UNIVERSITATEA AUREL VLAICU DIN ARAD

FACULTATEA STIINTE ale EDUCATIEI, PSIHOLOGIE si ASISTENTA SOCIALA

ANUL I PSIHOLOGIE

REFERAT
Tema: O abordare asupra gandirii

Profesor: Chis Roxana

Elaborat: Cucu Margareta

Arad 2019
 1.Definirea conceptului de gândire.

Gândirea este un proces psihic superior care ocupă o poziţie centrală

în sistemul psihic uman şi îndeplineşte un rol decisiv în cunoaştere.
Dacă procesele senzoriale realizează legături directe cu mediul,
gândirea efectuază o reflectare mijlocită a realităţii, căutând să
surprindă dincolo de forme conţinuturile, dincolo de fenomene
esenţialul, dincolo de concret generalul.

2. Definirea raţionamentului.

 Raţionamentul este a treia formă a gândirii.

 Raţionamentul este forma gândirii prin care se obţin informaţii
noi din combinarea celor deja existente.
 Raţionamentul este compus din judecăţi.
 Judecăţile la rândul lor sunt compuse din noţiuni.
 Prin raţionament se pătrunde dincolo de realitatea dată în
senzaţii şi percepţii şi se produc cunoştinţe noi despre aceste
realităţi „de dincolo”.
 
3. Clasificarea raţionamentelor. 

Criteriul: direcţia mişcării actului raţionării. Actul raţionării se poate

mişca de la particular la general, fie invers: de la general la particular.
După acest criteriu raţionamentele se împart în:
Raţionamente inductive
Raţionamente deductive.
Raţionamentul inductiv constă în inducerea unei însuşiri a obiectelor
unei clase la clasa întreaga.
Exemplu. Copilul vede un corb. E negru. Al doilea tot negru, al treilea
– negru… Ca apoi, în sfârşit, să tragă concluzia: corbii sunt negri sau
toţi corbii sunt negri.
Mişcarea gândirii: de la particular la general.
Raţionamentul deductiv este raţionamentul ce transferă o însuşire a
unei clase de obiecte la un anumit obiect ce face parte din această
clasă.
De obicei, raţionamentul deductiv este alcătuit din 3 judecăţi: premisa
majoră, premisa minimă şi concluzia.
Exemplu.
Toate metalele sunt conducătoare de electricitate.
Ferul este metal.
Deci, ferul este conducător de electricitate.
 
4. Dezvoltarea raţionamentului ca formă superioară a gândirii.

Piaget consideră că raţionamentul se instalează în sistemul psihic al

omului de abia spre pubertate şi că inteligenţa cu care se operează
raţionamente inductive şi deductive autentice este inteligenţa
operaţiilor formale.
1. Stern a studiat evoluţia capacităţii de a raţiona la copii şi a
descoperit la ei o formă de raţionament specifică: transducţia, care
e un fel de limbaj egocentric. Ea constă în faptul că transferul de la
o judecată la alta se face nu în baza necesităţilor logice, ci mai
degrabă în baza unor coincidenţe întâmplătoare. Exemple. „Luna
nu cade de pe cer pentru că e prea sus” (Stern). „Câinele bate
pentru că e bătut” (5 ani).
Formele mature de raţionament apar la vârsta adolescentină, vârsta la
care apare şi se dezvoltă inteligenţa operaţiilor formale. Ea,
inteligenţa operaţiilor formale, este responsabilă de elaborarea
raţionamentelor.