1.

ABREACTIE
Descarcare emotionala prin care subiectul se elibereaza de afectul legat de
amintirea unui eveniment traumatic, permitandu-i astfel sa nu devina sau
sa ramana patogen. Abreactia, ce poate fi provocata in cursul
psihoterapiei, mai ales sub hipnoza, producand astfel un efect de catharsis,
poate avea loc si in mod spontan, separata printr-un interval mai scurt sau
mai lung de traumatismul initial.

2.ACTIUNE SPECIFICA
Termen utilizat de Freud in unele dintre primele sale scrieri pentru a
desemna ansamblul procesului necesar rezolvarii tensiunii interne create
de trebuinta: interventie externa adecvata si ansamblul de reactii
performante ale organismului care permit implinirea actului.

3.AFAZIA
Tulburări ale vorbirii datorata unei tulburări organice a creierului. Este
caracterizată de o incapacitate de a-şi exprima gândurile verbal. Există mai
multe tipuri de afazie: (1) afazie motorie: incapacitatea de a vorbi, deşi
exista înţelegere, (2) afazie senzorială : incapacitatea de a înţelege sensul
cuvintelor si modul de utilizare a obiectelor; (3) afazie nominală : dificultăţi
în găsirea denumirii unui obiect; (4) afazie sintactica: incapacitatea de a
aranja cuvintele în secvenţa corectă.

4.AFECT
Terment preluat in psihanaliza din terminologia psihologica germana si
care conoteaza orice stare afectiva, neplacuta sau placuta, difuza sau
precizata, care apare fie ca o descarcare masiva sau ca tonalitate
generala. Dupa Freud, orice pulsiune se exprima in cele doua registre, al
afectului si al reprezentarii. Afectul este expresia calitativa a cantitatii de
energie pulsionala si a variatiilor acesteia.

5.AGNOZIA
Tulburare de percepţie, caracterizata prin incapacitatea de a recunoaşte un
stimul şi de a interpreta semnificaţia impresiilor sale memorate. Este
observata la pacienţii cu boli organice ale creierului şi, la unii pacienti
schizofreni, isterici si depresivi.

6.ATAXIA
Lipsa de coordonare, fizica sau psihica. În neurologie, se referă la
pierderea coordonării musculare. În psihiatrie, termenul de ataxie
intrapsihica se referă la lipsa de coordonare între sentimente şi gânduri;
perturbarea este intalnita în schizofrenie.

7.CATARSIS
Eliberarea ideilor, gândurilor şi a materialelor represate din inconştient,
însoţită de un raspuns emoţional şi de o eliberare a tensiunii. Frecvent
observata în timpul tratamentului, atât individual, cât şi de grup, poate
apărea de asemenea în afara terapiei.

8.COGNITIE
Proces mental de cunoaştere şi de a deveni conştient. Una dintre funcţiile
ego-ului, este strâns asociată cu judecata. Grupurile care studiaza propriile
procese si dinamica folosesc mai mult cogniţia decat grupurile care
subliniaza emotiile.

9.COMPLEX
Ansamblu organizat de reprezentari si amintiri cu mare intnsitate afectiva,
partial sau total inconstiente. Un complex se formeaza pe baza relatiilor
interpersonale din istoria infantila; el poate structura toate nivelurile
psihologice: emotii, atitudini, comportamnte adaptate.

10.CONFABULATIE
Umplere inconstienta a lacunelor de memorie imaginind experienţe care nu
au nici o baza reala. Este comună în sindroame organice ale creierului.

11.NEURON
Element structural și funcțional de bază al sistemului nervos compus dintr-
un corp celular protoplasmatic, care conține un nucleu, și din prelungiri
protoplasmatice; neurocit. 

12.NEVROGLÍE 
Țesut conjunctiv situat între neuroni, cu rol de susținere mecanică, de
nutriție, de apărare și de înlăturare a celulelor nervoase moarte. 

13.DOPAMINA
Substanta chimica si se gaseste in mod natural in corpul uman. La nivel
cerebral, este produsa de un grup de celule nervoase din centrul creierului
unde actioneaza ca un neurotransmitator, ceea ce inseamna ca transmite
semnale intre celule nervoase. In functie de zona din creier unde
actioneaza, dopamina are roluri importante si diverse, de la controlul
miscarii, pana la raspunsul emotional.

14.BULBUL RAHIDIAN 
Porțiunea trunchiului cerebral care face legătură dintre puntea lui
Varolio și măduva spinării. Bulbul rahidian este sediul centrilor nervoși
responsabili de realizare funcțiilor vitale (centri respiratori, centri
cardiovasculari) funcțiilor digestive (centrul salivației, masticator,deglutiției)
și reflexelor de protecție (centrul strănutului, tusei, vomei). Lezarea bulbului
rahidian provoacă moartea organismului.

15.AMNEZIA 
Reprezintă pierderea totală sau parțială a memoriei. Cauzele instalării
amneziei pot fi numeroase, ca de exemplu aceasta poate apărea în urma
unui accident, care a cauzat un traumatism la nivelul craniului, o comoție
cerebrală, o infecție cerebrală (meningită, encefalită), o hemoragie
cerebrală, o hipoxie cerebrală (oxigenare insuficientă),
intoxicație, hipnoză sau poate apărea ca urmare a unui șoc psihic intens.

16.ANXIETATEA 
O emoție ce se caracterizează printr-o stare neplăcută de tulburare
interioară, adesea acompaniată de comportament nervos precum a păși
înapoi sau înainte, tulburări somatice și ruminația. Este vorba de emoții
subiective neplăcute de spaimă față de evenimente anticipate, precum
simțământul morții iminente. Anxietatea nu este același lucru cu frica, care
este un răspuns la o amenințare reală sau percepută, întrucât anxietatea
implică așteptarea unei amenințări viitoare. Anxietatea este un simțământ
de neliniște și îngrijorare, care este de obicei generalizată ca o
suprareacție la o situație care văzută doar în mod subiectiv ca
amenințătoare.  Este adesea acompaniată de tensiune musculară, agitație,
oboseală și probleme de concentrare. Dacă anxietatea este experimentată
în mod regulat, individul ar putea suferi de o tulburare de anxietate.

17.NERVUL 
O cale pentru conducera influxului, a potențialului electric de acțiune în
organisme. Este o formă de grupare a fibrelor conductoare organice cu
rolul de a duce suportul energetic al informației de la un stimul intern sau
extern la un centru de comandă al organismului sau de la centrul de
comandă la un organ efector.

18.CEREBELUL 
O parte majoră a rombencefalului tuturor vertebratelor. Deși este, de
obicei, mai mic decât telencefalul, există unele excepții precum ar fi
la Mormyridae – peștii elefant, unde poate fi la fel de mare sau chiar mai
mare. La oameni, cerebelul joacă un rol important în controlul activității
motorii. Poate fi implicat și în funcții cognitive cum ar fi atenția sau vorbirea,
precum și în controlul fricii și al plăcerii, însă funcțiile sale legate de
mișcare sunt cele mai clar stabilite. Cerebelul uman nu inițiază mișcarea,
dar contribuie la coordonare, acuratețe și sincronizarea exactă: primește
aferențe de la sistemele senzoriale ale măduvei spinării și de la alte părți
ale creierului, integrându-le într-o activitate motorie de precizie. Lezările
cerebeloase produc perturbări ale mișcării de precizie, echilibrului, posturii
și învățării motorii la oameni.

19.DISARTRIA 
Reprezintă tulburarea de pronunție a cuvintelor. Pacientul cu dizartrie
înțelege perfect semnificația cuvintelor, le poate evoca, dar nu le poate
pronunța. Forma completă a acestui deficit se numeste anartrie. Dizartria
este o tulburare a vorbirii, caracterizata printr-un ritm neregulat, greoi si
chinuit. Poate fi insotita de o voce nazala, cauzata de slabiciunea palatului.
Indiferent ca se instaleaza brusc sau treptat, dizartria este de obicei este
evidenta in cursul conversatiilor obisnuite. Este confirmata, cerandu-i-se
pacientului sa pronunte cateva cuvinte si sunete simple. Dizartria este
ocazional confundata cu afazia, tulburare care afecteaza exprimarea sau
intelegerea limbajului vorbit sau scris.

20.RITMUL CIRCADIAN 
Este un ciclu de aproximativ 24 de ore al proceselor biochimice, fiziologice
sau comportamentale aparținând entităților vii, inclusiv plante, animale,
ciuperci sau cianobacterii. "Ceasul biologic" al fiecărei persoane
corespunde în mare aproximație cu ciclul unei zile, iar de fapt, "circadian"
înseamnă "aproximativ o zi". Ciclul de veghe și somn este strâns legat
de temperatura corpului: cu cât temperatura este mai mare, cu atât suntem
mai activi; de partea cealaltă, cu cât temperatura scade, starea de
somnolență începe să apară.
Ritmurile corpului par a se baza pe două perioade de somn în fiecare zi:
una lungă pe parcursul nopții și una scurtă, la amiază, când mulți oameni
obișnuiesc să doarmă sau cel puțin să se odihnească, oprindu-se din alerta
obișnuită a celorlaltor momente ale zilei. Cercetătorii au aflat că atunci
când oamenii sunt îndepărtați de orice sursă a timpului exact
(ceasuri, lumina solară etc.), "ceasul" lor intern pare să funcționeze pentru
o zi lungă de aproximativ 25 de ore. Dacă ceasul biologic se
desincronizează cu cel al societății, încep să apară probleme legate de
somn

21. CORPUL CALOS 

Corpul calos este o bandă groasă de fibre nervoase care împarte lobii
cortexului cerebral în emisfere stânga și dreaptă. Conectează părțile stângi
și drepte ale creierului , permițând comunicarea între ambele
emisfere. Corpul calos transferă informații motorii, senzoriale și cognitive
între emisferele creierului. Corpul calos este cel mai mare pachet de fibre
din creier, conținând aproape 200 de milioane de axoni . Este compus
din tracturi de fibre de substanță albă cunoscute sub numele de fibre
comisurale. Corpul calos joacă un rol important în viziune prin combinarea
jumătăților separate ale câmpului nostru vizual, care procesează imaginile
separat în fiecare emisferă. De asemenea, ne permite să identificăm
obiectele pe care le vedem conectând cortexul vizual cu centrele de limbaj
ale creierului. În plus, corpul calos transferă informații tactile (procesate
în lobii parietali ) între emisferele creierului pentru a ne permite să
localizăm atingerea .

22. BOALA PARKINSON

Boala Parkinson este o tulburare progresiva a sistemului nervos care
afecteaza miscarea. Simptomele incep incet, uneori debutand cu un tremur
abia vizibil, intr-o singura mana. Tremorile sunt frecvente, dar, de
asemenea, tulburarea cauzeaza in mod obisnuit rigiditatea sau incetinirea
miscarii. 
In stadiile incipiente ale bolii Parkinson, este posibil ca fata dumneavoastra
sa nu arate prea multe semne sau deloc. Bratele tale nu pot sa legana
cand mergi. Discursul dvs. poate deveni moale sau neclar. Simptomele
bolii Parkinson se inrautatesc pe masura ce starea progreseaza in timp.
Majoritatea persoanelor cu aceasta afectiune sunt diagnosticate cand au
varsta de 60 de ani sau mai mult, dar exista cazuri in care boala poate
debuta mult mai devreme. 
 23. NARCOLEPSIA

Reprezinta o hipersomnie caracterizata prin episoade repetate de

somnolenta diurna excesiva, care se pot manifesta sub forma unei
somnolente marcate continue sau a unor atacuri de somnolenta
intermitenta periodica. Narcolepsia se datoreaza in principal unui deficit de
hipocretina la nivel cerebral care apare in urma distructiei celulelor din
hipotalamus care produc aceasta substanta. Narcolepsia se datoreaza in
principal unui deficit de hipocretina la nivel cerebral care apare in urma
distructiei celulelor din hipotalamus care produc aceasta substanta. Studiile
efectuate de a lungul timpului au demonstrat si posibilitatea unei cauzalitati
genetice ale narcolepsiei, fapt ce indica probabilitatea unui deficit de
hipocretina mostenit.

 24. HIDROCEFALIA

Reprezinta acumularea de lichid in ventriculele din interiorul creierului.

Excesul de fluid cefahorahidian creste dimensiunea ventriculelor si
deoarece craniul nu este flexibil, pune presiune asupra creierului. Sistemul
ventricular din creier este alcatuit din patru camere in care se afla cea mai
mare parte a lichidului cefalorahidian. Cele doua camere superioare,
numite ventricul lateral stang si ventricul lateral drept, se conecteaza la a
treia camera, care se scurge in cea de-a patra camera, apoi pe suprafata
creierului si in jurul maduvei spinarii. Lichidul cefalorahidian este o
substanta asemanatoare apei si actioneaza pentru a proteja creierul in
craniu. Presiunea exercitata de excesul de lichid cefalorahidian asociat
hidrocefaliei poate deteriora tesuturile creierului si poate provoca o serie de
afectari ale functiei creierului. Hidrocefalia poate sa apara la orice varsta,
insa este mai frecventa la sugari si la adultii cu varste peste 60 de ani.

 25. NEUROREABILITAREA
Reprezinta un proces terapeutic complex prin care o persoana cu un
anumit grad de dizabilitate, cauzata de un accident vascular cerebral, isi
poate dobandi capacitatile fizice, cognitive, emotionale si psiho-sociale in
limitele determinate de tipul si complexitatea leziunii. Aceste persoane au
la dispozitie tehnologii noi in procesul terapeutic de neuroreabilitare, cum ar
fi terapiile asistate de roboti, programe bazate pe utilizarea principiilor
realitatii virtuale, care ii ajuta pe pacienti sa se reintoarca la o viata cat mai
apropiata de cea normala.

 26. HIPERMNEZIA
Creștere exagerată a funcției memoriei, aducerile aminte depășind
necesitățile firești. Poate fi generală, manifestându-se printr-o exaltare a
memoriei, sau parțială, la oameni normali sau supradotați (ex. memoria
datelor sau a cifrelor), dar și la debilii mintali.

27. SCHIZOFRENIA
Este o denumire a unui grup de boli mintale incluse în categoria psihozelor
endogene. Caracteristică este apariția unor
manifestări psihopatologice majore, cum sunt halucinațiile, deliruri, tulburări
formale de gândire, tulburări afective, tulburări de comportament,
dezorganizarea personalității. Până la data actuală nu au fost puse în
evidență cauze corporale decelabile. În sistemele de clasificare modernă
se consideră obligatorie pentru stabilirea diagnosticului o durată minimă a
manifestărilor morbide. Tablourile clinice de tip schizofrenic, care nu
îndeplinesc și acest criteriu, sunt clasificate - până la proba timpului -
drept boli schizofreniforme. Schizofrenia este una din cele mai severe
afecțiuni psihiatrice, cu repercusiuni grave atât pentru bolnav, cât și pentru
aparținători, mai ales că nu se poate prevedea niciodată care va fi evoluția
bolii, în pofida tratamentelor moderne care au modificat
radical prognoza privind încadrarea socială a bolnavilor. Schizofrenia este
o psihoză caracterizată prin deteriorarea proceselor de gândire și de
răspunsuri emoționale inadecvate. Tulburarea se manifestă
prin halucinații auditive, deliruri paranoide sau bizare sau prin vorbire și
gândire dezorganizate și este însoțită de disfuncție socială sau
ocupațională semnificativă. Debutul acestor simptome apare de obicei la
începutul perioade adulte, cu o prevalență globală de-a lungul vieții în jur
de 0,3–0,7%.Diagnosticul se bazează pe comportamentul observat și pe
experiențele raportate de pacient.

28. SOMNABULISMUL
Reprezintă o tulburare care apare în timpul somnului, în care o persoană
se trezește și face activități neobișnuite, în mod inconștient, cum ar fi să
meargă sau să mănânce. Tocmai de aceea, un somnambul prezintă un risc
foarte mare să se accidenteze în timpul episoadelor de somnambulism.
Somnambulismul apare, de obicei, în timpul celui de-al treilea stadiu al
somnului non-REM, cunoscut, de asemenea, sub numele de somn
profund.

29. OXITOCINA
Este un hormon peptidic sintetizat de către nucleii paraventricular și
supraoptic ai hipotalamusului și depozitat in neurohipofiză. Oxitocina este
un nonapeptid (este alcătuit din 9 resturi de aminoacizi), având o masă
moleculară de 1007 Daltoni. Structura oxitocinei este similară celei
a vasopresinei, celălalt hormon neurohipofizar. Are un timp de înjumătățire
de 2-4 minute.

30. NOREPINEFRINA
Este o catecolamină, care joacă multiple roluri ca hormon adrenergic
și neurotransmițător a sistemului nervos simpatic. Noradrenalina este
mediatorul terminațiilor nervoase vegetative postganglionare simpatice
prezente la nivelul tuturor efectorilor vegetativi periferici (mușchi netezi,
glande). La nivel central, cel mai bogat în noradrenalină este locus
ceruleus, care trimite prelungiri noradrenalinice atât descedente (spre
centrii vegetativi din bulb, coloana laterală), cât și ascendente
(spre hipotalamus, cerebel, sistemul limbic și neocortex). Aceasta mai
poate fi localizată în cantități mari și în nucleul caudal ventro-lateral.
Noradrenalina este responsabilă de asemenea pentru neurotransmiterea
adrenergică.

31. SEROTONINA
Este o substanta chimica produsa in creier si are un rol cheie in reglarea
naturala a starii de dispozitie. Cand nivelul de serotonina este normal, ne
putem concentra si ne simtim mai stabili din punct de vedere emotional,
mai putini anxiosi, mai calmi si mai fericiti. Nivelurile scazute de serotonina
au un rol in aparitia depresiei, in timp ce nivelurile crescute pot scadea
libidoul. Serotonina produce efecte variate la nivelul intregului corp: ajuta la
reducerea starilor de tristete si la reglarea anxietatii, la vindecarea ranilor,
stimuleaza greata si mentine sanatatea oaselor. De asemenea, serotonina
are un rol in reglarea somnului, a apetitului si in digestie. Pe de alta parte,
daca nivelul de serotonina din creier este redus, poate aparea depresia.
Insa daca in creier exista o cantitate prea mare de serotonina, poate sa
apara o activitate excesiva a celulelor nervoase.    

32. HISTAMINA
Histamina este o amina biogena, ce ia nastere in urma decarboxilarii
enzimatice a histidinei. Aceasta amina biogena se regaseste in tesuturile
mamiferelor si este principalul element de mediere in momentul in care
apare hipersensibilitatea imediata la nivelul organismului.

33. MĂDUVA SPINĂRII

Face parte din sistemul nervos central, fiind protejată de canalul vertebral,
legat de gât, trunchi și extremitățile corpului prin intermediul nervilor spinali,
fiind învelit la fel ca și creierul într-o membrană conjunctivă
denumită meninge. Măduva spinării are doua funcții principale. În primul
rând, ea acționează ca un sistem de conducere in ambele sensuri între
creier și sistemul nervos periferic. A doua funcție a măduvei spinării este de
a controla activitățile reflexe simple. Aceasta se obține prin neuroni, ale
căror prelungiri se extind pe distanțe mici în sus și în jos prin măduva
spinării și prin interneuroni care transmit mesajele direct între neuronii
senzitivi și cei motori.
34. TRUNCHIUL CEREBRAL
Reprezintă segmentul caudal al encefalului, continuând măduva spinării.
Prezintă legături anatomice și funcționale dorsal cu cerebelul, iar cranial
cu diencefalul. Trunchiul cerebral asigură inervația senzitivă și motorie a
feței și gâtului prin intermediul nervilor cranieni.Este localizat în partea
posterioara a encefalului si reprezintă 10 la sută din masa acestuia. Are
formă de trunchi de con si prezintă 3 formațiuni: bulbulrahidian, puntea lui
Varolio și mezencefalul.

35. PUNTEA LUI VAROLIO

Numită și protuberanța inelară, reprezintă o formațiune nervoasă care
anatomic se află plasată în completarea bulbului rahidian, aici închizându-
se numeroase circuite reflexe cu însemnătate dominant defensive. Ca
formă, puntea are un aspect cuboid cu înălțimea de 26 mm, lățimea de 35
mm și grosimea de 25 mm. Formațiunea poartă numele anatomistului
italian Costanzo Varolio (1543–1575).

36. MEZENCEFALUL
Mezencefalul este partea sistemul nervos central aflat în continuarea
cranială a punții, fiind separat de aceasta prin șanțul pondopeduncular.
Este cel mai mic segment al encefalului.

37. NERV OLFACTIV

Mediatorul modalității senzoriale olfactive (miros), singura cale senzorială
care nu face sinapsă precorticală, în thalamus. Este un nerv visceral
afferent alcătuit din axionii nemielinizați ai neuronilor bipolari din mucoasa
nazală (epiteliu olfactiv)

38. TALAMUSUL
Este o parte a diencefalului, format din substanță cenușie, având mai multe
roluri: stație de releu pentru sensibilitățile specifice și existența neuronilor
de asociatie, care formează legături cu măduva spinării, trunchiul cerebral și
emisferele cerebrale.

39. NERVUL TROHLEAR

Nerv somatic general aferent care inervează mușchiul oblic superior
(mișcări oculare). Iese, contralateral ( din stînga pentru ochiul drept și
invers), din partea dorsală a mezencefalului. Patologic: rigiditate a
mișcărilor oculare, diplopie (vedere dublă) verticală.

40. EPITALAMUSUL
Este un segment posterior (dorsal) al diencefalului.  Epitalamusul include
nucleii habenulari și fibrele lor de interconectare, comisura habenulară,
stria medulară și glanda pineală. Epitalamusul este o structură mică care
cuprinde trigonul habenular, glanda pineală și comisura habenulară. Este
conectat cu sistemul limbic și ganglionii bazali. Speciile care posedă un
organ parapineal fotoreceptiv prezintă asimetrie în epitalamus la habenula,
spre stânga (dorsală). 

41. NERVUL GLASOFARIGEAN

Este un nerv somatic afferent general (inervează o parte a urechii externe),
visceral aferent general (mucoasa cavității bucale), visceral afferent special
(invervează mugurii gustative din 1/3 posterioară a limbii), visceral aferent
special (ridicarea faringelui în timpul deglutiției), visceral aferent general
(inervează glanda parotid care elimină saliva). Patologie: disfagie,
pierderea gustului în partea posterioară, anestezie, pierderea reflexului
faringean.

42. HIPOFIZA
Este o glandă endocrină nepereche cu structură complexă și cu funcții, de
asemenea, multiple și complexe. Hipofiza are mărimea unui bob de fasole,
cu greutatea de 0,5–0,8 g. Diametrul transversal are 12–15 mm, cel sagital
10–12 mm, iar cel vertical 5–8 mm. Hipofiza este situată în fosa hipofizară
a șeii turcești a osului sfenoid, pe fața inferioară a encefalului, înaintea
tuberculilor mamilari și înapoia chiasmei optice. Ea este acoperită de o
formațiune a durei mater – diafragmul șeii, înzestrat cu un mic orificiu prin
care trece infundibulul ce unește hipofiza cu tuber cinereum. Din punct de
vedere fiziologic, glanda hipofiză este împărțită în două porțiuni distincte:
hipofiza anterioară, denumită și adenohipofiză și hipofiza posterioară,
denumită și neurohipofiză. Hipofiza anterioară secretă șase hormoni foarte
importanți și mulți alții mai puțin importanți, iar hipofiza posterioară secretă
doi hormoni importanți.

43. SISTEMUL LIMBIC

Cunoscut și sub denumirea de cortex paleomamifer, este un grup
de structuri cerebrale situate pe ambele părți ale talamusului, imediat sub
lobul temporal medial al telencefalului, în principal în prozencefal. Deține o
varietate de funcții, inclusiv emoțiile, comportamentul, memoria pe termen
lung și olfacția. Viața emoțională este în mare parte adăpostită în sistemul
limbic și ajută în mod critic formarea amintirilor. Cu o structură primordială,
sistemul limbic este implicat în procesarea emoțională de ordin inferior a
aportului din sistemele senzoriale și constă din complexul nuclear
amigdaloid (amigdala), corpurile mamilare, stria medulară, gri central și
nucleii dorsali și ventrali ai Gudden.

44. HIPOGLOS
Nerv somatic afferent general:mediază mișcarea limbii prin inervarea
mușchilor interni și externi ai acesteia. Iese din bulb. Patologie: hemipareza
limbii, protruzia limbii pe partea afectată.

45. HIPOCAMPUL
Este o componentă majoră a creierului uman și al celui al vertebratelor.
Oamenii și celelalte mamifere au doi hipocampi, unul în fiecare jumătate a
creierului. Hipocampul face parte din sistemul limbic și joacă un rol
important în trecerea informației din memoria de scurtă durată în memoria
de lungă durată precum și în navigarea în spațiu. Hipocampul se află
sub cortexul cerebral, în partea medială a lobului temporal. El constă din
două părți conexe, hipocampul propriu-zis și girusul dentat. 

46. EPILEPSIA
Este o tulburare a sistemului nervos central (neurologica) in care activitatea
creierului devine anormala, provocand convulsii sau perioade de
comportament neobisnuit si, uneori, pierderea starii de constientaOricine
poate dezvolta epilepsie. Crizele epileptice poate afecta atat barbatii, cat si
femeile de toate rasele, mediile etnice si varstele.Tratamentul cu
medicamente sau, uneori, interventia chirurgicala poate controla convulsiile
pentru majoritatea persoanelor cu aceasta boala. Unele persoane necesita
tratament pe tot parcursul vietii pentru a controla convulsiile, dar pentru
altii, convulsiile dispar in cele din urma. Unii copii cu epilepsie pot depasi
starea cu varsta.

47. ATETOZĂ
Tulburare motrice constând în mișcări involuntare, lente, neregulate,
localizate mai ales în mâini și picioare.

48. TREMOR
Consta in existenta unor miscari ritmice, alternante sau oscilatorii. Un
tremor este o miscare ritmica neintentionata si incontrolabila a unei parti
sau a unui membru al corpului tau. Acesta poate aparea in orice parte a
corpului si in orice moment. De obicei, este rezultatul unei probleme din
partea creierului dvs. care controleaza miscarea musculara. Tremorurile nu
sunt intotdeauna grave, dar, in unele cazuri, pot indica o tulburare grava.
Majoritatea nu pot fi tratate cu usurinta, dar adesea vor disparea singure.

49. SINDROMUL TOURETTE

Descris pentru prima dată de Gilles de la Tourette în 1885, se
caracterizează prin ticuri polimorfe vocale şi motorii care se modifică
frecvent. (Ticurile sunt mişcări involuntare, rapide, repetitive şi stereotipe
ale unor grupe musculare individuale). Sindromul Tourette constă într-o
serie de mișcări și sunete incontrolabile cunoscute sub numele de ticuri.
Este o afectiune neurologică relativ rară, numită și “boala ticurilor”. În afara
ticurilor, apare și tendința de a rosti cuvinte obscene și de a repeta automat
cuvinte sau zgomote auzite de la alții.

50. SCOARȚA CEREBRALĂ

Filogenetic, scoarta cerebrala este formatiunea cea mai noua. La om, ea
reprezinta organul suprem al functiilor de comanda si control al
organismului. Suprafata sa este de aproximativ 2000cm2 iar in structura sa
interna are aproximativ 18 miliarde de neuroni. In afara neuronilor, in cortex
intalnim nevroglie, fibre nervoase si vase sangvine.