Ce este morala ?

(individ si faptele sale) particular

În Dicţionarul de filosofie (Didier Julia) morala a fost definită ca “ştiinţa binelui
şi a regulilor acţiunii umane” şi ca “ştiinţă a scopurilor vieţii, a principiilor de
acţiune”. Moralitatea este tradusă uneori printr-un set de credinţe pe care le
urmează indivizii. Morala e o percepție a comportamentului care diferențiază
intențiile, deciziile și acțiunile între cele bune și rele  .Are puternice conotații
religioase.
Ce este deontologia:
1 Parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei activități
profesionale.2 Teorie despre originea, caracterul și normele obligației morale în
general. Inseamnă ştiinţa a ceea ce va trebui făcut, adică ştiinţa datoriei,
reinterpretată ca ştiinţă a moralităţii, ca discurs asupra a ceea ce trebuie realizat
de către o persoană.
Ce este Integritatea?
Integritatea înseamnă a fi adevărată, cinstită, având principii morale puternice și
capabilă să ia decizii fără a fi mutată sau influențată, indiferent de situație.
În etică , integritatea este considerată de mulți oameni ca fiind onestitatea,
veridicitatea sau acuratețea acțiunilor cuiva. Integritatea stă în opoziție cu
ipocrizia, fiind in conflict cu aceasta. Integritatea în etică NU poate fi similară
cu Binele ci NUMAI cu principiile raţionale.

Ce este Etica? (societatea in ansamblu) general

Etica este o ştiinţă filozofică ce studiază morala ca pe una din cele mai
importante laturi ale existenţei umane şi sociale. În acelaşi timp etica este şi o
disciplină ştiinţifică, deoarece în cadrul ei sunt elucidate două grupe de
probleme:
probleme teoretice propriu-zise ce se referă la natura şi esenţa moralei,
probleme ce ţin de modul în care ar trebui să procedeze omul, după ce principii
şi norme să se conducă în viaţă.
Etica este una din principalele ramuri ale filosofiei şi se ocupă cu cercetarea
problemelor de ordin moral, încercând să găsească răspuns la întrebări precum
ce este binele/răul, cum trebuie să ne comportăm şi care este raţiunea vieţii
umane.
Etica reprezintă o latură semnificativă a filosofiei. Etimologic
termenul provine din grecescul ēthos care însemna datină, tradiţii, obicei. Toate
făceau trimitere directă la comportamentul individual şi de grup, la distincţia
dintre bine şi rău. Odată cu Aristotel a fost folosit pentru prima dată termenul de
etică .Etica conform dicţionarului de filosofie (1978) este o: “Disciplină
filosofică care studiază problemele practice şi teoretice ale moralei.

Diferenta etica si morala :

Etica provine din limba greacă, “ethos” care face trimitere la obicei,
deprindere, iar morala înseamnă traducerea acestuia în limba latină, “mores”.
Nu sunt diferenţe între termeni. Diferenţierile apar doar în momentul în care se
încearcă să se despartă intrările de ieşiri, deci principiile teoretice generale de
aplicarea lor în practică. Diferenţierea între etică şi morală este doar una
conjuncturală şi contextuală, făcută pentru a se înţelege lucrurile mai bine în
ceea ce privesc obiceiurile şi deprinderile. Moralitatea este tradusă uneori
printr-un set de credinţe pe care le urmează indivizii. Etica prin valori comune.
Moralitatea ţine de actul decident al individului. De ceea ce ajunge să aleagă la
un moment dat.

Ce este plagiatul?
Plagiatul înseamnă folosirea cuvintelor, ideilor sau figurilor create de alte
persoane fără a menţiona sursa sau proprietatea intelectuală a respectivilor
autori asupra datelor mai sus menţionate, cu alte cuvinte asumarea de către o
persoană a unor informaţii care nu îi aparţin.
Tipurile de plagiat:
După ponderea în ansamblul textului lucrării:
1. Plagiatul minor (de tip A) – este acela în care coeficientul de
similitudine are valori cuprinse între 1%-3%;
2. Plagiatul mediu (de tip B) - este acela în care coeficientul de
similitudine are valori cuprinse între 3%-5%;
3. Plagiatul major (de tip C) - este acela în care coeficientul de similitudine
are valori mai mari de 5%.

Forme ale plagiatului

1. Copierea directă, din surse originale, a uneia sau mai multor fraze /
idei, concepte, formulări, pasaje ample, fără inserarea trimiterilor
bibliografice complete și precise la sursa de extracție.

2. Copierea din surse secundare (terțiare) a unor pasaje / idei originale,

fără inserarea trimiterilor bibliografice complete și precise la sursa de
extracție.

3. Parafrazarea. Presupune reformularea unei idei / propoziții / fraze,

reproducându-se integral secvențe dintr-un alt autor; se consideră plagiat
omisiunea de precizare a sursei bibliografice concrete și complete.

4. Autoplagiatul reprezintă republicarea unor texte, de către același autor,

puțin sau deloc modificate, sub un alt titlu sau într-o altă formă.

Regulile de bază ale realizării unui referat ştiinţific:

1) Alegerea intenţională a subiectului din cadrul temei de cercetare.
2) Schematizarea iniţială a subiectului
3) Definirea explicită a subiectului
4) Titlul
5) Întinderea spaţială a referatului
6) . Introducere succintă.
7) Conţinutul referatului.
8) Surse directe ale conţinutului:
9) Planificare
10) Analiza textului
11) Concluziile referatului.
12) Aparatul critic
13) Redactarea bibliografiei finale

Tipuri de citari:

Nota-bibliografica (subsol) -Stilul Chicago Ştiinţe umaniste, arte

Citare între paranteze-listă de referințe (APA) –stiintele sociale si exacte.

UaV- comisia de etica si plagiat.

Codul de etică şi deontologie profesională universitară al UAV

reglementează şi promovează următoarele valori morale: libertatea
academică; autonomia personală; dreptatea şi echitatea; meritul;
profesionalismul; onestitatea şi corectitudinea intelectuală; transparenţa;
respectul şi toleranţa; responsabilitatea, bunavoinţa şi grija.
Pentru garantarea originalităţii lucrărilor de licenţă, master, doctorat, a
articolelor ştiintifice sau a altor asemenea lucrări, pe lângă măsurile
educaţionale şi administrative prevăzute prin prezentul cod, UAV va putea lua
şi măsuri tehnice specifice, ca de exemplu utilizarea de soft-uri destinate
special pentru combaterea plagiatului, prin care să se poată urmări: •
Posibilitatea de a supune mai multe texte spre analiză; • Protejarea originalităţii
textului deja verificat; • Fiecare lucrare verificată va fi stocată în sistem şi
ulterior comparată cu noile texte date spre analiză; • Condiţii flexibile privind
cantitatea documentelor solicitate a fi verificate; • Conditii flexibile privind
timpul scurs în verificarea documentelor; • Proceduri cât mai sigure de
verificare a textelor.
De obicei sancţionarea plagiatului minor este problema titularului de curs
sau seminar,
care este îndreptatit să intreprindă cercetarea şi demonstrarea cazului şi să
sancţioneze, potrivit regulilor
acceptate de către UA V. La primul caz minor studentul primeşte de obicei
atentionare şi scadere de
nota şi este sfătuit cum să procedeze în viitor. Cazurile minore sunt notate în
dosarul personal, pentru
evidenţa şi pentru prevenirea repetării acestora.
Art. 49. Cazurile semnificative de plagiat sunt fie cazuri de repetare a
plagiatului minor, fie
formele extinse de plagiat precum şi plagiatul total. Nota studentului va fi
scăzută proporţional, până la
anularea examenului. In cazul în care este vorba despre un examen important,
sancţiunea poate merge
pânp la eliminarea din facultate cu sau fără reînscriere cu taxă în acelaşi an.
Art. 50. Plagierea lucrarilor de diploma sau de disertatie se sanctioneaza cu
anularea
examenului. In cazul in care plagiatul este total, persoana respectivă nu are
drept de reinscriere la
examen.
Art. 51. Toate tipurile de cazuri sunt notate în dosarul personal al studentului,
dar nu în
suplimentul de diplomă.
Art. 52. Plagiatul în cazul doctoranzilor şi al cadrelor didactice este şi mai grav.
In aceste
cazuri se presupune că persoana este academic formată şi gradul de ignoranţă
în privinţa regulilor,
precum şi gradul de inocenţă sunt foarte scazute. Din acest motiv, analiza
cazului trebuie făcută de către
specialişti în colaborare cu Comisia de etică. Persoana care comite plagiat
minor sau involuntar
primeşte direct avertisment, nu atenţionare.