UNIVERSITATEA AUREL VLAICU DIN ARAD

FACULTATEA ȘTIINȚE ale EDUCAȚIEI, PSIHOLOGIE și ASISTENȚĂ SOCIALĂ

ANUL II PSIHOLOGIE

Psihologie Judiciară
“Aspecte pozitive și negative în mărturie.”

Coordonator :
Curs: Lect. Univ. Dr. Vancu Gabriela - Sorina
Seminar: Asist. Univ. Drd. Rad Gavril

Student: Cucu Margareta

2021
Recepția senzorială a evenimentului judiciar.

S-a apreciat că forța probantă a mărturiei, veridicitatea declarațiilor unui martor

nu pot fi apreciate la reala lor valoare dacă cei care realizează și conduc
cercetările nu cunosc mecanismele psihologice care stau la baza mărturiei.

Din perspectiva psihologiei judiciare, märturia este rezultatul unui proces de

observare și memorare involuntară a unui fapt juridic urmat de reproducerea
acestuia într-o formă oralā sau scrisă, în fața organelor de urmărire penală sau a
instanțelor de judecată.

Mărturia este un proces de cunoaștere a realității obiective structurat pe patru

faze, și anume:

● recepția (perceptia) informațiilor;

● prelucrarea lor logică;
● memorarea;
● reproducerea/recunoașterea/reactivarea.

Mărturia - proces sau act de cunoaștere a realității – depinde de capacitatea

fiecărei persoane de a recepta faptele, de a le prelucra în funcție de
subiectivismul și selectivitatea sa psihică, de a le memora, de capacitatea sa de
a reține și memora doar acele elemente necesare și importante, deci esențialul
și, nu în ultimul rând, aptitudinea sa de a le reda.

Martorul vine în contact cu obiectele și fenomenele lumii exterioare prin

intermediul simțurilor sale, iar acestea acționând asupra organelor de simț dau
naștere la procese psihice cunoscute sub numele de senzații și percepții .
Recepția senzorială a unor evenimente este prima etapă a formării mărturiei,
fiind un proces psihic de cunoaștere.

Aprecierea márturiei se va face în funcție de existența senzațiilor care pot fi:

cutanate (tactile, termice, algice), olfactive și gustative, de recepția auditivă, 327
senzațiile vizuale. Perceperea timpului, localizarea în timp a infracțiunii, a
faptei sávárșite reprezintá o cerință a principiului aflärii adevărului.

În planul psihologiei, minciuna este definită ca un act de comportament

deosebit de complex ce trebuie evidențiat, elucidat şi apreciat în contextul
tuturor factorilor de personalitate şi în funcție de vârsta psihică şi de starea de
normalitate sau anormalitate a persoanei în cauză. Astfel, copilul mic până la 6-
7 ani este un pseudomincinos care trăieşte într-o lume proprie, caracterizată prin
combinații sui generis de real şi imaginar, care îi apare alterată doar adultului,
care nu pătrunde sensurile metafizice şi simbolice ale limbajului copilului.

În cazul adultului normal, minciuna este un fenomen cu frecvență şi cu pondere

variabile, dependente de sistemul relațiilor interpersonale şi de trăsăturile de
personalitate, din care rolul preponderent revine caracterului. Depistarea
formelor minciunii la adult reprezintă un demers anevoios, datorită experienței
de viață anterioare de care beneficiază acesta şi care îl ajută să mascheze totul
sub aparențe înşelătoare. Pentru identificarea mărturiei mincinoase avem nevoie
însă de un set de reguli cu ajutorul cărora vom stabili, în fiecare caz în parte,
caracterul sincer sau mincinos al depoziției.

Pornind de la obiectivele mai sus formulate, am stabilit ipotezele de lucru:

1. Mărturia mincinoasă are o bază intențională în majoritatea cazurilor.

2. Relevanța condiției socio-morale, a nivelului de pregătire şi a
antecedentelor penale în cazul persoanelor vinovate de săvârşirea
infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Metodelor şi instrumentelor utilizate au fost observația şi studiul de caz.

Referitor la justificarea utilizării metodei studiului de caz pentru cercetarea
psihologiei martorului şi a mărturiei judiciare, constatăm că, în psihologia
judiciară suntem adeseori interesați de domenii în care este dificil sau imposibil
de condus o cercetare în mod direct. Este evident că nu putem intra într-o sală
de judecată pentru a studia martorul care depune mărturie şi să-i adresăm
întrebări, aşa cum psihologul nu ar putea asista la deliberările judecătorilor sau
juraților, în alte sisteme de drept, pentru a analiza cum examinează şi evaluează
conținutul depoziției martorului.

Vom întâmpina aceleaşi dificultăți şi în studiul memoriei martorului de bună

credință, dar pe un alt plan. Este de necontestat că un om de ştiință care studiază
memoria în laborator are privilegiul de a cunoaşte dacă amintirea unui
participant este corectă sau nu. Explicația este simplă, deoarece el creează
evenimentul pe care martorul încearcă să şi-l amintească şi are posibilitatea de a
compara răspunsul participantului cu realitatea obiectivă.

În cazul unui martor, a cărui depoziție are o importanță decisivă în luarea

hotărârii instanței de judecată, nimeni nu poate evalua obiectiv dacă martorul îşi
aminteşte corect sau nu, în lipsa unei relatări obiective a evenimentului inițial.
În cazul martorului de rea credință, studiul de caz ne permite să stabilim mobilul
mărturiei, acei factori declanşatori în plan psihologic, care determină o persoană
să facă în mod conştient o depoziție falsă.

Aspecte negative în mărturie:

Trebuie să facem distincție între cazul marturiei unui om ce relateaza

fapte și evenimente care s-au desfășurat într-un timp îndelungat (ex. Un martor
care informează asupra antecedentelor, a modului de viata al infractorului) și
cazul marturiei persoanei ce relateaza o împrejurare la care a asistat (ex.
accident de masina, scandal pe strada), unde acțiunea s-a desfășurat într-un timp
foarte scurt. În primul caz, martorul poate greși prin doză mare de subiectivism,
deoarece amesteca în relatare si elemente de apreciere, în cel de-al doilea caz,
martorul este expus erorii care își găsește explicația în psihologie.

Stern, referindu-se la erorile care apar în mărturie, susține că sunt de doua

feluri:

Erorile substanțiale - pot îmbrăca mai multe forme începând de la omisiuni de

elemente si pâna la negarea categorică a lor. Eroarea omisiunii poate apare în
cadrul relatarii spontane, iar în cazul interogatoriului vorbim de negare. Erorile
substanțiale apar și sub aspectul adaugirilor, de regula de oameni, de fapte, la
relatările spontane și sunt în funcție de fantezia martorului. În cadrul
interogatoriului, aceste erori sunt rezultatul sugestiei.

Erorile accidentale nu se referă la existența, poziția sau negarea obiectelor sau

persoanelor, ci la modificarea în proporții a calităților (culoare, forma), a
cantitatilor si a relațiilor lor.

Procesul psihic al recunoașterii - așadar cea de-a treia treaptă a mărturiei -

este supusă și ea erorii, atât în ceea ce privește recunoașterea și identificarea
persoanelor care au comis fapta sau care au participat la comiterea ei, cât și
recunoașterea obiectelor (corpuri delicte) cu care s-a săvârșit fapta.

Ultimul proces memorial - reproducerea - este supus și el unor erori.

Reproducerea - consta în verbalizarea orala sau scriptica a unor evenimente care
s-au receptat de cele mai multe ori la nivel senzorial.

Relatarile martorului de buna-credinta pot contine patru feluri de denaturari, și

anume: denaturarea prin auditie (adăuga ceva realității), prin omisiune, prin
substituție și transformare. Este rolul magistratului care trebuie sa intervina
pentru a stabili si cerceta, în conformitate cu legea procesual penală, cauzele
alterarii marturiei judiciare. Aceste cercetări se fac astăzi pe baza de expertize,
experimente, tester intersubiective și biodetectie.

Din perspectiva psihologică, martorul de buna-credinta este acea persoana care

dorind sa contribuie la aflarea adevărului, depoziția sa va fi supusă unor
disfuncționalități ce se datorează atât erorilor și denaturărilor din relatările
subiecților sau consecința percepții eronate sau lacunare, fie a unei atitudini ce
poate orienta, atât percepția cât și reproducerea într-o anumită direcție.

O alta cauza ar putea fi intervalul de timp care se interpune între percepție și

relatare sau apariția unor întrebări sugestive sau acele discuții ce pot interveni
între martori. Mărturia de buna-credinta poate fi alterată de diverse cauze,
printre care se numără și "unghiul de deviere".

Un alt factor care poate influența și crea o disfuncționalitate a marturiei de buna

credința este "efectul de halo". Acest efect poate genera distorsiuni ale
percepției reale a evenimentului care reprezinta obiectul marturiei. Efectul de
halo constă în tendința de a extinde un detaliu în mod necritic, neadevărat
asupra întregului.

Aspecte pozitive în mărturie:

În categoria indiciilor pozitivi se pot încadra: atitudinea franca, deschisa,

relatarea fluentă a faptelor, dispoziția de a răspunde la întrebări, regretul
martorului de a nu putea răspunde la anumite întrebări, motivarea că, dacă ar fi
știut ca asemenea împrejurări interesează justiția, ar fi depus staruinta sa le
retina, expunerea riguroasă, precisa, însotita de o mimica adecvata, caracterul
emotiv al amintirilor. La celălalt capăt se afla altitudinea de prudență exagerată,
rezervată, expunere sovaielnica, obscură, sinuoasă, contradicțiile, tulburarea,
paloarea, roseata feței, intensificarea activității glandelor sudoripare, gestică
forțată, imprecizia în răspunsuri, vocea coborâtă, ezitarile, solicitarea unui pahar
cu apa etc. Însă aceștia nu trebuie sa fie considerați indici probabil ai unei
conduite simulate sau ai unei manifestări naturale, fără a avea în vedere că
omului îi este proprie capacitatea de disimulare, de contrafacere. Aceste
constatări pot fi considerate indici cu valoare psihologică orientativă, ca sunt
desprinse din observarea atitudinii și a comportamentului expresiv al martorului
aflat în fata organelor judiciare.
Magistratul, anchetatorul utilizând aceste modificări psihofiziologice în aflarea
adevăratei atitudini a martorului, completându-se cu întrebări adecvate și cerute
de situația respectivă, își pot forma intimă convingere - finalitatea acestui proces
- ce reprezintă ultimul cuvânt în luarea unei decizii.

Bibliografie:

https://de.slideshare.net/1Leu/psihologia-martorului-i-mrturiei-presentation-
911360

https://www.scritub.com/stiinta/drept/Marturia-judiciara202121959.php

https://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2010/psihologie/
litus_emese_ro.pdf

https://rm.coe.int/drepturile-omului-i-procedura-penala-jurispruden-a-cur-ii-
europene-a-d/1680998837