Ce înțelegeți prin amenințare hibrid și ce tipuri de amenințări include această

terminologie? Ce actori externi folosesc aceste instrumente împotriva UE? Cum

contracarează UE această amenințare?

1. Introducere – definirea conceptului de amenințare hibridă și ce tipuri de amenințări

include această terminologie

În ultimii ani, mediul de securitate al Uniunii Europene s-a schimbat în mod dramatic.
Principalele provocări la adresa păcii și a stabilității în vecinătatea estică și sudică a Uniunii
Europene evidențiază în continuare necesitatea ca Uniunea să își adapteze și să își sporească
capacitățile în calitate de furnizor de securitate, cu un accent puternic pe legătura strânsă dintre
securitatea externă și cea internă. Multe dintre provocările actuale la adresa păcii, securității și
prosperității își au originea în instabilitatea din vecinătatea imediată a UE și în evoluția formelor
de amenințări, printre care și amenințarea hibridă.
Definițiile date acestui termen variază și trebuie să rămână extrem de flexibile pentru a
oferi un răspuns caracterului evolutiv al amenințărilor hibride. Acest concept are ca misiune să
înglobeze amestecul de activități coercitive și subversive, de metode convenționale și
neconvenționale (spre exemplu, activități care implică diplomație, activități militare, economice
sau chiar tehnologice), care pot fi folosite într-un mod coordonat de actorii statali sau de către cei
nestatali pentru a realiza obiective specifice de destabilizare, dar sub limita pragului de stare de
război declarată oficial. De cele mai multe ori, se pune accentul pe exploatarea punctelor slabe,
vulnerabilităților țintei vizate și pe generarea unei ambiguități în scopul punerii de bețe în roate
proceselor decizionale. Campaniile de dezinformare masive, care utilizează platforme de
comunicare socială pentru a controla discursul politic sau pentru a radicaliza, a recruta sau chiar
a coordona actori intermediari pot constitui vectori ai amenințărilor hibride.
Trăsăturile amenințărilor hibride sunt incluse în definițiile elaborate atât la nivelul NATO
și aici ne referim la NATO Capstone Concept for the Military Contribution to Countering Hybrid
Threats), cât și nivelul Uniunii Europene (EU Joint Framework to Counter Hybrid Threats.
O altă definiție a amenintării hibride este aceea că este descrisă ca o combinație între
elemente de hard power (consolidarea forțelor militare, dispunerea de forțe și capabilități militare
în zone de conflict, finanțarea unor mișcări separatiste, activități de destabilizare și subminare a
securității unui stat sau regiuni) și soft power (menținerea unei dependențe economice sau
energetice, aplicarea de sancțiuni economice, derularea unor campanii de propagandă,
dezinformare și influențare, derulare de atacuri cibernetice).
Conceptul de amenințare hibridă este un amalgam de acțiuni care nu cunosc nicio
restricție. O amenințare hibridă în litera de specialitate este descrisă printr-o conducere
descentralizată, activități militare și non-militare simultan întrebuințate, combinarea modului
tradițional, chestiuni asimetrice, acțiuni teroriste și sau metode criminale care nu au alt scop
decât destabilizarea unui anumit stat, teritoriu sau regiune.
Pe de altă parte, conflictul hibrid poate fi definit ca o activitate concertată a unui oponent
statal sau non-statal ce cuprinde într-un mod adaptiv și extrem de rapid elemente diversificate și
dinamice ce țin de convențional, asimetric, terorism și criminalitatea organizată, precum și
mijloace non-militare, în același timp, folosind întregul tabloul de mai sus descris ca o forță unită
pentru a-și atinge variatele obiective. Am mai putea spune că amenințările hibride sunt rodul
unei mari varietăți de conjuncturi și acțiuni deja existente, așa cum sunt terorismul, migrația,
pirateria, corupția, conflictul etnic și nu numai.
Potrivit NATO, amenințările hibride sunt cele puse de adversari, cu o puternică capacitate
de a utiliza simultan mijloace convenționale și neconvenționale de o manieră cu un grad ridicat
de adaptivitate pentru a-și atinge obiectivele.
Sintetizând, caracteristici ale conflictului hibrid ar fi:
- exploatează puncte slabe, vulnerabilități naționale în plan politic, militar, economic, social,
informațional sau chiar infrastructural
- poate fi inițiat și desfășurat atât de state, cât și de structuri non-statale;
- poate să aibă în componența sa mijloace de crimă organizată, cum ar fi corupție, șantaj și
acțiuni teroriste, asasinate, omucideri, sau alte fapte/acțiuni care au ca principal scop
destabilizarea sau tulburarea gravă a ordinii publice;
- folosește atacuri mai puțin perceptibile de softuri pentru a fi mai greu de detectat și se bazează
pe tehnologia digitală de diseminare a informațiilor.
Exemple recente sau actuale de amenințare/conflict/război hibrid: Federația Rusă a folosit
gazoductele drept instrument de presiune asupra liderilor politici ucraineni, în paralel, ea a
aprovizionat separatiștii rebeli din estul Ucrainei cu un arsenal vast de armament greu. Toate
acestea au dus la ocuparea ilegală a peninsulei Crimeea. Alte exemple ar fi: China, Iran.
 2. Ce actori externi folosesc aceste instrumente împotriva UE?
Pandemia de coronavirus a dus la o accelerare vizibilă a cazurilor de dezinformare, fake
news și propagandă ostilă în Europa Centrală și de Est, cu Federația Rusă și China printre
principalii actori în regiune.
Deja făcând referire la Centrul și Estul celui mai bătrân continent, cele două state de mai
sus sunt actorii care își desfășoară operațiunile de tip hibrid pentru a interfera în bucătăria internă
ale statelor din această regiune.
Aceste campanii de influență reprezintă operațiuni, precum strategii corupte, activități de
spionaj, un nou tip de șantaj și anume cel realizat prin hacking, dar și alte forme de atacuri
cibernetice, cum ar fi răspândirea de propagandă plină de ură sau o propagandă ostilă,
dezinformare, fake news, atât în spațiul public, cât și pe rețelele de socializare. Această „modă” a
perceput o evouție rapidă împreună cu debutul pandemiei de COVID-19.
Pentru a numi doar câteva exemple, ne putem gândi la încercările de spionaj în Polonia
prin compania chineză, Huawei, în 2019, sau chiar tentativa unei lovituri de stat în Muntenegru
în 2017 sau tentativa de asasinat a lui Emilian Gebrev din Bulgaria.
De asemenea, recenta „afacere Konev” prin care decizia guvernului local Praga 6 de a
elimina o statuie de-a mareșalului rus Konev dintr-un loc public din capitala Cehiei a dus la un
număr foarte mare de campanii de fake news, dezinformare, atacuri cibernetice și scoaterea din
„stand-by” a unor facțiuni stânga și a unor activiști pro-dreapta în Cehia.
Principalul argument pentru Federația Rusă încearcă în continuare să-și manifeste
influența în afacerile celorlate state din fostul bloc sovietic are origini istorice, dar și geopolitice.
Regimul de la Kremlin este moștenitorul fostei Uniuni Sovietice, iar acesta așa cum făcea
și „defuncta” nu respectă integritatea, suveranitatea țărilor vecine, iar în multe situații, tot crede
să le perceapă ca și cum ar în sfera acestuia de influență. Putem să vorbim despre o obsesie
istorică care se transformă într-o revendicare ilegitimă a unei îngenunchieri nejustificate din
partea acestor state, ceea ce explică amestecarea acestui stat în bucătăria internă a altor țări din
regiune.
Un exemplu convingător care descrie situația de mai sus ar fi acela că Federația Rusă s-a
dovedit a fi un jucător extrem de interesat când a venit vorba de influența electorală prin
campaniile de dezinformare din Cehia. În decursul alegerilor prezidențiale din anul 2018, Rusia a
pornit o campanie de fake news care, conform opiniilor unor experți cehi în domeniul
amenințării hibride, a constat în susținerea realegerii președintelui Milos Zeman, considerat între
timp „Calul Troian al Rusiei”.
Făcând o schimbare de paradigmă, putem observa obsesia Chinei în regiune ca o
componentă pentru viitor. Dat fiind locația regiunii – între „Est” și „Vest”, dar și o relație mai
puțin strânsă față de proiectul de integrare european, această regiune a Europei reprezintă pentru
statul chinez o portiță de intrare ideală înspre continentul european. China nu vrea altceva decât
să divizeze unitatea europeană și de a crea niște platforme de negociere separate, mai degrabă
decât să înfrunte un bloc unitar dinspre UE.
Mass-media ne oferă un exemplu concret în care autoritățile de la Beijing au intervenit în
afacerile unui stat. Este vorba despre cel mai bogat om de afaceri din Cehia, Petr Kellner, a cărui
activitate în Asia era într-o dependență semnificativă cu Partidul comunist chinez, acesta a plătit
o agenție de PR să manipuleze opinia publică și să pună statul chinez într-o lumină favorabilă în
Cehia, organizația politică chineză promițându-i beneficii.
Printre aceste servicii furnizate de către agenția de PR se număra și niște fapte imorale,
cum ar fi urmărirea unor personalități politice care au criticat China, cât și presiunea exercitată
asupra unor agenții de presă pentru a-și retrage articolele critice la adresa Chinei și să fie
înlocuite cu opinii cel puțin neutre, dacă nu chiar pozitive.
Un alt actor extern, din afara Uniunii Europene, care a exercitat un atac hibrid asupra
blocului comunitar a fost statul Belarus.
În anul 2021, Uniunea Europeană a considerat că acțiunea Belarusului de a încuraja
migranții din Orientul Mijlociu să pătrundă în Polonia a fost un atac hibrid. Președintele
Consiliului European de la acea vreme, Charles Michel, și premierul polonez Mateusz
Moraviecki au subliniat faptul că nu a fost vorba despre o criză migratorie, ci una cu iz politic
declanșată cu scop bine stabilit – de a stabiliza situația în Uniunea Europeană. În tot acel timp,
într-o demonstrație de solidaritate față de aliatul său, Belarus, Federația Rusă a trimis două
bombardiere Tupolev Tu-22M3, care au survolat teritoriul acestei țări.
Statul polonez a acuzat pe Vladimir Putin că a orchestrat criza survenită la granița dintre
Belarus și Uniunea Europeană, iar dacă stăm să analizăm ceea ce s-a întâmplat în Ucraina în
ultimele luni, această acuzație nu este tocmai nefondată, lipsită de adevăr.
Ceea ce părea la început a fi „o criză a migrației” s-a dovedit a fi fost un veritabil război
hibrid (Belarus a facilitat primirea de migranți pe care îi redirecționa spre Polonia, Litualia,
Letonia, pentru a destabiliza vecinii democrați) cu riscul iminent de confruntare armată, război
hibrid declanșat prin interpuși de Federația Rusă.

3. Cum contracarează UE această amenințare?

Această amenințare hibridă presupune o nouă abordare a securității. Prin urmare,
parteneriatul dintre Uniunea Europeană și NATO este unul dintre pilonii arhitecturii de securitate
transatlantică. Acordurile dintre aceste două organizații sunt cuprinse în cadrul Acordurilor
„Berlin Plus”, prin care se garantează accesul UE la mijloacele și capabilitățile NATO pentru
desfășurarea unor operațiuni sub conducerea Uniunii Europene.
Pentru a stopa și a preveni amenințările hibrid, este necesară o neutralizare a tuturor
aspectelor ce pot provoca astfel de conflicte. Uniunea Europeană a apelat la utilizarea unor
acțiuni de prevenire a criminalității organizate și de eliminare a rețelelor de acest tip prin
aplicarea legii. În acest sens, s-a dezvoltat un proces de cooperare și colaborare între autoritățile
statelor membrelor prin care se are în vedere schimbul de informații și acordarea asistenței
pentru prinderea celor implicați în activități ilegale.
Dacă ne îndreptăm atenția spre terorism, Uniunea Europeană a aplicat patru acțiuni clar
definite pentru contractarea acestui fenomen: prevenirea, protecția, urmărirea (când zic
urmărirea, mă refer la urmărirea actelor de terorism în justiție) și răspunsul. Pentru a diminua cât
mai aproape acest tip de activități, blocul comunitar european acționează în sensul curmării
accesului teroriștilor la bani, a radicalizării și a capacităților.
Spațiul bătrânului continent este un spațiu prielnic al atacurilor cibernetice datorită numărului
mare de utilizatori, precum și sistemului economic integrat în spațiul virtual care cuprinde
sistemul de plată online. Pentru a preveni și a combate aceste atacuri, Comisia Europeană a
publicat împreună cu Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate o
strategie privind securitatea din mediul informatic. Această strategie este denumită „Un spațiu
cibernetic deschis, sigur și securizat”, strategia are în vedere cinci priorități a Uniunii Europene
pentru menținerea unui spațiu cibernetic sigur: „obținerea unei reziliențe a infrastructurilor
cibernetice, reducerea drastică a criminalizărilor informatice, dezvoltarea unei politici de apărare
împotriva atacurilor cibernetice și a capacităților necesare în contextul politicii și apărare comună
(PSAC), dezvoltarea resurselor industriale și tehnologice necesare pentru securitatea cibernetică,
stabilirea unei politice internaționale coerente a Uniunii Europene privind spațiul cibernetic și
promovarea valorilor fundamentale ale UE.”
Un alt obiectiv este stoparea traficului de armament, muniții și materiale explozive. Pentru a
se îndeplini acest obiectiv, este imperativ un control eficient al granițelor externe ale Uniunii
Europene. În scopul asigurării unei bune gestionări operative al granițelor, atât interne, cât și
externe, se recurge la utilizarea noii tehnologii pentru controlul acestora care include aplicații
precum SIS II (Schengen Information System), VIS (Visa Information System) și pentru
supravegherea acestora (EUROSUR – European Boarder Surveillance System). Totodată, este
necesară și o coordonare în domeniu a statelor membre prin Frontex – Agenția Europeană pentru
Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale UE.

Concluzii

Având în vedere complexitatea amenințărilor hibrid, se conturează necesitatea redefinirii

de către Uniunea Europeană a cadrului legislativ privind Strategia Europeană de Securitate prin
introducerea unor noi elemente aflate în concordanță cu evoluția mediului de securitate care să
contribuie la o creștere a protecției cetățenilor și infrastructurilor sale critice. Pentru prevenirea
eficientă a conflictelor este necesară dezvoltarea unui sistem de informare și de la alertare
timpurie care să furnizeze informații necesare asigurării unui avatanj strategic și superiorității
deciziilor.
În scopul menținerii securității, trebuie să se recurgă la realizarea descurajării, impunerea
unui gestionări eficiente al crizelor și încheierea unor parteneriate cu instituțiile de impunere a
legii, autoritățile locale și actori cu rol relevant în acest context.
În sfârșit, se propune intensificarea cooperării și a coordonării între UE și NATO în
eforturile comune de contracarare a amenințărilor hibride.
Accentul, din punctul meu de vedere, trebuie pus pe consolidarea rezilienței în domenii
precum consolidarea rezilienței în domenii precum securitatea cibernetică, infrastructură critică,
protejarea sistemului financiar de utilizările ilicite, precum și eforturile de combatere a
extremismului violent și a radicalizării.
Amenințările hidride sunt dovada evoluției mediului de securitate în care oponenții au
dobândit rapid capacitatea de a învăța și de a îngloba în acțiunile lor tactici, tehnici și proceduri.
 Conflictul hidrid constă înr-o strategie militară care combină elemente ale conflictului
convențional cu elemente specifice luptei convenționale și cu elemente ale războiului cibernetic.
Acesta se desfășoară în domenii preponderent urbane și aglomerate, în care se reduce eficiența
capacităților tehnice ale forțelor moderne și care oferă avantaj oponenților.

Bibliografie

https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/amenintari_asimetrice_sau_amenintari_hibride.pdf
https://gmr.mapn.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/arhiva%20GMR/2022/gmr%201/VEVERA
%2C%20GEORGESCU%2C%20CIRNU.pdf
https://ro.scribd.com/doc/252921544/Amenintari-Hibrid-Si-UE
https://www.aosr.ro/wp-content/uploads/2019/03/Anexa-1_Articol-Impact-Strategic-2018.pdf
https://www.google.com/url?
sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=&ved=2ahUKEwjDgL_WpfP3AhXpMewKHcenBIY
QFnoECAUQAQ&url=https%3A%2F%2Frevista.unap.ro%2Findex.php%2Frevista%2Farticle
%2Fdownload%2F327%2F303&usg=AOvVaw3kotJCRGG0InYaDGVJeEvw
https://sinopsis.info.ro/2020/10/14/razboiul-hibrid-este-acum-principala-amenintare-la-adresa-
securitatii/