Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a

Banatului ’’ Regele Mihai I al României ” din Timișoara

Facultatea de Agricultură
Specializarea Măsurători terestre și cadastru.
Cartografie proiect
STUDIU DE CAZ :Analiza, digitizarea și transformarea unei hărți analogice în format
digital L-34-78-D-b

Studentă: Avram Florina Gabriela

An II
Timișoara
2020
 CUPRINS

Introducere........................................................................................................................... 3

CAPITOLUL 1. Aspecte generale și 5

terminologie………………………………………....
CAPITOLUL 2. Materiale și metode utilizate ………...................................................... 8
CAPITOLUL 3. Analiza arealului studiat …………………...................................... 20
CONCLUZII……………………………………………………………………………… 29
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………. 30

2
 INTRODUCERE
Ce este o harta ?
Motto: „Prezentul pe care îl trăim azi va fi oglinda în care ne vom recunoște mai târziu și ceea ce am
fost vom recunoaște cine suntem”1
Lucrarea ,,Analiza, digitizarea și transformarea unei hărți analogice în format digital L-34-78-D-
b” își propune abordarea unei probleme și prezentare unui exemplu pe rezolvarea ei prin transformarea
harțiilor analogice în format digital. Din această perspectivă, harta este reprezentare grafică în plan
orizontal a suprafeței pământului (totală sau parțială), generalizată și micșorată conform unei anumite
scări de proporție și întocmită pe baza unei proiecții cartografice.

Trăim într-o lume tot mai digitalizată. Suntem obișnuiți să avem la îndemână aproape toate
informațiile de care avem nevoie printr-un clic pe un buton sau o atingere pe ecran.

Printre obiectivele pe care mi le-am propus atunci când am dorit realizarea acestei lucrări: au fost
identificarea problemelor care există în domeniu, propunerea unor soluți tehnice în ceea ce privește
utilizarea softurilor de specialitate învedera transformării hărțiilor analogice în harții digitale obiective de
cu scopul de a soluționa disfuncționalitățile existente din punct de vedere tehnic. Astfel scopul lucrării
este acela de a transforma o hartă topografică tipărită pe suport hârtie într-o hartă digitală care urmează să
fie folosită într-o aplicaţie GIS. În acest sens am folosit o hartă militară la scara 1:25.000 de învățământ.
Harta folosită are nomenclatura L-34-78-D-b (Fig.1.) și reprezintă localităţile Cărpiniș, Iecea Mică,
Beregsău Mic cu arealele aferente.

În cadrul studiului au fost utilizate următorele metode: - Documentarea, acestă metodă a constat în
consultarea literaturii de specialitate care tratează acestă tematică. – Metoda observației, fi ea directă sau
indirectă, este o metodă utilizată și de către științele conexe. Terenul, principalul laborator al
topografului, suportul fizic pe care se aplică orice studiu atât teoretic cât și aplicativ, a fost și este descris
încă din cele mai vechi timpuri. Cu ajutorul observației se poate surprinde atât gama de componente și
procese cât și sistemul ca atare, relațiile existente între părțile integrate sistemului. Ceea ce este esențial
este ca ansamblul elementelor studiate să nu fie doar analizate ci să fie și interpretat. Metoda a permis

3
identificarea elementelor cercetate, descifrarea și înregistratrea componentelor și înregistrarea lor într-un
ansamblu fiind indispensabilă în procesul de cerecetare a arealului studiat. -Analiza, acestă metodă a
permis explicarea cauzalității și a conturat imaginea de ansamblu a sistemului funcțional. - Sinteza se
bazează pe rezultatele obținute în urma analizei harții (cadrului natural, componenta socio-economică)
fiind suportul pentru elaborarea ipotezelor și legităților. În acestă etapă s-a putut prefigura imaginea reală
a arealului studiat și reprezentarea elementelor la scară la nivelul hărții - Descrierea oferă o imagine
suficient de detaliată cu elemente explicative și concluzii corelative ce configurează fizionomia
sistemului teritorial analizat și oferă suficiente elemente în înțelegerea funcționalității și dinamica s-a.
Tehnica de lucru abordată în cadrul studiului a fost scanarea hărții cu ajutorul unui scaner fiind metoda
prin care s-a obținut un fișier digital L-34-78-D-b cu extensia .tiff (Tagged Image File Format - este un
format comun utilizat pentru diverse aplicaţii pentru imagini, inclusiv cele pentru scanare şi fax) fiind
imagine raster care va fi digitizată. Softul utilizat incadrul studiului pentru transformarea hartii din
analogic în format digital și digitizarea elementelor reprezentate pe hartă a fost AutoCAD 2016, Raster
Design 2016, TransDatRO 4.04.

Materiale utilizate au fost:

-harta topografică scara 1:25.000
-Atlasul de semne convenționale pentru planurile topografice și hărții

4
 CAPITOLUL 1

ASPECTE GENERALE ȘI TERMINOLOGICE

Cartografia are ca scop esenţial reprezentarea pe un plan a elementelor obţinute prin măsurători
geodezice şi topografice; de asemenea, se ocupă cu întocmirea, editarea şi studiul hărţilor şi al altor
produse cartografice.

Măsurătorile terestre cuprind ansamblul ştiinţelor care se ocupă cu studiul şi determinarea formei
Pământului şi cu reprezentarea acestuia. Cartografia împreună cu geodezia, topografia, teledetecţia,
fotogrammetria, cadastrul şi GIS-ul fac parte din ştiinţa măsurătorilor terestre. Măsurătorile terestre
au evoluat alături de alte ştiinţe ca: matematica, fizica, astronomia, mecanica şi electronica, care
au permis dezvoltarea instrumentelor de măsurare precum şi a metodelor de prelucrare a
măsurătorilor.

Originea cuvântului cartografie e una grecească: chartis=hartă + graphein=a scrie (a „scrie” hărţi).

O definiţie generală a cartografiei ar fi următoarea: cartografia e ştiinţa, arta şi tehnică care se ocupă cu
studiul, conceperea, întocmirea, producţia, diseminarea şi utilizarea hărţilor cu scopul de a
comunica informaţii geo-spatiale (definiţia compilată folosind definiţii din următoarele surse:
Wikipedia + David Forrest +
Năstase). În orice definiţie a cartografiei se observă elementul central şi obiectul primordial de
studiu al acesteia: harta (în cazul reprezentării în plan, care e cea mai răspândită şi utilizată).
Toate definiţiile cartografiei la fel ca şi etimologia cuvântului cartografie vorbesc despre o ştiinţă,
artă, tehnică care presupune studiul, conceperea, întocmirea, producţia, diseminarea şi utilizarea
HĂRŢILOR dar reprezentarea Terrei se realizează pe două tipuri de suprafaţă de reprezentare: plan
(harta) şi glob; deci cum se numeşte ştiinţa care se ocupă cu studiul, conceperea, întocmirea,
producţia, diseminarea şi utilizarea globurilor terestre? Ar fi rezonabil să fie aceeaşi cartografie şi deci să
se redefinească cartografia ca fiind ştiinţa, arta şi tehnica care se ocupă cu reprezentările suprafeţei
terestre.

Harta este o reprezentare proiectată în plan a unei porţiuni din suprafaţa terestră (a unei realităţi
geografice) micşorată la o anumită scară şi ţinând cont de sfericitatea pământului; simbolică (sau

5
convenţională);generalizată (sau selectivă) şi ortogonală (verticală, nadirală) care prezintă anumite
detalii naturale şi sociale de la un moment dat cu scopul de a oferi informaţii spaţiale.

■Afirmaţia de micşorare la scară crează o oarecare confuzie pentru că scara generală a unei
hărţi nu e uniformă pe toată suprafaţa hărţii datorită deformărilor. Scara generală a unei hărţii
exprimă de fapt fracţia micşorării globului terestru înainte de a fi proiectat. Din acest motiv
calculul distanţelor pe hărţi la scară mică nu se face măsurând distanţa de pe hartă şi apoi
înmulţind cu numitorul fracţiei scării
numerice ci cu ajutorul coordonatelor geografice.

■Afirmaţia conform căreia harta ţine cont de sfericitatea pământului implică faptul că reprezentarea în
plan a unei suprafeţe tridimensionale sferice se realizează cu ajutorul unei proiecţii cartografice.

Harta reprezintă realitatea terestră prin simboluri, aceste simboluri au caracter convenţional, de aceea este
simbolică/convenţională. Se va discuta mai mult despre acest lucru când vom vorbi despre conţinutul
hărţii.
O hartă nu poate reda toate detaliile economice, sociale, geografice etc. de la un moment dat şi dintr-un
teritoriu dat, de aceea este reprezentare generalizată/selectivă. Se va discuta mai mult despre acest lucru
când vom vorbi despre conţinutul hărţii.

Lucrurile sunt redate pe hărţi având punctul deperspectivă/observare/capturare a „imaginii” „sus” , harta
mai poate fi descrisă ca schiţa unei poze din avion. Deci spre deosebire de o fotografie normală care este
capturată orizontal/perspectiv; harta e proiectată ortogonal (vertical, nadiral). O viziune zenitală
presupune a privi dinspre
Pământ înspre stele, o viziune nadirală presupune opusul, deci harta poate fi considerată a fi captată
nadiral, dar consider termenul ortogonal mai potrivit deoarece teoretic este posibilă şi o cartare a
suprafeţei terestre cu punctul de perspectivă în centrul pământului (dinspre centrul pământului) caz în
care s-ar produce o confuzie.
Conţinutul hărţii este suprafaţa cartată a respectivei hărţi, spaţiul geografic de interes, harta în sine.
Conţinutul fiecărei hărţi în parte este obţinut în mod diferit cu ajutorul unor reguli matematice specifice
(proiecţiile cartografice) şi ţinând cont de principiile generalizării (selectivităţii) şi simbolizării
(convenţionalităţii).
Harta nu este o fotografiere a realităţii, ea este o imagine micşorată a spaţiului geografic. În procesul
producerii ei trebuie să se realizeze o simplificare a realităţii deoarece nu pot încape toate detaliile şi deci
6
se operează o selecţie a elementelor de pe suprafaţa terestră ce urmează a fii reprezentată pe ea. Cu cât
micşorarea este mai mare cu atât simplificarea este mai accentuată. Actul de simplificare se numeşte
generalizare. Vom ilustra nevoia simplificării exemplificând prin două figuri. În figură 52 o hartă la scara
1:5000 va fi micşorată la scara 1:20000 fără a aplica nici o simplificare; rezultatul fiind unul dezamăgitor:
avem o hartă inutilizabilă pe care nu se poate distinge nimic. În figură 53 vom micşora din nou o hartă
comparând de data asta rezultatul micşorării în două coloane: în coloana din stânga aplicăm micşorarea
fără a utiliza generalizarea , în coloana din dreapta utilizăm generalizarea.
Harta transformă lumea reală într-o reprezentare abstractă prin intermediul simbolurilor. Simbolurile sunt
importante şi sub aspectul faptului că reprezintă un element/ o componentă distinctă a hărţii. În literatura
de specialitate în anumite clasificări o categorie a elementelor hărţii o reprezintă elementele socio-
economice şi culturale, dat fiind că în sine acestea sunt simple simboluri şi că varietatea lor e una foarte
mare şi ele diferă foarte mult de la o hartă la alta, în abordarea noastră le vom discuta la acest nivel
simplu al simbolului şi le vom încadra în elementul „conţinutul hărţii”.

7
 CAPITOLUL 2

MATERIALE ȘI METODE UTILIZATE

În cadrul studiului au fost utilizate următorele programe AutoCAD 2016, Raster Design 2016,
TransDatRO 4.04.

Georeferenţierea este procesul prin care unei imagini (hartă, imagine satelitară etc) i se atribuie anumite
coordonate, astfel încât orice program GIS să poată poziţiona corect imaginea, pe Glob. După ce o
imagine a fost georeferenţiată, informaţiile referitoare la poziţia sa pe Glob sunt stocate într-un fişier de
georeferenţiere (sau world file). Acesta însoţeşte întotdeauna imaginea ale cărei coordonate le conţine,
are aceeaşi denumire, însă extensia conţine litera w (ce provine de la cuvântul world) 1 . În cadrul
studiului georeferenţierea se va face în programul AutoCAD 2016, Raster Design 2016, însă aceasta se
poate realiza şi în versiuni mai vechi ale programului, ordinea operaţiilor fiind aceeaşi, doar aspectul
programului poate fi diferit.
Georeferenţierea (atribuirea coordonatelor)
Procesul de asociere a hărţilor digitale cu coordonate geografice reale poartă numele de georeferenţiere.
Există şi aplicaţii în care nu este necesară trecerea la coordonate reale, fiind suficient un sistem local de
coordonate (carteziene).
În sistem vector, procesul constă în identificarea cu mare precizie a coordonatelor reale a patru puncte, iar
apoi transformarea tuturor punctelor se face pe baza formulelor de transformare. Acest proces poartă
denumirea de georeferenţiere continuă.
Harta topografică pe suport hârtie reprezintă o suprafaţă în sistemele de coordonate geografice (latitudine
şi longitudine) şi rectangulare (exprimate în kilometri) ale proiecţiei Gauss – Krüger. Pe harta digitală, în
principiu, trebuie folosit sistemul de proiecţie oficial al ţării noastre, adică Proiecţia Stereografică 1970.
Pentru transformarea coordonatelor din sistemul de coordonate Gauss – Krüger în sistemul Stereo 1970
am utilizat aplicaţia Trans Dat pusă la dispoziţie de către A.N.C.P.I. Bucureşti.
Cu ajutorul acestui program foarte simplu dar eficient, am obţinut coordonatele colţurilor unei foi de
hartă în patru sisteme, inclusiv cele din proiecţia Stereo 1970, prin introducerea nomenclaturii hărţii.

8
 Calcularea coordonatelor cu aplicaţia TRANSDAT

În Tabelul 1 sunt reprezentare transformările coordonatelor colţurilor hărţii L-34-78-D-b (Cărpiniș):

Tabelul 1.

Colt Coordonate geografice Coordonate rectangulare absolute

Latitudine Longitudine Stereo 70
NV 45 50 00
0 ’ ”
20 52’30”
0
X_nord 489797.379, y_est 179780.945
NE 45050’ 00” 21000’00” X_nord 489302.745, y_est 189483.805
SV 45045’ 00” 21000’00” X_nord 480048.900, y_est 189019.555
SE 45045’ 00” 20052’30” X_nord 480543.923, y_est 179302.197

După ce au fost stabilite coordonatele Stereo 70 ale colţurilor hărţii, s-a făcut translaţia necesară în
AutoCAD prin scalarea hărţii. Am obţinut astfel o hartă raster în coordonate Stereo 1970. Pe orice punct
din interiorul acesteia vom plasa cursorul, în colţul din stânga jos al aplicaţiei putem vedea coordonatele
acestuia. Din acest moment nu mai putem vorbi de o hartă topografică la scara 1:25.000 ci de o hartă la
scara 1:1. Am stabilit totodată și porţiunea de hartă care va face obiectul lucrării, respectiv prima foaie de
hartă la scara 1:25000 care va avea nomenclatura L-34-78-D-b.

Stabilirea şi crearea straturilor

Următoarea operaţie a fost aceea de creare a straturilor (layers). În funcţie de elementele hărţii
topografice, harta digitală va avea mai multe straturi, fiecare dintre acestea reprezentând un element
grafic bine definit.
Orice obiect din AutoCAD are cel puţin trei proprietăţi, tip de linie, culoare şi strat. Stratul (layer) este
necesar pentru suprapunerea diferitelor desene (părţi ale desenelor), pot fi făcute vizibile sau invizibile.
Un strat nou se creează fie introducându-se comanda layer, fie utilizându-se meniul (Fig.7.). La
deschiderea meniului de selecţie se selectează new. În continuare se introduce numele stratului, iar la
secţiunea Details se pot stabilii culoarea liniei, grosimea şi tipul de liniei (Linetype).
Astfel au fost create următoarele straturi: TIF – reprezintă imaginea raster; Curbe de nivel; Căi de
comunicaţie; Ape; Construcţii; Semne convenţionale; etc.
9
Etapele prin care a fost creat proiectul sunt redate prin Prnt Scrn la ecran: 1. Select template

1. Setarea pagini de lucru – Units ( Length Type Decimal; Angle Type Grads, Precision 0.0000 g
se lucrează cu patru zecimale dupa virgulă, Units to scale inserted content Meters, Direction Control

10
 North).

2. Introducerea coordonatelor Stereo70 care au fost obținute prin transformarea coordonatelor geografic
WGS84 (450 50’ 00” 20052’30”) în stereo 70 cu ajutorul softului de specialitate TransDatRO 4.04.
descarcat de pe sait-ul ANCPI secțiunea Download, pentru georeferențierea harți.

3. Introducerea punctelor se realizează cu comanda Point si se introduce y si apoi x

11
5.Point Specify a point y 189483.805, x489302.745
6.Point style pentru vizualizarea punctelor și setarea aspectului punctelor.

12
6. Afișarea punctelor și coordonatelor

13
7. Crearea cadrului și inserarea harti pentru a fi georeferențiată în imaginile de mai jos este redat
procesul prin care a fost georeferențiată harta L-34-78-D-b folosind comanda AL(ALIGN)

14
15
16
17
Vectorizarea pe straturi pentru harta virtuală
După ce pe fiecare strat creat, se desenează elementele specifice hărţii, acestora li se atribuie
elementele caracteristice. De exemplu, pentru fiecare curbă de nivel se introduce cota terenului
corespunzătoare conform harţii tipărite. Astfel, nu mai este necesară scrierea cotei aferente curbei pe
hartă, aceasta fiind afişată printr-un simplu clic cu mouse-ul pe curba de nivel respectivă. Acelaşi
principiu se aplică şi celorlalte elemente ale hărţii (şosele, reţeaua hidrografică, construcţii, puncte
geodezice, etc.), caracteristicile tehnice aferente fiind afişate prin simpla selectare a acestora (Stoian și
Bârliba, 2009).
După deschiderea tuturor straturilor și închiderea stratului conţinând imaginea raster a hărţii
tipărite obţinem harta digitală. Din acest moment, aceasta poate fi folosită și integrată într-un produs GIS.

18
Digitizarea propriu zisă a hărți s-a realizat pe layer fiind create layer pentru fiecare element grafic
care a fost preluat de pe harta (primitivele grafice folosite au fost linia, punctul, poligonul etc.)
fiecare redând cât mai fidel elementel de pe hartă. Exemple de layer relief, vegetație, hidrografie,
CFR, localități etc.

19
 CAPITOLUL 3

ANALIZA AREALULUI STUDIAT

Localitățile reprezentate pe hartă sunt Cărpiniș, Iecea Mică, Beregsău Mic

CĂRPINIŞ (germane: Gertianosch, Gertjanosch, in maghiara: Gyertyámos, in sarba: Грћанош –

Grćanoš, alte denumiri in limba romana: Cărpeniş, Cârpeniş, Gertiamoş)
Prima atestare documentara este mentionata intr-o harta a Banatului in 1761 in care se refera ca, in anul
1677, exista o localitate pe un amplasament apropiat fata de actuala localitate cu denumirea de Chepe de
Gerdyanos, ca apoi in 1380 sa fie mentionat Chepe de Gertyanus. Aceasta ultima denumire apare intr-o
harta publicata in 1778. O alta atestare documentara a localitatii Carpinis, dupa P.Radu si D. Onciulescu
in Contributii la istoria invatamantului din Banat pana la 1800, exista din anul 1387, cand in Banat traia
groful Horvat, caruia i-a urmat, groful Nicolaie Gara, care avea ajutor pe numitul Petru, feciorul lui Dan
si pe cei doi frati ai sai.
In anul 1552 localitatea cade prada distrugerilor lui Ahmed Pasa si in urmatorii 214 ani este mentionata in
cronici si pe harti ca teritoriu nelocuit. Din 1552 acest teritoriu apartine de cialatul Timisoara cu legislatie
turceasca.
In urma luptelor austro-turce, in care printul Eugen de Savoia, elibereaza orasul Timisoara in vara anului
1718, fapt pentru care duce la pacea de la Pasarovitz in 21 iulie 1718 si teritoriul actual al Carpinisului,
devine domeniul de coroana a familiei de Habsburg. Asezarea populatiei germane pe acest teritoriu a avut
loc in timpul celei de-a doua colonizari, pe vremea imparatesei Maria Tereza, 1740 – 1780, colonizarea
care s-a derulat intre 1736-1771.
Vatra vechii comune nu se afla pe actualul amplasament, fiind undeva la 1,5 km spre vest. Ajuns sub
dominatia imparatului Austriei in 1718, localitatea se reinfiinteaza cu un numar de 73 de case, locuitorii
romani ocupandu-se cu cresterea animalelor si prelucrarea lemnului, dat fiindca in zona existau paduri de
carpeni, de unde si deriva denumirii localitatii Carpen-Gyertyan-os. Pasunile si o parte din paduri erau in
proprietatea unuia Dobrin Mali, teritoriu ce apartinea unui conte din Bobda. Dupa istoricul austriac Dr.
Franz Von Miklosich, comuna s-ar fi numit Grdonovo, iar mai tarziu Grdonova si dupa aceea
Gertzonosch.
In anul 1766, conform unei ordonante a administratiei statului austriac, comuna a fost desfiintata si
amplasata pe teritoriul actual. Aceasta ordonanta s-a datorat faptului ca imparateasa Maria Tereza in anul
1740-1780 a organizat cele doua mari colonizari in acea zona si au fost coordonate de consilierul de
administratie Johann Wilhem von Hildebrand, intre anii 1776-1778 au fost colonizate 56 de familii de

20
svabi. Datorita acestui fapt, o parte din populatia romaneasca a emigrat in satele de langa Bazos, iar 47 de
familii s-au mutat in noua asezare infiintata.

IECEA MICA (germană: Kleinjetscha, maghiară: Kisjecsa).

În Evul Mediu a existat în acest loc o asezare care se numea Ewcze sau Ocse, fapt dovedit de diplomele
nobiliare medievale, dintre care cea de la 1467 este si cea mai veche atestare documentară. După 1500 si
până la cucerirea Banatului de către austrieci, nu se mai cunosc alte date despre vechea asezare.
Actuala localitate s-a întemeiat în 1769-1770, prin colonizarea cu germani, în cadrul celui de-al doilea val
de colonizări ale Banatului, numit si Colonizarea Tereziană (Theresianische Ansiedlung) deoarece a fost
ideat si coordonat de Regina Maria Tereza. Responsabilul cu întemeierea noii colonii a fost consilierul
Neumann. Atunci au sosit aici 150 de familii de germani (svabi), agricultori si meseriasi din Pfalz,
Alsacia, Lorena si Würtenberg. Colonistii au construit 100 de case si scoala. Colonia a fost numită Klein
Jetscha.
In 1781 mai multe familii germane din localitate se muta in Carpinis.
Biserica romano-catolică a fost construită în 1813(1795?). Biserica a fost donată de credinciosii romano-
catolici, spre folosintă, către credinciosii Bisericii Ortodoxe Române, în anul 2003, si sfintită de către P.S
Sa Lucian Lugojanul. Poartă hramul Sfântul Ilie.
În 1865, un puternic incendiu a mistuit jumătate din sat.
Iecea Mică a fost un sat svăbesc în toată puterea cuvântului. Foarte putini reprezentanti ai altor etnii s-au
stabilit aici. Caracterul exclusiv german s-a păstrat până la al doilea război mondial, nefiind influentat de
administratia românească interbelică. O dată cu războiul, unitatea demografică a germanilor se sparge, din
diferite motive: încorporarea în armata germană si moartea pe front, persecutiile politice care au urmat,
deportările în Siberia, refugierea în Germania, etc.
După instalarea sistemului comunist, numărul germanilor din România în general si din Iecea Mică în
special, a început să scadă vertiginos. Între 1951-1956 au fost deportate în Bărăgan 122 de persoane,
majoritatea germani. În 1966 în Iecea Mică mai trăiau 543 de germani, adică jumătate din câti trăiau
înainte de război. În locul lor au venit români, în mare parte veniti din alte părti ale tării, din diferite
motive politice si economice. Cert este că guvernul comunist a încurajat si sustinut românizarea satelor
germane. În acest scop, le-a acordat etnicilor germani dreptul de a părăsi tara si de a pleca în Germania în
schimbul unor sume în valută. Ca atare, multi dintre cei care mai rămăseseră au luat această cale. În final,
după căderea comunismului, au plecat si ultimii germani. La recensământul din 1992 în Iecea Mică mai
locuiau 20 de germani.
CARACTERISTICILE RELIEFULUI

21
Comuna Carpinis, este situata in perimetrul unor vai naturale care fac parte dintr-o veche mlastina care in
decursul timpului a fost desecata prin drenari. Pe un areal relativ mic, relieful cuprinde o zona de campie
fertila care face parte din sud-estul Campiei Tisei, facand parte din punct de vedere geomorfologic din
depresiunea Panonica, incadrandu-se in complexul aluvionar a carui geomorfologie se datoreaza
influentei apelor curgatoare.
Altitudinea cea mai inalta este de 84,8 m in nord si cea mai joasa este de 79,7 m in sud, sistem de
referinta Marea Baltica. Suprafata relativ neteda a campiei a imprimat apelor curgatoare si a celor in
retragere cursuri ratacitoare cu numeroase brate si zone mlastinoase, ceea ce a dus la depuneri de
particole cu dimensiuni si fragmente de la foarte fine (argile coloidale) la particole de prafuri si nisipuri
care prin asanarea apelor s-a ajuns la straturi in genere separate in functie de marimea fragmentelor de
baza. Zona se caracterizeaza prin existenta in partea superioara a formatiunilor cuaternare, reprezentate de
un complex alcatuit din argile, prafuri si nisipuri, cu extindere la peste 200m adancime. Adancimea
minima de inghet este la 0,7 m.
RETEAUA HIDROGRAFICA
Cel mai apropiat curs de apa este paraul Bega Veche situat la 8 km sud de comuna Carpinis. In
intravilanul localitatii sunt locate 5 acumulari naturale de apa, una in zona aproape centrala (langa
cimitirul uman) celelalte 3 sunt locate in extremitatile geografice a comunei. Totodata mai sunt inca 2
mari acumulari naturale de apa, una situata in nord si s-a format in urma excavatiilor facute de fabrica de
caramida locala si cealalta aflata in est, rezultata in urma unor excavatii mai vechi.
CLIMA
Teritoriul comunei Carpinis este situat intr-o zona cu climat temperat – continental, de campie, influentata
de curenti de aer cald, mediterania, caracterizata prin urmatoarele valori ale temperaturii medi pe
anotimpuri:
- primavara ÷ 10,8ºC
- vara ÷ 21,8 ºC
- toamna ÷ 11,8 ºC
- iarna ÷ - 0,6 ºC
Regimul temperaturilor :
-media lunara maxima in luna iulie: +21-22°C
-media lunara minima in luna ianuarie: -1-2°C
-maxima absoluta: +42.6°C
-minima absoluta: -29.6°C
Adancimea de inghet 0.70m care in conditiile de tip teren si nivel freatic ridicat impune asigurarea unei
adancimi minime de fundare de 1.0m fata de nivel trotuar la zidurile exterioare.
22
Cantitatea de precipitatii medii :
-media lunara maxima : 70-80 mm iunie
-media anuala : 500-600 mm
-cantitatea maxima in 24 ore : 76.5 mm
Vânturile caracteristice sunt Austrul si Cosava, neregulate, calde, primul batand din sud – vest in toate
anotimpurile, fiind un vant uscat ce iarna aduce ger si vara seceta. Cosava este un vant rece si uscat.
O usoara dominata o au vanturile din est, mai ales toamna si iarna.
-viteza medie a vanturilor : 2.2 m/s
-viteza maxima obsoluta: 50 m/s
CARACTERISTICILE GEOTEHNICE
DATE GEOLOGICE SI GEOMORFOLOGICE GENERALE
Din punct de vedere geomorfologic comuna Carpinis este situata in campia joasa Bega-Galatca,
subunitate a campiei de Vest a Romaniei, caracterizata prin energie de relief redusa si altitudini joase
care, impreuna cu parmeabilitatea mica a pamanturilor, a determinat ca excesul de umiditate sa afecteze
suprafete insemnate de teren si sa incetineasca procesul de consolidare naturala sub sarcina geologica.
Executarea in ultimii 200 de ani a unor canale de desecare a mai ameliorat situatia fara a fi rezolvata in
intregime.
Din punct de vedere geologic, zona se caracterizeaza prin existenta, pe adancimea ce intereseaza, a
depozitelor tarzii (holocen superior) de natura loessoida, usor deranjabile in prezenta apei subterane. Este
foarte probabil ca in trecutul geologic recent (holocenul actual) intervalul de adancime de pana la 1-2 m
sa fi suferit o depreciere structurala sub actiunea cumulate a ciclurilor de gelitivitate si a vegetatiei, in
conditiile de nivel ridicat al apei subterane.
CONSIDERAȚII HIDROGRAFICE ȘI HIDROGEOLOGICE
Cel mai apropiat curs de apa este paraul Bega Veche situat la 8 km sud de comuna Carpinis. In
intravilanul localitatii sunt locate 5 acumulari naturale de apa, una in zona aproape centrala (langa
cimitirul uman) celelalte 3 sunt locate in extremitatile geografice a comunei. Totodata mai sunt inca 2
mari acumulari naturale de apa, una situata in nord si s-a format in urma excavatiilor facute de fabrica de
caramida locala si cealalta aflata in est, rezultata in urma unor excavatii mai vechi.
Pe teritoriul comunei Carpinis exista o retea de canale de pamant, ce strabat in special terenurile
extravilane, canale folosite pentru drenarea si irigarea terenurilor precum si pentru colectarea apei
pluviale.
Ca potential de dezvoltare a zonei imediat apropiate a localitati Carpinis, in partea de Nord este un izvor
de ape termale care poate fi amenajat ca zona de agrement.

23
Apa subterana freatica, cantonata sub forma de infiltratii in pachetul argilo-prafos-nisipos, de extindere
generala in zona, de permeabilitate scazuta (K1= 10-5 ÷ 10-3 cm/sec), a fost interceptata in foraje la
adancimi diferite: la -1.6m sau la -2.7 m – determinate de nivelul actual al terenului si de pozitia fata de
baltile din jur. In absenta unor observatii sistematice de durata, pe baza alurelor diagramelor PDU, se
poate doar aprecia ca nivele maxime frecvente, din cauze naturale, adancimi de cca 0.7-1.3m.
Analiza chimica efectuata de IPROTIM pe o proba de apa prelevata din teren indica o agresivitate
multipla a apei subterane fata de betoane, de tip sulfatica foarte intensa si carbonica foarte slaba.

DATE SEISMICE
Conform normativului P100-1/2006, perimetrul comunei Carpinis este caracterizata prin urmatoarele
valori:
-perioada de colt a spectrului de raspuns : Tc = 1.0 sec
-este pozitionat in cadrul zonei seismice D
DATE GEOTEHNICE
Cercetarea s-a efectuat prin observatii directe asupra terenului (deschideri naturale) si prin analiza
informatiei geotehnice cunoscuta in zona din cercetari anterioare (foraje geotehnice de mica adancime,
executate pentru obiective din zona).
Concluzia este ca perimetrul construit, dar si terenurile extravilane, prezinta suprafete relativ plane si
orizontale sau cu pante line, stabile. In timp nu s-au manifestat alunecari de teren pe teritoriul comunei.
Stratificatia terenului, pusa in evidenta de lucrarile de cercetare realizate, se incadreaza in stratificatia
generala cunoscuta pentru zona Carpinis - Jimbolia si consta din urmatoarea succesiune de pamanturi,
raportata fata de nivelul actual al terenului :
-sol vegetal argilos negru in grosimi apreciabile de pana la 0.6 m.
-orizont de argile foarte prafoase – prafuri argiloase – prafuri nisipoase – argiloase cafenii – galbui cu
intercalatii negre, plastic – consistente la plastic – moi, subconsolidate, cu extindere pana la adancimi de
cca 1.5 m – 2.0 m.
-pachet de prafuri argiloase – prafuri nisipoase – argiloase – nisipuri fine (fainoase) prafoase si
intercalatii de argila prafoasa, cafenii – galbui si cafenii – cenusii cu zone caramizii, plastic – vartoase la
plastic – consistente, cu o oarecare consolidare, cu extinderi la peste 6 m adancime.
Determinarile de laborator efectuate pana in prezent asupra pamanturilor in stare naturaladin orizontul
argilo – prafos din partea superioara a stratificatiei au evidentiat faptul ca acestea au porozitati variate si
mari de ordinal a 45 – 49 %, situatie reflectata fidel de diagramele penetrometrice abtinute. Pachetul
prafos – nisipos se prezinta normal consolidat cu porozitati sub 40 % si de compresibilitate mijlocie, stare

24
reflectata atat de rezistenta opusa la forarea manuala cu aceasta ocazie cat si de diagramele
penetrometrice, redare in fisele de stratificatie respective, anexate.
VEGETAȚIA
Pe intinsul comunei Carpinis, padurile lipsesc, exista plante caracteristice stepei, plante cu flori, ierboase.
Plante caracteristice:
- arbori si arbusti: ulm, salcam, dud, otetar, porumbar ;
- vegetatie ierboasa: stir, spanac salbatic, ciumafaie, boz, golomat, trifoi alb, trifoi marunt ;
- buruieni de cultura: pir gros, ghimparita, barbarosa, palamida, mohor, costei, cimbrisor, cuicusoara,
iarba gaiei, vulturica, etc.
Vegetatia este specifica suprafetelor destinate productiei agricole in gospodariile populatiei si pe loturile
agricole aflate in proprietatea privata, culturi de legume, cereale si fructe.
Pe teritoriul comunei nu s-au inregistrat efecte negative asupra ecosistemelor naturale. Vegetatia si fauna
sunt in stare buna.
Din activitatea rurala nu exista factori care sa ameninte ecosistemele naturale, iar profilul economic al
localitatii nu ameninta echilibrul natural prin consumul de resurse, tehnologii.
ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRICA
Comuna Carpinis dispune de instalatii de alimentare cu energie electrica, instalatii ce se afla in
administratia SC ENEL ELECTRICA – Filiala Trasnport si Distributie Energie Electrica Timisoara,
centrul Jimbolia. Comuna Carpinis este conectata la sistemul national de electricitate prin intermediul
LEA 110kV Timisoara – Jimbolia si are amplasata pe teritoriul sau statia electrica de 110 kV. Liniile
electrice de medie tensiune (LEA 20kV) alimenteaza prin reteaua de distributie de joasa tensiune (LEA
0,4kV) si a posturilor de transformare (P.T.A. -20/0,4kV) consumatorii casnici rurali si micii consumatori
(obiective de utilitate publica, agenti economici etc.) La reteaua de distributie a energiei electrice sunt
racordate tote gospodariile, atat din Carpinis cat si din Iecea Mare, de asemenea sunt racordate si toate
strazile (toate strazile sunt iluminate public).
Posturile de transformare PTA – 20/ 0,4 kV existente pe teritoriul localitatii Carpinis :
1. nr. 1581 = 160kVA/ 254 A – incarcare 70% din capacitatea nominala ;
2. nr. 1582 = 250kVA/ 364 A – incarcare 30% din capacitatea nominala ;
3. nr. 1585 = 140kVA/ 220 A – incarcare 25% din capacitatea nominala ;
4. nr. 1623 = 160kVA/ 254 A – incarcare 45% din capacitatea nominala ;
5. nr. 11509 = 100kVA/ 150 A – incarcare 30% din capacitatea nominala ;
6. nr. 11525 = 100kVA/ 150 A – incarcare 60% din capacitatea nominala ;
7. nr. 11526 = 2160kVA/ 254 A – incarcare 55% din capacitatea nominala ;
8. nr. 11600 = 160kVA/ 254 A – incarcare 20% din capacitatea nominala ;
25
 9. nr. 11609 = 2100kVA/ 150 A – incarcare 55% din capacitatea nominala ;
10. nr. 11635 = 100kVA/ 150 A – incarcare 20% din capacitatea nominala ;
11. nr. 11540 = 100kVA/ 150 A – incarcare 20% din capacitatea nominala ;
12. nr. 11645 = 100kVA/ 150 A – incarcare 25% din capacitatea nominala ;
13. nr. 1583 = 250kVA/ 364 A – incarcare 40% din capacitatea nominala ;
În localitatea Carpinis mai exista doua statii electrice ce deservesc societatile comerciale ROMCEREAL
SA si SOCEROM SA, ambele amplasate in incintele celor doua societati.
Pe teritoriul localitatii Iecea Mica sunt amplasate doua posturi de transformare a energiei electrice (20/
0,4kV) :
1. PTA nr. 1536 = 100 KVA/ 150A cu o incarcare de 40% din capacitatea nominala;
2. PTA nr. 1537 = 100 KVA/ 150A cu o incarcare de 40% din capacitatea nominala.

ORGANIZAREA CIRCULATIEI RUTIERE

Trama stradala a localitatii Carpinis si Iecea Mica este de tip rectangular, alcatuita din strazi de categoria
III-IV-a. Lungimea totala a tramei stradale pentru Carpinis este de 22,60 km, iar pentru Iecea Mica de
6,620 km.
Din punct de vedere al amenajarii (sistematizarea elementelor geometrice) trama stradala se prezinta
astfel:
lungime totala: 29,220 km (100 %)
strazi modernizate: 6.220 km (21.29%)
strazi nemodernizate (impietruire, balastate, de pamant) 23,000 km (78.71%)
În ceea ce priveste configuratia si caracteristicile tramei stradale se mentioneaza faptul ca ele poarta
amprenta cadrului geografic natural si a conceptiilor de sistematizare corespunzatoare diferitelor etape
istorice pe care le-au parcurs localitatiile in dezvoltarea lor.
Trama stradala este de tip rectangular desi aceasta conditie nu este respectata in toate zonele.
Penetratiile celor doua localitati (DN59A, DN59B pentru Carpinis si DN59B, DC14 pentru Iecea Mica)
precm si continuarea acestora ce traverseaza tramele celor doua au imbracaminte definitiva de asfalt si o
latime a partii carosabile de 6,00 m.
Scurgerea apelor pluviale se face in regim natural sau prin santuri si rigole de-a lungul atrazilor, desi
datorita panzei freatice ridicate necesita adancirea santurilor stanga-dreapta pentru ca apa sa poata fi in
final colectata in tereaua sistemului de desecare ce conduce la canalul Bega Veche.
Referitor la traficul care se desfasoara pe reteaua stradala majora se pot face urmatoarele referiri :
a.Traficul interior sau circulatia locala reprezinta relatiile de circulatie care se desfasoara intre diferitele
zone interioare ale localitatii, are o intensitate mica si este generat de circulatia autovehiculelor de calatori

26
(autoturisme, motociclete, motorete, microbuze, autobuze) si de marfa (autofurgonete, autocamioane,
autospeciale, tractoare, etc) dupa cum urmeaza :
Circulatia autovehicolelor de calatori in scopuriprofesionale pe relatia locuinta – loc de munca ;
Circulatia autovehicolelor de calatori in scop social, cultural, administrativ si gaspodaresti ;
Circulatia autovehicolelor de marfa intre unitatile de productie economica – agroindustriale din
localitate (unitatile de prestari servicii si comert, transporturilor generate de platforma agroindustriala
etc.).
b.Traficul de penetratie care se refera la intrarea si iesirea din localitate si care se desfasoara intre
diferitele zone interioare ale localitatii si teritoriul inconjurator (localitatile si orasele din cadrul judetului,
precum si din alte judete ale tarii), reprezinta de fapt intensitatea legaturilor social – economice ale
localitatii cu teritoriul inconurator si este generat de circulatia autovehicolelor de calatori si marfa in
urmatoarele scopuri
Circulatia autovehicolelor de calatori in scopuri social administrative si de afaceri spre alte localitati,
din afara localitatii sau din alte localitati in comuna/ sat.
Circulatia autovehicolelor de marfa spre alte localitati din teritoriul inconjurator cu care exista relatii de
productie, aprovizionare, comert etc si invers;
Circulatia autovehicolelor de calatori si marfa generate de diferitele activitati ocazionale organizate in
localitate sau in diferite localitati din teritoriu (zile de piata, targuri, manifestari culturale, de agrement,
studii si cercatari, etc).
Penetratia rutiera in localitatea Carpinis – resedinta de comuna se realizeaza pe drumurile nationale
DN59A și DN59B, iar in localitatea Iecea Mica prin drumurile DN59B și DC14
c.Traficul de tranzit se desfasoara intre diferitele localitati si zone din afara satului traversand comuna pe
traseele:
Pentru localitatea Carpinis :
DN59A : Timisoara – Jimbolia – frontiera Serbia ;
DN59B : Fibis – Ortisoara – Biled – Iecea Mica – Carpinis - Cenei – Cruceni – Banloc – Deta.
Pentru localitatea Iecea Mica :
DN59B : Fibis – Ortisoara – Biled – Iecea Mica – Carpinis - Cenei – Cruceni – Banloc – Deta;
DC 14 : Iecea Mica – Iecea Mare – Lenauheim.

Relatii de legatura:
DN59A: Carpinis – Timisoara 27,90 km
DN59A: Carpinis – Jimbolia 15,30 km
DN59B: Carpinis – Cenei 8,00 km
27
DN59B: Carpinis – Iecea Mica 4,50 km
DN59B: Iecea Mica – Biled 8,00 km
DC14: Iecea Mica – Iecea Mare 4,00 km

ORGANIZAREA CIRCULATIEI FEROVIARE

Pe teritoriul localitatii Carpinis exista cai de circulatie feroviara, iar prin intermediul garii CFR Carpinis
(nod de cale ferata) este asigurata legatura dintre comuna Carpinis si municipiul Timisoara, orasul
Jimbolia si localitatea Cenei, precum si alte localitati din judet si tara. Prin gara Carpinis circula trei rute
de trenuri de calatori :
-Timisoara Nord – Sacalaz – Beregsau – Carpinis – Clarii Vii – Jimbolia – dus - intors
- Carpinis – Checea – Cenei – Catatuia – Pustinis – Otelec – Ionel – dus – intors
- Lovrin – Bulgarus – Lenauheim – Grabat – Jimbolia – Clarii Vii – Carpinis – Beregsau – Sacalaz –
Timisoara Nord
Traseul caii ferate intersecteaza DN59B formand pasajul CF ce face parte din trama stradal a localitatii si
care necesita reabilitare si modernizare.
Exista si CF uzinala gara CFR Carpinis – SC SOCERAM SA.
Numarul de kilometrii de cale ferata (marfa si persoane) care traverseaza comuna Carpinis este de 3,00
km.
Este de mentionat faptul ca de la fabrica de caramida este racordata la calea ferată.
Relatii de lagatura :
Carpinis – Timisoara 24 Km
Carpinis – Jumbolia 15 km
Carpinis – Ionel 31 km
Pe teritoriul localitatii Iecea Mica nu exista cai de circulatie feroviara, aceasta asigurandu-se prin
existenta garii CFR Carpinis.
Beregsău Mic (sârbă Nemet) este un sat în comuna Săcălaz din județul Timiș, Banat, România. Are o
populație de 918 locuitori (2004).
Beregsău Mic se situează în vestul județului Timiș, pe malul drept al râului Bega Veche, la circa 23 km
vest de municipiul Timișoara și la o distanță de 12,3 km vest de centrul de comună, Săcălaz. Este
străbătut de drumul județean 214, drum care se ramifică la stânga de pe DN59A Timișoara - Jimbolia.

Prima atestare documentară datează din 1317, cu numele Nemti. Alte diplome medievale menționează
numele Némethy. A fost un sat românesc până spre sfârșitul secolului XVII, când a fost colonizat cu
sârbi, spre sfârșitul colonizărilor de sârbilor în Banat. De atunci satul a fost unul sârbesc. Cu toate că aici
nu au locuit niciodată mulți germani, numele vechi al satului se asemăna cu denumirea maghiară pentru
28
„german”, ceea ce a determinat administrația maghiară să îl numească „Beregso-Nemeti”, adică
Beregsăul Nemțesc. După unirea Banatului cu România, a fost preluat numele impropriu „Beregsău
Nemțesc” iar popular s-a mai numit și „Nămat”.

Populația
Inițial sat românesc, apoi pentru aproape 300 de ani un sat de sârbi, Beregsău Mare a cunoscut în ultimele
decenii o scădere semnificativă a populației, dar mai ales o scădere majoră a populației de sârbi. În anii
1970, românii au devenit majoritari. Conform cu recensământul din 2002, românii reprezintă 81% din
locuitori, în timp ce sârbii 17%. Conform datelor publicate de Primăria Săcălaz la data de 1 ianuarie
2004, Beregsău Mic avea o populație de 918 locuitori, în creștere cu circa 13% față de recensământul din
2002. Aceasta reprezintă cea mai rapidă creștere a populației din ultimul secol.
Evoluția demografică

Recensământul Structura etnică

Anul Populația Români Sârbi Germani Maghiari Alte etnii

1880 1.117 27 922 146 21 1

1900 1.129 35 925 128 40 1
1930 1.023 138 787 43 45 10
1977 945 460 449 12 24 -
1992 788 500 269 3 15 1
2002 811 660 141 - 10 -

Concluzie:
CAD provine de la Computer Aided Design folosit mai mult în construcţii, inginerie şi în design de
produse. GIS – Geographic Information System este un fel de CAD mai dezvoltat din această disciplină
de bază, design-ul grafic fiind extrem de important într-un GIS. Ambele au sisteme de referinţă şi pot
descrie şi procesa date grafice, putând să aibe şi un tabel de atribute. În 1998 Autodesk prin Bill
Wittreich a avut o prezentare intitulată “Dincolo de CAD în GIS” [Beyond CAD into GIS], iar ce vă voi
prezenta acum este o parte din discursul său. AutoCAD Map a adăugat o serie de aplicaţii GIS platfomei
de bază a AutoCAD-ului, aceste opţiuni te ajută să stabileşti diferenţa dintre un CAD şi un GIS. Pe scurt,
deoserirea dintre acestea este dată de “desen” (drawing) şi de daza de date spaţială.
Modelare
CAD-ul modelează lucruri din lumea reală. în timp ce GIS-ul modelează lumea în sine. GIS-ul foloseşte
sistemul de coordonate geografice şi proiecţii din întreaga lume, în timp ce CAD-ul foloseşte coordonate
care sunt în strânsă relaţie cu obiectul care este modelat nefiind într-o legătură în particular cu orice loc de
pe Pâmânt.
29
Obiecte
Obiectele CAD includ linii, cercuri, arcuri, texte etc. folosind layere, blocuri, dimensiuni şi date interne,
un obiect CAD neştiind de vecinătatea altui obiect CAD chiar dacă ele se ating sau se suprapun.
Obiectele GIS ştiu unele de celelalte:
un GIS înţelege reţelele, de exemplu liniile care descriu străzile sunt în relaţie una cu celelalte.
un GIS înţelege ariile închise (poligoanele) fiind asociate cu celelalte obiecte.
un GIS înţelege conectivitatea, conductivitatea şi asociaţiile care permit o analiză spaţială.
GIS-ul adaugă topologia
Diferenţa primară între un CAD şi un GIS este TOPOLOGIA. GIS-ul o are. CAD-ul nu o are. În mediul
CAD obiectele (linii, polilinii, puncte, etc.) nu au nici o relaţie între ele. Topologia aduce aceste obiecte
împreună într-un grup şi o ordine logică pentru a forma modele din lumea reală.
Topologia nodurilor, punctelor permite analiza spaţială cum este buffer-ul pentru a determina ce alte
obiecte sunt într-o anumită raza, interval faţă de nodul pe care s-a executat analiza.
Topologia reţelelor, liniilor permite modelarea direcţiei şi rezistenţei. Calea optimă, cea mai rapidă rută
etc. Analiza riscului la inundaţii, determinarea scurgerii maxime la un punct şi o reţea dată, la fel ca şi în
topologia punctelor, analiza cu buffer poate fii aplicată şi aici.
Topologia poligoanelor permite acestora de a avea relaţii între ele. Poligoanele au un centru, astfel pot fii
folosite pentru a crea date relevante în interior. Analiza spaţială a poligoanelor include analiza
suprapunerii cum ar fi “determinarea parcelelor care au fost inundate”. Poligoanele pot fi “dizolvate”
folosind atributele cu valori comune pentru diferite analize.
Topologia şi analiza spaţială face dinferenţa dintre CAD şi GIS.
Managementul datelor
GIS separă obiectele stocate de cele vizualizate, combinând forma datelor din multe surse într-un depozit
virtual de date. Acele date pot fi ulterior folosite în orice tip de analiză sau prezentare. Sistemele CAD
stochează doar culoarea liniei, numele ei, grosimea etc. care nu sunt atât de relevante pentru datele în
sine. Sistemele GIS sunt de obicei bazate pe disk şi pot modela zone mult mai largi decât implementaţiile
sistemelor CAD care sunt bazate pe memorie. De exemplu, fişierele CAD sunt de obicei mai mici, cum
ar fi design-ul unui produs, pe când fişierele GIS sunt regiuni, ţări şi chiar pe întreaga lume.

BIBLIOGRAFIE:
1. http://www.ancpi.ro/index.php/download-3
2. http://primariacarpinis.ro/index.php?rewriteparam=urbanism
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Beregs%C4%83u_Mic,_Timi%C8%99
4. https://giscadapplications.wordpress.com/
30
5. www.geo-spatial.org
6. https://www.geomil.ro/assets/img/produse/HTM/AtlasSemneConventionale.pdf
7.

31