LISTA de întrebări pentru TOTALIZAREA 1

1. Care din noțiunile de mai jos, reprezintă formele psihicului?

(Cristina)
Forme ale vieţii psihice (numite şi ipostaze ale psihicului):
- conştiinţa;
- subconştientul;
- inconştientul.

(Felicia)
-constiinta
-subconstientul
-inconstientul

2. Ce reprezintă subconștientul?
- Subconștientul este formațiunea sau nivelul psihic ce cuprinde actele care au fost cândva
conștiente, dar care în prezent se desfășoară în afara controlului conștiinței;
- Este un rezervor unde se conservă amintirile, automatismele, deprinderile, ticurile, stereotipiile;
- Ansamblul stărilor psihice de care subiectul nu este conștient, dar care influențează
comportamentul său.

3. Ce reprezintă conștiința? (Corina)

din carte pag 6
Este forma de organizare a vieții psihice (nivelul superior de dezvoltare a psihicului)
Este rezultatul condițiilor social-istorice de formare a omului în cadrul activității de muncă,
care se află permanent în comunicare cu alți oameni.

Ce reprezintă conștiința? (Vlad)

(Din carte) Conştiinţa este formă de organizare a vieţii psihice (nivelul superior de dezvoltare al
psihicului). Este rezultatul condiţiilor socialistorice de formare a omului în cadrul activităţii de
muncă, care se află permanent în comunicare (cu ajutorul limbajului) cu alţi oameni.

(Din wikipedia) Este sentimentul înțelegerii existenței personale și a integrării ei în univers. Este
forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realității obiective prin
intermediul senzațiilor, percepțiilor și gândirii, sub formă de reprezentări, noțiuni, judecăți,
raționamente, inclusiv procese afective și voliționale. De asemenea, conștiința poate fi
considerată și ca un sentiment pe care omul îl are asupra moralității acțiunilor sale.

4. Inconștientul se prezintă ca fiind: (Dumitrița)

Rezervorul dorințelor, trebuințelor și sentimentelor
Conflicte refulate, nerezolvate
Sediul instinctelor

(Cristina)
Rezervorul de fenomene, evenimente trăite şi reacţii psihice care intervin în activitatea noastră,
fără a ne da seama de prezenţa lor (reacțiile noastre instinctive, dorințele şi sentimentele noastre
refulate, complexele dobândite, conflictele nerezolvate etc.).

5. Care din metodele de cercetare ale psihologiei, sunt cele mai importante? (Nadea)
 Metoda observaţiei
o una dintre cele mai vechi metode de cercetare
o frecvent utilizată deoarece este cel mai uşor de aplicat din punct de vedere tehnic
o nu necesită o aparatură sofisticată.
 Metoda experimentului
o provocarea unui fapt psihic, în condiţii bine determinate cu scopul de a verifica o
ipoteză.
 Metoda convorbirii şi interviului
o discuţie premeditată, angajată între cercetător/psiholog şi subiectul investigat,
presupunând relaţia directă, de tipul faţă în faţă, dar şi sinceritatea deplină a
subiectului.
o mai complicată şi mai greu de „învăţat“
o influenţa reciprocă dintre psiholog şi subiect este mai mare decât în oricare altă
metodă şi presupune o selecţie a relatărilor făcute de subiect.
 Metoda anchetei psihologice
o pe bază de chestionar
o folosirea chestionarului ca instrument de lucru şi urmează în derularea sa mai
multe etape
 Metoda biografică (anamneza)
o strângerea informaţiilor despre principalele evenimente trăite de individ în
existenţa sa, despre relaţiile şi semnificaţia lor în vederea cunoaşterii „istoriei
personale“ a subiectului.
 Metoda analizei produselor activităţii
o analiza psihologică a produselor activităţii – compuneri, desene, creaţii literare,
sau de orice fel, obiecte realizate, modul de rezolvare a unor probleme etc.
o furnizează informaţii despre însuşirile psihice ale persoanei, constituind reale
surse de cunoaştere ştiinţifică a individului.
 Metodele psihometrice
o în vederea stabilirii prezenţei sau absenţei lor şi mai ales a nivelului şi gradului de
dezvoltare
 Metoda modelării şi simulării
o realizarea unor scheme logice ale organizării şi desfăşurării unor funcţii psihice –
percepţie, gândire, memorie
 Metoda genetică şi comparată
o urmărirea unui subiect sau a unui lot de subiecţi pe o durată mai mare de timp,
suficientă pentru a pune în evidenţă transformările aşteptate sau încheierea unui
ciclu evolutiv
6. Noțiunea de normă, se definește ca fiind: (Andrei)
Norma este, în esenţa sa, o convenţie umană larg împărtăşită social. Ea derivă din aprecierea, din
valorizarea comună a unor stări şi fapte sociale. Sub raport axiologic, norma este o valoare
(aceasta fiind, în fond, o apreciere despre ,,ceva”, realizată în colectiv) transformată în imperativ.

Norma este ceea ce corespunde unui model comun, unei reguli.

Norma descrie o valoare medie, specifica pentru majoritatea dintre reprezentantii populatiei date.
Un fenomen cu cât este mai frecvent,cu atât poate fi considerat mai normal, iar cu cât este mai
rar, mai îndepărtat de media statistică, cu atât pare ca fiind mai anormal.

Noțiunea de normă, se definește ca fiind:(Vlad)

Norma este, în esenţa sa, o convenţie umană larg împărtăşită social. Ea derivă din aprecierea, din
valorizarea comună a unor stări şi fapte sociale. Sub raport axiologic, norma este o valoare
(aceasta fiind, în fond, o apreciere despre ,,ceva”, realizată în colectiv) transformată în imperativ.

Normalitatea desemnează, în primul rând, un mod de a fi al omului implicând starea de echilibru.

Cota de normalitate din fiecare individ se numeşte sănătate. Nimic nu ne leagă de existenţă mai
unic şi ultimativ decât sănătatea.

Normalul nu este concluzia unei judecăţi de valoare sau de nonvaloare. El reprezintă un criteriu
de ordine în gruparea fenomenelor psihice

Normalitatea se defineşte şi se apreciază în raport cu adaptarea, care reprezintă, în acest caz, un

punct de referinţă. Boala este un accident al existenţei.

7. Care din afirmații, apreciază normalitatea după Ellis și Diamond?(Dumitrița)

Nivel înalt de toleranță la frustrare
Conștiința clară a eului
Angajare în activități creatoare
Flexibilitate în gândire și acțiune

8. Noțiunea de normă, se definește ca fiind:

-
9. Care din afirmații, apreciază normalitatea după Ellis și Diamond? (Ana-Maria)
CRITERII DE NORMALITATE(dupa Ellis si Diamond):
1 - constiinta clara a EULUI personal
2- capacitate de orientare in viata
3- nivel inalt de toleranta la frustrare
4- autoacceptare
5- flexibilitate in gandire si actiune
6-realism si gandire antiutopica
7- asumarea responsabilitatii pentru propriile tulburari emotionale
8-angajarea in activitati creatoare
9- angajarea moderata si prudenta in activitati riscante
10 - constiinta clara a interesului social
11 - gandire realista
12 - acceptarea incertitudinii si capacitatea de ajustare a acesteia
13- imbinarea placerilor imediate cu cele de perspectiva

10. Care din trăsăturile de mai jos, corespund unei persoane normale?(Andrei)
1) percepția eficientă a realității,adică își dă seama ce face. 2) cunoașterea de sine, persoana este
conștientă de propriile motive și sentimente. 3) abilitatea de a exercita un control voluntar asupra
comportamentului. 4) aprecierea de sine și acceptarea sa; aprecierea propriei valori. 5) abilitatea
de a avea relații armonioase, eficiente și sănătoase cu cei din jur.

11. Care din modelele explicative clasice ale bolii consideră: boala drept consecință a
unor agenți externi?
Modelul exogen – boala constituie un accident determinat de acțiunea unui factor extern.
( Maria)

12. În viziunea lui H. Seyle, stresul este: Hanss Selye - „părintele stresului" - îl definişte
ca pe o reacţie generală nespecifică a organismului la acţiunea externă a unor factori - agenţi
stresori - de natură variată (fizică, chimică, biologică şi psihică)
În viziunea lui H. Seyle, stresul este: (Ana-Maria)
 Hans Selye definește stresul ca ansamblu de reacții al organismului uman față de acțiunea
externă a unor agenți cauzali (fizici, chimici, biologici și psihici) constând în modificări morfo-
funcționale, cel mai adesea endocrine

13. Care este cea mai bună strategie de coping în cazul problemelor de sănătate sau în
cazul pierderii cuiva drag?
- Mecanismul de coping centrate pe emoții (de ex descărcarea emoţională prin plâns sau
prin apelarea la suportul prietenilor, speranţa în ajutorul divin, credinţa că timpul va
diminua problema) (Natalia)

14. Care este cea mai bună strategie de coping în cazul în care stresul este provocat de
conflicte la serviciu, probleme personale sau financiare? (nu sunt sigura)
Suportul social este definit ca ansamblul relaţiilor interpersonale ale unui individ care îi asigură
acestuia: - o legătură afectivă pozitivă: suport emoţional (simpatie, prietenie, dragoste, consolare,
înţelegere, toleranţă etc.); - un ajutor practic: suport material (financiar, instrumental etc.); -
informaţii şi evaluări referitoare la situaţia ameninţătoare: suport informaţional. (Gaby)
 Cateva strategii de coping centrat pe emoții:
descărcarea emoţională prin plâns sau prin apelarea
la suportul prietenilor,
minimalizarea problemei („Nu este aşa de dificil examenul care urmează!”),
credinţa că timpul va diminua problema,
speranţa în ajutorul divin,
amânarea („Mai am suficient timp până la predarea proiectului, mă voi ocupa mai târziu de
el”) (Maria)
15. Succesul strategiei de coping depinde de:
tipul de stresor, • condiţiile în care se produce evenimentul, • personalitatea, • experienţele
acumulate de-a lungul anilor, • vârsta, • sexul • reţeaua socială de suport
-
16. Care este cea mai potrivită metodă de coping în caz de burnout?
- Definiție : Burnout-ul este o afecțiune complexă asociată cu epuizarea mentală, fizică și
emoțională care apare ca urmare a stresului excesiv acumulat pe termen lung. Pentru
prima dată acest termen a fost menționat de psihologul Herbert Freudenberger in cartea
sa «Burnout: The High Cost of High Achievement», scrisă în 1974.

Cea mai potrivită metodă :

- copingul centrat pe problemă (se bazează pe analiza, rezolvarea sau minimalizarea situaţiei
stresante și cuprinde strategiile de acceptare a confruntării cu agentul stresor)

(sau) -Copingul orientat spre reevaluarea problemei (reinterpretare pozitivă) = presupune

reducerea diferenței dintre gradul de amenințare și propriile resurse, adică ne face să simțim că
suntem capabili să înfruntămsituația.

din net : tratament și prevenție :

Se recomandă acordarea de timp pentru activităţile plăcute, hobby-uri, pasiuni, pentru
dezvoltarea creativităţii şi ieşirea din rutina de zi cu zi. Timpul petrecut cu familia şi prietenii şi
activităţile sociale au şi ele un efect de “ reîncărcare a bateriilor” şi nu trebuie neglijate. Este
necesar deci un efort de a analiza situaţia, de a stabili priorităţile şi de a schimba situaţia într-o
manieră care să coincidă cu speranţele şi dorinţele personale.

Printre aspectele care țin de individ:

 gestionarea problemei sursă

 evaluare a adaptării
 setarea limitelor și evitarea suprasolicitării
 suport social
 prioritizare atât la locul de muncă, cât și în viața de zi cu zi
 odihnă, sport, alimentație sănătoasă
 timp liber pentru activități relaxante (yoga, mediatație, tehnici de mindfulness)
 deconectare
 reglare emoțională
 angajarea într-un proces terapeutic

- (Nu sunt sigură, Natalia)

(Felicia)
Există două modalităţi de coping (depășire) a evenimentului
stresant:
- coping centrat pe problemă;
- coping centrat pe emoţie.
Copingul centrat pe problemă se referă la tendinţa persoanei de a
produce modificări în mediu pentru a se adapta la noua situaţie.
 Copingul axat pe emoţie defineşte tendinţa persoanei de a se centra pe
modificarea emoţiei faţă de noua situaţie.

17. Care din elementele de mai jos, conform lui Marc Lalonde, constituie factori ai sănătății?

- factorii biologici( ereditate, caracteristici demografice ale populației);

- factorii ambientali( factorii mediului fizic și social: factorii fizici, chimici, socio-culturali,
educaționali);
- factorii comportamentali, atitudinile, obiceiurile;
- serviciile de sănătate(preventive, curative, recuperatorii).
1) dezvoltare economică
2) factorul genetic, stilul de viață adoptat
3) factorii de mediu, nivelul de educație al individului
4) serviciile medicale
"biologia umană",

"mediu"

"stilul de viață"

"asistență medicală de organizare"

Mediul

Organizarea asistenței medicale

Biologia umană

Stilul de viață

18. Care din afirmațiile de mai jos, constituie obiective majore pentru psihologia
sănătății? (Corina)
,, din net,,
-promovarea sănătății
-menținerea sănătății
-educarea pentru sănătate
-prevenirea imbolnăvirilor
-identificarea factorilor cognitivi, emoționali, comportamentali și sociali cu rol în etiologia și
evoluția bolilor acute și cronice
-înțelegerea experienței bolii
-asistarea bolnavului pentru o mai bună adaptare la boală, tratament și proceduri medicale
-ameliorarea îngrijirii medicale si a sistemului medical
Carte ( p . 88 )
- rolul psihologului în terapia bolnavilor, răspunsurile emoţionale la bolile cronice (negarea,
anxietatea, depresia);
- afecţiunile şi consilierea psihologică (în bolile de inimă, diabet, congestii, leziuni cerebrale,
artrită, HIV etc.), aplicaţii în subdomeniile de specialitate (psihoendocrinologie,
psihoneuroimunologie, psihocardiologie etc.),
- promovarea comportamentului sănătos (de ex., menţinerea unei diete sănătoase, controlul
greutăţii, somnul, fumatul şi alcoolismul, aspecte psihologice, sociale, strategii de tratament);
- modele ale schimbării comportamentului, prevenirea accidentelor, comportamentul şi
diagnosticele severe, precum cancerul, stresul şi factorii determinanţi, boala, personalitatea şi
copingul, starea de bine, susţinerea socială, familială, cuplul, echilibrul psihic;
- calitatea vieţii, intervenţia psihologică în boala cronică, educarea pacientului;
- programele de promovare a sănătăţii, aspecte metodologice (evaluare, măsurare a stării de
sănătate şi a nenumăratelor variabile psihocomportamentale);
- provocări ale cercetării şi aplicaţiilor psihologiei sănătăţii în anumite cadre existenţiale (în
familie, clinici, organizaţii
- comunicarea psiholog – pacient, pacient – medic

La aceste teme se adaugă şi contribuţiile moderne:

- graniţele normalităţii psihocomportamentale,
- studiile personalităţii sănătoase,
- personalitatea pozitivă, aspecte psihologice în patologiile cerebrale,
- fenomene dezadaptative,
- fragilitatea psihică în afecţiunile psihosomatice, s
- tudii cu privire la familie şi dinamica partenerială,
- utilizarea serviciilor de sănătate,
- intervenţiile în cadrul spitalelor sau unităţilor specializate,
- analiza costurilor necesare derulării programelor de sănătate

19. Care din elementele de mai jos, descriu durerea? (Cristina)

Durerea - senzație neplăcută, raportată la un segment corporal, cu o reacție somatică și psihică

specifică și reprezintă percepția unei leziuni existente, posibile sau imaginate. Se raportează la
experiența anterioară a individului.

Durerea poate fi descrisă în baza celor trei componente:

- fiziologică: mod de transmitere, receptorii implicaţii, procese biochimice.
- comportamentală: comportamentele ce exprimă durerea şi o însoţesc.
- subiectivă: gânduri, sentimente, reprezentări legate de durere.

Durerea are 3 semnificații distincte:

- biologică (semnal protector prin reacţii de evitare a agresiunii cauzale);
- semiologică (se realizeaza cu ajutorul capacităţii de precizare a locului și a extinderii suprafeţei
de acţiune a excitantului algogen);
- patogenetică (transformarea durerii într-un factor de suprasolicitare neuro-
endocrinometabolică, mergând până la epuizare şi generând tulburări umorale şi leziuni tisulare).

Clasificarea tipurilor de durere

după durată: acută și cronică;
după localizare: fiziologică (cutanata somatica viscerala) și sufletească.

În analiza durerii trebuie precizate anumite caracteristici generale:

- durerea este o experiență subiectivă strict individuală;
- durerea are întotdeauna o componentă afectivă, de regulă negativă, de suferinţă, disconfort,
teamă, iar uneori şi de satisfacţie;
- durerea nu este o senzație pură, ci ea are o descriere care evocă alte senzații, cum ar fi apăsare,
presiune, înţepătură, arsură;
- durerea poartă informaţia unei leziuni posibile, probabile sau produse. Durerea este
proporţională în mărime cu intensitatea stimulului care o produce. Pot exista dureri sau leziuni
imaginare;
- pentru a percepe durerea o persoană trebuie sa fie conştientă şi atentă.
- factori psihici, sociali şi culturali influenţează atât percepţia, cât și raportarea durerii.

(Felicia )

Durerea poate fi descrisă în baza celor trei componente:

- fiziologică: mod de transmitere, receptorii implicaţii, procese biochimice.
- comportamentală: comportamentele ce exprimă durerea şi o însoţesc.
- subiectivă: gânduri, sentimente, reprezentări legate de durere.
Durerea are 3 semnificații distincte:
- biologică;
semiologică;
- patogenetică.

20. Unde își are originea durerea somatică?

Originea durerii somatice este factorul psihologic. Tulburarea psihosomatică

este o afecțiune somatică determinată de factorii psihotraumatizanți, de
regulă emoțional-afectivi.

21. Cu ce este asociată durerea sufletească?(Corina )

,,din carte,, Pag 131
-stare de tensiune,
-stare de neliniște,
-stare de disconfort,
-stare angoasă
Cu ce este asociată durerea sufletească?(Vlad)
(Din suport de curs pg 134)
Durerea sufletească este asociată cu o stare de tensiune, nelinişte, disconfort, angoasă. Starea
 dată de spirit este cauzată de anumite probleme, dezamăgiri şi conflicte de ordin intern pe care
persoana nu le poate soluţiona la moment, fapt ce-i provoacă deprimare şi tensiune psihologică
definită ca durere sufletească

22. Fenomenologic, prin ce se exprimă conștiința de sănătate? (Nadea) (din prelegere)

Conştiinţa sănătăţii se exprimă fenomenologic printr-un sentiment de siguranţă, pe când, în

cazul bolii, suferinţa este legată de o anumită stare de slăbiciune, nesiguranţă şi panică
resimţită de bolnav.