Printele Anatolie i ridic privirea... Ochii i lucesc stins. Precum crbunii uzi din mineralierul euat... Privete departe...

E vremea...E vremea ca nebunul lui Hristos s intre n viaa mea nebun. E vremea s murdreasc clanele de la uile rtcirilor i ndoielilor mele...S m ntrebe de ce viaa mea l ucide pe Abel...S-mi arunce n cale brna din ochii mei.. S se aeze att de aproape de mine, nct plnsul cinei lui s curg prin gndurile mele...A venit s m dezbrace de furia neputincioas a acestei lumi, s-mi arunce n gheen, dracii din pantofi... i trupul ghiftuit ca o plapum moale...S-l privim cum se zbate i se nneac n apele desptimirii. Cum redevine unda lor... n ntunericul inimii mele m nva s desluesc, printre miraje, INSULA LUI DUMNEZEU... i ruga lui e o luntre; btile inimii sale, o pereche de vsle: metania lacrimilor fierbini, o cale... ngust ... Acolo a cobort cu mine n adncul spaimelor mele..Am ieit cu feele murdare de funinginea celei mai nalte mndrii....care i s-a zbtut ca o fiar n brae pn a reuit s-o nchid n cociugul lui...Apoi, deodat, Lumina fiinei lui s-a fcut orbitoare... Huruitul calculatorului s-a oprit. Ultima imagine se descompune n memorie ca o ninsoare pe Marea Nordului: cu pleoapele strnse, cu minile adunate pe pieptul osos ca o insul stncoas, n cmaa de dormit noaptea dintre viei, printele Anatolie s-a ntors, prin Cer, n film...Plng,singur, pe un chei al sufletului... Mi-e dor de nebunia ce-mi mblnzete viaaMi-e dor de clugrul care, trgnd clopotele, chema Adevrul n mine... Lng barja plin de pcatele mele, i-am gsit roaba ... Iar n ostrovul inimii, rezemat de zidul chiliei mi-a lsat lopata lui de fochist deertndu-mi pcatele n cuptorul Crucii, s nclzesc lumea cu iubirea lui Hristos...