UNIVERSITATEA AUREL VLAICU DIN ARAD

FACULTATEA STIINTE ale EDUCATIEI, PSIHOLOGIE si ASISTENTA SOCIALA

ANUL I PSIHOLOGIE

REFERAT
Tema: Iluziile

Profesor: Chiș Roxana

Elaborat: Cucu Margareta

Arad 2019
 iluzie este o denaturare a simțurilor, dezvăluind modul în care creierul uman organizează în
mod normal și interpretează stimuli senzoriali. Deși iluziile denaturează realitatea, ele sunt, în
general împărtășite de majoritatea oamenilor.[1]
Iluziile pot să apară pentru oricare dintre simțurile umane, dar iluziile vizuale (iluzii optice)
sunt cele mai cunoscute și înțelese. Accentul pus pe iluziile vizuale apare
deoarece văzul domină de multe ori celelalte simțuri. De exemplu, persoanele care urmăresc
un ventriloc vor percepe vocea ca venind de la marionetă, deoarece pot să vadă gura
marionetei rostind cuvintele.[2]
Unele iluzii sunt bazate pe presupuneri de ordin general pe care le face creierul în
timpul percepției. Aceste presupuneri sunt generate de principiile de organizare (de
exemplu, gestaltismul), de capacitatea unui individ de percepție în adâncime și de percepție a
mișcării și de mișcare și percepție, și de constanța perceptivă. Alte iluzii sunt cauzate de
structurile senzoriale biologice din corpul uman sau de condiții din afara corpului într-un
anumit mediu fizic.
Termenul iluzie se referă la o formă specifică de distorsiune senzorială. Spre deosebire de
o halucinație, care este o denaturare în absența unui stimul, o iluzie reprezintă o percepție
greșită a unei senzații existente. De exemplu, auzirea unor voci, indiferent de mediu, este o
halucinație, dar auzirea unor voci în sunetul apei care curge (sau al altei surse de zgomot) este
o iluzie.
O iluzie optică se caracterizează prin perceperea vizuală de imagini, care sunt înșelătoare sau
care induc în eroare. Prin urmare, informațiile aduse de ochi sunt procesate de către creier
pentru a crea aparent o percepție care nu corespunde cu măsurarea fizică a sursei stimul. O
presupunere convențională este că există iluzii fiziologice care apar în mod natural și iluzii
cognitive care pot fi demonstrate prin anumite trucuri vizuale care dezvăluie modul cum
funcționează sistemele de percepție umană. Creierul uman construiește în mintea noastră o
lume bazată pe informațiile pe care le obține din mediul înconjurător. Cu toate acestea,
uneori, el încearcă să organizeze aceste informații într-un mod pe care-l consideră cel mai
bun, în timp ce alteori încearcă să umple golurile.[3][4] Acest mod în care creierul nostru
funcționează constituie baza unei iluzii. O iluzie auditivă este o iluzie legată
de auz asemănătoare cu o iluzie optică: ascultătorul aude sunete care nu sunt generate de
stimuli sau sunete „imposibile”. Pe scurt, iluziile audio evidențiază zonele în care urechea
umană și creierul, ca instrumente organice temporare, diferă de receptorii audio perfecți (în
mai bine sau în mai rău). Un exemplu de iluzie auditivă este tonul lui Shepard.
Exemple de iluzii tactile sunt iluzia de percepție a unui membru amputat, iluzia termică a
grătarului, iluzia iepurelui care sare și o curioasă iluzie care apare atunci când degetul arătător
și degetul mijlociu sunt deplasate de-a lungul podului nasului cu un deget pe fiecare parte,
determinând percepția a două nasuri separate. 
O iluzie temporală este o distorsiune în percepția timpului, care apare atunci când intervalul
de timp dintre două sau mai multe evenimente este foarte îngust (de obicei mai puțin de o
secundă). În astfel de cazuri, o persoană poate percepe momentan timpul ca încetinind,
oprindu-se, accelerând sau mergând înapoi.
Unele iluzii apar ca rezultat al unei boli sau al unei tulburări. Deși aceste tipuri de iluzii nu
sunt împărtășite de toată lumea, ele sunt tipice pentru fiecare stare de sănătate. De exemplu,
cei care suferă de migrene raportează deseori iluzii scintilante.