Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Trepte
asta.
- Şi atunci reiese că ajutorul şi compasiunea faţă de
alt om sunt dăunătoare?
- Este dăunător pentru atei. Dacă eşti credincios şi
nutreşti sentimente de compasiune faţă de cineva, tu
niciodată nu o să uiţi că boala este trimisă de Dumnezeu
şi, în mod uman arătând compătimire şi ajutându-l, tu
rămâi liniştit în sinea ta, bazându-te pe voinţa Divină.
Ateul compătimitor este nu numai un om bolnav, ci şi
muribund în curând.
- Dar nu-i aşa că mulţi dintre necredincioşi sunt
oameni foarte de treabă - se opune interlocutorul meu.
- Tu priveşti lucrurile şi situaţia pe o perioadă de timp
scurtă, iar eu mult mai abstract, ies la nivelele fine şi
privesc lucrurile în mare. Pot să susţin că onorabilul,
compătimitor ateist - este un om bolnav. Sau este
indiferent faţă de suferinţele celorlalţi, interzicându-şi
iubirea faţă de ei şi deci degenerând treptat. Cu alte
cuvinte, ateul nu poate fi bun, onorabil şi în acelaşi timp
sănătos. În cazul omului necredincios, întotdeauna
iubirea înseamnă ataşare, deci el este sortit să se
asuprească pe sine sau pe ceilalţi.
Văd că totuşi el nu este convins şi mă hotărăsc să-i
explic lucrurile dintr-un alt punct de vedere.
- Spune - îi zic eu, - ai auzit vreodată, ca vreun măreţ
comandant de oşti să fie fricos sau netrebnic?
El zâmbeşte şi dă din mâini:
-Asta este imposibil, oamenii nu l-ar urma. Dacă este
un om slab, fără voinţă şi necinstit, el nu poate fi
comandant de oşti.
- Perfect - zic eu, - sunt cu totul de acord. Dar poate
măreţul comandant de oşti să-şi nimicească soldaţii, să-i
înjosească şi să-i trateze cu dispreţ?
El din nou zâmbeşte şi desface larg braţele:
- Şi asta este imposibil. Dacă soldaţii nu-l respectă, ei
nu o să se supună comenzilor lui, iar el nu va putea
câştiga bătălia.
- Corect - îi spun zâmbind. - Oastea lui Alexandra cel
Mare (cunoscut şi sub numele de Alexandra Macedon) era
invincibilă pentru că el ştia cum arată şi cum se numeşte
fiecare din cei şaisprezece mii de luptători.
- Dar Alexandra cel Mare a fost păgân - subliniază
interlocutorul meu.
- El a fost păgân, dar un păgân în căutarea Unicului
Dumnezeu, îi răspund eu serios. - El se afla în proces de
evoluţie. Dar dacă un monoteist devine ateu sau păgân,
se urmăreşte cu totul altă situaţie. Una e dacă omul nu a
crescut de ajuns pentru a înţelege ideea de Unic
Dumnezeu, şi cu totul altceva dacă neagă existenţa Lui.
- Şi ce vroiai să-mi spui despre comandantul militar?
Structura X
Viitorul
Consultaţie
Joc
Sodoma şi Gomora
Psihanaliza
Seminar în Frankfurt
cunoştinţa mea.
- Spuneţi-vă măcar părerea şi trageţi concluzii pentru
viitor. Concluzia este simplă: nu trebuie ajutaţi oamenii
ingraţi. Dacă trebuie să fiu mai exact, ajutorul acordat
corpului trebuie să fie minim, iar cel acordat sufletului
maxim. Astfel putem să ajutăm o persoană ingrată, cu
alte cuvinte invidioasă, acidă, afectându-i posibilităţile.
Pe plan exterior, este un fel de pedepsire.
Amintiţi-vă că Isus ne sfătuia că trebuie să-l salvăm
pe cel care cere ajutorul. Însă atunci de ce afirma: „Nu
aruncaţi perlele la porci”? Ajutorul principal este
informaţia. Deci fiecare trebuie ajutat intr-un mod diferit.
Iar ajutorul principal este să ajutăm pe cineva să creadă
în existenţa sferei Divine, iată în ce constă esenţa
procesului educativ. Când aşteptăm ca pur şi simplu să
se deştepte conştiinţa cuiva, este ca şi cum am renunţa
la procesul educativ, la dăruirea energiei, deci la iubire.
Educaţia reprezintă în primul rând iubire şi apoi
încurajare şi pedepsire, întreţinere şi limitare.
În concepţia voastră despre lume trebuie să existe
ideea de educaţie, a propriei persoane şi a celor din jur.
În subconştientul dumneavoastră există doar două
poziţii: fie se schimbă omul, fie îl distrugem. Dacă
hotărâm că este imposibil să educăm şi să transformăm
o anume persoană, emoţiile generate de furie, judecare şi
jignire vor acţiona în mod subconştient distrugând acea
persoană.
Fiecare comunicare cu altă persoană reprezintă un
proces educativ. Pentru a accepta o informaţie nouă,
trebuie să ne schimbăm. Noi dăruim altei persoane
energie şi grijă, şi trebuie să avem aceleaşi pretenţii. Deci
nu este suficient să fim altruişti şi să ne jertfim, trebuie
să-i educăm şi pe ceilalţi să devină altruişti. Dacă suntem
fericiţi trebuie să-i învăţăm şi pe ceilalţi să devină fericiţi.
Maşina se apropie de gară, acum descărcăm bagajele.
Cunoscutul meu se îndepărtează cinci minute pentru o
chestiune personală - trebuie să se întâlnească să discute
ceva cu cineva. Când se întoarce simt o schimbare
imperceptibilă. Realizez un diagnostic al agresivităţii sub-
conştiente şi observ un lucru extraordinar. Aceasta a
dispărut pe deplin. Programul de autodistrugere a
dispărut.
- Între altele, s-a adresat el apoi, am sunat acea
persoană şi mi-am spus punctul de vedere. El doreşte să
ne întâlnim şi să discutăm în mod sincer.
- Procesul educativ a început, zâmbesc eu.
- Trebuia să înceapă cândva, răspunse acesta.
Am pus bagajele în vagon şi nu peste mult timp am
început să observ cum se schimbă peisajul. „Dacă orice
situaţie conduce către Dumnezeu, atunci reacţia la
oricare eveniment ar trebui să fie o sursă de iubire. Dar
conştiinţa care ne chinuie în urma greşelilor înfăptuite?
O persoană cinstită, de bună credinţă, trebuie să regrete
dacă a făcut ceva rău”.
Abia acum înţeleg că acesta este un stereotip, un
punct de vedere imprecis asupra lucrurilor. Conştiinţa
trebuie să genereze suferinţă, însă energia rezultată nu
trebuie îndreptată către regret, pentru că regretul
reprezintă distrugerea ascunsă a propriei persoane,
recunoaşterea neputinţei de a progresa. Energia trebuie
să se transforme într-o sursă de iubire, să genereze o
asemenea schimbare care să nu mai permită repetarea
greşelilor. Pentru a lucra cu propria persoană, trebuie să
ne schimbăm, iar pentru a ne schimba este necesară
energie. Iar pentru a avea energie trebuie să ne conectăm
la iubire. Pentru a ne conecta la iubire trebuie să o vedem
în orice situaţie, în rolul de cauză, scop sau rezultat.
Peisajul de afară se întunecă treptat, însă eu zăresc
deja altă lume, pe care o percep într-un mod diferit. „Noi
vedem lumea cu sufletul, m-am gândit eu atunci.
Adevărata percepere încetează să mai depindă de formă,
iar dacă sentimentul iubirii este permanent, vechea lume
dispare, luându-i locul o alta, mult mai desăvârşită”. Mă
întind în pat şi mă detaşez imediat de tot ceea ce mă
înconjoară. Sunt curios în ce fel va arăta mâine această
lume?
Unitatea
Continuarea analizei
Arta iubirii
CUPRINS
Viaţa ca bătaia din aripi a fluturelui..............................2
Trepte.........................................................................17
Schimbarea obişnuinţelor ...........................................26
Structura X ................................................................41
Lecţia din Harkov........................................................53
Viitorul .......................................................................69
Adresându-te zilei de mâine ........................................77
Consultaţie .................................................................85
Încă un pas înainte...................................................104
Joc ...........................................................................109
Sodoma şi Gomora....................................................135
Psihanaliza ...............................................................156
Seminar în Frankfurt ................................................168
Munca de autoeducare .............................................197
Unitatea ...................................................................218
Clasificaţia................................................................237
Continuarea analizei .................................................252
Arta iubirii................................................................261