NEURONII OGLINDĂ

PROIECT REALIZAT DE SEMENIUC OTILIA ŞI MĂRGINEANU MAGDA

• Importanta acestei descoperiri a fost fie contestata fie comparata cu
descoperirea si intelegerea ADN-ului. Un motiv ar fi faptul ca acesti
neuroni au fost implicati in evolutia umana si au asigurat un salt brusc,
in urma cu 40.000 de ani, in folosirea uneltelor, in dezvoltarea
limbajului, in dezvoltarea sociala si culturala.
• Prima observatie a acestor neuroni a fost facuta de Giacomo
Rizzolatti si echipa sa. Acestia au implantat electrozi in cortexul
premotor din creierul unor maimute (macaci)
• In prezent, neuronii oglinda sunt in mijlocul discutiilor legate de autism,
schizofrenie, empatie, theory of mind (despre care am scris in alt post) si
dezvoltarea limbajului.
• Sunt neuroni oglinda care declanseaza impulsuri electrice in creierul nostru
atunci cand privim pe cineva ca este atins, cand privim miscarile altora, dar
si neuroni care se activeaza in empatie. Daca privesti o persoana care are
o rana si sangereaza vei avea o anumita expresie faciala si unele emotii in
acord cu aceasta situatie (nu si psihopatii al caror creier functioneaza in
unele zone putin altfel).
• Cercetarile de imagistica au aratat ca in timp ce observam
starea emotionala a altor persoane, sunt activate aceleasi
structuri neuronale care sunt activate atunci cand traim noi
insine emotiile respective
• Ne putem gandi la neuronii oglinda ca oferind oamenilor
un fel de „wireless”, adica capacitatea de a se conecta cu
altii (dar nu la un nivel constient) incat sa invete (invatarea
prin imitatie), sa inteleaga si sa ajute (prin empatie) si sa
inteleaga intentia din spatele unor gesturi fizice. Doar ca
nu este o conexiune directa, ci una mediata de propria
experienta. Neuronii oglinda fac posibila cunoasterea
perspectivei celuilalt. Totusi, dupa cum putem vedea in
jurul nostru, acest sistem neuronal nu ne impiedica sa
ignoram pe cineva care sufera sau mai rau, sa ii facem pe
altii sa sufere. Schimbarile mari vin greu si in pasi mici, dar
acest mecanism pe care il avem in creierul nostru (deci si
in psihologia noastra) nu a aparut intamplator. Cred doar
ca e una dintre achizitiile pe care le-am dobandit in timp si
care ne va permite sa ajungem la niveluri din ce in ce mai
• Dincolo de functia evolutiva a acestei arii neuronale, descoperirea si rolul
sistemului neuronilor oglinda pot fi interpretate ca un indicator al modului in
care devenim din ce in ce mai conectati, fie ca este vorba de indivizi,
grupari sau la o scara mai mare, organizatii si societati.
• Descoperirea neuronilor oglinda a avut efecte insemnate si in disputa dintre
darwinism si lamarckism.
• Ceea ce unele orientari spirituale sustin de mii de ani, faptul ca suntem
conectati, este demonstrat acum pe un anumit nivel, de neurostiinte.
CE LEGĂTURĂ AU CĂSCATUL ŞI EMPATIA?
• PS:
• Empatia (din greaca Veche ἐν, în, în
interior și πάθoς, suferință, ceea ce suferi) este
capacitatea de a recunoaște și, într-o oarecare
măsură, de împărtăși sentimentele (cum ar fi
tristetea sau fericirea)ce sunt experimentate de
către o altă ființă, chiar dacă aceasta nu le
exprimă explicit. O persoană are nevoie de a
avea un anumit grad de empatie înainte de a
putea să fie capabil să simtă compasiune.
• Revenind la binecunoscutul caracter molipsitor al căscatului, una dintre cele mai
interesante corelaţii este cea dintre căscat şi empatie. Căscatul empatic ar indica o
reacţie la starea fiziologică şi comportamentală a altor oameni, spune Garrett Norris,
profesor de psihologie la Universitatatea din Leeds, care a studiat comportamentul
mai multor studenţi adunaţi într-o sală de aşteptare.
• Alte studii au arătat că, dintre copiii care priveau clipuri video cu persoane căscând,
aceia care prezentau tulburări din spectrul autismului căscau mult mai puţin decât
copii obişnuiţi – o observaţie care sprijină ideea că între căscatul contagios şi
empatie există o legătură strânsă (una dintre caracteristicile tulburărilor din spectrul
autismului este capacitatea redusă de a empatiza a persoanelor respective).
• Căscatul este cu atât mai molipsitor (mai frecvent şi mai intens) cu cât legătura noastră
emoţională cu cei de la care ne-am molipsit este mai strânsă. Când îi vedem pe alţii căscând,
ne molipsim mai puternic dacă aceia care cască ne sunt rude şi prieteni; căscatul e mai puţin
contagios când e vorba despre simple cunoştinţe şi încă şi mai puţin când e vorba despre
străini, arată un studiu din 2011, desfăşurat la Universitatea din Pisa.
• Suportul cerebral al acestui comportament ar putea fi aşa-numiţii neuroni-oglindă, din
cortexul frontal; când sunt expuşi la anumiţi stimuli veniţi din partea indivizilor de aceeaşi
specie, aceşti neuroni activează aceleaşi arii cerebrale. Activitatea acestui tip specific de
celule nervoase stă la baza imitaţiei - un fenomen esenţial în dezvoltarea individului şi a
societăţii, deoarece permite, cu ajutorul unui mecanism specific - învăţarea prin imitaţie -,
însuşirea unor noi deprinderi şi cunoştinţe, de exemplu limbajul. Căscatul ar putea fi o
manifestare a aceluiaşi impuls al imitaţiei, care există la om ca şi la alte animale.

• Privit din această perspectivă, căscatul ar putea fi un comportament avantajos din punct de
vedere evolutiv, motiv pentru care s-a şi dezvoltat şi menţinut în fiziologia şi comportamentul
uman. El ar fi o manifestare a instinctului de grup, putând sluji, de exemplu, la sincronizarea
stării diferiţilor indivizi din grup, eventual la creşterea vigilenţei tuturor - o strategie de
supravieţuire.
CURIOZITATI DESPRE CREIERUL
• în medie, o sinapsă poate deţine aproximativ 4.7 biţi de informaţie. Aceasta înseamnă că creierul
uman are o capacitate de un petabait, sau 1 000 000 000 000 000 baiţi.
• Un petabait este aproximativ aceeaşi ca 20 de milioane de dulapuri cu patru sertare pline cu text
sau aproximativ 13.3 ani de înregistrări HD-TV.
• Ca şi computerul, creierul are o capacitate de stocare care determină câtă memorie poate el reţine.
În termeni de calculator, 26 de mărimi diferite a sinapselor corespunde cu aproximativ cu 4.7 de
biţi de informaţii.
• Anterior, se credea că creierul este capabil de a stoca doar de la unul la doi biţi pentru memoria
scurtă şi lungă în hippocampus.
•
PARTEA A II-A

• To be continued