdeau fiori...
Departe, într-un câmp pustiu, trãsura intrã pe o alee
lungã de copaci goi, ºi vizitiul îmi spuse cã am ajuns.
Ascunsã între copaci, în câmpul îngheþat, casa pãru izolatã
cu totul de sat. O zidire veche cu douã etaje, în care primul
era stins ºi nelocuit.
O singurã luminã se zãrea la o odaie de sus, cu un
balcon vechi ºi întristat...
Nici o miºcare de primire. Peste tot tãcere. Amorþit de
frig ºi rãmas singur în sufragerie, singura odaie luminatã
pe care o vãzusem de afarã, priveam de lângã sobã servi-
ciul de masã pentru o singurã persoanã ºi sticlele cu bãu-
turã... Aºteptam... Pãrea cã sunt într-o locuinþã din care cei
de acasã plecaserã pentru a scãpa de singurãtatea unei
clãdiri atât de vechi, cu gratii ºi ziduri groase.
O cãldurã plãcutã, totuºi, ºi aerul antic al acestei clãdiri
mã familiarizã întrucâtva, ºi aºteptam...
1
Text preluat dupã cele trei periodice în care a apãrut. În Opere µ
1944, evidentã greºealã de tipar (n. ed.).
230
Plumb
O scrisoare deschisã, pe masã, mã atrase de la sosirea

mea... Apropiindu-mã o citii:
„Fii binevenit. Bea pentru un an mai bun. Sunt eu care
te-am invitat, Magda.“
Îmi trãsei scaunul ºi stam trist, privind serviciul singu-
ratec ºi buteliile, într-o tãcere care îneca orice surprindere
de relaþiuni omeneºti ºi care spunea: adu-þi aminte cã eºti
departe ºi nu mai cerceta nimic...
Stam încã în sufragerie, în þãcãnitul monoton al unui
ceas vechi, uitat pe un dulap, bând vinurile alese în sãnãtatea
acestei necunoscute, care aranjase aceastã amãgire, pe care
în amorþirea alcoolului o gãseam duioasã, iar zidurile foarte
vechi ºi groase spuneau: rãmâi la noi.
Privirea rãtãcea în fumul þigãrii, presupunând mulþimea
odãilor ºi din acest etaj, care dormeau închise, goale sau
mobilate, în noaptea lor.
Era târziu. Mã plimbam încet, ºi privirile mele se opreau
la ferestrele cu gratii înfipte în zidurile groase, zãrind o
lunã fugarã pe un senin cu un câmp îngheþat.
Pentru a uita ºi opri spaima ce se lãsa, îmi luai ultima
sticlã rãmasã, stinsei lampa de aici ºi trecui prin sala largã,
luminatã slab de lunã, cãtre odaia de culcare, unde lampa
aprinsã mã aºtepta.
Cãldura, covorul moale ºi grosimea zidurilor zugrãvite
de mult, ºi aceleaºi gratii la ferestrele atinse de un desiº de
copaci lungi ºi goi, mã izola liniºtit pentru a mã crede într-o
locuinþã visatã ºi în care aº fi voit sã rãmân uitat. Mobila
veche, cu un parfum de poveºti, arãta odaia unei femei
care pãrea cã pluteºte pe lângã mine, ºoptitor, pentru a mã
face sã zâmbesc.
Lângã pat, pe o mãsuþã, câteva cãrþi, un caiet gros, o
hârtie cu fondante ºi þigãri fine stãteau ca niºte tovarãºe
231
George Bacovia
ale insomniei, aici, în aceastã clãdire veche, înconjuratã de

copaci vâjâitori sub palida lunã.
Pentru a nu plânge în aceastã vrajã, pe care o supor-
tam dureros, bãui ultima sticlã ce o adusesem, luând ºi din
fondantele deschise. M-am culcat târziu; stând între perne,
luai caietul pentru a citi impresiuni scrise de aceeaºi mânã
ce-mi scrisese scrisorile ce le primisem grãbindu-mã trist la
aceastã fantazie µ de a veni pentru Anul nou într-o lo-
cuinþã atât de veche ºi aproape pustie, ascultând ºoapte
duioase pentru a nu mã simþi amãgit.
Caietul se deschise la o foaie îndoitã, unde câteva rân-
duri veneau ca o explicaþie:
„Nu mi-a plãcut sã amãgesc pe nimeni, gãsind acest
lucru neserios ºi mai totdeauna cu urmãri triste. Aº dori ca
aceastã nebunie a mea sã-þi rãmânã indiferentã. Mi s-a
pãrut viaþa în ultimul timp atât de sever serioasã, încât
doream o amintire în aceste ziduri vechi, pe care, dupã
plecarea dumitale, voi simþi-o fãrã a ºti nimeni, µ pânã
atunci, când felul meu de a fi îmi va dicta sã vã cunosc
personal, sau nu. Te rog, iartã aceastã amãgire.
Sãrbãtorile le voi petrece cu familia, în oraºul din care
ai plecat, ºi ne vom întoarce aici pe la mijlocul lunii.
Încã o datã, te rog, sã ierþi singurãtatea ºi neexplicarea în
care îmi place sã mã afund, visând la atâtea câte au fost...
Scrie-mi ceva în acest caiet... M.“
În vagul unor tãceri lungi, adormii în vâjâitul stufiºului
de copaci, ce înconjura ca un crâng aceastã casã depãr-
tatã.
M-am trezit târziu. Un soare clar lumina odaia parfu-
matã ºi caldã, iar zarea se întindea la ferestrele vechi cu
întinderi de câmpii îngheþate ºi zboruri de pãsãri iernatece.
Spãlându-mã, mã trezii, ºi mã simþeam, întrucâtva, mai
232
Plumb
lãmurit de situaþia mea; mã gândeam cã a doua zi trebuia

sã plec, ducând cu mine o nouã melancolie, pentru nu ºtiu
câtã vreme. Voiam sã vãd aceastã casã din depãrtare, din
parcul ei sãlbatec, înainte de a pleca, ºi coborâi uºor scara
latã ºi veche, pe unde venisem.
Trãgând un drug de la o uºã uscatã, din sala de piatrã,
ieºii pe niºte trepte vechi ºi înverzite, privind aleea nesfârºitã
ºi goalã, ce mã umplu de o melancolie amarã, fãrã a putea
sã înaintez. Reintrai în vechea clãdire, cu ecoul ei de pus-
tiu, care, totuºi, pãrea mai puþin întristãtoare, ca violetul
fumuriu din fundul parcului sãlbatec.
Rãtãceam neauzit printre sãlile tãcute...
Pustiul acesta explica sufletul necunoscutei mele, care
se decisese de a mã avea aici, desigur, dupã multe zile ºi
nopþi de singurãtate gânditã...
Masa ºi vinurile alese urmarã cu o varietate deosebitã.
O camerã pe care o zãrii întredeschisã licãrea de butelii...
Nopþi de visare, în care uitam oraºul spre care trebuia sã
plec pentru totdeauna. În ultima noapte recitii rândurile ei
din caiet ºi voiam sã-i scriu, dupã cum mã ruga, terminând
scrisoarea.
Beam vinul cu fondanta pe care o luasem, ºi aprinsei o
þigarã finã din cele lãsate de ea. Putui sã scriu câtevai
rânduri cu o mânã tremurãtoare:
„Buteliile de vin, consumate de mine, iubitã necunoscu-
tã, vor spune cã ai amãgit un beþiv. Poate vei uita cã am
petrecut un An nou într-o clãdire veche ºi fantasticã, care
m-a putut gãzdui atât de puþin, pentru a mã reda mai
învins în zgomotul oraºului ce va pãtrunde în odãiþa închi-
riatã, ce se încãlzeºte atât de greu... Un plâns supãrãtor vei
auzi în aceastã camerã dupã plecarea mea, ºi nu cred cã
voiai o astfel de amintire... dupã cum ºi eu voi duce cu
233
George Bacovia
mine un duios ecou, care nu ºtiu de este ecoul glasului tãu.

Un cuvânt fantastic... adio. Va plânge acest cuvânt în par-
cul sãlbatec, la ferestrele vechi, cu gratiile lor de fier, dupã
cum mi-a plâns ºi mie în ultima noapte de amãgire, în
aceste ziduri groase, pe care, pãrãsindu-le, nu ºtiu cum le
voi privi ca sã nu plâng. B.“
Sunt mulþi ani, ºi palate vechi, ºi case vechi stau uitate
în depãrtãri de sate... ºi câte alte ziduri din zilele noastre
nu vor deveni odatã tot atât de fantastice...
234
Plumb
CUPRINS
DIN PERIODICE
DE PAªTI
Un fel de veselie prin mahalaua înfundatã... E doarã zi
de Paºti, zi de repaos. Scrânciobul se învârte plin ºi colo-
rat, iar lãutarii cântã cu foc...
„Tu unde eºti, Marie, frumoasã fatã de mahala?...“
Pe cerdacul cãsuþei tale, pãrinþii tãi bãtrâni se uitã la lumea
care trece; un marinar în concediu cântã din harmonie, ºi
valsul lui se pierde prin mahalaua plinã de soare, de coji de
ouã roºii ºi de fãrmituri de cozonac. Cãsuþa voastrã, acum, are
igrasie ºi parcã s-a mai aplecat, acoperiºul de ºindrilã a pu-
trezit detot.
Pe la portiþe stau cavaleri ºi domniºoare; ºi râd; ºi îºi
dau cãrþi poºtale ilustrate; numai la portiþa voastrã nu e
nimeni, ºi nici o bicicletã, nici o trãsurã nu se mai opreºte,
ºi nici un domn elegant nu mai coboarã ca altãdatã.
Dar tu erai plinã de viaþã, ºi rochiile tale scumpe le
admira toatã mahalaua; nici o fatã nu era geloasã pe tine,
fiindcã sticluþele cu parfum ºi toate bomboanele pe care þi
le dãdeau liceenii, ºi bãieþii de boier, ºi subofiþerii, ºi toþi
amanþii tãi le împãrþeai lor.
Te iubeau cu toþii, erai atât de bunã, ºi tu râdeai mult...
Când aveai timp citeai, ºi printre cãrþile tale felurite erau
multe care îþi vorbeau de o viaþã mai blândã, de o iubire mai
nouã, pe care tu nu le înþelegeai, dar care te puneau pe gânduri.
235
Mai târziu, prietenele tale spuneau cã te-ai schimbat, ºi

ieºeai din casã tot mai rar; inima ta începuse sã batã
neînþeles, pe când toþi te credeau fericitã.
ªi acea durere ascunsã, care pune trandafiri pe obraji,
într-o zi te-a fãcut sã pãrãseºti, pentru totdeauna, aceastã
lume pe care tu o mângâiai cu frumuseþea trupului tãu...
E Paºti acum, ºi mahalaua e plinã de soare, de coji de
ouã roºii ºi fãrmituri de cozonac, ºi tremurã de cântece de
harmonie ºi de râsul ascuþit al copiilor ºi al fetelor pudrate.
PE MAIDAN
Un copac cu frunziºul uscat, smuncit de vânt; un porc
în spate cu un corb; un bordei cu un geam lipit în lut; un
maidan; un râu resfirat ca niºte degete nervoase care pipãie
pãmântul; frig... cerul e de plumb.
„Pentru cincizeci de bani o femeie din bordei bate-n
geam... Vrea iubire...“
Bate vânt... sss... spune frunziºul uscat... ºi copacul se
smunceºte singuratec în gunoaie... porcul râmeazã, corbul
ciupeºte din spatele lui...
Acoperiºul bordeiului e bine întocmit... bucãþi de tablã
ruginitã, farfurii sparte, cãrãmizi ºi þoale...
„Pentru cincizeci de bani o femeie din bordei bate-n
geam... Vrea iubire...“
Bate vânt... sss... spune frunziºul uscat... plouã mãrunt...
femeia din bordei a început sã cânte din drâmbã... fii... fii...
zum... zum... zum... porcul îºi mutã locul, corbul deranjat se
ridicã, se lasã iar pe spinarea lui...
Plouã mãrunt... Mã gândesc cã n-am cincizeci de bani...
236
Plumb CUPRINS
Sss... spune frunziºul uscat... Cerul e de plumb... Vântul

loveºte cu ploaia subþire...
„Pentru cincizeci de bani o femeie din bordei cântã din
drãmbã... Vrea iubire...“
ZBORUL CÃRÞILOR
S-a scris atât de mult încât, fatal, tot ce se mai scrie pare
cã s-a mai spus. Se repetã, conºtient sau inconºtient, aproape
fond ºi formã, de condeiele de meserie ºi de acei de bunã-
credinþã care au curajul sã creadã cã sunt cu totul origi-
nali.
Chiar aceastã observaþiune de acum desigur cã s-a mai
fãcut. Da, se scrie... ªi sunt scriitori atât de simpatici, care
þin la operele lor atât de mult, ºi pe care þi le citesc cu
atâta voluptate încât vezi cã scepticizmul tãu e cu totul
fãrã nici un sens.
Cititorii, la rândul lor, citesc zilnic: ziare, reviste, volume,
cu acea rãbdare ºi curiozitate care se dã numai lucrurilor
noi, deºi în acest apogeu de culturã, sub ochii lor, joacã,
fãrã voie, o semiplagiare universalã. ªi cum ar putea fi
altfel într-o continuitate uniformã a unui concept de viaþã
ce se repetã de veacuri?... Dar ciudãþenia vine de acolo cã
tocmai ceea ce ar mai putea fi întrucâtva mai nou, aceea
pare cã plictiseºte mai mult, cã e banal, citindu-se însã cu
o cunoscutã concesiune vechile banalitãþi atât de drãguþe...
Cu toate acestea fiecare e însetat dupã ceva nou... Du-
ioasã contradicþie!
Într-o noapte, pe strãzile unui oraº mare, m-a surprins o
furtunã de ploaie, ºi m-am refugiat, din întâmplare, într-o
librãrie. Ploua torenþial, oraºul devenise pustiu, iar eu stam
237
George Bacovia
rezemat între niºte tejghele pline cu turnuri de cãrþi ºi

înconjurat de rafturi ticsite cu alte zeci de mii de volume,
care te ameþeau numai privindu-le. Citeam titlurile acestor
teancuri, ºi ele începeau, încet-încet, sã se aºeze, ºi chiar
numele unor autori se confundau.
Mã gândeam, atunci, la proprietate, concurenþã, ºi în
special la proprietatea literarã... Ploua, ºi în librãrie era o
tãcere tristã... Aruncate pe un colþ de masã, câteva broºuri
subþiri ºi anonime îºi arãtau ºi ele numele lor: Pentru pâine,
D r e p t a t e , A d e v ã r ,I u b i r e . . .
Nu oare pentru aceste simple principii e toatã aceastã
bâzâialã de comentarii ºi compilaþiuni psihologice ºi pato-
logice, care în loc sã limpezeascã mai mult întunecã înþelesul
lor originar?...
Atunci înþelegi de ce atâtea genii nu s-au preocupat de
nevoia scrisului ºi de ce alþii ºi-au negat valoarea unui
mare numãr din operele lor.
Era târziu, ploaia mai încetase ºi pornii spre casã prin

noaptea plângãtoare ºi pustie. Dar, ca un coºmar, cãrþile
între care stãtusem veneau dupã mine, ºi parcã toate li-
brãriile din lume, toate bibliotecile oficiale ºi particulare îºi
concediaserã, pe fereºti, convoiurile colosale de cãrþi care
zburau umplând cerul, iar vântul le spunea numele lor
când mai plângãtor, când mai sãlbatec...
ªi o spaimã de tot ce citisem, de câte auzisem, mã
cuprinse, ºi regretam cã, creierul meu, ca ºi al altora, a
devenit o moarã hodorogitã care nu se mai poate opri,
care, poate, nu se va mai opri niciodatã, tremurând într-un
coºmar continuu de cunoºtinþe netrebnice...
Era târziu, ºi în lumina slabã a odãii mã gândeam ºi eu
la ceva nou, fiindcã mereu se citeºte ºi mereu se scrie... Însã
238
Plumb CUPRINS
ce ar mai putea fi nou decât ceea ce este ascuns ºi dispreþuit

de obiºnuiþii arbitri intelectuali, îndopaþi cu tot profitul tim-
pului lor, sucind ºi rãsucind înþelesul operelor care se repetã,
fatal, cu un fond de idei noi de tot... aproape de când lumea...
ªi, adormind, mã revãzui iar în librãria în care mã adãpos-
tisem; dar acum era pustie; cãrþile zburau peste toatã lumea,
ºi, obosite, mai târziu, vor fi cãzut în mãri ºi oceane...
Numai acele broºuri subþiri ºi anonime mai aºteptau
fâlfâind, aruncate acolo, arãtându-ºi, parcã zâmbind, nu-
melelor:Pentru pâine, Dreptate, Adevãr, Iubire...
Nou... de când lumea, sau, cel puþin, mai nou decât
toate celelalte banalitãþi care ºi-au pierdut ºi spaþiul, ºi
timpul...
PE GÂNDURI
Fiindcã nu ºtiam ce sã fac, mi se pare cã scriam în
noaptea aceea, în pat, privindu-mi, din când în când, um-
bra pe perete, sau ascultam tãcerea nopþii care nu trebuie
sã fie ascultatã... Se pãrea cã exist, ºi chiar mã speriam cã
exist.
Se ºtie aceasta din cãrþile adânci, sau nebuneºti, unde
se vorbeºte foarte mult despre om, ca ceva foarte pericu-
los sau foarte mãreþ, care a greºit de la început ºi greºeºte
mereu, de nu se mai înþelege nimic.
Tot oamenii au spus cã sunt prea mulþi oameni, ºi, de
aceea, mã gândeam la câmpiile depãrtate, ºi la izolare...
Dacã în noaptea aceea mai treceau drumeþi întârziaþi vor-
bind tare lucruri prea cunoscute, dar cu importanþa lor, am
înþeles cã e mai bine sã stau fãrã a cugeta nici ziua, nici
noaptea. Se poate, însã, spune ceea ce ar putea spune ºi alþii...
239
Supraalimentaþia sau alimentaþia sunt recomandate pen-

tru a se evita fuga pãmântului ºi ameþeala produsã de astre.
... Ea, care nu era prinsã de aceste întrebãri, deºi era
palidã ºi bãtutã de vânt, voia în noaptea caldã sã-ºi liniºteascã
o legãnare amoroasã, pe banca ascunsã în fundul grãdinii
ce se termina fãrã îngrãdire, într-o margine a pãmântului.
Privighetoarea cânta pe când am intrat s-o aºtept pe ban-
ca aceea, ºi luna repeta luminã ºi întuneric prin nouri. Erau ºi
foºniri, ºi dacã era ºi trist, fiecare ºtie ºi nu se poate reda.
Ea sosi târziu... pe când aproape uitasem pentru ce am
venit... Aºteptam rãsãritul soarelui, sau mã deprinsesem sã
fiu singur... Ea spunea cã totul e potrivit de frumos ºi cã
privighetoarea va înceta pentru a se auzi curând ciocârlia;
aburii se vor ridica de pe ape ºi zorii vor fi dureroºi pentru
cei care au uitat sã vorbeascã... Întâlnirile de noapte sunt
prea instructive... ºi prevestiri enervante.
Va trebui, altã datã, s-o aºtept ziua, prin grãdini pub-
lice... Da, e interesant sã scriu ceea ce spunea ea.
ªi ea dispãru printre copacii deºi, iar eu µ pe drumurile
pustii... Curba pãmântului fuge... Astrele sunt ameþitoare...
A te destãinui, însã, prea mult, e întristãtor...
UNDEVA
Treceam pe acel platou melancolic, în plimbãrile singu-
ratice, acolo, în provincia depãrtatã, în zilele de varã, în
rãvãºirile de toamnã, unde golul mã absorbea pentru a mã
contopi cu neantul depãrtãrilor senine sau închise...
În ziua pustie ºi caldã, cocoºii cântau peste tot pãmân-
tul stins ºi îndepãrtat ca o nimicnicie, pe care auzul nu
poate s-o mai uite...
240
Plumb CUPRINS
O, totul vorbea de istoria pãmântului ºi a animalelor... O

vale verde ºi urmele unor locuinþe de mult pãrãsite, ale
unui singuratec care trãia, aºa cum se spune cã se poate
trãi. Era o jale de veºnicie în liniile simple ale acestui loc,
încât ea a plâns odatã acolo, cu un behãit atât de primitiv,
dorind cât mai curând oraºul care astupa asemenea zãri...
De atunci ea se temea de mine, ºi numai singur treceam
pe platoul melancolic unde ºoptea mitologia.
Se putea crede cã în pivniþa pãrãsitã din valea verde, în
ziua de varã când cocoºii cântã pe tot pãmântul a veºnicie,
ar fi rãmas ceva uitat din somnul timpurilor... acolo, în
pivniþa pãrãsitã.
Pe treptele putrede am coborât într-o zi, ºi ochii mei se
deprindeau în întuneric.
Erau cruci mari de var trase pe zidurile negre, ºi data
unor ani foarte vechi, ºi cotituri ce zãceau mai înnoptate ºi
mai friguroase.
Privind în pãmânt se vedea lângã un perete un loc cu
nisip ºi lut, pe care, cu ajutorul unei scânduri gãsite, m-am
pus sã-l scormonesc, pe când, în tãcerea umedã, în acest
pustiu, umbrele vroiau sã mã surprindã.
Erau urme de butelii ce au fost pãrãsite de mult în
acest loc, ºi scândura cu care scobeam un trecut a scrâºnit
de ultima sticlã uitatã ce dormea acolo de mult, ruginitã
ºi cu gâtul plin de cearã... a cãrei aromã am bãut-o la
soare, în valea platoului melancolic, unde ea a plâns, de
unde eu am plecat printre oameni, dar oamenii erau foarte
ocupaþi...
241
George Bacovia
ÎNTUNEREC
Treceam cufundat în estetica ºi morala timidã dictatã
de o normã veche.
Timpul se repeta înspãimântãtor în haos, ºi calculat în
artificial.
Tristul meu prieten mã opri încet, ºi-mi spuse cã pot
veni ºi într-un loc unde se ducea ºi el fãrã plãcere pentru
a trece timpul unei nopþi de iarnã.
Nu ºtie nimic mai mult decât cã acelaºi distribuitor
dãduse aceeaºi invitaþiune la mulþi trecãtori ºi trecãtoare,
pãrând a-i studia mai înainte de a le oferi un mic plic.
Ninsoarea umplea noaptea pe când urcam scãrile unei
mari case având scris pe uºa de intrare: orice luminã opritã.
Din întunericul antreului se distingeau în stânga ºi-n
dreapta douã goluri mai negre ale unor uºi mari, deschise.
Se auzea un pian. Umbrele sosite ºi cele care mai soseau
îºi cãutau prin sãlile goale ºi libere, dibuind prin bezna
întunericului, un loc, descoperind de-a lungul pereþilor ºiru-
ri de fotoliuri, ocupate sau nu, pentru a se opri din obser-
varea1 tactilã ºi pentru a nu vedea unde ºi la ce au venit.
Stam pe unul din aceste fotoliuri. Câteva umbre foºneau
agitând cãldura sãlilor, dansând. Scuze din cauza întu-
nericului ºi cuvinte care se gãsesc rar se auzeau cu o
voluptate misterioasã.
Însã cu tot curajul ce-l dãdea aceastã beznã adâncã
urmau lungi tãceri, ºi o moralã obseda aproape ca ºi în
luminã... Dansul înceta cu încetarea pianului.
Tãcere neagrã, pufniri de râs, suspine ºi voci singurati-
ce, aruncate de ici-colo...
µ Ce frumos...
1
În revista dupã care am reprodus textul: enervarea (n. ed.).
242
Plumb CUPRINS
µ Istoria nu spune cã ºi toate animalele contemporane

cu cei vechi au murit.
µ Sunt milionar...
µ Cu toate acestea trebuie sã uitãm...
µ Sunt fãrã slujbã...
µ Îmi place sã fiu iubitã în întuneric...
µ Am furat... µ Tãcere...
µ Eu sunt blazatã...
µ Orice voce iese afectatã...
µ Doresc o femeie sã mã urmeze în þãrile calde...
µ Nici o voce cunoscutã...
µ Ce amintire...
µ O horã a umbrelor... rugã o voce de femeie, ºi, prin
întunericul tãcut, fãrã pian, toþi se cãutau lovind un sex
contrar. Nereuºindu-se a se forma aceastã horã, perechi
ºoptitoare se izolau sau se loveau de singuraticii care mã
cãutau... Totul este neserios.
Afarã ninsoarea cãdea încã prin întunericul zorilor, ºi
fiindcã cineva pronunþã cã e destul... cu tristeþã sau seriozi-
tate, toþi se împrãºtiarã, ca de obicei, de unde au venit...
UN VISÃTOR
Purta niºte frumoase plete ºi, cu toatã seriozitatea ce voia
sã ºi-o impunã, tinereþea se trãda pe figura lui cu un aer blând
ºi feminin. Cei mai mulþi îl cunoºteau sub numirea „poetul
socialist”, deºi era încã destul de tânãr ºi plin de amor.
Muncea, sub diferite forme, la câte o rudã a sa, iar de la
târguielile zilnice, cu micile economii, cumpãra revistele ºi
ziarele ce-i plãceau, pentru ca, apoi, în amezile cãlduroase,
sã le citeascã într-o ºurã, unde dormea toatã vara.
243
George Bacovia
Versurile lui Neculuþã: Spre þãrmul dreptãþii era volumul

sãu nedespãrþit, ºi, fiindcã citise cã autorul fusese poet ºi
cizmar, nu rareori îl vedeai prin cizmãrii stând pe scãunaº,
între lucrãtori, ºi citind, printre loviturile de ciocan, ver-
surile poetului sãu favorit.
Îl gãseai, câteodatã, ºi printre geluiturile blonde la câte
o stolerie, iar când întâmplarea fãcea sã fie ºi femei încer-
ca sã aducã vorba despre „amorul liber”, în urma cãror
discuþiuni fetele râdeau ºi-l trãgeau de pãr, pe care el ºi-l
arunca îndãrãt cu un gest larg ºi cu un zâmbet de necaz.
Tot o convorbire de acestea, amoroasã, se deschise într-
o zi între el ºi un lucrãtor cizmar, vecin, la care asculta ºi
o fatã a patronului, expansivã, ºi care, de multe ori, îi
deranjase frumoasele plete.
Ea îºi bãtea joc, mai mult ca altã datã, de ceea ce
auzea, primind rãspunsuri reci din partea „poetului so-
cialist“, zicându-i: „o fatã de patron nu poate sã înþeleagã
acest fel de amor ºi cu regret trece printre „nesuferitele
burgheze“, plecând aproape supãrat...
Într-o noapte târziu, pe când citea în ºura lui, la lumina
unui felinãraº, ºi cum se gândea la ea, la fata cizmarului
vecin, pe care o iubea cu toatã nepotrivirea de idei, auzi
câinele lãtrând ºi imediat gudurându-se.
Voi sã sarã din pat, dar tiptil, cu un deget pe buze,
„nesuferita burghezã“ intrã în ºurã ºi-l acoperi de sãrutãri.
Îi ºopti apoi cã a început sã-l înþeleagã, cã vrea sã fie ºi
ea socialistã, ºi cã îl iubeºte mai demult...
Palid, el tremura de emoþii neîndurate ºi nu ºtia ce
sfârºit sã dea acestei surprize, mai ales cã nebunatica co-
pilã spunea cã e desculþã ºi cã simte frig...
Pentru a salva situaþia „poetul socialist“ îºi luã un aer
grav, o lãsã lângã dânsul cu condiþia de a fi serioasã,
244
Plumb CUPRINS
fiindcã ora socialismului n-a sosit încã, ºi sã fie pânã atunci

cu bãgare de seamã asupra urmãrilor.
Ea voia sã-l înþeleagã pe deplin, dar îºi continua felul
sãu nebunatic de a fi, repetând necondiþionat cã e numai
ºi ãnumaiî socialistã... Pentru a-ºi gãsi calmul, el deschise
cartea Spre þãrmul dreptãþii ºi începu sã citeascã încet o
poezie de revoltã pe care ea pãrea cã o ascultã, dar mai
mult se gândea la „amorul liber“, acel din a cãrui cauzã ei
se supãraserã în unele convorbiri.
Zarea din felinãraº se trecea, ºi cucoºii se auzeau cântând
spre zori; când terminã de citit, o fãcu atentã de plecare, pe
când ea, atât de amoroasã, uitase totul. Fiindcã trebui sã plece
prin spãrtura gardului pe unde venise, se ridicã dezamãgitã
rugându-l sã n-o mai facã „nesuferitã burghezã“, deoarece i se
pãrea cã el s-a contrazis între cele spuse despre amorul liber.
De atunci, ei se întâlneau mai des ºi se luptau, prin
discuþiuni, pentru a se vedea care din ei are mai multã
dreptate.
ÎN ZADAR
Vântul dupãia dupã casã, repezind valuri de ninsoare
asprã cu sunet stins, afundând casele ºi felinarul cu un-
ghiul de luminã apropiat de zãpadã.
„Ar trebui scrisã aceastã noapte, îmi spuneam trezindu-mã
din somn, sunt ani de când ai uitat-o în paharul cu alcool...“
Dormitam strâmb în sunetul de târziu iernatic ºi voiam sã
aprind lumânarea de pe fereastra apãsatã de ninsoare, pentru
a depãrta plânsul ce colinda, ºi a citi pentru totdeauna...
Vântul repezea o câmpie de zãpadã, ºi cele ce nu erau...
era destul cã uitasem în paharul cu alcool...
245
George Bacovia
Este aurora, mã gândeam, care va arãta fantazia... ºi

vântul repezea sunetul stins de ninsoare, ca ºi în casa
depãrtatã, când plângea târziu în coridorul îngheþat.
Ani repezi, cu plecãri grãbite, au lãsat aceastã melodie
stinsã în care stau veºtejit... cu1 care ies în lume sã cer
realitatea...
Ar trebui scrisã aceastã noapte cu un sunet stins în câm-
pia de ninsoare... pe care am uitat-o în paharul cu alcool.
1
Adãugat dupã „Viaþa literarã“; lipseºte în „Tribuna literelor“ (n. ed.).
246
Plumb CUPRINS
POSTUME
IMPRESII DE ROMAN
Sã tot aºtepþi ca, din cultura secolului, sã prinzi un ce
tot mai mult, când interesante actualitãþi par a fugi în
trecut, este a te apropia, fãrã sã ºtii, de inacþiune.
De aceea, vreo trei pseudonime cu trecutul lor de poezie
în care mai persistau se trezeau, uneori, mereu citind, fãrã
a mai fi scris cât de puþin.
În convenirile lor pe care le-ar fi dorit, poate, mai altfel,
pãrea a se auzi din viaþa oraºului un ecou de bogãþie ºi sport.
Ca acei eroi din romane, retraºi într-un refugiu de in-
vidiat, îºi continuau meseria culturalã, fãrã a documenta
vreo temã de artã, imaginându-ºi ºi o viaþã de mici-burghezi,
la care poate ºi parveniserã, dupã nenumãraþi ani.
În lupta epocii lor pentru trai, se vorbea, acum, de psi-
hologia rãzboaielor.
Oamenii, însã, rãmân nedumeriþi cu cât se pretinde mai
à fond o viaþã socialã; ca ºi cum felul de muncã cunoscut
a dispãrut, alte încercãri produc un domeniu suspect.
Desigur, dânºii, dupã toate acestea, suportau zile ce nu
produceau decât reprezentãri de repetuiri ce deveneau peste
derizoriu.
La vârsta lor onorabilã, rãbdau tot masonismul franc
sau ocult.
Greutãþile ºi cheltuielile inerente rãzboaielor rãmâneau
în diplomaþia vremurilor.
247
George Bacovia
Cu vin ºi tutun întrevedeau venirea uitãrii, comparând

trecutul idilic cu frãmântãrile de acum, ºi se vedeau întru
ale lumii cu diferitele ei surprize.
Nopþile îºi obloneau fereastra, ºi, la lumina lãmpilor,
ascultau, fiecare în parte, trecerea timpului, mecanica unei
vieþi pasive ce le aminteau atâtea publicaþii ºi manuscrise
rãtãcite, care toate, revãzute, ar fi format un roman simplu
sau de sarcasm. Erau prea bãtrâni? Încã nu trãiserã.
Se dãdeau acum sfaturi în cele mai intime pãrþi ale
menajului.
Cafea, vin, þigãri, creioane, hârtie, în camere oblonite,
arãtau cã de abia se mai puteau auzi ecourile unei alarme
în noapte.
Era aceasta o izolare a unor individualiºti indiferenþi,
cãutând în zadar dacã n-a mai rãmas vreo þigarã, ºi a se
resemna pentru a trece noaptea fãrã somn?
Ce înceatã minte, ce vechi balade voiau sã mângâie
momente ce se coborau cu intruse injurii...
Unde era candela, lumânarea, lampa... fiecare închidea be-
curi electrice, întredeschideau obloane... iatã, e lunã cu stele.
Geme un aeroplan, pe ploaie; trec ciori; tãceri de interi-

or; plãceri în pitoresc.
Privind în gol... a pãrea cã se aud armonii... a iubi viaþa...
În evul mediu... otravã, somn... a nu fi... ici-colo reflective...
Hrisoave domneºti, iubire de þarã, briganzi, laºitãþi... om...
Astãzi, amor de trecut, invocãri de viitor...
Prin ploaie, alarme, trivoge, lãtrat din fundul iadului.
De acuma, fotografii expresive ce dau conturul discutat;
desigur, pãmântul este un animal, apoi fiinþe superioare.
Cãrþile sunt scrise, în ele s-ar putea gãsi ultimul cuvânt...
cancerul, taraf de lãutari... „ºi dacã anii trec, în fine“.
248
Plumb
Un text de hârtie de scris poate fi umplut cu idei de

duratã de încântare, dar clipe de plãceri se doresc nu prea
mult vorbite, aproape nici scrise.
Apoi, autorii se vor anonimi...
Faþã cu timpuri de glorii, sufletul pare scãzut, sau de
abia dacã se menþine ceea ce a fost.
Cum lumea socialã este tratatã ºi ºtiinþific, ºi literar, li
se pãrea foarte greu de a-ºi prezenta trecutul lor cu câte-
va prietenii din tinereþe, cu acele discuþii despre noroc ºi
muncã.
Descriind fiinþe ºi locuri , ar fi dorit sã nu le angajeze la
nimic.
Ici-colo, câte un tip cultural obsedase pe atunci prin
libaþiuni ºi fumisterii, cu anecdote problematice ºi de uitare.
Nume, persoane, le erau în memorie; ºi zilele pãreau a
se fixa ca importante prin râsul ce se producea; minute
când cele citite din cãrþi revin vagi, cu... unde mai sunt
pentru a mai fi recitite, a fi înþelese mai mult...
ªi ca niºte tipi culturali ce erau, simþind din ce în ce, noi
adoratori, cãutau sã plece într-un alt mediu.
O tãcere se intercala faþã de ce aport aveau ei în oraº,
dedesubturi, sau, unde acele valori de suprafaþã?
Pãrea o defensivã fãrã sens.
µ Da! se realizeazã... de la o lume strâmtã reuºim spre

una mai largã.
Trebuie sã fim sceptici în ale lumii, ºi pozitivi în inte-
rese cu mai mulþi, spunea Conservator.
El înscrisese pe vreo câþiva ciraci în diferite partide,
dupã dorinþa lor ºi aprecierea sa.
Pe unii, în partide þãrãneºti; pe alþii, în unele orãºeneºti.
µ Mi s-a fãcut cunoscut sã vã prezentaþi la diferite birouri.
249
George Bacovia
O mulþumire de nedescris...
În fine, li se realizase un ideal de muncã dupã cum
plãnuise, discutase la atâtea libaþiuni de noapte. Adio, in-
terminabilele discuþii cu grija achitãrii creditelor la sim-
patici diferiþi negustori.
Dupã ce reþinu pe Liberal cu doi asesori, ceilalþi pleca-
serã cu urãri de succes.
Acum Cons£ervator¤ propuse:
µ Cu voi am a conduce o gazetã localã, pentru a des-
coperi talente literare, artistice, politice; mi s-a acordat un
fond anticipat. Mã cunoaºteþi, sunt omul care, odatã anga-
jat, se þine de cuvânt. La vârsta mea, e greu de-a alerga
spre variaþii multiple.
µ Faceþi niºte þigãri, invitã el, arãtând cutia cu tutun
de pe masã, pe când dânsul îºi înfunda luleaua de pufãit.
µ Sunt încântat, stimate maestre, de programul anunþat;
sezonul înspre iarna aceasta ne va duce în plãcute sur-
prize... ºi Liberal oferi chibritul aprins celor doi sociali: De-
mocrat ºi Proletar.
µ Nu numai cã trebuie, continuã Consãervatorî, dar
este ºi de rigoare sã cinstim actul, adevãrat eveniment,
prin ceva vin ºi mezelic.
Sã formãm o sumã.
Democrat ºi Proletar sã clãteascã sticlele, pentru a le
aduce umplute de la sociabilul negustor din ºosea.
µ Desigur, imediat, ca ºi fãcut...
Din ustensilele lui Conservator se întocmi un mic dejun.
Pe fereastrã pãtrundea o amiazã cu soare ºi aspecte de
toamnã.
Vorbeau de tipografie, de abonamente, treburi ce reve-
neau lui Democrat ºi lui Proletar.
Întocmiri ºi adunarea de manuscrise rãmânea pe sea-
ma lui Conservator ºi Liberal.
250
Plumb
Câþiva tineri din localitate, care purtau plete, erau ne-

contenit aduºi în discuþii; se spunea despre ei cã au caiete
întregi de literaturã modernã ce va face o adevãratã senzaþie
faþã de arta scolasticã. Un mister pãrea cã ei posedã.
Discuþiile erau antrenante, cât ºi bãutul.. Cuvintele lor
cãpãtau ritmuri.
Liberal dãdu citire unor strofe de curând achiziþionate
de la un oarecare viitor colaborator...
Când ore libere
Sunã,
Din vechi acordeon...
De-a zilelor bravade,
Relativ, µ
Pardon.
Când ore libere
Sunã,
Uitãri, ºi abandon...
De-a lumii baricade,
Relativ, µ
Pardon.
µ A!... ce vrea sã zicã?... ºi mai departe?...
µ Atât este manuscrisul; am putea gândi noi mai departe.
µ ªi cum semneazã?... sau...
µ Iatã, e fiul unei persoane marcante; mica sa poemã
trebuie sã aparã în primul numãr al revistei-gazete, ce
merge pe un alt an. Cred cã am discernãmântul liber, pro-
mis tânãrului...
µ Dar sã vã citesc eu ceva de „persoana marcantã“...
Conservator detaºã un volum din biblioteca sa, dintr-o
serie contemporanã cu acea persoanã.
251
George Bacovia
Era o carte cu zeci de ani în urmã.

µ Sã lãsãm, ziserã mai toþi în cor. Vom reproduce cu
adagiu ºi scrisuri din trecut; acum vã salutãm, onorate tovarãº.
µ Numãrul în continuare al cronicii Revistei moderne îl
vom face sã aparã sãptãmâna aceasta; încep ºcoalele,
activitãþi culturale; încã o datã, maestre, vã salutãm.
Îi petrecu pe scarã.
În larga odaie de la etaj, Conservator rãmânea singur,
turnându-ºi din vinul rezervat de colaboratori, de a nu
rãmânea pe gânduri. Literat cu ºcoalã, avea îndestule lu-
cruri deja publicate; acum, în urmã, discuþiile sale formau
manuscrise la cunoscuþii sãi.
În singurãtatea sa, veneau ecourile oraºului.
Pe o bancã, într-o alee retrasã, la grãdina publicã,

Consãervatorî ºi Libãeralî vorbeau privind printre copaci
peluzele de iarbã, stropite, precum ºi aleile...
Era ora de searã când trebuia sã soseascã ºi muzica.
Vor sta câtva timp, aici, apoi vor pleca la „ªopron“, loc
preferat , la un han în ogradã.
Aveau vorba de a se întâlni, acolo, ºi cu ceilalþi.
Întâlnirile aveau loc numai în vreo douã localuri publice.
Viaþa mergea antrenant.
Parte însuraþi, cu copii, parte aºteptând ocaziuni de
cãsnicie.
Dupã câteva cântece rãsunãtorii de fanfarã, pornirã spre
întâlnire.
Printr-o intrare separatã dãdeau în ogradã la „ªopron“,
în care aºteptau ceilalþi la lumina unei lãmpi de perete, cu
salam, caºcaval, chiar ºi alune.
Sosi ºi vinul...
Bãietanul de serviciu se adresa ºi primea instrucþiuni,
mai mult de la Liberal.
252
Plumb
Democrat ºi Proletar adusese corecturile de la tipografie.

Nu era aici locul de a le revizui; erau arãtate, ºi conveneau
a aranja numai ordinea paginaþiei.
Într-un ziar local, revista era anunþatã de apariþie.
Ca ºi în ceilalþi ani, ea va fi trimisã la mai toate redacþiile
din þarã.
Entuziasmul era ridicat.
Aveau colaborarea mai multor tineri de elitã ºi angajãri
de abonamente.
Revista, de la apariþia ei, a fost propusã de Conserva-
tor; plusul peste întreþinerea ei servea pentru libaþiuni.
În seara aceasta, consumaþia fu socotitã de L£iberal¤ ºi
stãturã pânã târziu. Ieºirea lor fu prin ogradã, iar la capul
strãzii, dupã ce îi salutã gardistul de noapte, o luarã spre case.
Cons£ervator¤ era însoþit de D£emocrat¤ întrucât ºi el
stãtea în aceeaºi parte.
Cons£ervator¤ împinse oblonul la fereastrã, aprinse be-
cul ºi gândea la cele spuse, intim, de cãtre Liberal. L£iberal¤
era numit ºef provizor la un oarecare departament; guver-
nul îi remarcase cultura sa politicã.
Cãonservatorî îºi preparã o cafea aromatã ºi se culcã.
De fapt, cultura lui Conservator formase pe mulþi mun-
citori politici; casa sa era un laborator social.
Plecarea lui Libãeralî pentru oricât timp, ideile se ur-
mau mai departe, ºi la Rev£ista¤ modernã veneau manus-
crise ºi din capitalã.
Din când în când, cãrþi, reviste soseau la redacþie, fãcân-
du-se dãri de seamã, de unii ºi de alþii. Revista apãrea
când sãptãmânal, când lunar.
Prin scrisul lor întâlneai: individualism, tovãrãºism,
libaþionism etc. Dorim a fi liberi, o libertate cultã, ei erau
sociali educatori.
253
George Bacovia
Aceste toate urmaserã în câþiva ani; pãreau treptat cã

nici n-au fost. Conservator plecã la þarã; lipsa se trecea
neobservatã. Liberal, se presupune cã s-ar fi stabilit în
capitalã.
De ceilalþi nu se mai ºtia nimic.
Prin pãrþile acelea, literatura nu se mai producea; oame-
nii erau grãbiþi. Fumul de la multele fabrici producea ploi,
se opreau celelalte îndeletniciri; preocupãri de industriale
ºi economice.
Nimeni nu mai ºtie de acele localitãþi.
În schimb, cineva ar fi putut observa câteodatã un
domn cu plete sub o artisticã caschetã; în câteva dãþi
fusese sãrbãtorit.
Figura sa evoca literatura localã din trecut. Într-o lu-
crare a sa descria aceasta, provocând o visare duioasã. Un
agent îi desfãcea din diversele sale broºuri ºi cãrþi.
Pe strada cu mici ateliere, un depozitar de vinuri, fiin-
du-i ºi admirator, îl lãsa la o garafã cu pahar; aici îºi scria
poetice lucrãri; nu departe pe aceastã stradã era ºi locuinþa
sa. Era posesorul unui titlu universitar; firea sa artisticã,
însã, îl îndemnase spre literaturã, ce îl punea alãturi de
unele valori politice.
În unele zile gãsea, pe la hanuri, trãsuri de þarã; se
ducea la cunoscuþi, care îl primeau cu plãcere.
Pe lângã verva sa de fin intelectual, aducea cu sine
gustoase comestibile din oraº.
La ei gãsea, în schimb, preferatul vin þãrãnesc, ce-i pro-
ducea însemnãri pentru caietele sale.
Pe lângã unele angajãri oficiale, era un corifeu cultural
care folosea multora.
254
Plumb
În zilele cu fermenþi de toamnã pãrea cã ascultã romanþe

noi ºi vechi. Se vedea, apoi, în camera sa, unde numai
munca alunga un marasm neînþeles.
Anii treceau cu mici note distincte.
Dacã în vremea sa n-ar fi fost trenul, ar fi umblat cu
puºca pe meleaguri.
De multe ori era prin mulþimea din gãri, prin oraºe mai
mari sau mai mici.
Prin aceste oraºe, un pictor îi fãcu portretul, sub denu-
mirea Un poet al toamnei.
El obþinu un numãr de fotografii, copie.
Iubirile ideale erau fugitive, le gãsea în cãrþi, le zãrea

prin lume.
Un avion, un vapor, ca niºte promisiuni amãgitoare, îl
întreþineau pentru alte dãþi.
Scrierile sale se vindeau în mai multe ediþiuni.
Îºi putea acum trata vreun lãutar gãsit în locuri discrete,
inspirându-l de a compune o melodie la vreun vers al sãu.
Treceau zile cu bãut ºi fumat, ca, apoi, sã urmeze pauze
de reconstituiri.
Frumosul ºi urâtul vieþii se urnea ca minutarul la vale ºi
la deal pe cadran.
La vârsta sa scãpase de tentaþiile însurãtoarei; o veche
cunoºtinþã îi era aproape ca o tovarãºã.
ªi dacã ecourile vieþii strigau la diferite ambiþiuni, felul
sãu format avea un ecou mai deosebit...
Viaþa e atât de scumpã, cã nu se poate a o preþui exact.
Un vals, un ecou al tribulaþiunilor de pe strãzile cu autoritãþi,
ºi de la cele comerciale venea în locuinþele mãrginaºe.
Un tânãr, în una din zile, se ataºã la acest singuratic
artist; îºi întâlnea maestrul când pe acasã, când în oraº.
255
George Bacovia
Era un tânãr doritor a se instrui socialmente.

Ei stãteau îndestul timp pe plaja râului din unele pãrþi
mai pitoreºti; acolo Maestru rãspundea întrebãrilor inge-
niosului student despre mitologie sau panteism.
Spre searã, se ridicau, mergând cãtre casã.
Maestru, fumând, fãcea istoricul unor locuinþe întâlnite,
proprietari cu dispoziþiuni culturale, ºi chiar de una în care
copilãrise.
Povestea obiectiv, ºi abia observa cã însoþitorul era
înduioºat pânã la lacrimi.
Îi recomandã o broºurã din aceste cunoºtinþi, pe care
dânsul n-o mai avea, indicându-i unde ar mai putea-o gãsi.
Profesorul de þarã sosit îºi trase briºca sub ºura din

ograda, fostul£ui¤ sãu coleg; printre cunoscuþi, zis Mae-
strul, sau Poetul.
Tocmai venea ºi domnia-sa cu nedespãrþitul student,
de pe stradelele cu strujeni ºi paie, ca în zilele de târg.
Dupã salutare ºi prezentare, Maestrul X luã din cutia
de scrisori gazeta localã.
Tot ce interesa pe profesorul sosit era deja publicat ºi
aprobat.
Mulþumire de nedescris... Studentul nu înþelegea nimic din
toate acestea. Auzea: adaus, reparaþii la localul de ºcoalã, stãruinþi
depuse de dumnealor ºi de alþii; toate acestea îl îngrijorau de a
nu vedea ºi pentru sine un viitor prea complicat.
Furã poftiþi în casã. Amicul sosit îºi scutura afarã surtu-
cul prãfuit, depunând pe masã portofelul cu bani ºi acte.
Ora de prânz se apropia; discutau despre aceasta în
mai mute feluri.
Se decideau cu greu.
Tânãrul se hotãrî sã plece.
256
Plumb
Peste puþin timp cei doi amici ieºirã ºi ei.

Vor aproviziona un prânz de prin apropiere.
În drum, învãþãtorul dãdu niºte parale unui sãtean cu
care venise, spunându-i cã va pleca a doua zi ante meridi-
an... adãugã Maestru.
De asemenea târguielile se terminarã ºi ele.
Erau acum la masã cu cele aduse. Poetul, Maestrul, la
toastãrile ce deveneau susþinute, citi o poemã de a sa destul
de profundã, între trist ºi veselesc.
Se vorbeau foarte multe. Deodatã, o tobã repetând o
cadenþã andante, apoi fluiere ºi completãri base, fãcu de a
trezi convivii; tineret din aceeaºi curte alerga în stradã.
Era un marº funebru. Cadenþa andante se auzea
îndepãrtându-se; cei care luaserã parte la spectacol se în-
torceau cu exclamãri groteºti.
Greutãþi sociale intrau în discuþii. O poezie-manuscris
a tânãrului fiind cititã lãsã o îngândurare pesimistã. În
curs de publicare, profesorul vorbea de lucrãri didactice
întocmite de el.
Tovarãºa Maestrului îi lãsã singuri la cafea.
A doua zi, rãmas singur, Maestrul, la masa ce amintea

plãcerea de ieri, continua bãutul din vinul ce mai era,
adãugând prin scris la romanul cu amintiri, din care unele,
fãcându-l sã râdã, nu le reþinea exact.
Activitatea ce începuse în stradã îi amintea drame trãite
ºi citite, apoi timpul devenea uniform.
N-ar fi voit sã cedeze cã secolul sãu a trecut.
Observã cã foiþa de þigarã se terminase; îºi înfundã o lulea.
Pãrea cã demonstrase un mister, ºi ºtiinþa ducea zilele
mai departe.
Din cealaltã odaie tovarãºa sa veni într-o hainã intimã.
257
George Bacovia
Orele treceau apoi variate prin convorbiri mai mult

banale, pentru ca altele mai de seamã sã se insereze ca ºi
când n-au fost.
Din scrisul sãu nu reieºea cã ar îndeplini condiþiile unui
roman.
Unii cunoscuþi îl întrebau pânã unde a ajuns, ºi când îl publicã..
Natura cosmicã întreþine pe oameni, dar interesele o

îndepãrteazã.
Spre searã, cu un baston, Maestrul trecea încet pe lângã
gardul parcului stropit ºi iluminat de searã.
Funcþionari ºi muncitori se duceau spre casã; printre
copaci se vedeau plimbãtori ºi sedentari pe bãnci.
Orchestra evoca anii tineri ºi, poate, mângâia maturitãþi.
Din umbrã, trecãtori pentru puþin, se uitau în parc. Spre
centrul oraºului se vedea luminã mai mare ºi un zvon mai activ.
Porni înspre acolo; se salutã, în treacãt, cu unii ce-i erau
cunoscuþi, alþii mai puþin, dând iarãºi în strãzi cu miros de
flori, umbre ºi voci din sufragerii.
Se înturnã spre cartierul care locuia.
Ziarele continuau pariuri economice; aceasta se vedea ºi
la mulþimea de prin localuri; amintind de acei beþivi intelec-
tuali propagatori benevoli a culturii politice prin cartier.
Ajuns acasã, îºi puse o hainã de noapte ºi se culcã.
µ M-am împãcat cu lumea, îºi spunea; omul e rãu din
cauza unei proaste alimentãri, încolo viaþa e numai discuþii.
În întuneric, ºezând pe spate, nefiindu-i somn, se perin-
dau amintiri din oraºe mari, unde studiase.
Alunga minutele care voiau sã spunã cã viaþa n-are nici
un sens.
Îi venea s-aprindã veioza ca sã îndepãrteze umbre din-
tr-un timp antic ºi primitiv.
258
Plumb
În scrisul sãu tratase o culturã moºtenitã care de abia o

ducea mai departe, ascultând tãcerea prin care, însã, tre-
ceau ºi multe contradictorii.
Închizând amintirile, timpul pãrea cã profetizeazã vii-
torul, dar, deodatã, viaþa sa era fãrã nici un înþeles.
Convenþionaluri, care mai de care mai derizorii, voiau
parcã sã epuizeze seriosul.
De afarã se auzea un început de ploaie; ploua încet.
Paºii grãbiþi treceau în noapte; un motiv mai mult de
a-ºi continua cugetãrile, unele µ de o politicã artisticã,
altele µ de o politicã comunã.
Un freamãt de copaci uzi se repeta când ºi când, pov-
estind apropierea toamnei, cu fructe ºi vin nou.
Interiorul în care se afla arãta slab unele obiecte.
O fricã de existenþã îi schimba figura în zâmbete dure-
roase, deºi prin vecini, fiinþe ºi oameni dormeau cu un
program normal pentru ziua de mâine.
Tristeþi vechi ºopteau printre case; mici asocieri sinistre
produceau numai moarte.
Voia, dar lipsea curajul de a aprinde o luminã obiec-
tivã, pentru a se stinge aceste iluminaþiuni hidoase.
Noaptea udã trezea poveºti, cu închideri ºi deschideri
din ochi.
Ridicat pe marginea patului, înghiþi un rest de cafea ºi
fumã o þigarã.
Ziua se ivea udã cu câteva semnale de muncã.
La birou, cu zile de urã, se trezea din primblãrile prin
camerã, notând cu creionul pe un caiet ajuns la un rest
mic de pagini, ºoptindu-ºi mici rugãciuni ºi chiar fãcând
câte o cruce fugarã.
Din oalã, vinul, tovarãºul necesar în timpul scrisului,
întreþinea inspiraþia.
259
George Bacovia
Afarã era vânt cu soare rece, a unei zile pustii.

Fiind singur avea plãcerea celor scrise ca ºi când ar fi
regãsit un bun pierdut.
Teama de existenþã aducea ºi acest vânt a unei zile pustii.
Se lãsau tãceri.
Dintr-un fotoliu i se pãrea cã este adus la judecatã.
Verdictele erau crâncene. Visa sau era o detestabilã
realitate?...
Pãrea cã s-aud cântece triste de trubaduri descurajaþi,
iar vântul fugãrea o comedie de râs.
Care cu butoaie cu vin pe strujeni treceau încet, amintind
plãceri de ani rodnici.
Viaþa îºi ducea poema de chefuri ºi somn.
Acum, se vedea într-un castel, în munþi, cu fermecãtoare
princese, sau la un þãrm de mare; acum, era în strada burghezã.
Zãrindu-ºi chipul în oglindã, revenea nevoia unei dan-
turi, unor ochelari, unui cornet acustic.
Ziarele spuneau de reconstrucþiuni, reconstituiri ºi
omeneºti binefaceri.
Sarcastic, sau ca un mârâit de avion treceau ore.
De la vecini, tovarãºa sa îi prezentã un taler cu câteva
bucãþi de colivã prãfuite cu zahãr ºi o canã cu vin pentru
pomenirea morþilor.
Vântul, pe stradã, alunga parcã îngeri nevãzuþi ºi for-
mule scrise prin cimitire... aici zace robul lui Dumnezeu...
valea-plângerilor.. sit terra levis...
Pendula veche suna: au fost... au fost...
Coperiºurile, garduri£le¤ erau spulberate cu zãpadã; frigul

colinda ca o simfonie cu clopoþei; târgul se acoperea de iarnã...
La grãtarul sobei, Maestru îºi încãlzea mâinile; pãsãri
de iarnã se lãsau prin curþi ºi pe drum.
260
Plumb
Se descãrca ºi se vorbea de aprovizionãri casnice.

Zilele treceau cu acþiuni încete ºi, dupã puþin timp, în-
cepu sã ningã întruna. Nopþile erau lungi ºi geroase; pânã
târziu s-auzeau zurgãlãi de la sãnii.
Plãci de gramofon aminteau mulþimea din baruri, patinaj
ºi drumuri cu zãpadã; propuneri de edituri simple ºi artistice
se discutau, se încredinþau manuscrise cu speranþe diferite.
Colindãtori glãsuiau în noapte urãri de Anul nou, iar
zile de repaus fãceau târgul un peisaj tãcut.
În primãvarã, prin cunoºtinþa unui gospodar rural, Mae-

stru se deplasã la þarã, pentru un oarecare timp.
Domnul cu caschetã ºi plete nu mai poetiza strãzi din oraº,
ºi poate, urmau, la mulþi, întrebãri intime, cã timpul schimbã...
Aci, Maestru devenise întrucâtva folositor. Soþia sa, împre-
unã cu o þãrancã ataºatã de apartamentul lor, îl distra cu
invenþiuni economice.
Viaþa oraºelor mai conþinea personalitãþi ca dânsul,
urmãrind frumosul atât de efemer.
În puþin timp el formã în comunã mentalitãþi politice
ºi-ºi ducea mai departe felul sãu de cugetãri, oprindu-se
acolo unde întrevedea imposibilul.
Satul cu aerul sãnãtos, cu liniºte, dimineþi cu rouã, ºi
vinul de care se interesa mai mult, antrena spre a se crede
lãsat în pace.
Conturile cu misitul unor editãri fãcu sã înceteze parte
din mãruntele negustoreºti, apropiindu-l spre un buget mai
precis.
Când ºi când, ca un înstreinat mai revedea oraºul aºteptând
în trãsurã pe însoþit ºi care oprea pe unde avea treburi.
Un orizont larg îl însoþea la întoarcere; cinsteau la
vreun han de popas.
261
George Bacovia
Vocile pãreau înfundate, ºi convorbirile µ un înþeles

nedefinit.
Tot astfel ajungând în sat, lãtraturi, strigãte, sau rãgete
denunþau izolãri ca pentru acei sãturaþi de oraºe.
Se despãrþea temporar de oameni, cu aceleaºi presu-
puneri de simpatii ºi sentimente, ce apoi se pierd.
Cu timpul se lãsau uitãri ºi iertãri.
Critica umplea pagini despre operele sale...

La conferinþele de la club, Democrat trezea aplauze cu
citate din acest autor.
Se pãrea cã socialul întârziase ºi trebuia grãbit spre o
culturã nouã.
În larma celor debitate se întrevedeau pretenþii ºi nepri-
cepere contra cãrora, în lume, trebuie o mascã.
Anii treceau cu delectãri diverse ºi monotone.
Aceleaºi orizonturi; ideologii tãceau, se reînnoiau, ca,
apoi, sã devinã opere de artã.
Trãia într-o confuzie de a nu face nimic. Timpul trecea
ºi nu se mai ºtie spre ce evoluãri mergea viaþa sa.
Duminici... cântece, de scripcari, melancolice, sau de jale...
Îngeri cãzuþi, reabilitând pentru un paradis pierdut...
Pãrea un socialism... dacã nu se poate pronunþa uºor,
probabil cã ar fi comunism.
A, ce moment de a aparþine dreptãþii pe care, întrucâtva,
o concepea, faþã de fericirea negãsitã nici în turnul de ivoriu.
Da, era însã împãcat.
Plecã înaintea altora...
O lumânare ardea lângã un cadavru, nu era decât Maestru.
Fu înmormântat ca un creºtin.
Mulþi l-au admirat, mai puþini nu ºtiau nimic...
262
Plumb CUPRINS
VARIA
ARTICOLE
ARTISTUL NU POATE RÃMÂNE

DEPARTE DE OM
Arta ºi artistul nu pot rãmâne pânã la urmã departe de
om. Am experimentat eu însumi aceasta. Cãci, iatã, oame-
nii m-au descoperit.
Cred cã aceasta se datoreºte faptului cã în poezia mea
gãsisem ºi eu drumul spre oameni, pornind µ se înþelege µ
tot de la om, ca ºi faptului cã lumea a intrat acum într-o zodie
în care arta, ca ºi celelalte bunuri, se îndreaptã spre drumul
care duce la dreptul tuturora de a se împãrtãºi din ele.
Sãptãmâna aceasta a cãrþii, ca ºi manifestãrile literare,
artistice ºi muzicale la care ºi eu am participat µ eu, cel
atâta vreme izolat µ au dovedit-o din plin.
Sãtul de arta de salon, artistul combinã acum freamãtul
din el însuºi cu ecourile maselor populare ºi le contopeºte.
ÎNSEMNÃRI
£ Î N S E M N Ã R I A U T O B I O G R A F I C E¤
Prin anul 1903, deci acum 30 de ani, un tânãr ºi palid
student al Facultããþiiî de drept, plictisit de monotonia studi-
ului, gãsi printre cãrþile sale un mic caiet adus din provincie,
cu versuri.
Într-o searã neguroasã de noiembrie, în acest oraº unde
miºcarea literarã era foarte vie prin apariþiuni de reviste
263
George Bacovia
literare, decise pe studentul care eram eu sã batã la uºa

redacþiei revistei Românul literar. Caion, directorul acestei
foi, era deprimat dupã procesul ce £tocmai¤1 îl sfârºise cu
autorul dramatic Caragiale.
Prezenþa mea singurã, fãrã nici o recomand£are¤ de
autor literar, îl fãcu sã mã primeascã cu destulã rezervã.
Am schimbat atunci scopul venirii mele, cerându-i adresa
colaboratorului sãu, poetul Macedonski. Mi-a cerut totuºi
câteva poezii, care au ºi apãrut în revista sa.
Am trecut dupã aceea la poetul Macedonski, cãruia îi
trimise£sem¤ o poezie £care a apãrut¤ ºi în Literatorul.
La ora 11 a.m., palidul ºi emoþionatul student întâlni în
curte pe d-na Macedonski, rugând-o sã fie anunþat. Reveni
peste un sfert orã. Fui primit într-un salon în care ardea o
candelã roºie. Întâmpinai ºi aci aceeaºi rezervã în faþa
poeziei, pentru un moment. Dupã câteva lecturi, ni se aduse
o gustare, fiind ora mesei. Dupã o butelie de vin, am cetit
mai tot caietul meu de versuri. Era încântat. Se apropia ora
când mergea de obicei la Cafeul imperial.
Pornirãm spre a mã recomanda acolo la mai mulþi poeþi.
L-am mai vizitat în câteva seri, când, ca reciprocitate,
îmi declama cu mult elan Noaptea de decembrie.
Au trecut ani £de¤ plecãri ºi reveniri în provincie.
Începui a publica £în¤ Noua revistã românã, Flacãra ºi
alte reviste.
Poetul I. Pillat ºi N. Davidescu au gãsit cã trebuie sã-mi
adun într-un vol£um¤ poeziile publicate.
Ele au apãrut sub titlul Plumb, Editãuraî Flacãra, în
anul 1916, în preziua rãzboiului de întregire...
Au trecut ani ºi am încercat ºi poeme în prozã. Au
apãrut în 1926, sub titlul Bucãþi de noapte, edi£þia¤ Ag£atha¤
Gr£igorescu¤.
1
Cuvânt tãiat de poet în ms. (n. ed.).
264
Plumb
O altã serie de poezii le-am publicat în provincie sub

titlul Scântei galbene, editurã proprie.
În 1930 am tipãrit vol£umul¤ Cu voi. Poezii, Edit£ura¤
Orizonturi noi.
La Bucureºti am fãcut sã continue revista Orizonturi noi,
apãrutã în provincie în câteva numere.
În acest timp critica ºi-a dat pãrerile destul de diferit.
Se vorbea câteodatã de curentul bacovian. Nu ºtiu dacã
au ajuns sã mã claseze printre poeþii moderni.
S-a vorbit despre simbolism, decadentism, ºi dacã, desi-
gur, compar printre aceste curente, le recunosc ºi eu µ
deºi viitorul rãmâne încã pentru a se pronunþa.
Compunerea operelor mele a fost de cele mai multe ori
în mijlocul naturii, schiþate cu un creion, deoarece cele mai
multe sunt impresii de peisagii.
Dacã m-aº gândi la anii tineri, desigur cãrþile literare
gãsite prin familie mi-au fost primele îndemnuri spre poe-
zie. Am citit pe atunci mult pe Eminescu, Alecsandri ºi pe
toþi poeþii români. Literaþii francezi m-au interesat toþi, prefe-
rând pe Verlaine, Baudelaire, Mallarmé etc.
Literatura clasicã ºi modernã francezã m-a atras toatã,
precum ºi literatura universalã în traduceri.
Anii trec; 50 de ani din viaþa unui poet este destul µ
câte a observat, câte a suferit. Fire debilã, pentru mine
ºcoala a fost un efort mare; metodele, profesorii severi,
obiectele grele... „Liceu“.
Facult£atea¤, cu alte greutãþi materiale, am fãcut-o când
la Bucureºti, când la Iaºi, unde întreþinerea mat£erialã¤ putea
fi mai uºoarã. La Iaºi am publicat prin Arta, fiind încã la
Bacãu. Apoi acolo, la revista Versuri ºi prozã, al cãrei redactor
era poetul Raºcu. La Vieaþa nouã, dupã ce am cunoscut pe
d-l Densusianu µ distins profesor ºi poet d-l Densusianu.
265
Desigur cã viitorul e în funcþie de un rãgaz, ºi posibilitãþile

de a crea fiind numeroase, £urmãresc¤ concepþia unui ro-
man liric social µ din care am ºi publicat fragmente sub
titlul Cântec târziu .
În domeniul artei sfatul care l-aº putea da viitorimii ar
fi sã se înalþe cât mai sus, spre orizonturi cât mai largi prin
muncã ºi perseverare în artã.
CUVÂNTUL POETULUI LA SÃRBÃTORIREA

A 65 ANI DE VIAÞÃ
Este pentru prima datã când, dupã o viaþã de muncã,
nu lipsitã de suferinþe, mã vãd înconjurat de atâta iubire ºi
sãrbãtorit. Unei manifestãri atât de sincere nu-i pot rãspunde
decât printr-o întreagã sinceritate.
Sã-mi daþi voie, aºadar, sã-mi exprim sentimentele mele
nu printr-o cuvântare, ci printr-o mãrturisire.
Nu mi-ar fi putut trece prin gând cã scriitorii, pânã mai
ieri lipsiþi materialmente sau ignoraþi, vor ajunge sã fie
mulþumiþi de un guvern recunoscãtor.
Vã rog sã consideraþi cã, sãrbãtorindu-mã pe mine,
dumneavoastrã sãrbãtoriþi pe toþi scriitorii care au ºtiut sã
cânte, sau vor cânta nu numai propriile lor dureri, ci ºi
durerile sociale. În trecut, mulþi dintre scriitori au fost þinuþi
la o parte, pe nedrept. Astãzi, îmi place sã cred cã sunt
sãrbãtorit pentru cã am poetizat munca eroicã proletarã.
Vã mulþumesc pentru aceasta nu numai în numele meu,
dar ºi în numele tuturor visãtorilor, care n-am putut fi plãcuþi
guvernelor trecute. Astãzi avem speranþa unor zile mai bune.
Prezenþa laolaltã a celor care cãlãuzesc pe cale politicã
destinele þãrii ºi destinele sale spirituale o dovedeºte. Pre-
266
Plumb CUPRINS
mierea dumneavoastrã este o cununã de flori care mã

cinsteºte nu numai pe mine, ci are darul sã înlocuiascã în
acelaºi timp cununa de spini pe care au trebuit s-o suporte
generaþii întregi de scriitori.
INTERVIURI
G. BACOVIA 1
În loc de autobiografie. Deznãdejdi provinciale. Singurãtate.
„Citesc pe toþi... nu prefer pe nici unul“...
PRIETENII POETULUI
O cafea neagrã... ºi-o ploaie de gheaþã,
Când spirtul mai arde culori în odaie µ
O privire pe-o carte, pe straie,
ªi pasul mã-ndrumã în dimineaþã.
Despre G. Bacovia nu se va putea scrie niciodatã îndea-

juns. Apreciat la început, uitat mai pe urmã, dupã un dece-
niu s-au ridicat scriitori care l-au readus cu entuziasm în
actualitate. Este, poate, o întâmplare cã ei au fost mai mult
poeþi decât critici? Intuiþia cântãreþilor a pãtruns vremea,
redându-i confratelui preþuirea justã.
Cu o lunã în urmã, Pompiliu Constantinescu a scris
despre poezia lui G. Bacovia (Viaþa literarã, nr. 44). L-am
vizitat apoi pe poet în casa pãrinteascã din oraºul Bacãu,
strada Liceului (fosta Gimnaziului).
1
Interviu realizat de I. Valerian în 1927 (n. ed.).
267
ÎN LOC DE AUTOBIOGRAFIE
µ M-am nãscut în oraºul Bacãu, unde, exceptând anii

de studii universitare, am trãit mai tot timpul. Nu þin minte
sã fi avut intenþia de a mã stabili în alt oraº, ºi mai ales în
capitalã, al cãrei tumut m-a îngrozit întotdeauna, deºi am
stat o parte din vreme. Aici m-am simþit la mine acasã.
Dupã cum vezi, mi-am pãstrat locuinþa moºtenitã din moºi-
strãmoºi. Nu este un palat, dar pentru mine reprezintã
singurul bun pe care-l posed. Am ºi o grãdinã destul de
mare, unde mã pot plimba în orele libere, ca sã nu fiu
nevoit sã stau toatã ziua la club sau la cafenea.
De acest oraº, de aceastã casã, îmi sunt legate toate
amintirile mele din copilãrie, ca ºi din viaþa adultã.
Înainte de rãzboi am fãcut Dreptul la Iaºi, unde mi-am luat
licenþa. Acolo mi-am publicat primele începuturi. Am o mulþime
de amintiri de pe atunci, dar la ce bun sã le mai scormonim
acum? Oamenii sunt înclinaþi în anumite ocazii sã-ºi reînvie
trecutul, pentru a face comparaþii în detrimentul prezentului.
Putem, oare, sã ne amintim de vremurile de odinioarã fãrã a
le arunca peste goliciune haina mincinoasã a fanteziei?
Îmi amintesc de ceata prietenilor mei, cu care ne adunam
de multe ori într-o bojdeucã din mahalalele Iaºilor, pentru a
citi versuri, a fuma þigãri ºi a clãdi castele, care nu s-au ridicat
niciodatã, nici mãcar în Spania. Mulþi din cei care au fost
odatã au dispãrut. Ceilalþi s-au fãcut oameni cumsecade. Au
ajuns avocaþi vestiþi sau profesori respectaþi. Poate îºi amintesc
cu zâmbete semnificative despre entuziasmul trecutului.
DEZNÃDE JDI P R OV INC IAL E
µ Furat de încurajarea prietenilor, printre cursurile de

drept roman ºi civil, m-am trezit poet de-a binelea. Litera-
268
Plumb CUPRINS
tura de care m-am atins din când în când ºi-a picurat vi-
rusul caracteristic în toate fibrele sufletului, luptând cu suc-
ces asupra studiilor mele juridice. Am publicat diferite încer-
cãri, mai ales în reviste provinciale. Debutul meu propriu-zis
a fost din clasa III-a gimnazialã, când mi s-a publicat prima
poezie în Literatorul lui Macedonski. De atunci am mai pub-
licat în revistele: Versuri ºi prozã, Noua revistã românã, Cronica
Moldovei, Flacãra, Cugetul românesc, Gândirea, Nãzuinþa etc.
Nu am nici un crez poetic. Scriu precum vorbesc cu
cineva, pentru cã-mi place aceastã îndeletnicire. Trãind
izolat, neputând comunica prea mult cu oamenii, stau de
vorbã adesea cu mine însumi, fac muzicã ºi, când gãsesc
ceva interesant, iau note pentru a mi le reciti mai târziu.
Nu-i vina mea dacã aceste simple notiþe sunt în formã de
versuri ºi câteodatã par vaiete. Nu sunt decât pentru mine.
Acum vreo zece ani un prieten mi-a adunat cu sila
câteva din lucrãrile mele în volumul Plumb . Acum, de curând,
tot îndemnuri prieteneºti au scos Scântei galbene ºi poemele
în prozã Bucãþi de noapte.
SINGU R ÃTATE
µ De obicei stau aproape toatã ziua în casã, afarã de

câteva ore de lecþii care le predau la o ºcoalã din locali-
tate. Nu mã plictisesc ºi nu mã neliniºtesc în singurãtate.
Din cauza temperamentului mi-am croit fatal o astfel de
viaþã. ªi-apoi n-am fost întotdeauna prea sãnãtos. Soci-
etatea cere mereu oameni robuºti, care sã strãduiascã cu
spor pentru ea, sã-i ducã mai departe rostul. Melancolia
firii mele nu ar fi niciodatã înþeleasã.
Unii din prietenii mei îmi spun cã sunt inadaptabil, cã
fug de oameni. Este o exagerare. Iubesc oamenii ºi îi privesc
269
cu interes prin geamul din faþa casei mele. Cred cã fiecare

duce ceva bun în sine ºi, dacã nu sunt toþi la fel, de vinã
sunt împrejurãrile care diferã de la individ la individ.
Evit oamenii pentru cã persoana mea ar aduce un fel de
umbrire peste veselia lor spontanã. Îi respect prea mult ca
sã le aduc vreo supãrare. Aici, în provincie, viaþa se scurge
monoton. E destul ca sã trãieºti o zi, sã-þi închipui cum se
vor desfãºura toate celelalte pânã la sfârºitul vieþii tale. Ãsta
într-adevãr nu este un lucru prea vesel. Dar ce vrei? Nu m-
am nãscut bogat, ºi poate nu voi fi niciodatã. Dacã aº avea
bani mulþi, aº chema poeþii lumii în jurul meu ºi am schimba
astfel rostul vieþii. Pe când aºa, mã mulþumesc cu tãcerea.
„ CITESC PE TOÞI... NU PREFER PE NICI UNUL“

µ Urmãresc cu atenþie miºcarea literarã contemporanã.
Gãsesc cã atmosfera este mult mai prielnicã acum pentru
literatura originalã decât înainte de rãzboi. Nu admit nici
literatura tradiþionalistã, nici pe cea modernistã. În materie
de artã n-am putut sã dau niciodatã definiþie. Iar dacã mã
întrebi despre critica noastrã, mã adâncesc mai greu în
confuziune. Sunt mulþi tineri talentaþi, mai ales în poezie. E
ciudat cum mai persistã unii în acest gen, deºi au un pub-
lic atât de redus. Literatura francezã în adevãr a influenþat
mult poezia contemporanã, dar acum în urmã se simte o
tendinþã pentru crearea unei poezii proprii.
Cred cã, dacã se vor pãrãsi imitaþiile exagerate ºi au-
torii vor arãta mai multã bunã-credinþã, vom avea în curând
adevãrate surprize.
Îmi ceri nume de poeþi favoriþi? Ar fi prea obositor
pomelnicul. Îi citesc pe toþi, fãrã deosebire, ºi mi-i consider
prieteni, însã nu prefer pe nici unul.
270
Plumb CUPRINS
PRIETENII POETULUI
µ Cu toatã starea mea, nu sunt lipsit de prieteni. Zilnic

sunt cercetat de cunoscuþi ºi amici, care cautã sã mã dis-
tragã din apatia în care te cufundã inconºtient izolarea. N-aº
voi sã termin fãrã sã-þi amintesc de un bun prieten, pe
care-l cunoºti ºi dumneata bine. Este vorba de d. G. Tãbãca-
ru, docent universitar, care s-a stabilit în oraºul nostru. Un
om rar, un idealist incorigibil. Pentru oraºele de provincie µ
o adevãratã providenþã. Dupã ce a plecat de la Universi-
tatea din Iaºi, s-a stabilit câtva timp în Tecuci ºi apoi la
Bacãu. Am auzit cã nici nu trecuse o lunã de zile ºi a în-
ceput sã se simtã cã în paºnicul orãºel a venit un om nou.
A scos revista Ateneul literar, pe care acum o scoatem
aici, împreunã. E un activist în deplinul înþeles al cuvântu-
lui. Nu cruþã nici un sacrificiu pentru a stârni viaþã în jurul
lui. Pentru mine este un preþios stimulent. În jurul Ateneului
literar am strâns o seamã de prieteni ºi colaboratori, între
care vei gãsi ºi nume cunoscute: D. Botez, I. Stoican, Caza-
cu-Delarast, Agatha Grigorescu, N. Anghel, Liberalle Netto,
Pr. Ion Goagã, N. Þintã etc.
Cunoscând pe G. Bacovia îþi dai seama cã psihicul po-

etului este însãºi poezia lui, iar vorbele ce le pronunþã nu
aºteaptã decât ritmul ºi rima pentru a fi turnate în tipare.
La plecare, i-am vorbit despre dragostea ce i-o poartã
confraþii din capitalã. Mi-a rãspuns cu un surâs ce nu
reuºea sã-i împrãºtie melancolia ce-l stãpânea.
271
„CÂNTEC TÂRZIU“
ROMANUL UNUI POET

DE VOR BÃ C U G. BAC OV IA 1
µ Plouã?
µ Sã intrãm aici.
µ Ba dincolo, are vinul mai bun.
µ Ce apãrie, ca în vremurile lacustre!
Poetul G. Bacovia zâmbi, amintindu-ºi de poezia La-
custrã.
Am intrat într-o bodegã cu zgomot ºi muzicã. Melodia
pãrea cã-l atrage prin noapte. Un gramofon, într-un colþ,
educa publicul. Am fi preferat þigani lãutari, dar ploaia de
afarã ne oprea sã rãtãcim în necunoscut.
µ Viaþa se mecanizeazã mereu, spuse tovarãºul, uitân-
du-se la cutia muzicalã, ºi oftã ca o pãpuºã mecanicã.
Îl întâlnisem din întâmplare ºi eram bucuros cã-l vãd
între oameni. În ziua aceea dorisem chiar sã-l vizitez, ºi
norocul m-a slujit. Poetul era într-o vervã pe care nu i-o
cunoºteam. De aceea, fãrã introducere, am cãutat sã-l aduc
în cadrul întrebãrilor care ne interesau:
UN PRETEXT SCANDALOS
µ Avem un pretext. Romanul pe care l-ai anunþat. Cu

toatã gãlãgia din aceastã speluncã, poate voi culege câte-
va informaþii pentru cititori.
1
Interviu realizat de I. Valerian în 1929 (n. ed.).
272
Plumb
Glasul lui era în aparenþã indiferent. Binecuvântam în

mine vacarmul drãcesc, care distra ciudat pe poet. De
obicei taciturn, acum era comunicativ. Acest prilej unic nu
trebuia pierdut. Tovarãºul meu rãspunse în frânturi de
fraze, cu acorduri personale ºi idei prelungite dincolo de
grai, ca niºte ecouri târzii.
µ Lucrez la roman din 1927, adicã de doi ani. (Aici
poetul pãrea cã socoteºte în gând minutele.) I-am pus titlul
Cântec târziu . Pentru ce? Poate fiindcã vine ca un ecou
întârziat dupã multã vreme. Nu este un roman în sensul
obiºnuit. Epicul lipseºte aproape de tot. E un roman, dacã
vrei, liric. Un poet nu poate fi decât astfel. Eroul se numeºte
Sensitif. Un prieten m-a sfãtuit sã-l numesc Stan sau Bran,
cu nume de oameni. Eu nu vãd personajul meu decât în
sens simbolic. Asemeni mie sau celorlalþi oameni, el trece
printr-o serie de stãri sufleteºti, zbãtându-se între amorul
ideal, teoretic, ºi cel real ºi vulgar. Este lesne de înþeles de
ce zãdãrnicia îl urmeazã ca umbra ºi este mereu învins. Ca
ºi floarea rarã cu acelaºi nume, eroul mereu vibreazã dure-
ros de câte ori lumea interioarã vine în atingere cu cea
dinafarã.
Corniþele de melc ale sufletului trãiesc continuu un tremur
pânã la deznodãmântul final. Omul de idei se zbate în
lume ca într-o camerã de plumb. În oraºul meschin de
provincie el se ataºeazã întâi de gazda lui. Face apoi o
cãlãtorie în Orient, de unde se întoarce mai înþelept, dar ºi
mai deznãdãjduit.
Nu ºtiu întrucât am reuºit sã motivez acþiunile lui Sen-
sitif. Poate unii vor gãsi cã-i pornografic, imoral? Ce-i asta
moral în artã? Nu înþeleg. Aºtept ca romanul sã fie comen-
tat de public ºi de confraþi. Zgomotul îmi place, chiar
transformat în scandal. Astfel nu înþeleg viaþa.
273
CUVINTE CU TÂLC
Am fãcut ochii miraþi. Zgomotul? Îl ºtiam izolat de oa-

meni ºi taciturn incurabil. Aºadar, viaþa pompa sângele cu
aceeaºi impetuozitate ca ºi în sãrmanele noastre inimi. Ba-
covia mi se prezenta într-o luminã nouã. Urmãrii pe nesimþite
investigaþiile:
µ Cum gãseºti traiul, dupã atâþia ani de ºedere în
provincie?
µ Cerul de aici este mai plumburiu decât la Bacãu.
Prietenii mi-au zis pe vremuri: „De ce stai izolat de centru?
Vino în capitalã. Te vor primi cu braþele deschise cei care
te apreciazã.“
ªi am descãlecat într-o noapte ploioasã, ºi am rãtãcit,
ca Telemac, mai multe zile pânã mi-am gãsit casa. E
adevãrat, am mulþi prieteni, pentru cã n-am atacat pe ni-
meni. Dar tocmai de aceea mã uitã uºor. Sunt inofensiv. De
luni de zile fac anticamerã ºi mãsor culoarele pentru un
post promis de mult. Dar ºi la ministerul scriitorilor ºi la
celelalte, locurile sunt ocupate. Ce-i aia artist, scriitor? Mi-
ar conveni mai bine la Ministerul Ocrotirii Sociale. Tot nu
mã simt eu bine. Din jocul de-a poetul nu poþi ieºi nicio-
datã teafãr. Mulþimea îºi trãieºte viaþa în felul ei, ºi face
bine. Cine trece dincolo îºi arde aripile, îºi scurge tot sân-
gele. Ce-i aceea poet? În loc de Ministerul Artelor mã în-
drept spre cel al Sãnãtãþii. Totuna-i. Numai sã fie ºi acolo.
POETUL ANARHIST
În taverna cu miros de tutun ºi gramofon, umorul poe-

tului nu reuºea sã fie decât tragic. Erau lamentãrile sfârºitului,
sau o satirã amarã? Mã interesa din ce în ce mai mult.
Începusem de la simpla informaþie ºi discuþia cãpãta ex-
274
Plumb CUPRINS
tinderea unui interviu. Pânã acum am stat de vorbã, pen-

tru Viaþa literarã, cu aproape toþi scriitorii noºtri, dar nicio-
datã vorbele n-au lovit mai intens în gongul sufletului,
stârnind un vaier deasupra unui vast cimitir cu spectaco-
lul în aer liber. ªi am cãutat sã pãtrund misterele poetului.
µ Totuºi confraþii te invidiazã, insistai eu, aprinzând a
treia þigarã. Volumul Plumb a fost premiat.
µ Pentru Plumb. M-a înduioºat aceastã înaltã discuþie a
confraþilor. Cu Scântei galbene am întâmpinat pãreri nostime.
Un scriitor de mare merit mi-a spus fãþiº: „Poezia d-tale e
interesantã, dar ai tendinþe sociale. D-ta eºti anarhist“... El
citise acolo poezia Serenada muncitorului, care începe aºa:
Eu sunt un monstru pentru voi

Urzind un dor de vremuri noi,
ªi-n lumea voastrã-abia încap...
Dar am sã dau curând la cap.
Observaþia burghezã venea de la un prozator cu fobia

versurilor. Citise numai o singurã poezie. Hazardul a des-
chis cartea la singura paginã fatalã. Eu nu fac politicã ºi
nu râvnesc la posturi oficiale. Aº dori sã fiu anarhist în
domeniul esteticii, cãci altfel te zbuciumi în zadar.
PROZA POETICÃ
Autorul, de obicei de un calm iremediabil, acum se îmbu-

jorã. Ochii luceau imens pe faþa spectralã. În pupilele di-
latate, marginile irisului celest proiectau sublimul unui apus.
Aprindea absent þigarã dupã þigarã. Nu-mi rãspundea.
Dincolo de noi, poetul vorbea umbrei cu care de atâtea
ori, în nopþile de veghe, stãtuse de vorbã.
275
µ Prietenii aºteptau mereu ceva nou, dar mult timp ai

pãstrat tãcerea.
µ Într-adevãr, am tãcut. Dupã repetate zguduiri nu
mai ai curajul sã deschizi vechile caverne. Sunt þipete care
þâºnesc deodatã cu coardele vocale. Apoi rãmâi pentru
totdeauna mut. Totuºi am scris ceva prozã. Cunoºti
volumaºul de poeme Bucãþi de noapte. În prozã pot sã miºc
membrele mai liber. Proza unui poet este mai sinteticã, mai
liricã. Un prozator de meserie, de-o pildã Balzac, pentru
fiecare lucru scrie pagini întregi descriptive. Poetul va trece
peste cadrul eroilor, furat de o imagine frumoasã, atras de
sufletul uman. Dacã lucrarea se va chema roman sau poem
fantastic? Nu importã. Poetul n-are nevoie de definiþii. Cre-
eazã cum îl taie capul, cãlãuzit numai de inducþie poeticã.
Dacã place, va avea succes. Se vor gãsi editori care sã
tipãreascã ediþii noi. Eu n-am prea avut noroc.
Volumul Plumb a fost editat de cãtre prietenii Pillat ºi
Davidescu, în 1916. Este singurul volum tipãrit mai îngrijit.
De atunci s-a epuizat ºi n-am mai scos altul. De curând
Editura Ancora mi-a propus sã-mi editeze, sub titlul Poezii,
bucãþi alese de d. Lovinescu din toate volumele mele.
GLASUL CULORILOR
Vorbea despre el, ca despre altul. Vocea îi venea de

departe. Se mira cã se trezeºte vorbind atât de mult. Arãta
aceeaºi indiferenþã faþã de cei care l-au hulit, ca ºi pentru
cei care l-au iubit. Inconºtient de aurul ce-l poartã în adânc,
prinþul cerºetor a coborât sã cearã obolul ghiftuiþilor ºi
primeºte în schimb rânjetul absurdului.
El, care are drept la dobânda talanþilor, cheltuiþi în dãr-
nicie pentru noi. Cine se crede mai bun sã ridice piatra. Este
oare o vinã atât de mare cã dispariþia nu a venit la timp?
276
Plumb
Încercai sã dezleg cifrul poeziei bacoviene:

µ În poezia d-tale sunt culori obsedante, ca albul zã-
pezilor, sau cenuºiul scrierilor de plumb. Cum se lãmureºte
acest fenomen?
µ În poezie m-a obsedat totdeauna un subiect de cu-
loare. Pictura cuvintelor, sau audiþie coloratã, cum vrei s-o
iei. Îmi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine
influenþã colorantã. Întâi am fãcut muzicã ºi dupã strunele
vioarei am scris versuri. Fie dupã note, fie dupã urechea
sufletului, acest instrument m-a însoþit cu credunþã, pânã
azi. Am fãcut ºi compoziþii pentru mine.
Pictorul întrebuinþeazã în meºteºugul sãu culorile alb,
roºu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am încercat sã le redau cu
inteligenþã, prin cuvinte. Fiecãrui sentiment îi corespunde o
culoare. Acum, în urmã, m-a obsedat galbenul, culoarea
deznãdejdii. De aceea ultimul volum poartã titlul Scântei
galbene. Roºul e sângele, e viaþa zgomotoasã. Nu vreau sã-þi
fac teorii. Urãsc definiþiile dascãlilor pentru adormit copiii.
Asta-i osândã modernã. Unii ar spune: metafizica culorilor.


Pe drum e-o lume leneºã, cochetã;
Mulþimea toatã pare violetã...

Din turn, pe câmp, vãd voievozi cu plete; µ
277
George Bacovia
Strãbunii trec în pâlcuri violete,

Carbonizate flori, noian de negru...

Sicrie negre, arse, de metal,
Vestminte funerare de mangal,
Negru profund, noian de negru...
Vibrau scântei de vis... noian de negru.

Carbonizat, amorul fumega µ
Parfum de pene arse, ºi ploua...
Negru, numai noian de negru...
Orchestra începu cu-o indignare graþioasã.

Salonul alb visa cu roze albe µ
Un vals de valuri albe...
Spaþiu infinit, de o tristeþã armonioasã...
În aurora plinã de vioare,

Balul alb s-a resfirat pe neuitatele cãrãri µ
Cântau clare sãrutãri...
Larg, miniaturã de vremuri viitoare...
µ Ce vezi, de exemplu, în plumb?

µ În plumb vãd culoarea galbenã. Compuºii lui dau
precipitat galben. Temperamentului meu îi convine aceastã
culoare. Dupã violet ºi alb, am evoluat spre galben. Ascultã:
Eu nu mai ºtiu nimic, ºi m-am întors acasã,
Uitaþi-vã ce gol, ce ruinã-n amurg µ
Amurgul galben m-a-ngãlbenit ºi m-apasã,
Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg!
278
Plumb CUPRINS
Vei zice: o necesitate subiectivã. În urmã, am ignorat

culoarea albã, culoarea roºie. Plumbul ars e galben. În ma-
nualul de fizicã nu mai gãsesc altã culoare. În eprubeta
mea, orice reacþie chimicã dã precipitat galben.
Altã datã în plumb, pe lângã impresia coloratã, mai
simþeam alta staticã, de greutate. Plumbul apasã cel mai
greu pe om. Cum te simþi într-un cavou de plumb?
Dormeau adânc sicriele de plumb,
ªi flori de plumb ºi funerar vestmânt µ
Stam singur în cavou... ºi era vânt...
ªi scârþâiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, ºi-am început sã-l strig µ
Stam singur lângã mort... ºi era frig...
ªi-i atârnau aripele de plumb.
Plumbul este pãrintele aurului ºi al argintului.

ªtiinþa a gãsit aceastã înrudire în sângele atomilor.
Asta nu mã intereseazã. Dar forþa lui m-a apãsat pânã
la distrugere.
VIAÞA DE LA IAªI
În cârciumã paharele chefliilor se ciocneau în fanfarã.

Voioºia creºtea cu cât noaptea înainta. Cupele noastre cu
vin roºu se deºertau mai rar, poate din cauza vopselei
dizgraþiatã de poet. Pledoaria culorilor proiectase teatral
asupra muºteriilor pânze de luminã colorate. Vedeam oa-
meni violeþi, roºii, negri. Magicianul îmi apãrea galben. ªi
era în adevãr pal ºi înecat în culoarea deznãdejdii. Sunt
convins cã vinul porfiriu îl vedea galben. Altfel nu l-ar fi
279
George Bacovia
gustat. Faþa se sugea treptat ca într-un descântec. Îl vedeam

dincolo de timp, numai în amintire.
ªi astfel discuþia alunecã spre amintiri:
µ Ai cunoscut odatã, la Ieºi, un bun prieten al meu,
I. M. Raºcu?
µ Da, am fost studenþi amândoi. El µ la Litere, eu µ
la Drept. Scotea pe acea vreme revista Versuri ºi prozã, la
care colabora ºi Densusianu. Mi-a publicat poezii din Plumb,
care m-au pus în conflict cu A. C. Cuza, la care dãdeam
examene. Revista avea nuanþã socialistã ºi nu-i plãcea pro-
fesorului. Eu nu împãrtãºeam opinia naþionalistã. Eram cu
inima dincolo, dar cu examenele dincoace.
O întâmplare, mai ales, îmi aminteºte de Raºcu. Un vers
dintr-o poezie a mea suna aºa:
Iar în zarea grea de plumb,
Ninge gri.
Raºcu mi-a subliniat ultimul cuvânt, adãugând s = gris,
argumentând cã este un galicism sau strãinism. Trãgea a
profesor de pe atunci. Eu m-am supãrat la început. Apoi el
m-a convins cã e nepot de franþuzi ºi n-am mai zis nimic.
Aveam pe atunci un prieten, unul Bontaº, care scria ver-
suri bune. Astãzi nu mai ºtiu nimic de el. S-a cuminþit ºi poate
a fãcut avere. Mulþi Bontaºi trec în tinereþe prin faza poeticã,
dar, din fericire, se fac oameni de treabã. Spre binele neamu-
lui. Alþii, cei mai netrebnici, nu se astâmpãrã pânã mor. Eu
am încercat sã fac ceva avocaturã, dar nu s-a prins. Pãrinþii
au vrut sã mã trimitã în strãinãtate pentru desãvârºirea studi-
ilor, dar poezia mi s-a pus mereu buturugã în cale.
Mai târziu am colaborat la Vieaþa nouã a lui Densusianu
ºi la alte reviste. Am încercat ºi la Viaþa româneascã a lui
Const. Stere, fãrã succes. Despre Ibrãileanu nici nu se pome-
280
Plumb CUPRINS
nea pe atunci. Eu l-am avut chiar profesor de românã, dar

nu i-am arãtat niciodatã versuri.
I-am trimis ºi lui Vlahuþã poezii, dar nici azi n-am pri-
mit rãspunsul. Poate poºta nu le-a dus la destinaþie ºi le
poartã încã peste þãri ºi mãri.
DESPRE AL. MACEDONSKI
Aparatul muzical din bodegã înlocuia cu succes taraful

de lãutari, fãcând educaþia mahalagiilor. Se cânta Serenade
d’autrefois de Silvestre ºi melodia îmblânzea deapãnul
amintirilor. Bacovia îºi aminti de Macedonski.
µ ªtiu cã ai publicat la Literatorul. Ce amintiri au rã-
mas mai vii?
µ Am publicat acolo din clasa III-a de liceu. Mai târziu
m-am apropiat de maestru ºi am petrecut ceasuri neuitate
în casa lui. Munceam pentru un ideal, discutam ºi beam. El
scrisese despre mine: „Din plumb fãcut-ai aur“ µ ºi eu îi
ascultam cu rãbdare poemele.
Odatã, lângã o sticlã cu Nicoreºti, am observat în fun-
dul camerei o candelã roºie. L-am întrebat:
„De ce arde, maestre?“
„Roºul îmi dã viaþã. Am pus-o înadins. Sângele e tot
roºu în fiinþe.“
Maestrul trase cu coada ochiului la candela roºie. Era ºi
el surprins cã d-na Macedonski aprinsese candela sub icoane.
Îi plãcea sã pozeze, altfel era om bun. Ca un vestit maha-
radjah ne împãrþea inele cu pietre nestemate. Nu era vina
lui dacã, din nefericire, aceste pietre erau întotdeauna false.
De multe ori îmi citea din Nopþile lui pânã îmi aþipea
conºtiinþa. Era poet adevãrat ºi credea în misiunea lui. Mai
aratã-mi azi unul la fel!
281
Aud ºi acum glasul insinuant al maestrului din veºnicie.

Dupã mine, câþi or sã-l mai audã? Suntem plini de eul
nostru cât trãim. Dar pe urmã, ce se alege? Nemurirea! E
un cuvânt atât de van! Bun de oblojit sãrãcia.
ªEFUL DECADENÞILOR
Un rãstimp personajul meu tãcu. Se pãrea cã a isprãvit

tot ce avea de spus. Era prima spovedanie mai sincerã.
Dezacordul fonetic, urmãrit de cel gramatical, arãta obosealã.
Sunt însã prilejuri care vin numai o datã în viaþã, ºi
perseverenþa nu mi-a lipsit niciodatã. Asupra poeziei baco-
viene mai erau taine de lãmurit.
µ Ce impresie vã face poezia nouã? Aþi fost doar precur-
sorul ei?!
µ Recunosc accente familiare din Plumbul de acum 13
ani. Este interesantã atitudinea tinerilor de astãzi în cãuta-
rea formei definitive. Nu-mi place tradiþionalismul ºi nici
pentru moderniºti n-am laude. Urmãresc regulat în Viaþa
literarã strãduinþa generaþiei de azi. Trãiþi o nouã epocã
despre care se va vorbi mai târziu. Faptele durabile se fac
cu multã rãbdare.
Cât priveºte despre mine, am fost ºi rãmân un poet al
decadenþei, fãrã a pierde nici grandoarea versurilor unui
Vigny. Dintre confraþi, n-am înþeles nici poezia lui Minule-
scu, ºi poate nici pe Stamatiad. Citesc din toþi, dar nu admit
pe nimeni. Din tumultul de la polul artei, nu dezvelesc decât
întârziate þipete de cocori pe un cer înnoptat de iarnã. Dupã
mine se vor limpezi ºi aceste lucruri. Mi-a plãcut în artã sã
urmãresc întotdeauna o problemã. Deºi am citit în tinereþe
pe Rimbaud, Baudelaire, Laforgue ºi alþii, n-am simþit sufle-
tul românesc vibrând lângã ei. Alt neam, altã vârstã. Noi
282
Plumb CUPRINS
trebuie sã ne strãduim pentru originalitatea noastrã. Sã de-

venim o fiinþã organicã, nu paraziþi ºi maimuþe.
CÂNTECUL LEBEDEI
Poetul ceru alt pachet de þigãri. Fata care servea ne

privi curioasã. Felul tãinuit al convorbirii nu-i pãrea curat.
Eram singurii în local cu gulere curate. Ceilalþi erau ceva
mai „lejeri“ la gât. ªi apoi faptul cã eu scriam de câteva ore
era încã un motiv de suspiciune. M-am uitat la ceas.
µ E târziu.
µ Nu poþi ºti niciodatã când e devreme, când e prea
târziu. Timpul are întotdeauna ultimul cuvântul. Eu de
multe ori am pierdut ceasul meu. Am fost lipsit de spirit
practic. În provincie un eveniment local avea ecou în vreme
ºi în suflet. Aici trecem scurt la rubrica faptelor diverse.
Acum scriu rar ºi public la dv. Nu mai am elanul ºi
forþa de odinioarã, nici credinþa. Sunt loviri de care te
saturi sã le repeþi pe nicovala ta. O strofã ucide mai sigur
ca otrava. Vreau sã înceteze faza feroce. S-a isprãvit. Alþii
bat tumultuos la poartã: deschideþi! Sã intre aerul, lumina,
primãvara! Ei modeleazã statuia iluziei din cenuºa noastrã.
Pe rând, cu toþii. E o poveste a omenirii, banalã, dar prea
adevãratã. Cu cât simþi mai sincer, te descompui mai sigur.
Caut oamenii, îmi place zgomotul lor. Ei mã cheamã, dar
eu fug sã nu aºtern tãcere peste cheful lor.
ªi astfel, lent, ghemul nervilor s-a încâlcit, sufletul s-a
descompus ºi a rãmas doar animalul sã joace grotesc ul-
timul act din marea dramã.
În depãrtare o lebãdã neagrã a fâlfâit ºi a þipat. Apoi
s-a întins tãcerea. Spovedania poetului a fost scrisã pentru
283
cei care vor veni ºi poate vor fi curioºi. Ultimele cuvinte s-au
pierdut în van, aiurit, fãrã sens. O singurã ureche ascultã
atent în noapte.
Am uitat dacã merg... încã tot mã iubesc...
Am ajuns la timp, ocup ºi un loc.
Dar gândul apasã cu greul sãu bloc...
E numai vedere... nu mai pot sã vorbesc...
Apoi brusc, gramofonul porni în vârtej o nouã placã,

cupletul lui Tãnase: Pisica pe orez. Mulþimea sãri electrizatã.
Geniul atotputernic al epocii, cel mai cunoscut ºi iubit,
stãpânea în salã aºa dupã cum delecteazã vieþile de sus ºi
de jos. Vai de acei care se opun ºuvoiului în schimbul
decrepitudinii fizice ºi morale.
De unde acest drept sublim la suferinþã a câtorva
întârziaþi în anul de pominã una mie nouã sute ºi trei
decenii?
DE VORBÃ CU BACOVIA1
Nichifor Crainic poate fi cãutat la patru telefoane, Liv-
iu Rebreanu µ la trei, Camil Petrescu µ la douã, Sa-
doveanu, Arghezi ºi Ionel Teodoreanu µ la câte unul
foarte sigur.
Cu toþi aceºtia te mai poþi întâlni apoi la Academie, la
teatru, prin redacþii sau pur ºi simplu pe stradã.
Gh. Bacovia µ pentru a cãrui intervievare a stãruit aºa
de frumos prietenul meu Petre Horsu de la Sibiu µ nu are
însã nici telefon, nu e nici membru al Academiei, nu e un
1
Interviu realizat de V. Netea în 1943 (n. ed.).
284
Plumb
pasionat al premierelor ºi nici pe stradã nu mi l-a arãtat

nimeni, niciodatã.
A fost nevoie de rãscolirea mai multor ºcoli pe unde a
funcþionat sau pe unde funcþioneazã doamna profesoarã
Agatha Grigorescu-Bacovia, soþia poetului, pentru a afla
cã poetul violetului locuieºte aici în Bucureºti, în apropiere
de cimitirul Bellu, pe strada Frãsinetului, la numãrul 63.
Obþinerea adresei nu însemna însã mare lucru dacã nu
obþineam ºi autorizaþia poetului pentru a-l vizita ºi ispiti.
Unii binevoitori au avut grijã sã mã încurajeze spunân-
du-mi cã nu voi fi singurul ce va bate zadarnic la poarta
lui Bacovia.
µ Bacovia nu vorbeºte cu nimeni, mi s-a spus, ºi mai
ales cu ziariºtii.
A fost trebuinþã, astfel, de meºteºuguri care nu se di-
vulgã µ ºi care au mai fost puse în practicã de noi µ
pentru a primi încuviinþarea de a vorbi cu cel care a scris
poeziile din Plumb ºi Scântei galbene.
µ Dar numai dacã veniþi fix la ora 5 (duminicã 23 mai
1943), fiindcã altãdatã poate cã nu-l mai intereseazã aceastã
chestiune.
Exacþi am fost, dar am fost ºi miraþi vãzând culoarea
casei poetului: galbenã. Culoarea tristeþii, adicã, a plictisele-
lor ºi a indiferenþei.
µ Dar nu e un simbol, s-a grãbit sã ne lãmureascã
doamna casei.
Poetul e mãrunt la înfãþiºare, poartã haine de o mare
simplicitate ºi are ochi în culoarea oþelului. O figurã care,
fãrã de a o privi atent, nu trece dincolo de comunul oame-
nilor care cunosc suferinþa. Privit în luminã ºi transfigurat,
Bacovia este totuºi o figurã de infinite sugestii ºi de aspre
claritãþi. Se miºcã uºor, ca ºi cum ar pãºi aerian.
285
Se simte categoric cã nu e obiºnuit cu astfel de vizitatori.

O clipã regretãm sincer necuviinþa de a-i tulbura sin-
gurãtatea. Am voi parcã sã ne retragem. Fiinþele delicate
sunt cu mult mai impunãtoare pe firul inimii decât cele
autoritare, înalte, grave. Biruiþi de inocenþa poetului rãmânem
totuºi... ºi vorbim.
DESPRE INUTILITATEA CHESTIONARULUI
Gh. Bacovia trãieºte numai pentru sine ºi literatura sa.

Orice alte preocupãri îi sunt voit ºi categoric strãine. Ne-am
dat seama de aceasta imediat ce am deschis contactul cu
dânsul. Chestionarul nostru µ în parte acelaºi care l-am
prezentat ºi celorlalþi scriitori intervievaþi pânã acum µ se
dovedeºte astfel exclusiv inutil.
Timid, discret, nesprinten la grai, zicerile zmulgându-i-se
fãrã uºurinþã ºi nedorind sã facã nici o impresie care sã
treacã peste imaginea sa realã, Bacovia nu are de dat nici
o indicaþie lumii în care trãieºte, nu criticã nici o alcãtuire,
nu polemizeazã cu nimeni ºi nu þine sã rosteascã nici un fel
de profeþii asupra unor ceasuri sau deveniri care încã nu
sunt. ªi atât mai puþin ar voi sã fie socotit judecãtor al zilei
ce se frãmântã sub ochii noºtri. În afarã de creaþia care se
ºtie ºi de cea care se va mai afla, Bacovia nu are nimic de
spus societãþii sau culturii noastre. Nu e ideolog ºi nici
militant.
Nu îndrumã µ programatic µ ºi nu aderã la nici un fel
de opoziþii doctrinare. Nu acuzã ºi nu justificã. Pentru tot
cât înseamnã Bacovia vorbeºte literatura sa. Poezia, în primul
rând. Poezia aceasta, în accente aprig de reale, destãinuieºte
însã viaþa sa. O viaþã de impresionante singurãtãþi, de
pustiuri necunoscute literaturii noastre, întretãiatã de pa-
286
Plumb CUPRINS
sionante popasuri în faþa unei carafe de vin, luminatã de

muzicã, de iubire ºi de viziuni care la noi n-au fost decât
ale sale.
În locul altor iscodiri, ne oprim, deci, asupra acestei
vieþi ºi a poeziei pe care a inspirat-o. În înfiriparea ºi cris-
talizarea conversaþiei, de nepreþuit ajutor ne este însã doam-
na Bacovia, poetã ºi domnia-sa, de subtile realizãri, a cãrei
iscusinþã ºi graþie deschide lãcatele inimii ºi ale memoriei
poetului.
Bacovia nu vorbeºte cu certitudini matematici ºi nici
nu dã cuvintelor sale tonul grav al necontradicþiei. El îºi
aduce aminte; i se pare numai. I se pare astfel cã s-a nãscut
în ziua de 5 sau 6 septembrie, în 1881; precis nu s-a nevoit
însã a ne mãrturisi. Vagul nu se neliniºteºte din pricina
destãinuirilor lui Bacovia.
Din frânturile de note, înregistrate vagabondat, vom
þese totuºi o povestire din care sã nu lipseascã cel puþin
câteva limpezimi sigure.
PUÞINÃ BIOGRAFIE
Numele, sau, mai exact spus, pseudonimul ce stã deasu-

pra poeziei bacoviene, vine de la numele roman al Bacãu-
lui, care se zicea Bacovia, aºa numindu-se probabil întrea-
ga regiune din aceastã parte a Moldovei.
µ Eu l-am luat, ne spune poetul, din dicþionarul lui
Hasdeu, cum cred cã va fi fãcut ºi Arghezi în legãturã cu
râul Argeºului.
Bacovia mai însemneazã însã ºi altceva. Prescurtând pe
Bacchus în Baco, ºi adãugându-i apoi cuvântul latin via µ
calea, adicã, ajungi sã vezi cã Bacovia înfãþiºeazã pur ºi
simplu Calea lui Bacchus. Pe calea aceasta am mers eu în-
287
George Bacovia
tr-adevãr de foarte multe ori. De vinã e ºi regiunea în care

m-am nãscut, viile de la Bacãu având renumele lor.
Destãiunuirile lui Bacovia sunt sumare, parcimonioase,
dar suficient de concludente pentru a înþelege linia ºi firea
unei vieþi din filele cãreia umorul ºi tihna rãsfãþatului au
lipsit totdeauna.
µ M-am nãscut la Bacãu prin 5 sau 6 septembrie 1881.
Tatãl meu a fost bãcan, iar mama aparþinea unei familii de
funcþionari, bunicul meu fiind subprefect al judeþului Bacãu.
Eu am fost al cincilea copil.
Liceul l-am fãcut în oraºul natal. Într-o clasã pe care nu
mi-o mai amintesc ºi într-un an pe care nu-l mai ºtiu am
nimerit sã citesc Literatorul lui Macedonski. Îl adusese la
Bacãu un cunoscut al familiei noastre, Ioan Jinga, student
al unei ºcoli de picturã din Bucureºti. Prin acesta am ºi
trimis revistei una din poeziile mele de început. Se chema
ªi toate... dar nu mai ºtiu în ce an a apãrut. Se aflã însã
reprodusã în volumul Comedii în fond (d-na Bacovia ar dori
sã ne-o arate; în toatã casa nu se gãseºte însã nici un
singur exemplar din aceastã carte a poetului).
Personal l-am cunoscut pe Macedonski foarte târziu.
M-am bucurat totuºi din plin de preþuirea lui. Pãstrez de la
el ºi o epigramã. Mi-a fãcut-o la Bucureºti, în berãria Ju-
bileum, în 1916, îndatã dupã apariþia volumului Plumb:
Poete scump, pe frunte

Porþi frunzele de laur,
Cãci singur, pânã astãzi,
Din plumb fãcut-ai aur.
Poezia Lacustrã din volumul Plumb dateazã din aceºti

ani de liceu, fiindu-mi inspiratã de o lecþie de geologie. Am
288
Plumb CUPRINS
purtat-o însã în închipuire foarte multã vreme pânã când

s-a cristalizat în forma cunoscutã:

Aud materia plângând...
Spre locuinþele lacustre...
Dintre colegii de liceu pãstrez în amintire pe Mirela Can-

cicov, alãturi de care am luat un premiu, pentru desen, la
concursul societãþii „Tinerimea românã“, ºi pe Eugen Ciuchi,
poet ºi dânsul.
Anii din liceu nu mi-au pãrut totuºi prea fericiþi. Era
prea multã asprime în ºcoalã ºi prea puþinã înþelegere.
CEL MAI SINCER DOCUMENT
Prin anii 1903µ1904, Spiru Haret deschisese o mare an-

chetã printre absolvenþii liceului pentru a cunoaºte im-
presiile lor asupra spiritului ºcoalei. În loc de rãspuns la
anchetã, eu am publicat atunci, în ziarul Þara, poezia Liceu,
cimitir al tinereþii mele1. Se aflã retipãritã în volumul Cu voi.
Cu mare greutate doamna Bacovia gãseºte singurul
exemplar din aceastã carte. D-sa citeºte ºi versurile:
Liceu, µ cimitir
Pedanþi profesori
ªi examene grele...
ªi azi mã-nfiori
1
Titlul exact: Liceu (n. ed.).
289
Liceu, µ cimitir
Al tinereþii mele!
Liceu, µ cimitir
Cu lungi coridoare µ
Azi nu mai sunt eu
ªi mintea mã doare...
Nimic nu mai vreu µ
Liceu, µ cimitir
Cu lungi coridoare...
Citind aceastã poezie, mi-au spus mai târziu intimii lui

Haret, ministrul ar fi declarat: „Iatã cel mai sigur docu-
ment“.
Se ºtie ce avânt au luat apoi reformele noastre ºcolare.
STUDENT... FUNCÞIONAR... PENSIONAR...
µ Din viaþa de student n-aº putea spune prea multe

lucruri. Aparþinând unei familii sãrace, n-am putut urma
regulat cursurile Facultãþii de drept la care m-am înscris
µ mai întâi la Bucureºti ºi apoi la Iaºi µ mulþumindu-mã
numai cu prezentarea la examene. Interesante, de altfel, nu
mi-au pãrut decât cursurile de economie politicã ale lui
A. C. Cuza, care mi-a trezit interesul pentru astfel de pro-
bleme. În volumul Cu voi se gãsesc numeroase ecouri ale
constatãrilor mele de ordin social.
Dupã ce mi-am luat licenþa în drept µ reîncepe Baco-
via µ m-am înscris în baroul de Bacãu, în 1911, fãrã a avea
însã vreo pasiune pentru avocaturã ºi fãrã a rãmânea prea
mult timp în aceastã situaþie. Am mers pe urmele bunicu-
lui meu, izbutind sã ajung sub-ºef de birou la prefectura
290
Plumb CUPRINS
Bacãu. În 1920, dupã anii grei ai rãzboiului, pe care i-am

trãit la Bucureºti ca funcþionar obligat a rãmânea pe loc,
eram funcþionar la Ministerul Instrucþiunii Publice, de unde
Gr. Trancu-Iaºi, ajuns ministru al Muncii, nemulþumit de
locul modest pe care îl ocupam, m-a trecut la ministerul
sãu pentru a avea o situaþie mai bunã. Acelaºi ministru
însã, deºi susþinea cã îmi preþuieºte poezia, a refuzat, totuºi,
dupã douã luni de funcþionare, sã-mi acorde un concediu
de boalã.
Am renunþat, deci, la slujbã ºi m-am reîntors la Bacãu.
Pânã în 1930 nu m-am mai miºcat din oraºul natal. Am
rãmas un om de provincie. Înfiinþându-se în acel an la
Casa ºcoalelor o direcþie a Culturii poporului, în frunte cu
Liviu Rebreanu, am fost chemat ºi eu sã ocup un loc. Dar
iarãºi n-am putut rãmânea din cauza sãnãtãþii ºubrede, ºi
astfel am reluat drumul Bacãului. Anii aceºtia n-au fost
prea uºori. Unii chiar o ºtiau. D-l Al. Rosetti, conducãtorul
Fundaþiei pentru literaturã ºi artã, m-a invitat sã fiu consi-
lier literar al acestei Fundaþii, aºa cum erau ºi scriitorii
Arghezi, Perpessicius, Adrian Maniu, Camil Petrescu ºi poate
ºi alþii. Când s-a prezentat însã soþia pentru a ridica nu-
mirea, i s-a spus, spre adânca ei indignare, cã nu mai sunt
libere decât locurile de... comis-voiajor.
Iatã, aºa s-a întâmplat cã astãzi nu sunt decât pensionar
al S.S.R.
Definitiv bucureºtean n-am devenit decât de câþiva ani.
ÎN LITERATURÃ
Vorbeºte acum doamna Agatha:

µ ªi în literaturã el tot aºa a fost. Modest ºi puþin
preocupat de sine. Întâiul sãu volum de poezii, Plumb, i l-au
291
George Bacovia
editat domnii Ion Pillat ºi N. Davidescu, iar volumul apãrut

la Ancora, care, pe lângã Plumb, cuprindea ºi versurile din
Scântei galbene, a fost tipãrit prin strãduinþa d-lui E. Lovi-
nescu. Mi-a fost însã foarte greu pânã l-am hotãrât sã
meargã la d-sa. ªi când ne-am dus, a dat un timp târcoale
ca un adolescent, voind sã fugã, ºi abia în urmã, surprins,
a trecut totuºi pragul criticului. Placheta de versuri Cu voi
a vãzut lumina zilei prin grija lui Gh. ªt. Cazacu, iar cãrtici-
ca de prozã Bucãþi de noapte a fost editatã de mine.
Intervine Bacovia:
µ Pe unele din aceste volume le-am lãsat sã aparã
numai fiindcã mã gãseam în situaþii financiare care mã
obligau la un astfel de efort.
Întrebarea noastrã:
µ Cum vã judecaþi poezia, ºi mai ales cum puteþi lãmuri
anumite culori din ea?
µ Am considerat întotdeauna arta ca o recreaþie dupã
muncã. Dacã aº fi trãit într-o regiune de ºes e sigur însã cã
aº fi avut o altã viziune asupra naturii decât cea cunoscu-
tã. La Bacãu cenuºiul e o culoare frecventã. Existând în
naturã, s-a strecurat necalculat ºi în versurile mele. De-
asemeni, violetul. Cine a privit larga vale a Bistriþei de la
Bacãu, e imposibil sã nu-l fi întrezãrit. În cele mai multe
poezii am plecat de la elemente concrete ºi de la date
autobiografice. Din turnul bisericii „Precista”, încã din co-
pilãrie, îmi plãcea sã privesc zãrile Bacãului. Dintr-o astfel
de contemplaþie s-a nãscut poezia Amurg violet:
292
Plumb CUPRINS
Multe din poeziile din volumul Scântei galbene mi-au fost

inspirate de priveliºtile din grãdina publicã a Bacãului, iar
motivele bachice aparþin celei mai imediate realitãþi.
µ Geografia poeticã a lui Bacovia µ intervine din nou
doamna Agatha µ e foarte precisã ºi limitatã. El nu cunoaºte
bine decât oraºele Bacãu, Bucureºti ºi Iaºi. Marea, pe care
a cântat-o aºa de miºcãtor în „Flaute din stânci de mare“1,
n-a vãzut-o decât foarte târziu, în 1934, la Cavarna, dupã
ce scrisese aceste versuri.
Cuvântul se întoarce iarãºi la poet:
µ Persistenþa într-o culoare am deprins-o de la decadenþii
francezi. De altfel, una din obsesiile mele a alcãtuit-o sim-
bolismul decadent. Prin 1898µ1903 m-au preocupat adânc
Verlaine, Rimbaud, Baudelaire, Rollinat, Jean Moréas, pe care
i-am descoperit în colecþia „Les hommes d’aujourd’hui“.
CARTEA DE CÃPÃTÂI
µ ªtiþi însã µ ne întreabã doamna Bacovia µ care a

fost cartea de cãpãtâi a soþului meu? Les névroses de Rolli-
nat! De aici au venit sugestiile atâtor nevroze ºi fiori din
poeziile lui Bacovia, precum ºi acea atmosferã de straniu ºi
macabru. A existat însã ºi o puternicã afinitate organicã
între Bacovia ºi Rollinat, soþul meu fiind ºi o fire muzicalã.
Unele din poeziile sale mai înainte de a fi scrise cu litere
au fost þesute pe caiete de muzicã, pe portative, melodia
sufletului precedând apariþia poeziei.
În afarã de muzicã trebuie sã amintesc apoi sugestiile
desenului. Prin hârtiile noastre se mai gãsesc încã bruioane
de versuri care au pe margini desenate diferite peisagii.
1
Exact: „ªi flaute / Din stânci de mare...“ (din poezia La Þãrm) (n. ed.).
293
George Bacovia
µ La ce lucraþi în prezent?
µ Aºtept sã-mi iasã, la Fundaþiile regale, o ediþie defini-
tivã a operelor mele: versuri ºi prozã. Aºteptarea e însã
cam veche. În aceastã ediþie va apãrea ºi romanul Cântec
târziu, din care au apãrut câteva fragmente în anul 1930 în
publicaþiile Curentul ºi Viaþa literarã. Socoteala era ca acest
roman sã aparã cu câþiva ani în urmã, când se hotãrâse µ
de cãtre d-l Rosetti µ ca sã fie ilustrat de cãtre d-na
Rodica Maniu. Tot d-l Rosetti a fost încã acela care pânã
la urmã a renunþat la tipãrirea lui.
N-am înþeles prea bine de ce.
Mã preocupã apoi ideea scrierii unui „Jurnal autobiogra-
fic“, o carte de gânduri ºi de destãinuiri. Din când în când
scriu totuºi prozã în genul Bucãþilor de noapte...
Cele care au mai urmat n-au mai fost întrebate ºi spuse

pentru interviu. Ne-am lãmurit însã nouã înºine un fel de
viaþã, sufletul unui om în care Harul poeziei s-a întrupat în
afara orgoliului sãu. Poate de aceea e atât de pãtrunzãtor,
aºa de strãveziu, plin de o seraficã frumuseþe.
Bacovia n-a fost decât caligraful acestui Har.
294
Plumb CUPRINS
G. BACOVIA LA 65 DE ANI
CU POETUL DESPRE VIAÞÃ

ªI DESPRE ALTELE
U N INTERVIU L U AT DE E U GE N JE BE L E A N U
„Umbra mea se adânceºte în cartiere democratice.“

Mediul care preseazã. µ Alãturi de nãzuinþele proletaria-
tului.µ Frimu, Neculuþã, Dobrogeanu-Gherea, Ibrãileanu.
µ Slujbã ºi ºomaj. µ Izvoarele poeziei.
Departe de zgomotul oraºului, la marginea capitalei,

acolo unde „cartierele democratice“, cartierele lumii munci-
toare, cântate de marele poet, nu cunosc nici etajul, nici
ascensorul... Casa în care locuieºte G. Bacovia, împreunã cu
soþia sa, poeta Agatha Grigorescu-Bacovia, ºi cu fiul lor,
elev în clasa a IV-a la liceul „Mihai Eminescu“, e o casã ca
toate celelalte: modestã, tãcutã, decentã. Portiþa de lemn se
deschide, scârþâind, în fiecare dimineaþã când visãtorul
pleacã la slujba sa de bibliotecar în Ministerul... Minelor ºi
al Petrolului.
Într-o þarã în care trecutele regimuri au oferit pânã ºi
celui din urmã semidoct politic maºinã la scarã ºi scarã de
marmorã la clãdire, G. Bacovia n-a putut sã ajungã mai
mult decât ºef de birou.
Poetul fãcuse imprudenþa sã-ºi cânte nu numai nervii
zdrobiþi de apãsarea unei societãþi egoiste, ci ºi munci-
torimea cu idealurile de libertate, de dreptate ºi de mai
bine ale lumii...
295
POETUL ºI PROLETARIATUL
Îl privesc: poetul zâmbeºte amar.

µ Credeþi, maestre, µ întreb µ cã tonul poeziilor dumnea-
voastrã „depresive“ ar fi fost acelaºi dacã apãsarea societãþii
ar fi fost mai puþin asprã, mai puþin nedreaptã?
µ Sigur cã un alt mediu ar fi dat rezultate de alte
inspiraþii. Aºa cum a fost, mediul burghez m-a presat.
µ Credeþi cã poetul trebuie sã fie în acelaºi timp un
combatant social?
µ Desigur.
µ Multe dintre poeziile dumneavoastrã relevã aspecte
sociale. Aþi avut contact cu proletariatul ºi cu preocupãrile
sale?
µ M-au interesat întotdeauna nãzuinþele ºi luptele lor.
De altfel, nu-i aºa, ºi noi poeþii suntem pânã la urmã niºte
proletari ºi am fost supuºi, ca ºi ei, aceloraºi legi de aramã.
Pauzã. Poetul vorbeºte greu, cu distanþe mari între cu-
vinte, cu un glas obosit, care tremurã. Din când în când îºi
cuprinde pieptul cu braþele cruciº, ca ºi cum s-ar apãra.
Peste câteva minute, îºi readuce aminte de epoca elanurilor
tinereºti ºi reia:
µ Citeam pe vremea aceea fel de fel de broºuri socia-
liste, care se tipãreau.
Pauzã din nou. Face efort pentru a-ºi aduce aminte.
µ Aºa.. da.. Citeam revista România muncitoare, scoasã
de Frimu ºi alþii. Citeam de asemenea Viaþa socialã ºi Facla lui
Cocea. Unele inspiraþii, ca bunãoarã Serenada muncitorului ºi
altele, s-ar putea sã se datoreascã ºi frecventãrii acelor re-
viste. Poate sã mã fi determinat ºi criticele lui Gherea. Citi-
sem ºi de prin Theodor Neculuþã, mi se pare, Spre þãrmul
dreptãþii. Pe urmã, Revista ideii a lui Panait Moºoiu ºi altele.
296
Plumb CUPRINS
µ L-aþi cunoscut pe Dobrogeanu-Gherea?

µ Pe Dobrogeanu-Gherea l-am cunoscut numai din
vedere. L-am gãsit în restaurantul din Ploieºti. Era patronul
restaurantului. În alt restaurant, la Gambrinus din Bucureºti,
a cãrui coasociat era Caragiale, l-am putut vedea ºi pe
acesta.
Discutãm apoi despre criticã:
E. Lovinescu µ în al cãrui cenaclu a fost o singurã
datã. Ibrãileanu...
µ Pe Ibrãileanu µ spune µ l-am avut profesor. Profe-
sor de românã, printr-a V-a la liceu.
µ În ce an?
µ Sã mã gândesc... Cred cã prin 1899µ1900... Da... Fãceam
pe vremea aceea versuri, dar nu le arãtam la nimeni. Pri-
etenul ºi colegul Isidor Wertenstein mã informase cã C.
Vraja, traducãtorul lui Bel-Ami de Maupassant, nu e altul
decât profesorul nostru, Garabet Ibrãileanu.
POETUL ºI VIAÞA
Întreb:
µ Cum aþi devenit funcþionar public?
Bacovia zâmbeºte; acelaºi zâmbet interiorizat, timid,
amar.
µ Am urmat Facultatea de drept de la Iaºi ºi Bucureºti.
Licenþa mi-am luat-o la Iaºi. Am fãcut parte zece ani din
baroul oraºului Bacãu, dar n-am profesat. Pe urmã, viaþa...
Am intrat în slujbã la stat în 1912. Am fost mai întâi
copist la prefectura din Bacãu. Pe urmã, prin 1916µ1918, ºef
de birou clasa III-a la Casa ºcoalelor, în Ministerul Cultelor.
Prin 1919µ1920, ºef de birou clasa I-a (împreunã cu Ader-
ca... mã numise Trancu-Iaºi...) la Ministerul Muncii...
297
George Bacovia
Poetul a rãmas cu ochii pierduþi în depãrtare; îºi pleacã

fruntea, mâinile atârnã în gol, peste speteaza scaunului.
Intervine d-na Bacovia:
µ Dupã aceea s-a îmbolnãvit grav, a cerut concediu...
A fost demis... Pe urmã, prin 1929µ’30... nu, Bacovia? µ
poetul confirmã clãtinând din cap µ a fost funcþionar la
Cultura poporului. Apoi, ºomer, ºomer, ºomer, ºomer...
În 1945 µ depãºise vârsta µ a fost numit bibliotecar,
cu contract, la Ministerul Minelor ºi Petrolului. A fost
angajat cu 110 000 lei. Pe urmã, i-au fãcut 130 000. Asta, plus
pensia de 50 000 lei de la Casa scriitorilor, e toatã averea lui
Bacovia...
Între timp, Bacovia-junior a adus în braþe un ghem de
mãtase: un pisoi. Îl aºazã în poala pãrintelui, întrebându-l:
µ ªtii cine-i ãsta, tatã?
µ Ãsta e Ioachim... surâde poetul, mângâind pisoiul.
µ Se înþelege foarte bine cu pisicile ºi cu câinii, ne spune
d-na Agatha Grigorescu-Bacovia. Cât despre oameni, ei l-au
înþeles mai puþin.
Þin minte µ continuã devotata tovarãºã de viaþã a
visãtorului µ cã prin 1933µ’34, s-a propus, nu ºtiu de
cine, ca Bacovia sã fie numit consilier la Fundaþiile pen-
tru literaturã ºi artã. Bacovia ºomase trei ani, era bolnav
de nervi. M-am dus. Secretarul general al Fundaþiei de
pe atunci... i-am uitat numele... mi se pare, Rally... a spus
cã nu-i poate oferi decât unul din locurile de comis-voia-
jor. Am plecat, indignatã. Dar n-a fost insulta cea din
urmã. În 1928, Minulescu, care era director general al
Artelor, mi-a spus cã nu poate sã-i ofere decât un post de
copist clasa III-a...
Sunt amintiri dureroase. Trupul puþin al poetului s-a strâns,
s-a gârbovit, s-a ascuns, parcã, în haina cenuºie, ºi largã,
298
Plumb CUPRINS
prea largã. Dacã n-ar fi aceste profunde ºanþuri ale vieþii

dure, care sunt ridurile, dacã n-ar fi mustaþa brumatã de
iarna vârstei, ai crede cã te afli în faþa unui copil fãrã apãrare.
IZVOARELE POEZIEI
Toate poeziile lui sunt trãite de Bacovia cu nervii

exasperaþi, cu întreaga sensibilitate sfâºiatã.
µ Ce-aþi vrut sã înþelegeþi µ întreb µ prin versul
„Mulþimea anonimã se va avea-n vedere“ din poezia Note
de toamnã?
µ Versul acela µ rãspunde Bacovia µ a fost scris
într-una din zilele când cãutam ºi nu puteam obþine o
slujbã. Era prin 1916. Mi se scria pe petiþii: „se va avea în
vedere“ µ ºi rãmâneam cu atât.
Cât despre versul: „Tot ce-mi trebuie sã am pot sã cer“,
din aceeaºi poezie, asta înseamnã cã puteam sã cer, dar nu
mi se da, sau, mai bine-zis, la Sfântul aºteaptã! Seismele
sociale nu m-au lãsat niciodatã indiferent. Numai cei care
n-au voit n-au gãsit urma lãsatã de aceste seisme în poezi-
ile mele.
Amurg din volumul Cu voi, de pildã, a fost scris prin
1915, când se decretase mobilizarea. Era o epocã de mari
agitaþii. Atunci, am notat: „Greve, sânge, nebunie. / Foame,
/ Plânset mondial...“, „Filozoful proletar“ din poezie eu eram.
Peisajul industrial al Bacãului, oraº cu multe fabrici, a
avut de asemenea rezonanþe în versurile mele.
µ M-a dus ºi pe mine µ vine în ajutor d-na Bacovia µ
sã-mi arate abatorul din Bacãu, care i-a inspirat poezia
Tablou de iarnã. În 1916, când l-am cunoscut prin Aurel Savela,
o rudã a sa, locuia în strada Berzei. Sora lui Bacovia ple-
299
George Bacovia
case ºi-l lãsase sã pãzeascã locuinþa. El era funcþionar la

Casa ºcoalelor. Pe la sfârºitul lui august sau începutul lui
septembrie µ nemþii ajunserã pe la Jiu µ l-am gãsit într-o
dupã-masã într-o camerã, cãutând sã-ºi încãlzeascã o ca-
fea, cu niºte hârtii aruncate într-un godin. Bietul Bacovia...
Sã-l fi vãzut... Acolo, a scris poezia Belºug:
Vinul, ºi mierea, ºi grâul tot

Le-au strâns, pe grabã, cine-a putut...
Era pe vremea când nemþii luau tot.

Bacovia o ducea într-o neagrã mizerie... De altfel n-am
scãpat niciodatã de lipsuri ºi de nedreptãþi. Dar se anunþã
vremuri noi, pe care Bacovia le-a visat, în care a crezut ºi
pe care le-a cântat. Credem în ele...
S-a înserat.
Marele poet se ridicã ºi, scotocindu-se în buzunare, ne
oferã:
µ Luaþi o caramea albã!
Bomboana de-o zi a visãtorului: o bucãþicã de zahãr. Ne
ridicãm, privim: la spatele poetului, chipul lui Crist, încadrat
într-o ramã ovalã. Rama e spartã.
D-na Bacovia ne ºopteºte:
µ Nu poate sã sufere tabloul. De nenumãrate ori a
încercat sã-l distrugã lovindu-l cu bastonul. Spune cã-l urãºte
pentru cã a suferit ca ºi el...
Ieºim. Au rãsãrit stelele. Pe trepte, G. Bacovia îmi þine
mult timp, strâns, mâna în mâinile lui. În depãrtare, fluierul
unui tren care pleacã. ªi inima oraºului, palpitând...
Pulsul visãtorului bate mai repede...
300
Plumb CUPRINS
£R Ã S P U N S LA A N C H E T A R E V I ST EI
„CRONICARUL“¤
1. Ce pãrere aveþi despre actualul stadiu al literaturii române?
µ Literatura românã se prezintã sub aspect fecund. Nu
vãd o evaluare spre mai nou, ca ideologie ºi exprimare.
Va fi desigur opera unei îndelungate aºteptãri
2. Credeþi într-o Internaþionalã a scriitorilor ºi artiºtilor, bazatã
pe un plan comun de luptã ºi de vederi?
µ Despre Internaþionala scriitorilor ºi artiºtilor ce s-ar
putea spune?
Nu sunt ei internaþionali prin idealul artistic, care tre-
buie sã întruneascã condiþia de „adevãratã artã“, ce poate
fi de oriunde ºi a oricãrei naþiuni?
Cooperare intelectualã ºi artisticã? Da... în ce priveºte
interesele de breaslã... Marea originalitate va fi totdeauna
opera individualismului, fie el chiar anarhist.
3. Care sunt, dupã pãrerea dvs., cãile de evoluþiune ale roma-
nului românesc ºi ce anume i-ar putea da un caracter de pregnantã
originalitate, în stare sã-l facã interesant pentru traducere?
µ Despre romanul românesc? Ce i-ar putea da o preg-
nantã originalitate? Aici e rolul geniului, al talentului vigu-
ros... îndrãznelii de concepþie ºi redare... Cu aceste condiþii
poate înfrunta orice tãlmãcire... În ce priveºte materialul de
roman, iatã ce nu ar trebui uitat.
Trãim epoca cea mai febrilã a civilizaþiei ºi a celei mai
complexe psihologii. Romanul ºi-ar putea folosi seva din
aceste douã surse. Una ar deveni document social, cealaltã
µ document uman.
301
George Bacovia
Împreunã ar sintetiza un crâmpei de notã, din torturata

notã a secolului mecanicii ºi a înãlþimilor.
4. Existã o dificultate realã de apropiere între Iaºi ºi intelectualii
din Bucureºti?
µ O apropiere între Iaºi ºi Bucureºti din punct de ve-
dere intelectual? Dificultatea ar sta numai în veleitãþile lite-
rare. Talentele pot fuziona de oriunde.
302
Plumb CUPRINS
ADDENDA
D I V A GÃ R I U T I LE
1955
Am fost ºi eu odatã ca niciodatã...
Am fost stea pe cer? Acum ce sunt?...
Eu sunt steaua? Aº putea lumina pustiul?
Aº vrea sã domnesc în Sahara... Aº putea lumina tãcerea...
Cum sã nu mã duc dupã aceste vremuri?
Dacã am existat, e cã te-am iubit...
S-a dus Agatha? O stea seninã a fost în visul meu...
Dar „florile roºii murirã“.
O, buno, tu munceºti ºi eu stau?... S-a nãruit echilibrul...
Cum? oare cântecul meu sã se nãruie?
Tot am luptat eu, în cerc restrâns...
Taci, labor vrãjitor! Noi dacã vom pieri, nici urºii nu ne vor
sfâºia.
Profeþii mei? Nimeni... Iar e trist pe pãmânt...
O, pãrinþilor ce aþi rodit în glebea vieþii, George, Virginia,
Ecaterina, Lina...
Când Isus a murit, nici în Roma, August nu mai domnea...
Pãmântului i-am spus moartea mea...
Înþeleg cântul. El dã plãcere lucindelor stele...
Spre stele se înalþã veacul...
Pãmântului i-am spus: tãcere...
George, opreºte calea spre destin...
303
George Bacovia
1956
Culegeþi, voi, ce mai pot semãna gândurile mele.
Shakespeare? Suspinele mute ale Londrei.
Steaua, steluþa mea, va apune ºi ea!
Când Cloºca va apune, mã duc ºi eu cu puii ei.
Ce-i pasã lui Zeus de mine?
ªi, totuºi, bolta cerului cerne ºi astãzi nemernicii pe astã
lume!...
Când toate nemerniciile le ºtii, amarul se posteazã fãrã
sã-l doreºti...
Mi s-a trecut copilãria, viaþa la mulþi e în dizgraþie...
Prezentul vrea sã mã doboare, dar nu va putea...
Suntem toþi niºte miºei; nu descifrãm caisa de zarzãr.
Baconsky, lasã pe Cicerone sã vorbeascã despre mine.
George moare de al vieþii glonte dureros.
Ca ºi legenda Bacãului, am ºi eu legenda mea.
Doar cerul este liber, nu mi se vãd artificiile morþii.
Eu nu mai cred în Zeus, cãci Zeus este orb cu noi toþi.
O, vederile în lume sunt scurte! „Ad finis“ asta ºi o doresc.
O minte dacã-þi vine-n cap, n-o pierde! e-n funcþie de creier.
Esenþialul vieþii?... a nu fi prea esenþial.
Bacovia, vei apune!...
George Enescu, tu cântã la scripca-þi minunatã, suflet din
sufletul þãrii.
Steaua mea majorã, ce m-ai albit tu pe mine!
Septembrie... o, septembrie, ca o gãluºcã de aur, un lãstun...
O fi murit?...
304
Plumb
Ultimul ecou al lui George Bacovia, pe care trebuie sã-l

percepþi.
La muncã!... Nu leneºi, nãtãrãilor, la muncã!!
Pe Cik Damadian îl apreciez. Îmi place cum m-a liniat în
Contemporanul.
Prea departe mergem cu trecutul. Prezentul îl doresc.
Cum am cântat eu în Scânteile mele ºi scânteile s-au aprins
azi.
Iveºti... Iveºti... ªtefan Peticã... iubitul ºi frumosul poet...
Un DA limpede, un NU întunecos, asta e viaþa.
Viaþa mea a fost o iubire a mea, cu lacrimi perfide...
Îmi place Gazeta literarã foarte mult.
Un poet cu ochii albaºtri... ªtefan Peticã...
Vino ºi tu, muzã a ultimelor mele litanii... Vino, muzã, stea
muncitoare, bine ai venit!...
Ce liniºte crepuscularã este azi!
Iatã frumuseþea pe bolta lui Dumnezeu, µ poetul, ce nicio-
datã cu trandafiri nu s-a împodobit...
Mã turburã vederea în centrul ei... poate pier...
În liniºte nimica nu-i... tãceri...
Pamfilicã ªeicaru?... un ticãlos, a ºters-o ca un trãdãtor
peste hotare.
Aºa este Gabriel. Când el are, eu nu am; când eu am, el nu
are...
ªi Gangele se duce spre rãsãrit...
Chinezii sunt teribili, s-au întrecut pe sine...
ªoseaua Olteniþei µ Arghezi! ªoseaua Giurgiului µ Baco-
via; aici începe comparaþia socialã...
305
George Bacovia
Simfonia a IX-a de Beethoven! Ce mult m-a fermecat; ure-

chile mele sunt ciudate. Lauri, pe lauri...
În umbra uliþelor lui Bacovia gãseºti iubiri...
Iatã ce frumos am prins sunetul lui Arghezi; mã cãuta mai
târziu pe mine, dar eu eram dispãrut...
Aripi de aur mai vreau.
M-am nãscut în zilele cele mai teribile, cu gânduri de lei, cu
o serenadã a muncii...
Socialismul este prietenul meu. Sã beau ºi eu în cinstea lui,
ca la puntea leilor...
Sã lãsaþi pe domnul sã doarmã, acel domn sunt eu, tu, el,
noi toþi...
Sã ne iubim toþi artiºtii: pe George Enescu eu îl iubesc ca
un mare viorist ce este...
O carte aº mai vrea sã mai citesc odatã: Alixãndria.
S-a trezit creierul ºi a spus: „Eu iubesc viaþa“.
Se descãrneazã trupul ºi-ºi aºteaptã moartea...
Aproape gingaº ºi delicat e versul meu...
De la egoism la realitate...
Salut destinul. Am vãzut abundenþele epocii.
Tãcerea, o, moarte e ceasul tãu...
Odihneºte-te, buna mea, tu munceºti pentru toþi...
Uneori plouã la ºes, rime fãrã de-nþeles, alte ori plouã la
munte, Bistriþa ne spune multe.
Am venit bãtrân ºi trist pe acest pãmânt ca sã vãd Lucea-
fãrul de la Bacãu...
Pãmântul este ca ºi un ºarpe, atomul l-a potolit ca sã nu
muºte.
306
Plumb
Calvarul nu existã dacã nu existã oameni...

Când oamenii ajung sã se sfâºie, nici tigrii bengali, nici leii
africani nu sunt atât de cruzi.
Gabriel, cititul e un viciu, dar nedãunãtor minþii ºi trupu-
lui...
Gabriel, de ce nu te culci? Tot mai vrei sã notezi?... O, visul
meu, mã clatin când vorbesc...
Mai bine sã te îmbeþi de licoarea minþii decât de licoarea
dracului.
Nu fi zgârcit cu mintea; dã-i bunã dulceaþã, ºi chininã cât
mai puþinã...
Nu te îndepãrta de carte! Citeºte ºi cãrþi bune ºi cãrþi rele,
aºa poþi vedea ºi compara binele cu rãul...
O autoprefaþã sau fotografie la un volum adaugã a înþelege
mai aproape pe autor.
O cafea ºi o þigarã, realizãri de pace.
Beþia materialã atrage pe cea spiritualã...
Vor apare ºi poeziile lui George Bacovia... ani mulþi fãrã
tipar...
Gloria nu a murit... Tot mai vine cãtre poetul ei...
Am slujit poeziei ºi vinului... prietenii tãcerilor grele...
Prin undele grele ale amurgurilor au rãtãcit ºi versurile
mele.
Am primit apele ºi frunzele târgului meu în rime...
Poeziei i-am trimis luceferii bucuriei...
Luceafãrul meu? stea fãrã noroc...
S-a deschis golul ºi mã duce în adânc...
Cumplit e golul singurãtãþii... Sunt ucisul ei...
307
George Bacovia
Golul din spaþii goale, din existenþe pustii...

Singurãtatea, povara tãcerilor sfâºiate de suspine...
Singurãtate, ochiul tãu priveºte îngheþat în ochiul gândului
neîmpãrtãºit.
Singurãtate, nu te-am voit... Viaþa hainã m-a dãruit þie... Tu
m-ai cerut vieþii...
Prizonierul tãu, singurãtate...
Poeþi, evitaþi singurãtatea, între oameni e viaþa... Cum i-
am iubit... Dar ei nu m-au voit...
Din singurãtatea vieþii în singurãtatea morþii... ºi nimeni nu
înþelege acest adânc.
O, Gabriel, cu tot ce am scris, e mai bine sã pier... E mo-
mentul... E momentul oportun...
Eu am fost un fenomen din naºtere... superior oamenilor ºi
simplu.
Îmi place ºi slava care s-a fanat...
George, te vei duce în steaua lui Verde-mpãrat...
Eu sunt poet... sã pier, atât aºtept... Societãþii, nimica pe
pãmânt...
Pe tine când te-am adus pe lume aºa mi-au ºoptit zeii: În
lume te-am dat atât de blazat!
Iar eu voi trece curând ca mânjii din poveºti...
Erau scântei galbene în Bacãu... Adio... în noapte meditez
ºi tac...
Gabriel, eu am cunoscut Bacãul în anii de demult ai
tinereþelor plecate...
Ce-a fost ºi Bacovia decât un nume prin univers...
Iatã vine ºi primãvara ºi nici o floare nu mã va mângâia...
308
Plumb
O tãcere s-a lãsat peste sufletul meu... Nu faceþi dezordine

în viaþa mea...
Mã duc spre þinutul lui Dumitru1 pentru totdeauna...
Copii, jucaþi-vã cât timpul vã permite...
ªi steaua polarã din timpul nopþii ziua m-a întãrit...
Flori de miozotis? ªi zeii încã mã mai iubesc?
Ce sunt eu decât un cuib de inimã?
În casã un dar... ºi bani... ºi belºug...
Da! Berlinul se vrea iarãºi botniþa Europei.
Acordurile Londra µParis? Orice zi aduce o dozã de otravã...
Problema pãcii, dacã ºade la Londra, atunci sãrmana pace
rãmâne în ceaþã.
America? Ce sã caute pe aici? N-o înghite Oceanul Pacific?
Ce mai fac? Stau pe întuneric, privesc luceferii þigãrii în
oglindã...
Gândesc la luceferii pãcii... Când vor rãsãri, când nu vor
mai apune?
ªi pupãza când se uitã-n oglindã i se pare cã este steaua
polarã...
Pentru masele largi, ieri eram þinut în întuneric... Azi încep
sã fiu cunoscut... Mâine?...
E greu sã spui Bacovia... Azi sunt necunoscut. Mâine sunt
mort... ºi ascuns...
Am vrut sã scriu despre frumos... sunt ani de-atunci... Azi
scriu, despre ce? nu mai ºtiu...
În poeme de Plumb, acolo sunt neîntrecut...
Toate foarfecele au o îndeplinire: de a strica operele literare.
1
Tatãl poetului (n. ed.).
309
George Bacovia
Am greºit colosal cã m-am nãscut în acest secol...

Isus era mare când fãcea revoluþie...
Îmi pare rãu cã zeii nu s-au consfãtuit ºi despre mine,
Bacovia Gheorghe... unde sunt cam tare...
ªi noi în oglindã ne vedem pupãzã ºi ne credem cã strãlu-
cim ca steaua polarã.
A fost odatã un prinþ vestit cu plete mari, El: Eminescu...
Azi este mort, dar scrierile lui nemuritoare sunt ºi mai
tari ca rubinele în strãlucire...
Admiraþii... aplauze, interminabile, ºi apoi m-am vãzut în
vitrinã... dar acum sunt în camerã cu mine însumi...
A, m-am dezgustat, oglindã, tot secretul tu ni-l spui...
Viaþa? un pachet de tutun cu aspect de aur ºi gust oxidat...
N-am scris mult, dar multe lucruri am zugrãvit în puþinul
ºi concisul meu fel de a scrie...
O, degeaba scriem... O, Gabriel. Au venit ploile, sunt multe
deºertãciuni...
A nu munci însemneazã cã ai o senzaþie prosteascã: e o
propoziþiune lungibilã cu un accent dureros...
Am fost caricatura vremurilor prin saloane... Nu vreau sã-
mi amintesc...
Eu sunt copilul natural al epocii noastre... Poeþi, nu scrieþi
pentru saloane...
Fustele ne furã prvirile, sã nu ne pierdem minþile...
O, mamã! Pãcatul mare este cã sunt singur, cã tu nu mai
eºti alãturi de mine...
Destin, nu-mi place sãrutarea ta!... a fost prea amarã...
Bacãu, adio, pãmânt cult... Sunt în Bucureºti...
În viaþã nu gãsim egalitate...
310
Plumb
Destin, te-am vãzut cum farmeci oamenii... Pe mine nu

m-ai iubit...
Eu sunt un piccolo la frizeria vieþii, mãtur cu mãturicea
durerilor semnele bucuriilor prezentului, pentru unii...
A murit prezentul? S-a dus ºi viitorul? Învie trecutul? Pen-
tru cine?
Nimic despre poeta Agatha Grigorescu-Bacovia? Ar trebui
sã dea de gândit Editurii de stat.
Nici un studiu cât de cât serios nu existã despre George
Bacovia, nici mãcar în „Mica bibliotecã criticã“...
Tânãrul A. Baconsky figureazã, singurul, care în Colocviul
critic a scris mai serios despre mine...
Amintiri... Noapte... luciri de stele... acum voi merge ºi eu
printre ele...
Eu sunt orice numai pentru o completare la redacþia unei
gazete.
Voi, Jebeleanu ºi Cicerone, sunteþi copiii mei, ca ºi Gabriel...
Ce singur mã simþeam în lume! 1916! Bacovia poetul de
„plumb“...
Am scris poezii când pantofii erau de aur ºi argint, iar
opinca din ogheli...
Îmi spuneam: la fântâna ta, viaþã, eu n-o sã mai beau mult...
De ce stai pe-ntuneric? N-am nici o nebunie de vãzut...
Nu mã mai ajutã creierul sã am condeiul acela de demult...
Înger al suferinþei, fie cã eºti îmbrãcat în negru, fie cã eºti
îmbrãcat în alb, lumea þi-o ia înainte...
Pune piciorul în prag: Înainte...
Închidem din ochi ºi viaþa se sfârºeºte.
311
George Bacovia
Alege-þi prietenii, fiule: fugi de oamenii linguºitori ce-n faþã

te sãrutã ºi în spate te spalã cu apã de colonie.
Prin undele grele ale amurgului au rãtãcit ºi versurile mele.
1957
Realitãþile îmi produc reale efecte.
Searã plãcutã... Lumini de candelabre, ºi fotografii. Mã fil-
mau! A fost o poezie noaptea aceea...
O, salã cu flori ºi versurile mele bãtrâne...
Am vãzut bogãþiile de aur ºi mãtase ale trecutului, ºi acum
ale lui azi...
Cât de sãraci suntem, iubito, cum ai putut sã stai cu mine!...
Fusei în castelul nababilor. Cu sticle, oglinzi, ºi marmurã...
ªi cei doi mari parcã se îmbrãþiºau...
Arghezi, te iubesc, mã bucurã cinstea cã ai venit.
A fost o poezie noaptea aceea... Nu te mai culci?... Nu...
Ochii mei sunt foarte buni...
E noaptea la cruce. Vino sã te sãrut! Nunta cu garoafe albe
s-a sfârºit...
De acum, aurore nu vor mai veni asupra mea.
Când ard lãmpile prin centru, mã predispun la poezie...
Or fi anii care au trecut, lacrimi... Or fi anii care au trecut
sã citim licãrinde stele...
Nu mai poate fi mândrã bãtrâneþea...
Poveºti din trecut... o, vino sã te sãrut, Agatha mea...
Ce vreþi voi, aºa e creierul meu: gândeºte când nu e nevoie,
ºi stã când nu trebuie sã stea...
Gândul se gândeºte pe gând, ºi gândirea devine eter...
312
Plumb
Eu sunt Dumnezeul ºi judecãtorul meu.

O, geniu, inexistent ºi prea solitar...
George Bacovia, artist înmormântat ºi nemuritor în acelaºi
timp.
Plecaþi sunt toþi? Iar sunt singur?... ªi Agatha vine târziu...
La naiba! Ei, ºi ce dacã mi-au picat dinþii? E o sincopã a
vieþii.
O undã rozã de ftizie a strãbãtut ºi corpul meu, ºi viaþa se
scurge lent.
Policandru al vieþii, puþine braþe þi-au mai rãmas...
Ce tristeþe. S-a dus ºi Camil Petrescu cam pe la capãtul
zorilor.
Cocoºul i-a cântat pentru ultima datã...
Pãcat! te-ai dus, bunul meu prieten.
Erou al muncii... ai murit în ceasul al unsprezecelea; ai
murit încã tânãr...
Eu când mã voi duce odatã?...
Ce calabalâc e în mintea mea!!...
Îþi pãrãseºti familia, prietenii ºi te îmbraci în neagra mãtase,
ºi-þi porþi ca Isus crucea...
Adio, Camil Petrescu! Îmi pare rãu de moartea ta. Dar ºi
eu sunt þinut pe patul suferinþei...
Dar... nu s-a auzit bãtând clopotul...
Cum, tu nu ai voit sã plângã clopotul prelung ºi sfâºietor!?...
Când am plecat din Bacãu, plângea grãdina publicã cu
stropi de ploaie, iar eu de atunci plecat am fost, plecat
voi fi mereu...
Ce întunecime... vi...ne... ntunericul...
313
REFERIN|E ISTORICO -LITERARE

Bacovia se bucur[ de rarul privilegiu al originalit[\ii: de n-a creat
poezia de atmosfer[, a înterbuin\at-o cu înl[turarea atât de complet[ a
oric[rui alt artificiu poetic, încât s-a confundat cu ea. Exist[, în adev[r,
o atmosfer[ bacovian[: o atmosfer[ de cople=itoare dezolare, de toamn[
cu ploi putrede, cu arbori cangrena\i, limitat[ într-un peisagiu de ma-
hala de ora= provincial, între cimitir =i abator, cu c[su\ele scufundate în
noroaie terne, cu gr[dina public[ r[v[=it[, cu melancolia caterincilor =i
bucuria panoramelor, în care „princese ofteaz[ mecanic în racle de sticl[“;
=i în aceast[ atmosfer[ de plumb, o stare sufleteasc[ identic[: o abruti-
zare de alcool, o deplin[ dezorganizare sufleteasc[ prin obsesia mor\ii
=i a neantului, un vag sentimentalism banal, în tonul caterincilor, =i
macabru, în tonul p[pu=elor de cear[ ce se topesc, o descompunere a
fiin\ei organice la mi=c[ri silnice =i halucinante, într-un cuvânt, o nimicire
a vie\ii nu numai în formele ei spirituale, ci =i animale. Expresie a unor
nevroze, o astfel de poezie impresioneaz[ în ansamblu f[r[ s[ re\in[
prin am[nunt.
Nic[ieri nu se pune mai tulbur[toare problema „poeziei de atmo-
sfer[“ ca la Bacovia. Dup[ cum cele dou[ note stridente ale coco=ului de
pe cas[, în mijlocul unei nop\i sinistre de toamn[, creeaz[ o „atmos-
fer[“ f[r[ s[ formeze o muzic[, tot a=a =i arta poetic[ a lui Bacovia.
Atmosfera iese din limitarea senza\iilor, a imaginilor, a expresiei poetice
=i din repe\irea lor monoton[; obsesia d[ chiar impresia unei intensit[\i
=i profunzimi, la care spiritele nobile nu ajung. Poezia se reduce, astfel,
nu numai la un nihilism intelectual, ci =i la unul estetic: cum emo\iunea
ei rudimentar[ nu are nici o leg[tur[ cu arta privit[ ca un artificiu,
cultul bacovian pare mai mult o reac\iune împotriva unei literaturi satu-
rate de estetism, prin jocul cunoscut al dezgustului ce împinge pe rafina\i
spre primitivism.
Leg[tura acestei poezii cu simbolismul e prea f[\i=[ pentru a fi nevoie
s-o subliniem mai mult: ea e expresia celei mai elementare st[ri suflete=ti,
e poezia cinesteziei imobile, ce nu se intelectualizeaz[, nu se spiritua-
314
Plumb
lizeaz[, cinestezie profund animalic[, secre\iune a unui organism bol-

nav, dup[ cum igrasia e lacrima zidurilor umede; cinestezie diferen\iat[
de natura putred[ de toamn[, de ploi =i de z[pad[, cu care se contope=te.
O astfel de dispozi\ie sufleteasc[ e o dispozi\ie muzical[, c[reia i s-ar
putea t[g[dui interesul, nu îns[ =i realitatea primar[; în ea salut[m
poate întâia lic[rire de con=tiin\[ a materiei ce se însufle\e=te.
Redus[ la un con\inut sufletesc atât de elementar, aceast[ poezie =i-a
g[sit =i expresia necesar[; prin estetica ei se realizeaz[ integral =i se
diferen\iaz[ cu totul de poezia d-lui I. Minulescu =i a Elenei Farago. Pe
când, anume, poezia minulescian[ are o muzicalitate extern[ =i, reto-
ric[, se declam[; pe când, muzical[ f[r[ a fi sonor[, adic[ f[r[ zgomo-
tul de al[muri, dar cu gâlgâitul înfrânt al violoncelului pasiunii, atins[
de altfel de verbalism, plângerea dnei Elena Farago se desplete=te,
râureaz[, se opre=te, se revolt[ =i se potole=te, litanie melopeic[ sau act
de persuasiune a unei fiin\e pururi prezente; pe când, a=adar, pateticul
amândurora prelunge=te estetica romantic[ a dezvolt[rilor poetice, poe-
zia bacovian[ în[bu=e verbalismul =i aplic[ principiul esteticii verlai-
niene: Prends l’eloquence et tords-lui son cou! c[ci, dup[ cum cleiul de
pe copac, mucegaiul de pe zid nu pot fi retorice, static[, nici poezia
bacovian[ nu e capabil[ de devenire.
... Adaptarea formei ei la fond este atât de integral[, încât îndep[rtea-
z[ gândul oric[rei inten\ii artistice, iar mijloacele de expresie sunt atât
de simple =i de naturale, încât par crescute din obiect. În fond, exist[,
totu=i, un instinct artistic, care =tie a alege nota just[, =i, pentru a nu ne
raporta la poeziile din care emo\ia iese mai mult din obsesia repeti\iei
=i, deci, se reduce la expresia aproape direct[ a unei cinestezii bolnave,
vom cita o poezie cu o nota\ie organizat[: Lacustr[ — „De-atâtea nop\i
aud plângând, / Aud materia plângând, / Sunt singur, =i m[ duce-un
gând / Spre locuin\ele lacustre. / / =i parc[ dorm pe scânduri ude, / În
spate m[ izbe=te-un val —/ Tresar prin somn, =i mi se pare / C[ n-am
tras podul de la mal. / / Un gol istoric se întinde, / Pe-acelea=i vremuri
m[ g[sesc... / =i simt cum de atâta ploaie / Pilo\ii grei se pr[bu=esc. / /
De-atâtea ori aud plouând, / Tot tres[rind, tot a=teptând... / Sunt sin-
gur, =i m[ duce-un gând / Spre locuin\ele lacustre...“
„Materia care plânge“, „golul istoric“, organizarea întregii impresii
prin am[nunte ne arat[ =i inten\ia =i putin\a realiz[rii con=tiente. O
nota\ie pregnant[ =i nou[, dar pur exterioar[, mai g[sim =i în alte
poezii: „... Umbra mea st[ în noroi ca un trist bagaj“, sau în aceast[
viziune plastic[ a unor foi ro=ii de toamn[, ce cad pe statui de femei:
„Acum cad foi de sânge-n parcul gol / Pe albe statui feminine, / Pe alb
315
George Bacovia
model de forme fine, / Acum se-n=ir[ scene de viol“, sau chiar în aceast[
simpl[ nota\ie a unui început de prim[var[: „Prim[var[... / O pictur[
parfumat[ cu vibr[ri de violet. / În vitrine, versuri de un nou poet”.
Eugen LOVINESCU, Nervi de prim[var[, ]n Istoria literaturii rom`ne
contemporane, II, Evolu\ia poeziei lirice, B; Editura Ancora S. Ben-
venisti , 1928, p. 581—584.
Lirica dlui Bacovia a avut darul s[ lase o dâr[ grea asupra poeziei
de dup[ r[zboi. În vremea când simbolismul era acaparat de sonori-
tatea facil[ =i de str[lucirile false ale d-lui Ion Minulescu, pe atunci
foarte tân[rul poet Ion Pillat strângea în volumul Plumb (1916) ver-
surile profund originale bacoviene. Mai deloc citit, sau numai de poe\i,
volumul sortit unei str[bateri încete, subterane, avea s[ se infiltreze în
sensibilitatea genera\iei urm[toare pân[ la satura\ie. G. Bacovia adu-
cea o not[ nou[ în lirismul de acum dou[zeci de ani. O not[ elemen-
tar[, de dezagregare sufleteasc[, de descompunere, impus[ simplu, fire=te,
cu un caracter de fatalitate. £...¤
Bacovia e socotit îndeob=te ca poetul dezn[dejdilor provinciale; =i e
drept— cadrul târgului de s[r[cie, cu gr[dina public[, abator, cazarm[,
panoram[, cafenea, cinematograf, cu geamurile iubitei (din recuzita
romantic[) e u=or identificabil. Cu toate astea, a-l în\[rcui în z[rile
strâmte ale Bac[ului s[u, c[ruia poetul i-a adoptat numele, învederea-
z[ scurtime de vedere. Ca la to\i adev[ra\ii poe\i, realitatea e dep[=it[ =i
ridicat[ la semnifica\ii generale. Cutare Nocturn[, de pild[, exprim[
starea sufleteasc[ a citadinului nelocalizat: „Fug r[t[cind în noaptea
cet[\ii, / În turn miezul nop\ii se bate rar, / E ora când cade gândul
amar / T[cere... e ora la=it[\ii... / / Te pierzi în golul singur[t[\ii, / O,
suflet al meu, de lume fugar, / E ora când Petru plânge amar / Ascult[...
e ora la=it[\ii...“
Dar se mai poate vorbi de un Bacovia al provinciei, când majori-
tatea poemelor — =i ne referim, mai ales, la Plumb — se înal\[ peste
am[nuntele locale ca s[ smulg[ universului, din alternan\a periodic[ a
anotimpurilor, sensul fiind al mor\ii? Fire=te c[ nu. Dealtfel nu vom
c[dea în p[catul unei ieftine idealiz[ri a poetului. Trebuie precizat c[
Bacovia e un poet elementar, dar cu men\ionarea puterii sale primitive
de sugestie, cu totul excep\ional[.
Din demontarea mecanismului reac\iunilor sale reiese limpede un lu-
cru. De=i nimic nu e deliberat logic în poezia sa, sentimentele au o impre-
sionant[ logic[ fireasc[, intern[, implicit[. Spre deosebire de filiera cla-
sic[ a pesimi=tilor no=tri: Grigore Alexandrescu, Eminescu =i epigonii lor,
316
Plumb
care =i-au desf[=urat un mosor con=tient de sentimente =i idei, Bacovia e

poetul subcon=tientului, al impresiilor organice, formulate printr-o for\[
obscur[. A=a se explic[ influen\a sa însemnat[ asupra genera\iei postbe-
lice, care a recunoscut într-ânsul nu un =ef de =coal[, un teoretician, ci un
precusror prestigios prin divinitate, prin instinct. Cum ar fi putut confun-
da cineva absorb\ia pasiv[ în anorganic, scufundarea în materie, reinte-
grarea neantului, cu teoria, total absent[ la Bacovia, fie ea tehnic[, fie de
substan\[ poetic[? Bacovia nu propune un ideal de art[ sau un ideal etic:
el este cel ce este, identic cu sine =i neasem[n[tor cu nimeni, =i, f[r[ a
chema pe cineva dup[ sine, a modificat sensibilitatea contemporan[ prin
simplul fapt al existen\ei sale. (E vorba de sensibilitatea poe\ilor care l-au
urmat cronologice=te. Publicul, care îl ignor[ aproape complet, va lua
cuno=tin\[ de acest poet de seam[... din edi\ia pus[ în circula\ie £...¤ care
urmeaz[ s[ r[spândeasc[ efectiv mesajul s[u autentic, unde un maxi-
mum de art[ e în fiecare vers dep[=it de un maximum de adev[r sufletesc,
în a=a fel încât, pentru întâia oar[ în istoria poeziei noastre, se poate
afirma c[ pu\in[tatea artei nu numai nu este sim\it[, dar este binevenit[
=i spore=te valoarea poeziei. Pentru întâia =i probabil cea din urm[ oar[,
c[ci fenomenul Bacovia nu se mai poate produce.
+erban CIOCULESCU, G. Bacovia: Poezii, ]n „Adev[rul“, 48, nr. 15.
429, 28 aprilie 1934.
Poezia lui G. Bacovia a fost socotit[, în chip curios, ca lipsit[ de orice

artificiu poetic, ca o poezie simpl[, f[r[ me=te=ug (E. Lovinescu, A. Ma-
niu). +i tocmai artificiul te izbe=te =i-i formeaz[ în defenitiv valoarea.
Dealtfel, luat[ în total, ea este o transplantare, uneori pân[ la pasti=[, a
simbolismului francez, îns[ pe temperamentul unui Traian Demetrescu.
De la „Tradem“ (evocat într-o poezie), Bacovia mo=tene=te sentimenta-
lismul proletar, \inuta de refractar, nostalgia maladiv[, „filozofiile“ triste,
=i, mai ales, tonul de roman\[ sfâ=ietoare. Poetul a f[cut muzic[ =i =i-a
scris versurile „dup[ strunele vioarei“ =i cutare poezie este imita\ia caden\ei
unui mar= funebru: „Ningea bogat — =i trist ningea — era târziu/ Când
m-a oprit — în drum, la geam — clavirul; / =i-am plâns la geam, =i m-a
cuprins delirul — / Amar, prin noapte — vântul — fluiera pustiu”.
Îns[ Traian Demetrescu e dus mai departe, complicat prin atitudini
estetice. Astfel, Bacovia se face partizanul audi\iei colorate. „În poezie —
zice el — m-a obsedat întotdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvin-
telor sau audi\ie colorat[, cum vrei s-o iei... Pictorul întrebuin\eaz[ în
me=te=ugul s[u culorile: alb, ro=u, violet. Le vezi cu ochii. Eu am încer-
cat s[ le redau cu inteligen\[, prin cuvinte. Fiec[rui sentiment îi cores-
317
George Bacovia
punde o culoare. Acum, în urm[, m-a obsedat galbenul, culoarea

dezn[dejdii. De aceea ultimul volum poart[ titlul Scântei galbene. Ro=ul
e sângele, e via\a zgomotoas[... Este foarte adev[rat c[, folosite ca sim-
ple tonalit[\i, culorile pot sugera st[ri. De pild[, galbenul e tonul lânce-
zelei autumnale, al anemiei. Îns[, la Bacovia, ele se prefac adesea într-un
cifru naiv: „Amurg de toamn[ violet... / Doi plopi, în fund, apar în
siluete: /— „Apostoli în od[jdii violete — / Ora=ul tot e violet”; „Aurora
violet[ / Plou[ rou[ de culori— / Venus, plin[ de flori, / Pare-o vie
violet[“; „=i frunze albe, frunze negre; / Copacii albi, copacii negri; / =i
pene albe, pene negre; / Decor de doliu, funerar...“
Simbolismul poetului e acela din tradi\ia sumar[ a baudelairea-
nismului care a cântat ploaia insinuant[, rece, provincia, urâtul fune-
bru, monotonia burghez[, triste\ea autumnal[: „Plou[, plou[, plou[ /
Vreme de be\ie / =i s-ascul\i pustiul / Ce melancolie! / Plou[, plou[,
plou[...“; „Da, plou[ cum n-am mai v[zut... / =i grele t[l[ngi, ador-
mite, / Cum sun[ sub =uri învechite! Cum sun[ în sufletu-mi mut! / /
Oh, plânsul t[l[ngii când plou[!“
Prototipii sunt Rodenbach: „Oh! la pluie! oh! la pluie! oh! les lentes
trainées / De fils d’eau qu’on dévide eux fuseaux noirs du Temps / Et
qui semblent moullés aux larmes des années!/ Oh! la pluie! oh,
l’automne et les soirs attristants! / Oh! la pluie! oh! la pluie! oh! les
lentes trainées!“ Rimbaud (mai pu\in) =i Verlaine: „Oh! doux bruit de
la pluie, / Par terre et sur les toits! / Pour un coeur qui s’ennuie, / Oh!
le chant de la pluie“. Cadavrele în putrefac\ie, sânii surpa\i ai iubitei
sunt o reminiscen\[ din Baudelaire, iar toamnele insalubre, tusea =i
ftizia (“E toamn[, e fo=net, e somn, / Copacii, pe strad[, ofteaz[; / E
tuse, e plânset, e gol / =i-i frig =i bureaz[“; „Un bolnav poet, at[cat / Se
plimb[ tu=ind pe la geamuri — / O fat[, prin gratii, plângând, / Se ut[
la lun[ prin ramuri”) vin de la tuberculosul Jules Laforgue: „Voici venir
les pluies d’une patience d’ange, / C’est la touz dans les dortoirs du
lycée qui rentre, / La phtisie pulmonaire attristant le quartier / Et
toute la misere des grands centres”. La sfâr=it, nevrozele, macabrul,
sentimentalismul morbid, claviristele care cânt[ mar=uri funebre de
Chopin î=i au originea în Maurice Rollinat, pentru care muzica chopi-
nian[ este „frigul umed =i gras al cavourilor funebre“, „tusea tuberculo-
sului“, „mirosul acru al solului când cad ploile“, adic[ tocmai ceea ce
formeaz[ atmosfera lui Bacovia, care dealtfel î=i recunoa=te patronii:
„Departe în cetate via\a tropota... / O! sim\irile-mi toate se enervau
fantastic... / Dar în lugubrul s[lei pufneau în râs sarcastic / =i Poe =i
Baudelaire =i Rollinat”.
318
Plumb
Tema plictisului provincial =i duminical e mai pu\in dezvoltat[ de

poet. Ea a fost exploatat[ larg de Demostene Botez. Umiditatea pluvial[
de la Rodenbach ia la Bacovia aspecte infernale =i se observ[ o adev[rat[
teroare de apa trist[, ostil[, care contamineaz[ tot, un sentiment fizic de
insalubritate: „\ârâie ploaia... / Nu-i nimeni pe drum: / Pe-afar[ de stai
/ Te-n[bu=i de fum”; „Nu e nimeni... plou[... plânge-o cucuvaie / Pe-un
acoperi= de piatr[-n noapte cu ecouri de =ivoaie / Vai, e ora de-alt[dat[,
umbre ude se-ntretaie / =i-n curentul unui gang a\ipesc, plin de ploaie”.
Ploaia =i ninsoarea (cu interesante efecte uneori de monotonie acus-
tic[) nelini=tesc prin durat[ =i imensitate £...¤.
Penetra\ia umezelei peste tot, atmosfera ce\oas[ care în[bu=e, crâ=mele
umede, murdare, zidurile vechi ce se d[râm[, pere\ii uzi =i frigul, un mort
evreiesc pe ploaie, o fat[ îngropat[ pe ploaie, toate acestea sfâr=esc prin a
da „nervi“, prin a exaspera. Atunci, dup[ o faz[ de prostra\ie, sim\urile
sunt cuprinse de o agita\ie vecin[ cu demen\a. Poetul zgâl\âie nervos fereas-
tra iubitei ca s[-i arate cum plou[ cu frunze £...¤. £...¤.
Ca supreme condens[ri ale teoriei de umid sunt de citat Lacustr[,
halucina\ie a unui diluviu ce izbe=te cu valuri de ap[ pe adormit £...¤.
Din modelele franceze, Bacovia =i-a f[cut, lucrul este evident, o exis-
ten\[ proprie, sus\inut[ de un sentimentalism fundamental, =i, în ge-
nere, de capacitatea de a tr[i personal toate aspectele împrumutate.
Asocierea ninsoarei grandioase în c[derea ei molcom[, cu mi=carea al-
burie a imaginilor pe ecranele de cinematograf, ar fi, singur[, o dovad[
de acuitate a sim\urilor. Poezia bacovian[ provoac[ îns[ incertitudini,
trezind aci entuziasme, aci o fireasc[ rezerv[ pentru manierismul ei
patetic. Îns[, în acest manierism, st[, în parte, =i savoarea ei fragil[.
Exist[ la Bacovia un satanism (cu punctul de plecare în Rollinat, dar =i
în Edgar Poe), care e un stil al pateticului, un romantism al lugubrului,
compus ca o conven\ie literar[ odat[ pentru totdeauna. E ceva
asem[n[tor cu senza\ionalul romanului-foileton, care treze=te atâta
pl[cere intelectului, tocmai prin gratuitatea psihologiei, sociologiei =i
naturii sale. Poetul are o poz[ pe care =i-o men\ine, pueril[ ca orice
mecanism =i, deci, de un secret humor. E foarte probabil c[ el crede în
poz[, ceea ce e o ingenuitate, folositoare îns[ procesului de sugestie.
Toat[ problema estetic[ st[ în putin\a acestei conven\ii de a simboliza
în chip de neuitat, ca o viziune stranie, momentele de mare sinceritate,
ceea ce se =i întâmpl[ uneori. Poetul este, deci, nu un simplu liric, ci un
ilustrator al propriei sale lumi, un creator de contururi =i gesturi proprii.
George C{LINESCU, G. Bacovia, ]n Istoria literaturii rom`ne de la
origini p`n[ ]n prezent, B., Funda\ia regal[ pentru literatur[ =i
art[, 1941, p. 627—630.
319
George Bacovia
Poet decadent, al melancoliilor pluvioase, al toamnei, al iernii =i al

unei prim[veri resim\ite cu nervii unui convalescent, cufundat în
dezn[dejde =i în prevestirea mor\ii apropiate, Bacovia este =i un poet al
provinciei moldovene=ti. Printre poe\ii care s-au aliat, dup[ 1900, nou-
lui crez simbolist se pot distinge dou[ grup[ri — acel al muntenilor: un
Minulescu, un Stamatiad, un Davidescu, temperamente mai retorice,
afi=ând exotismul =i un nevrozism livresc; apoi acel al moldovenilor: un
+t. Petic[, un G. Bacovia, un I. M. Ra=cu sau Demostene Botez — naturi
mai interioare, cultivând tonalit[\ile minore ale sentimentului. Poe\i
urbani =i unii =i al\ii, dar cei dintâi încadrându-se în peisajul marilor
ora=e, prin estetism, prin cosmopolitism, prin gustul iubirilor venale,
ceilal\i apar\inând suflete=te micului târg moldovenesc.
S-ar putea desprinde o întreag[ psihologie a ora=elor provinciale de
peste Milcov, în care atâ\i poe\i, începând cu Petic[, au resim\it via\a ca
o retri=te. „Un corb trece încet pe sus — evoc[ Petic[ Tecuciul tinere\ii
sale — dar zborul s[u e a=a de ab[tut, mi=c[rile sale atât de stranii
încât biata pas[re pare c[ ar avea =i ea con=tiin\a dezvolt[rii din ora=ul
fantom[“ (Opere, p. 245). Este acela=i corb „vâslind... încet... t[ind
orizontul diametral“ din Amurg de iarn[ al lui Bacovia, c[ruia i se
adaug[ într-o icoan[ mântuitoare amintirea târgului înghe\at sau ploios,
cu glod =i coceni, cu înmormânt[ri evreie=ti, cu galbeni =i bolnavi copii
venind de la =coal[, cu cafenele goale, cu bang[te puternice de arm[ =i
goarne sunând din marginea târgului, cu fanfara militar[ cântând „târ-
ziu, în noapte la gr[din[“: o lume întreag[ de înf[\i=[ri v[zute =i de
sonorit[\i printre care sufletul simte c[ agonizeaz[.
Este, desigur, în toatea astea o alt[ imagine a ora=ului moldovenesc
decât aceea a a=ez[rii patriarhale, cu oameni joviali, din unele nuvele
ale lui C. Hoga=. C[ci Moldova literar[ configureaz[ un dualism dat în
îns[=i tov[r[=ia epocal[ a lui Creang[ =i Eminescu. Nu poate fi deloc
discutabil c[tre care dintre ace=ti poli se grupeaz[ produc\ia lui Baco-
via, care, ca mai to\i poe\ii moldoveni a trebuit s[ pl[teasc[ =i el obolul
lui marelui liric. Înrâuririle eminesciene pot fi din când în când sem-
nalate în versurile lui Bacovia, printre care uneori este u=or s[
recunoa=tem armonia tipic eminescian[ £...¤. £...¤.
Interesant este de constatat cum modul propriu al sensibilit[\ii ba-
coviene, cristalizat[ în dezvolt[rile ora=ului de provincie =i original[ în
ciuda înrâuririlor identificabile pe alocuri, =i-a exercitat o parte a pro-
priilor ei influen\e dincolo de aria Moldovei, la un poet, el însu=i atât de
personal, ca bucure=teanul Adrian Maniu, unul din promotorii edi\iei
volumului Plumb din 1916, sau ca ardeleanul Mihai Beniuc £...¤.
320
Plumb
Printre procedeele artistice ale lui Bacovia mi se pare a putea dis-

tinge dou[ îndrum[ri, despre care n-a= putea spune c[ sunt succesive
pentru c[ ne lipse=te o cronologie a poeziilor sale, dar care se leag[
totu=i de câte un alt moment al evolu\iei noastre lirice mai noi. Unele
din versurile lui Bacovia se asociaz[ în configura\ii decorative, stilizate,
cu o larg[ întrebuin\are a refrenului, amintind pe Macedonski, a=a încât
strofele poeziei Decor ar fi putut s[ fie semnate =i de autorul volumului
Excelsior £...¤.
Este un moment în care poetul lucreaz[ prin generalizarea unei sin-
gure impresii, un procedeu de atâtea ori folosit de Macedonski =i în
Rondelurile sale, dar =i în atâtea din buc[\ile lui Bacovia care noteaz[ o
obsesie: „Amurg de toamn[ violet... / Doi plopi, în fund, apar în siluete
/ — Apostoli în od[jdii violete — / Ora=ul tot e violet“ (Decor), la care
se poate ad[uga, printre altele, =i nota\ia cuprins[ în refrenul fiec[reia
din strofele poeziei Amurg antic: „Havuzul din dosul palatului mort /
Mai arunc[, mai plou[, mai plânge / =i stropii c[zând, în amurg iau
culori: / De sineal[, de aur, de sânge”.
Poetul se exprim[ printr-un material de impresii artistice ca acele pe
care i le împrumut[ poezia vremii, cu parcurile, havuzurile =i statuile
ei. Apoi limba poetului este acum acea a primului simbolism românesc,
care cu: solitar, funerar, secular, sinistru, hidos, carbonizat, lugubru,
funebru, barbar, satanic, sumbru etc. exprim[ nu numai genul impresi-
ilor care l-au urm[rit mai cu dinadinsul, dar =i participarea lui la o
lume a c[r\ilor =i a culturii. Când se va stabili cronologia poeziilor lui
Bacovia, se va vedea c[ prima lui form[ este aceea a unui poet mai
estet, mai livresc, mai dependent de modele.
A doua îndrumare a tehnicii lui Bacovia tinde c[tre o individua-
lizare a impresiilor, stând într-un anumit contrast cu stiliz[rile obser-
vate mai înainte. De aceast[ orientare se leag[ toate acele imagini,
metafore, compara\ii, printre cele mai sugestive ale liricii noastre mai
noi, fie c[ ele evoc[ plopii în dep[rtare, aplecându-se la p[mânt, „În
larg balans lenevos de gum[“ (Amurg de toamn[), fie c[ observ[ cum:
„La geam, într-un pahar / O roz[ galben[ se uit[-n jos“ (Nocturn[),
fie c[ noteaz[ cum: „O frunz[ s-a l[sat pe-o mân[ întins[ care cere“,
sau: „O pas[re cade-n ora=, ca o triste\e mai mult“ (Note de toamn[),
fie c[ aude cum „Greierul zim\eaz[ noaptea cu nimic“ (Nocturn[),
pentru a nu mai vorbi de obligatoriile cenesteziii simboliste, consecin\e
de senza\ii al c[ror model a fost fixat de Baudelaire =i Rimbaud, ca
acea evocare a prim[verii ca „o pictur[ parfumat[ cu vibr[ri de vio-
let“ (“Nervi de prim[var[“).
321
George Bacovia
Tendin\a de a zugr[vi tablouri simetrice, construite, ra\ionalizate,

este dep[=it[ acum. Poetul dore=te s[ noteze senza\ia sa nemijlocit[, in-
genu[ =i dureroas[. Forma se dezorganizeaz[ în aceast[ aspira\ie c[tre
imediat, a=a încât, nu o dat[, asist[m la o frângere a ritmului, ca în Spre
toamn[ £...¤. În aceas[ nou[ configura\ie, limba se schimb[ nu numai
prin vocabularul mai familiar, care prime=te =i unele provincialisme, dar
=i prin toate acele împerecheri de cuvinte ale vorbirii curente, ca d. p.:
„Chiar pentru asta am venit s[-\i spun“ (Cuptor), „S[ nu mai =tiu nimic,
ar fi un singur mod“ (Nocturn[), „Când pentru ftizici nu se =tie ce noi
surprize vor veni“ (Nervi de toamn[), „De aceast[ întâmplare, atât de
r[u mi-a p[rut“ etc. — forme prozaice, cum întâlnim adeseori =i la Adri-
an Maniu, care nu trebuiesc în\elese îns[ ca ni=te concesii f[cute graiului
vorbit, inexplicabile ca atare la ni=te poe\i de nota\ii scriptice ca ace=tia, ci
ca o expresie (de altfel deliberat[) a naivit[\ii lor, ca un mijloc de a sugera
cititorului lipsa de artificiu în exprimarea emo\iei directe.
Tudor VIANU, G. Bacovia ]n edi\ie definitiv[, ]n „Revista Funda\iilor
regale“, nr. 7, iulie 1944.
Arta dlui Bacovia este, în cele mai expresive poeme ale sale, o art[ de
crochiu liric; nota\ia e dens[, sugestiv[, poemul însu=i este concentrat la
maximum de esen\[; retorica a fost cu tenacitate sugrumat[. Virtuozi-
tatea î=i are =i primejdiile ei, c[ci nota\ia se poate steriliza =i r[mâne o
simpl[ poz[ informativ[; c[utat[ cu perseveren\[, se poate atenua =i ex-
tenua. Pildele se g[sesc =i-n poemele din culegerile posterioare volumului
Plumb, =i mai ales în poemele în proz[, din Buc[\i din noapte, unde
jurnalul intim, de strict[ nota\ie liric[, alterneaz[ cu proza poetic[, =i
mai ales în amestecul de roman schematic, de jurnal =i poem, din Din-
tr-un text comun; se g[sesc aci toate semnele unui prozaizm voit, unei
eliptice nota\ii interioare =i unei ironii care prozaizeaz[ pân[ la anularea
poemului însu=i; în Buc[\i de noapte nota\ia e înc[ suculent[ pe alocuri,
de=i poemul în proz[ oblig[ la o nedezmin\it[ cristalizare.
Dar oriunde d. Bacovia este direct antologic, inteligen\a sa artistic[
e v[dit[ =i prospe\imea e aceea=i ca =i acum dou[ decenii, când a ap[rut
în lirica noastr[ modern[; ast[zi locul s[u este în prima linie a valo-
rilor contemporane =i, la antipodul minulescianismului, prin simplitate
=i lips[ de retorism, reprezint[ o realizare cert[ a simbolismului.
Universul s[u liric este de neconfundat, =i înse=i mijloacele sale de
expresie sunt nealienabile.
Într-o încercare de situare a unui poet autentic, nu numai între
contemporani, dar =i în lirica noastr[, suntem înclina\i totdeauna s[ ne
322
Plumb
referim la Eminescu =i la Arghezi, ca la cei doi poli de orientare ai poe-

ziei române; conceptul de poezie =i m[sura de limbaj, ca =i universul
înf[\i=at de ei ne pot fixa o scar[ a valorilor. Eminescu e un poet cosmic
cu o viziune integral[ a lumii, cu un presim\ metafizic, în care lirismul
arde la temperaturile cele mai înalte =i cu un abundent creator de lim-
baj. Figura\ia îns[=i este simfonic[, pe potriva orizonturilor cuprinse în
universul lui moral.
Arghezi atinge aceea=i viziune a lirismului, alc[tuit[ din elemente
demonice =i cre=tine, creând un nou =i abundent limbaj poetic. Fire=te c[
nu acestea sunt propor\iile liricii bacoviene; dar universul s[u moral,
oricât de restrâns ar fi, este atât de original, prin îns[=i singularitatea
lui, atât de personal în expresie =i atât de lucid în inteligen\a artistic[,
prin care-=i surprinde dezagregarea, încât are toate atributele valorilor
lirice.
Pompiliu CONSTANTINESCU, G. Bacovia: Opere, ]n Scrieri, I, B.,
Editura pentru literatur[, 1967, p. 155—161.
George Bacovia e cel mai modern poet român din prima jum[tate a
acestui secol =i unul dintre precursorii europeni ai celor mai noi tendin\e
din literatura universal[ de azi; absurdul, drama existen\ial[, pustiul
istoric al lui Eliot, sau amurgul lui Trakl, negrul biologic-larvar al lui
Beckett, antimetaforismul expresiei sau, ca s[ utilizez un termen din
artele plastice, nonfigurativismul ei — toate aceste elemente se prefi-
gureaz[ în strania =i derutanta oper[ a acestui mare poet, pe care exege\ii
nu izbutesc adeseori decât s[-l mistifice, dac[ nu s[-l escamoteze,
teroriza\i de cli=eele ce i-au pecetluit de la apari\ie existen\a în critic[ =i
în istoria literar[. Dovad[ c[ însu=i marele C[linescu a v[zut în el un
tributar al lui Rollinat, poet pe care l-am hipertrofia neîng[duit dac[
am spune c[ are, în literatura francez[ a veacului trecut, locul rezervat
la noi unui Carol Scrob. Acest epigon baudelairean, anulat înc[ de pe
vremea lui de c[tre Verlaine într-un excelent portret, nu mai poate fi
g[sit nici la indicele de nume ale istoriilor literare de dup[ Lanson. Cum
putea, deci, Bacovia s[ fi suferit influen\a unui poet inexistent în pro-
pria lui \ar[, iat[ o întrebare f[r[ r[spuns. E adev[rat c[ autorul Plumb-
ului îl citeaz[ în finalul unui poem £...¤, faptul nu e îns[ decât un capriciu
de poet, numele respective fiind aici simple elemente ale unei figuri de
stil. Dac[ afinit[\ile cu Poe =i Baudelaire — =i uneori cu Verlaine — mai
presus de toate biografice =i structurale, sunt sensibile, originea lui Ba-
covia trebuie c[utat[, în primul rând, în sferele celor dou[ tradi\ii funda-
mentale ale poeziei noastre din secolul al XIX-lea: Eminescu =i Macedon-
323
George Bacovia
ski. Poezia lui care e, paradoxal, monoton[ =i divers[ în acela=i timp,

cuprinde crâmpeie de rezonan\[ eminescian[, dep[=ind simpla apropi-
ere £...¤: el preia, dezvoltând-o pân[ la consecin\e imprevizibile, latura
existen\ial[ a liricii eminesciene £...¤. De la Macedonski vine percep\ia
sonor[ a naturii fabuloase =i gustul decorului somptuos; dar la Bacovia
somptuozitatea are func\ii acut sinistre, devine fundalul decompozi\iei
=i al agoniei £...¤.
Poezia lui Bacovia creeaz[, înaintea lui Eliot =i cu mijloace expresive
mai pregnante, în primul rând prin extraordinara lor concentrare, prin
epurarea total[ de orice superfluitate a limbajului conven\ional, un Wast
Land absolut.
A. E. BACONSKY, G. Bacovia, ]n Panorama poeziei universale con-
temporane, B., Editura Albatros, 1972, p. 90—91.
Bacovia cel adev[rat e în poemele în care spiritul „decadent“ al

simboli=tilor francezi e absorbit de atmosfera ap[s[toare =i sumbr[ a
tristelor locuri unde nu s-a întâmplat nimic. El e întâiul mare poet al
„dezn[dejdii provinciale“, =i, f[r[ el, n-ar fi de în\eles o întreag[ litera-
tur[ de dup[ primul r[zboi.
Care e timbrul intim, sunetul fundamental, desprins de toate ar-
monicele superioare, al poeziei lui Bacovia e greu de spus. Se observ[ la
el întâi o nostalgie surd[ =i incurabil[, o tânjire, de care suferea Emi-
nescu =i care e a moldovenilor în general; un sentimentalism pu\in desuet
de provincial care pune o surdin[ pe suferin\a patetic[ a poetului. Coar-
da lui cea mai lung[ este sentimentalismul, =i poetul devine, foarte u=or,
nostalgic din cauza mediocrit[\ii monotone a mediului. £...¤
Dar din astfel de imagini ale triste\ii provinciale Bacovia î=i face
curând o atmosfer[ proprie, întemeiat[ nu pur =i simplu pe sentimen-
talism ca Demostene Botez (acesta, mult mai influen\at de Rodenbach),
ci pe o dezorganizare sufleteasc[. Melancolia devine dezn[dejde, plic-
tisul — suferin\[. Ce e dintr-o dat[ bacovian sunt „nervii“ £...¤.
În câteva momente, sentimentalismul =i melancoliile de solitar ale lui
Bacovia iau forma unei teribile anxiet[\i în fa\a universului terorizant. Prin
accentele lui cele mai profunde, Bacovia e nu numai creatorul unei atmo-
sfere foarte personale, dar chiar un poet mare. Atât îns[ c[ emo\iile lui sunt
discontinuie =i rar se pot cita mai mult de câteva strofe. Dintre poe\ii ro-
mâni Bacovia e singurul care s-a coborât în infern. Vedeniile aduse la su-
prafa\[ sunt, la lumina zilei, stranii =i tulbur[toare, fulgurante ca imagini-
le de la panoram[. Ca prin ni=te „ochene triste”poetul vede corpuri de cear[
cu priviri hâde =i fixe, =i ciudate p[pu=i care scot oftaturi mecanice £...¤.
324
Plumb
Omul care s-a coborât ]n infern =i c[ruia ]ntunericul i-a ars ochii nu
poate fi un disperat oarecare. Cântarea lui e obsesiv[, monoton[, dar
uneori auzim adev[rate strig[te de teroare. Vocea se umple de un plânset
sfâ=ietor ce urc[ din str[fundurile fiin\ei =i încearc[ s[ se articuleze.
Copacii î=i plâng frunzele, caterincile se tânguie, toamna“ în mii de
fluiere cânt[“ o durere ce nu poate fi atribuit[ decât întregului univers.
În cea mai adânc[ imagine, în care Bacovia =i-a oglindit sumbra
dezn[dejde, r[sun[ un plânset universal — materia plânge £...¤.
Se pune, în sfâr=it, în leg[tur[ cu poezia lui Bacovia o chestiune:
aceea de a =ti dac[ ea este expresia unei sincerit[\i absolute sau, dimpo-
triv[, triumful unui stil. £...¤
Bacovia este, ca mai to\i contemporanii s[i, un eminescian. Dar
pesimismul, melancolia lui Eminescu au devenit la el, în lipsa unui suport,
spaim[ aproape biologic[ de f[râmare a timpului =i a materiei. Suferin\a
lui nu e imaginar[. Bolnav, poetul este cu adev[rat, =i poezia lui pare
nu o dat[ un efort de a articula un cântec, ca în finalul Scrisorii IV a lui
Eminescu £...¤.
Îns[ Bacovia nu r[mâne, ca Eminescu, în versurile de mai sus, la
expresia direct[ a destr[m[rii l[untrice. Poezia lui nu e numai „produs
organic“ al unei sensibilit[\i maladive, „lipsit[ de retoric[ =i de patetic“
(Pompiliu Constantinescu). Bacovia î=i compune, ca Macedonski, o
masc[; î=i face din suferin\[ un stil, o conven\ie, care e manierismul
decadent. Poetul se joac[ pe sine, ca =i Minulescu, dar nu spre a se disi-
mula, ci spre a se exprima. Transcris[ pur =i simplu, ca într-un jurnal
intim, suferin\a lui ar fi mai degrab[ incoerent[. Ea are nevoie, spre a fi
ce e, de o „interpretare”; nu oricum, dar de una plin[ de gravitate =i de
patetism. Bacovianismul e o hain[ de teatru, o poz[ patetic[. Nu ascult[m
confesia unui bolnav, ci vedem o punere în scen[, poetul desprinzân-
du-se pe fondul universului c[ruia i-a dat via\[ ca un personaj. Confu-
zia merge pân[ acolo încât poetul împrumut[ masca, într-un proiectat
roman, eroului s[u autobiografic. Acesta nu e Bacovia, cât bacovian.
£...¤ G. Bacovia reprezint[ punctul cel mai înalt al simbolismului româ-
nesc, situându-se totodat[, prin valoare, mai presus de simbolism =i de
orice curent literar, în universalitate. Influen\a lui asupra poeziei secolu-
lui XX r[mâne o pagin[ nescris[ a istoriei noastre literare. Ea e extraordi-
nar[, dar implic[ un paradox: poetul cu cel mai adânc ecou asupra poe-
ziei române moderne este, izolat în strania lui frumuse\e, inimitabil.
Nicolae MANOLESCU, Prefa\[ la G. Bacovia: Plumb, B., Editura
pentru literatur[, colec\ia „Biblioteca pentru to\i“, 1965, p. V—XV,
XV—XXXI.
325
George Bacovia
Practic, repeti\ia joac[, în tehnica bacovian[, un rol-cheie, ap[sa-

rea pe acelea=i note sfâr=ind în obsesie. Cu mijloace primare (juxtapu-
nere de impresii, flux de senza\ii), confesiunea dobânde=te substan\[,
emo\ia concentrându-se în jurul unei singure st[ri suflete=ti. Decorul,
cutire de rezonan\[, amplific[ un sentiment dominant. În Plumb, sim-
bolul utilizat ca titlu revine, în opt versuri, de =ase ori. Revelatoare
sunt, în cadrul aceleia=i tehnici, pseudorefrenele cu elemente fantomati-
ce, procesionale, din concisa capodoper[ Decor. Copacii sub z[pad[
r[mân negri, preciza poetul; o \arc[ neagr[, zburând, d[ mi=care tablou-
lui static. Culorile contrastante, alb-negru, fuzioneaz[ într-o halucinant[
impresie de cenu=iu, cu vibra\ii funebre... £...¤
Drama absurdului =i revolta în genunchi converg într-un univers de
incontestabil[ autenticitate estetic[. Aripile îngreuiate de plumb bat spre
p[mânt, îns[ idealul de „mai frumos“ r[mâne ca o generoas[ aspira\ie
uman[ în tenta\ia spre absolut. G. Bacovia, minor în aparen\[, e unul
din poe\ii de prim-plan de dup[ 1900.
Constantin CIOPRAGA, G. Bacovia, ]n Literatura rom`n[ ]ntre 1900
=i 1918, Ia=i, Editura Junimea, 1970, p. 378—379, 385.
Starea de spirit numit[ „decep\ionism“ de Gherea, iar de Ibr[ileanu,

„curentul eminescian“, a st[pânit pe mul\i poe\i de dup[ Eminescu, dar
singurul care ner[mânând un epigon, reu=e=te s[ o comunice la modul
direct în expresie într-adev[r artistic[ e Bacovia.
Bacovia este creatorul unei atmosfere lirice inedite: atmosfera baco-
vian[. £...¤
Cu poetul Plumb-ului =i al Scântei-ilor galbene intr[m într-o lume
unde totul concureaz[ la coborârea fiin\ei umane la un stadiu subome-
nesc. O lume a mitului, a animalit[\ii. £...¤
Neizbutind s[ rup[ cercul strivitor al existen\ei închise, f[r[ ori-
zont, h[r[zit[ omului de o lume antiuman[, s[ se îndrepte efectiv c[tre
z[rile unor vremi viitoare, lirica lui Bacovia este expresia unei con=tiin\e
tragice a damn[rii =i a dorului dezn[d[jduit de izb[vire. £...¤
Elementul crea\ie este, în opera lui Bacovia , esen\ial, =i prin aceasta
apar\ine ea marii arte. £...¤ Bacovia caut[, într-adev[r, efecte, dar nu
exclusiv de dragul acestora, ci pentru a comunica pe diferite c[i o expe-
rien\[ specific[ de via\[. £...¤
Împreun[ cu Arghezi, Blaga, Barbu, George Bacovia e unul dintre
cei câ\iva „mari“ ai poeziei române=ti din al dou[zecelea secol.
Dumitru MICU, G. Bacovia, ]n }nceput de secol. 1900—1916.
Curente =i scriitori, B., Editura Minerva, 1970, p. 450—456, 468.
326
Plumb
În lirica bacovian[, pictura concureaz[ cu muzica, de=i, statistic, ele-

mentul muzical precump[ne=te asupra celui cromatic, care, =i el, produce
ecouri muzicale =i efecte de incanta\ie (“Copacii albi, copacii negri / Stau
goi în parcul solitar”). Poezia sa se organizeaz[ în jurul unui motiv, lait-
motiv, dup[ modelul muzical, principalul procedeu de ob\inere a laitmo-
tivului fiind repeti\ia unui singur cuvânt, care provine, de obicei, din sfera
cromatic[: negrul, albul, violetul, galbenul, ro=ul, plumbul; în m[sura în
care sunt nuclee coagulate ale poeziei, ele devin =i laitmotive muzicale,
chiar dac[ în sine culoarea n-are virtu\i sonore speciale. £...¤
Favoarea excep\ional[ acordat[ postum lui Bacovia \ine de dome-
niul senza\ionalului. O crea\ie atât de restrâns[ ca întindere, atât de
inegal[ ca inven\ie tematic[ =i expresiv[, concureaz[ cu opera lui
Arghezi, Blaga, Barbu în emula\ia editorial[, în pasiunea critic[, în
popularitatea numelui. Ba, mai semnificativ, titularii poeziei noi îl
cultiv[ cu o fervoare incomparabil[, cel pu\in aparent, cu propria lor
orientare estetic[, a=ezându-l pe Bacovia al[turi de arti=ti mai
des[vâr=i\i, mai fecunzi, mai complec=i decât autorul Plumbului. Sti-
ma lor se spijin[ pe intui\ia, clar[ sau obscur[, a modernit[\ii poetu-
lui, a sensibilit[\ii sale, deosebit de acut[ la nelini=tile timpului nos-
tru. Intui\ie exact[, c[ci poezia bacovian[ de\ine, prin postulatul ei
tragic, o virtualitate universal[ =i profund contemporan[, justificând
confruntarea cu câ\iva din marii martori ai aceleia=i tensiuni, care
sunt Kafka, Camus, Beckett. £...¤
A=a cum am mai spus o dat[, George Bacovia se apropie =i se des-
parte de creatorii de „Angstträume“, de apocalipse moderne, de la Trakl
la Beckett. Poet al e=ecului =i al speran\ei resuscitate — în persoana sa,
Casandra, a c[rei umbr[ este atât de zdrobitoare în lumea de azi — î=i
contest[ voca\ia.
Mihail PETROVEANU, Prefa\[ la G. Bacovia: Opere, B., Editura
Minerva, colec\ia „Scriitori rom`ni“, 1978, p. XXIV, XXVI, XXXIV,
XL—XLI.
Dintre poe\ii a c[ror tensiune de comunicare a atins pragul extrem

al suportabilit[\ii emotive, în ordinea poeziei române=ti, Bacovia este
primul. £...¤
Simbolul la G. Bacovia nu numai c[ nu este un pretext, dar nu are
nici meritul de a se constitui dintr-o consecin\[, adic[ el nu pleac[ de la
327
George Bacovia
o idee care i-ar putea prilejui o declan=are de sentimente =i nici nu ajunge

la o idee în urma unui spectacol dramatic al sentimentelor.
Pur =i simplu în acest rar caz, al poetului de geniu, simbolul când se
lipse=te de fluxul liric, la fel cu aluviunile, el însu=i, simbolul, preia rolul
de martor material, cu nimic mai presus decât obiectele concrete, selec-
tate întâmpl[tor =i care constituie indiferenta recuzit[, deloc semnifica-
tiv[, a oric[ror mari destine poetice. £...¤
Bacovia este poet prin excelen\a poeziei sale, iar nu prin sensurile
sublim simbolice, care-i pot fi atribuite.
Nichita ST{NESCU, Bacovia, ]n Fiziologia poeziei , B., Editura
Eminescu, 1990, p. 242—243.
328

Bacovia George Plumb Cartea

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bacovia George Plumb Cartea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

George

Grupul Editorial „Litera“

Prezenta ediþie a apãrut în anul 2001 în versiune tipãritã

Editori: Anatol ºi Dan Vidraºcu

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chiºinãu

Descrierea CIP a Camerei Naþionale a Cãrþii

ISBN 973-8358-15-9 © LITERA INTERNAÞIONAL, 2001

Tabel cronologic ............................................................................ 17

SCÂNTEI GALBENE (1926) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66

COMEDII }N FOND (1936) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106

STAN|E BURGHEZE (1946) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129

POEZII (1957) ................................. 145

DIN PERIODICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151

DIN PERIODICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235

„C~NTEC T~RZIU“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272

G. BACOVIA LA 65 DE ANI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295

Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 314

1890 Figureaz[ pentru un scurt timp pe lista elevilor la un pension german

(„E-o muzic[ de toamn[“), Alean, Amurg violet, Toamn[

Exercit[ func\ia de profesor suplinitor la =coala primar[ din Bac[u

c[tre I.G. Duca, ministrul instruc\iunii publice, la 16 iunie poetul

de sânge“), Note de toamn[ („T[cere… e toamn[ în cetate“), cu

Bogdan-Duic[ de la Facultatea de filologie din Cluj, care avea de

Func\ioneaz[ ca profesor de desen =i caligrafie la =coala normal[ de

Olt =i G. +t. Cazacu, cu recenzii la c[r\ile lor de versuri (Pro gloria

volumului au fost purtate de c[tre so\ie, Agatha Grigorescu, c[reia

asemenea ia parte la un festival de poezie de la Casa femeii, la care

titlul Poezii, îngrijit =i prefa\at de Adrian Maniu. De notat c[ în

1938 O alt[ criz[ face necesar[ spitalizarea poetului la clinica de

definitive. Agatha Grigorescu este titularizat[ la Liceul „Domni\a

“Într-o analiz[ a contamin[rilor stilistice din lirica bacovian[“, Tudor

Vede lumina tiparului volumul Poezii, în preajma celui de-al doilea

Dormea întors amorul meu de plumb

În parc regretele plâng iar...

Cu pene albe, pene negre

În parc fantomele apar...

ªi frunze albe, frunze negre;

În parc ninsoarea cade rar...

ªi parcã dorm pe scânduri ude,

Un gol istoric se întinde,

De-atâtea nopþi aud plouând,

Ca ºi zarea, gândul meu se înnegri...

Ca Edgar Poe mã reîntorc spre casã,

Apoi, cu paºi de-o nostimã mãsurã,

Pustiu adânc... ºi-ncepe a-nnopta,

Ninge mereu în zarea-nnoptatã...

O palidã fatã cu gesturi grãbite

Dar, iatã, ºi-un mort evreiesc...

ªi nimeni nu ºtie ce-i asta µ

Amurg de toamnã violet...

Amurg de toamnã violet...

ªi mânã fotoliul spre sobã,

Mai spune s-aducã ºi ceaiul,

Ce cald e aicea la tine,

Eu nu mã mai duc azi acasã...

Iubita cântã-un marº funebru,

Ea plânge ºi-a cãzut pe clape,

ªi plâng ºi eu, ºi tremurând

Plouã, plouã, plouã,

Nimeni, nimeni, nimeni,

Tremur, tremur, tremur...

Veºnic, veºnic, veºnic,

Amanþii, mai bolnavi, mai triºti,

Eu stau, ºi mã duc, ºi mã-ntorc,