Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi

Facultatea de Geografie şi Geologie

Specializarea Geomatică

PROIECTAREA ȘI IMPLEMENTAREA G.I.S. ÎN

INSTITUȚIILE DE STATISTICĂ ÎN DOMENIUL
DEMOGRAFIEI

Student – Dăscălescu Vlad

Coordonator-Lect. dr. Roman Aurelian Nicolae

Iași, 2021
 CUPRINS

CUPRINS ..................................................................................................................................................................... 2

INTRODUCERE ......................................................................................................................................................... 3

DEFINIȚIE .......................................................................................................................................................... 3
STRUCTURA ....................................................................................................................................................... 3
FUNCȚIILE G.I.S.-ULUI ......................................................................................................................................... 4
ARII DE UTILIZARE ALE G.I.S. -ULUI ........................................................................................................................ 5

DESCRIEREA SOFT-URILOR UTILIZATE ......................................................................................................... 6

EXEMPLUL NUMĂRUL 1: ARCGIS........................................................................................................................... 6

EXEMPLUL NUMĂRUL 2: PHILCARTO..................................................................................................................... 13

PROIECTAREA ȘI IMPLEMENTAREA G.I.S. ÎN DOMENIUL DEMOGRAFIEI ....................................... 18

GENERALITĂȚI.................................................................................................................................................. 18
SURSELE DE INFORMAȚII..................................................................................................................................... 19
INDICATORI DEMOGRAFICI .................................................................................................................................. 19
Densitatea ............................................................................................................................................... 19
Natalitatea .............................................................................................................................................. 20
Mortalitatea ............................................................................................................................................ 21
Bilanțul natural ....................................................................................................................................... 22
Fertilitatea ............................................................................................................................................... 23
Raportul de îmbătrânire .......................................................................................................................... 24
Raportul de dependență ......................................................................................................................... 25
Populația ocupată ................................................................................................................................... 26
Indicele edilitar ........................................................................................................................................ 27
Nupțialitatea ........................................................................................................................................... 28
VALOAREA ECONOMICĂ A IMPLEMENTĂRII ............................................................................................................. 29
PLANUL DE ORGANIZARE PENTRU IMPLEMENTĂRII ................................................................................................... 29

BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................................................... 32

LISTA DE FIGURI ................................................................................................................................................... 33

2
 INTRODUCERE

Definiție
GIS este o prescurtare ce provine de la Geographical Information System și reprezintă o
tehnologie ce se folosește de calculator pentru procesul de cartografiere și studierea a entităților
de pe suprafața terestră. Mai detaliat, o structură GIS reprezintă un ansamblu ce este utilizat pentru
modelarea informației, proceselor și structurilor, care reprezintă lumea reală, în care este inclus și
evenimentele istorice, pentru a putea percepe, examina și gestiona resursele și facilitățile. O
structură GIS poate fi prezentată ca fiind un ansamblu de gestiune a unei baze de date, care de
obicei înfățișează utilizatorului datele într-un mod interactiv din punct de vedere grafic, care poate
fi interogată și analizată. Deși acestea reprezintă părțile bune, trebuie amintit și faptul că GIS nu
este un sistem doar hardware, acesta reprezint un ansamblu care este compus din echipamente de
calcul, soft-urile, resursele umane, metodologiile și normele ce trebuiesc respectate pentru
explorarea eficientă în ceea ce privește procesarea de date și hărți geo-topografice.

Structura
Datele spaţiale reprezintă partea centrală a unui GIS şi are în compoziția sa hărţi sub formă
digitală. Acestea sunt materializate prin fişiere conţinute într-o bază de date spaţială ( BDS ). Astfel
pentru diversele programe acestea sunt stocate în formate diferite, bazele de date (de exemplu
pentru ArcGis, fișierul se regăsește sub forma unui fișier de tip .gdb, adică geo data base, pentru
PhilCarto, se folosește de fișierul .xls, microsoft office excel 1997-2003, ș.a.). În acest sens datele
pot fi regăsite sub două forme, acestea fiind: date de tip vector și date de tip raster.
Sistemul vector se folosește de primitivele grafice. Primitiva grafică reprezintă cel mai mic
constituent ce poate fi reprezentabil grafic unde acesta conduce la crearea şi stocarea unei imagini
vectoriale. Astfel acest sistemul se fundamentează pe cinci primitive grafice, din care amintim:
punctul, arcul, poligonul, corpul. Elementele cartografice simple ale unei hărți sunt reprezentate
de primitive (punctul, arcul, poligonul, etc), iar elementele mai complexe sunt rezultate din
îmbinarea acestor elemente (acumulări de puncte, combinații de poligoane, ș.a.).
Punctul reprezintă unitatea elementară în domeniul geometriei care nu posedă suprafaţă și
dimensiune, astfel acesta pentru a avea o anumită poziţie într-un anumit spaţiu, punctul se ajută de
două sau chiar trei dimensiuni. Fiecare punct necesită o însemnare într-un fisier sub formă de tabel

3
care conţine minim două coloane. În prima coloană va fi consemnat un număr de identificare ( cod
unic), iar în cea de-a doua coloană coordonatele punctului respectiv în sistemul de referinţă ales.
Arcul reprezintă o serie de uniuni alcătuite din puncte, acestea prezintă o caracteristică ce
se leagă de entitatea dublă pe care o deține, unde acestea reuneşte două sau mai multe puncte
orientate direct în sensul parcursului, de la punctual iniţial la cel final.
Nodul este determinat ca fiind o extremitate de arc, unde nu trebuie confundat cu conceptul
de arc. Un arc este mărginit de un nod de origine şi de un nod de destinaţie, unde nodul precizează
sensul de străbatere al arcului.
Poligonul este mărginit de un parcurs de arce, fiind legate de noduri caracterizate într-un
graf planar. De menționat este faptul că obligatoriu, poligonul, trebuie să aibă un nod izolat ce
poartă denumirea de centroid, unde acest are rolul de a îngădui construirea suprafeţelor în jurul
lui, pînă la granițele alcătuite de arcele întalnite, unde îmbinarea de poligoane conduce la suprafeţe
ce au caracteristici bidimensionale sau tridimensionale.
Volumele. Anumite pachete de programe permite și posibilitatea a calcula şi de a prezenta
prisme sau volume simple. Acestea aproximează cu o precizie suficientă volumele de pe hărţile
reprezentate în trei dimensiuni.
Sistemul raster creează un singur model care poartă numele de model raster. Acesta este
alcătuit din celule mici ce au forma unui pătrat, cu suprafețe care de obicei sunt egală cu rezoluţia
acelui sistem. Modelul raster este simplu, acesta prezintă două entităţi. Care sunt: celula şi
imaginea. O celulă este reprezentată de o singură valoare care este validă pe toată aria celulei în
cauză. Obiectele geografice nu pot fi percepute decat după tema imaginii şi valoarea de atribut a
fiecărei celule. Fiecare imagine este determinată de tema sa şi de un număr de imagine, iar teritoriul
care conţine această imagine este definit de coordonate şi de extremităţi.

Funcțiile G.I.S.-ului
Aceste funcții putem să le clasificăm în patru clase de funcții, după cum urmează:
introducerea și verificarea datelor, stocarea datelor și managementul bazei de date, analiza și
modelarea datelor și vizualizarea și ieșirea datelor.
1. Introducerea și verificarea datelor, se referă la procedeul de schimbare a datelor
din forma existentă într-o formă ce poate fi folosită de un soft GIS. Tot timpul după
ce s-au introdus datele într-un soft GIS, necesită o verificare pentru că se pot
produce erori în timpul procedeului de introducere a datelor.
2. Stocarea datelor și managementul bazei de date, se face în SGBD (Sistem de
gestiune a bazelor de date) în două moduri: tabele și hărţi. Indiferent de modul de
lucru, acesta obligat trebuie să aibă funcţii pentru actualizarea, editarea şi
4
 manipularea de date care sunt de tip atribut și de tip grafic. Mijloacele de stocare şi
organizarea bazei de date pot crea restricții cu referire la funcţiile oferite de GIS.
3. Analiza și modelarea datelor în GIS face diferența cea mai importantă față de
celelalte categorii de sisteme de informaţii. Există o mare diversitate de funcţii de
analiză folosite, unde multe dintre aceste funcții apar doar în domeniul GIS-ului,
care are ca drept cosecință capacitatea de a prelucra date ce provin de la diferite
surse din alte domenii. După efectuarea analizei și a unei modelări a unor date,
urmează interpretarea rezultatelor obținute.
4. Vizualizarea și ieșirea datelor. Afişarea rezultatelor obținute din pașii efectuați
anteriori se poate realiza prin vizualizarea pe erane, videoproiectoare, ș.a. sau prin
utilizarea imprimantelor. Însă este și o a treia categorie de situații în care datele
obținute sunt salvate sub formă de fişiere pe diferite mijloace de stocate, începând
de la PC, laptop, până la stick USB, CD, etc. Unde în cele din urmă aceste date vor
face obiectul unor viitoare analize.

Arii de utilizare ale G.I.S. -ului

Ariile în care se folosește GIS-ul sunt foarte diverse, cu toate acestea, toate domeniile au
un numitor comun de la pleacă, acesta fiind recunoașterea elementelor ce prezintă importanță care
au la bază poziția lor geografică. Astfel putem menționa un șir de aplicații ale acestuia, ce sunt
posibile în: Administraţie Publică Locală, Administraţie, Utilităţi, Întreprinderi cu resurse
răspândite spaţial, Apărare, Educaţie, Sănătate, Management, Arheologie, Geologie, Topografie,
Oficiile Judeţene de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, Birourile de Carte Funciară, Editori de
hărţi şi atlase, Departamentele de marketing din cadrul companiilor ce-şi distribuie produsele,
Asociaţii de producători agricoli, Instituții de statistică, Comandamentele de apărare civilă,
Armată, Pompieri.
Mai pe înțelesul tuturor, GIS-ul se utilizează în crearea de hărți legate de: reţelele de
transportul rutier, de alimentare cu apă, de canalizare, de alimentare cu energie electrică,
potenţialul de exploatare, planificarea transporturilor pentru lucrări, aprovizionare, recoltare
monitorizarea pădurilor, dezvoltarea fondului forestier, gestionarea reţelei feroviare, aplicaţii
servind siguranţa traficului, hărţi informative de ghidare turistică, organizarea recensământului şi
administrarea datelor demografice, studii pedologice, organizarea colectării şi depozitării
deşeurilor, studii culturale.

5
 DESCRIEREA SOFT-URILOR UTILIZATE

Fiindcă acest câmp al GIS-ului este unul foarte vast în ceea ce privește soft-urile cu care
se lucrează, ne oprim în a aborda doar două exemple de soft-uri lucru în cadrul GIS-ului. Cele
două exemple folosite în această lucrare sunt soft-ul ArcGIS și soft-ul Philcarto. În ciuda faptului
că ne oprim doar la două exemple, trebuie menționate și alte soft-uri care sunt dedicate GIS-ului,
astfel, amintim de: TNTMips, Global Mapper, QGIS, GRASS GIS, SAGA GIS, ș.a.

Exemplul numărul 1: ArcGIS

ArcGIS este un produs al companiei ESRI (Environmental Systems Research Institute),
poate cel mai utilizat dintre softurile GIS în prezent. Compania a fost fondată în anul 1969 având
sediul localizat în Redlands, California, Statele Unite ale Americii. Iniţial compania este centrată
pe principiul organizării şi analizei informaţiilor geografice, realizând proiecte în special de
reconstrucţie a unor oraşe, pe măsura trecerii timpului dezvoltându-se tot mai mult în direcţia
dezvoltării unui set de aplicaţii care să poată fi utilizat într-un mediu computerizat pentru a crea
un sistem informaţional geografic.
ArcGIS este un pachet de produse ce include trei nivele de licenţă: ArcView, ArcEditor,
ArcInfo, toate reprezintă aceeași interfaţă de lucru, algoritmi de lucru sunt la fel, însă diferența
este dată de limita pentru analiza datelor geografice, unde produsul cel mai complet, este ArcInfo.
Fiecare produs ArcGIS Desktop are în componența sa două aplicaţii: ArcMap şi
ArcCatalog. Astfel aplicația ArcMap este utilizată pentru afişarea şi editarea datelor geografice,
pentru obținerea de analize geografice şi obținerea de rapoarte, de grafice şi de hărţi calitative
profesionale. Cealaltă aplicație, denumită ArcCatalog este utilizată pentru managementul şi
documentaţia datelor geografice care urmează a fi folosite în aplicația ArcMap.

Fig. 2 Pictograma ArcMap Fig. 1 Pictograma ArcCatalog

Interfaţa aplicaţiei ArcMap este compusă dintr-o casetă de afişare a layerelor, care poartă
denumirea de Table of contents, fiind poziționată în partea stângă, aria în care se afişează harta,
formată din layerele curente, denumită map display area, poziționată în centru, bara cu meniuri,
bara standard și alte aplicaţii vizibile în funcţie de scopurile utilizării: Edit, Spatial Analyst,

6
Georeferencing ș.a., bara pentru desenare şi bara cu uneltele de bază pentru zoom, măsurare
distanţe, accesare informaţii despre elementele din hartă.

Fig. 3 Interfața aplicației ArcMap

Aplicația ArcMap are la baza sa două moduri în care putem vizualiza datele. Primul mod
se numește Data View, fiind folosit pentru explorarea, editarea, analiza şi simbolizarea datelor. Al
doilea mod se intitulează Layout View, care este utilizat pentru aranjarea imaginii pentru printarea
sau publicarea ei în format digital şi adăugarea unor elemente care sunt specifice hărţilor precum
scara, titlul, legenda.
În continuare aplicaţia cu care vom lucra este una referitoare la România şi cuprinde o hartă
alcătuită din mai multe strate tematice (layere), unde structura de arbore purtând denumirea de
Romania. În cadrul acesteia sunt cuprinse strate tematice ca: Localități, Căi Ferate, Canalul
Dunăre-Marea Neagră, Drumuri, Limite, Râuri, Comune, Dunărea, Lacuri, Județe, Ecoregiuni,
Microzonare. Ordinea acestor straturi tematice este foarte esențială, deoarece stabileşte care dintre
acestea trebuie să fie vizibile. Aceste strate tematice sunt înglobate în cadrul unei baze de date
geospațială care are extensia .gdb. Scopul nostru cu ajutorul acestei aplicații este să îl utilizăm în
domeniul demografiei, astfel o să creeăm o cartogramă ce se referă la raportul de îmbătrânire. Și
pentru că acest raport este dificil de creat la nivel național, ne limităm doar la două județe, astfel
cele două județe luate în analiză sunt județele Bacău și Vrancea.
Primul pas este să efectăm anumite procese prin care în Data View, să ne rămână doar zona
pe care o dorim să o analizăm. Astfel prima dată ne asigurăm că stratul tematic Județe are în

7
componența sa doar județele Bacău și Vrancea, ca în figura de mai jos. Și stratul tematic Comune
trebuie să fie bifat.

Fig. 4 Stratele Județe și Comune sunt elementele principale care ne interesează

Următorul pas este să accesăm în meniul de sus la opțiunea Geoprocessing – Clip, unde în
caseta apărută o să putem la datele de intrare stratul Județe, iar la datele de ieșire Comune, pentru
a obține în final un nou strat tematic cu comune doar pe județele Bacău și Vrancea.

Fig. 5 Opțiunea Clip, o unealtă des utilizată în decuparea de stratelor

8
 Rezultatul obținut din acest proces v-a arăta ca în imaginea de mai jos.

Fig. 6 Rezultatul obținut în urma folosirii, opțiuni Clip

Fiindcă actuala bază de date nu are date referitoare la acest indicator, avem o modalitate prin
care la acest strat tematic care are o bază de dată deja creată, să adăugăm alte date. Pentru
adăugarea de date se v-a da click dreapta pe stratul tematic în cauză și ne ducem la optiune Join
and Relates – Join.

Fig. 7 Adăugarea unei baze de date la o altă bază de date cu funcția Join

9
 Aici avem două posibilități de adăugare a informației la acest strat tematic. Prima metodă
este de atașare a unei baze de date la stratul tematic, iar a doua metodă atașare de strat tematic la
strat tematic. În cazul nostru o să alegem prima modalitate, însă condiția de alipire a unei baze de
date la o bază de dată deja exisitentă este să avem o coloană comună în ambele baze de date. În
exemplu nostru coloana comună se numește Siruta.
După toți pașii urmați până acuma urmează să dăm click dreapta pe stratul Comune_clip și
să apăsăm pe opțiunea Properties, unde ne apare un meniu mai vast. În meniu o să intrăm pe
Symbology, unde în colțul stânga sus o să apară un meniu din care selectăm Quantities, iar la
valoare selectăm coloana denumită Raportul de îmbătrânire, unde numărul implicit de clase este
5. Pentru o stilizare alegem și un colorit adecvat la opțiunea Color Ramp.

Fig. 8 Crearea cartogramei cu indicele de îmbătrânire, utilizând secțiunea Symbology

Rezultatul care iese după aceste procese este ca în figura de mai jos.

10
 Fig. 9 Rezultatul obținut

Însă mai este faptul de menționat că opțiunea Classify, ne permite să alegem câte clase dorim
să avem la cartograma noastră, cât și modalitățile de clasificare a indicelui nostru.

a) b)

c) d)

Fig. 10 Modalitățile de clasificare a indicelui: a)natural breaks; b) equal interval;

c)quantile; d) standard deviation
11
 Însă cartograma ca să fie finalizată trebuiesc adăugate îmbunătățiri estetice pentru a putea fi
atractivă într-o prezentare. Astfel o să mai adăugăm strat tematic denumit Localități, din care le
afișăm doar pe cele urbane. Însă pentru a apărea numele acestora pe cartogramă din meniul
Properties, alegem opțiunea Labels și setăm coloana care să apară ca etichetă pe cartograma
nostră. Pentru o mai bună stilizare putem adăuga și o hartă pe fundal prin opțiunea Add Basemap.
După ce s-a terminat analizele și editarea materialului, se trece în modul de vizualizare
Layout View, în care adăugăm legenda, scara, titlul, nordul pentru materialul creat, iar rezultatul
final arată ca în figura de mai jos.

Fig. 11 Rezultatul final elaborat în programul ArcGIS

Pentru a afla alte elemente despre obiectele conţinute în diferite strate accesăm secțiunea
Properties. Aceasta conţine mai multe tab-uri cum ar fi: General (apare numele layerului, dacă e
vizibil, elemente de limitare a vizibilităţii în funcţie de scară), Source (date despre layer, locaţia
acestuia în structura de arbore, tipul de obiect, geometria obiectelor din layer, în acest caz
vectoriale de tip punct, referinţa hărţii), Selection (setări legate de obiectele selectate, culoarea sau
simbolul cu care se afişează ca fiind selectate sau setările prestabilite în soft), Display (setări legate
de afişarea simbolurilor, scalarea acestora, transparenţă, realizarea de legături de tip hyperlink),

12
Symbology (alegerea simbolurilor de afişare a elementelor din layer, modificarea acestora,
modificarea culorii, dimensiunii şi poziţiei acestora, opţiuni de reprezentare a elementelor
layerului), Labels (setări legate de etichete, afişarea lor după un anumit câmp din baza de date,
mărimea lor, culoarea, poziţia, alte elemente de formatare a etichetelor).
Prin ArcCatalog se pot accesa date stocate în calculator, în alte reţele, inclusiv de pe Internet.
Pentru a accesa datele se poate crea o conexiune cu locaţia acestora. Colectiv, conexiunile create
de utilizator se numesc Catalog.
O altă aplicaţie este ArcToobox, cu iconul în bara standard , care deschide caseta cu toate
uneltele existente în soft; se poate accesa atât din ArcMap, cât şi din ArcCatalog.

Exemplul numărul 2: Philcarto

Philcarto este un program care este utilizat în cartografierea datelor statistice înregistrate
într-un tabel. Metodele de cartografiere de care se folosește acest soft, sunt metode clasice
reprezentate de: hărți coroplete, hărți cu cercuri proporționale, hărți cu densități punctuale, ș.a.,
care sunt ușor de utilizat printr-o interfață care este elementară și eficace, astfel făcând să fie mai
deosebită de anumite softuri cu care concurează.
Acest soft este utilizat în general pentru analiza datelor ce se leagă de informațiile din
recensămintele populației. Spre exemplu pe un fond de hartă sunt vizualizate unitățile unde s-a
făcut recensământul, care sunt reprezentate sub formă de poligoane pentru unitățile administrative
teritoriale în cazul nostru, iar în funcție de valorile statistice care doresc a fi reprezentate pe aceste
unități administrativ teritoriale, culoarea poligoanelor diferă în funcție de valorile în care se
încadrează aceasta. Acest rezultat este cunoscut sub numele de hartă coropletă sau cartogramă,
unde aceasta este una dintre metodele de reprezentare în Philcarto. O altă metodă este reprezentată
de a situa, în punctele de localizare, a unor cercuri sau sfere a căror suprafață este proporțională
cu numerele înregistrate din tabel și care sunt atribuite pentru acele locuri. Alte metode care sunt
deja mai complexe, apelează la niște cunoștințe de geostatistică, dar care ne permit vizualizarea
densităților prin hărți în densități de puncte. Evaluarea pe întreaga suprafață a hărții a valorilor
modelate la un număr redus de puncte se face prim metode geostatistice ca: netezirea, krigingul,
dar se poate apela și la descompunerea variației în componente de scală prin zone de trend.
Metodologia de lucru cu acest soft este unul ceva mai simplu decât exemplul anterior
(exemplul cu soft-ul ArcGIS), astfel încât, datele de intrare (input) ale soft-ului sunt simple de
elaborat. Primul pas este să ai sau să creezi un fișier, de tip foaie de calcul pentru date (în general
este utilizat din pachetul de programe ale Microsoft Office, programul Excel). Iar al doilea pas
constă în a avea un desen sau a îl elabora pe loc în programul Adobe Illustrator (care este un
program din pachetul de programe Adobe) pentru a avea fondul de hartă pe care să fie afișate
13
datele din tabel. Fișierele grafice care reprezintă datele de ieșire din Philcarto folosesc formate
utilizate pe scară largă, care oferă compatibilitatea integrală, în ceea ce privește cu cele mai bune
programe de desen profesioniste (Adobe Illustrator, Adobe Photoshop, Corel Draw, Inkscape,
ș.a.), ca și cosecință acestea nu sunt greu de exportat pentru a fi pregătite pentru prezentare și
printare. În Philcarto, utilizatorul are dispoziție o serie de instrumente care sunt utile pentru analiza
cantitativă, din care menționăm: calculul indiciilor, regresia, analiza factorială (ACP și AFC),
clasificarea automată (CAH), analiza teritorială multiscala (ATM).
În continuare ca și în primul exemplu se v-a calcula indicele de dependență a județelor Bacău
și Vrancea. Se știe că acest indice al dependenței este în strânsă legătură cu indicele de îmbătrânire.
Primul pas este să elaborăm s-au să avem deja o bază de date cu acest indice care urmează a fi
afișat în programul Philcarto. În cazul de față avem deja o bază care trebuie să fie în programul
Excel. Pe prima coloană întotdeauna va fi elementul de identificare cu care v-a suprapune datele
peste fondul de hartă, astfel în cazul nostru prima coloană este Siruta. A doua coloană, Județ nu

Fig. 12 Baza de date în programul Excel

este obligatorie, dar ne ajută să identificăm mai ușor localitățile componente ale unui județ. A treia
coloană intitulată, Localități reprezintă numele care sunt atribuite acelor coduri din prima coloană.
În final, cea de a cincea coloană, Raportul de dependență este coloana care ne interesează pe noi.
Al doilea pas este să avem un fond de hartă sau să îl creeăm. Trebuie amintit că la crearea
acestuia în Adobe Illustrator, la fiecare poligon din fondul de hartă trebuie să îi adăugăm un atribut,
pentru că acesta va fi liantul dintre fondul de hartă și baza de date. În cazul nostru atributul pe care
îl adăugăm este codul siruta. Dacă observăm, tehnica nu este diferită de programul ArcGIS, însă
14
aici modul de lucru este mai simplu. După cum se poate oberva în imaginea de mai jos, pentru a
adăuga atributul, se accesează comanda Windows – Attributes (sau Ctrl + F11), unde se
completează pentru fiecare poligon se completează atributul necesar.

Fig. 13 Fondul de hartă care este creat în Adobe Illustrator

După ce avem cele două fișiere (baza de date în format .xls și fondul de hartă în format .ai),
putem trece la cel de al treilea pas care presupune a încărca fișierele menționate. Când ni se v-a
deschide programul, acesta ne v-a deschide o casetă în care să selectăm limba dorită a programului.
După care acesta ne spune să selectăm fondul de hartă pe care vrem să lucrăm, iar după să selectăm
baza de date dorită.

Fig. 14 Definirea variabilelor înainte de a intra în interfața de lucru

15
 După toate operațiunile efectuate ne v-a apărea o imagine ca cea de sus în care să definim
variabilele cum dorim (variabile de tip nominal(nume), variabile de tip cantitativ(valori numerice
absolute) și variabile de tip raport(valori reprezentate prin procente)). După alegerea efectuată,
dăm continuare și ne v-a apărea un meniu ca în imaginea de jos.

Fig. 15 Interfața de lucru al programului Philcarto

În cazul nostru, se va selecta indicele de dependență, după care, mai jos se va afișa două
opțiuni de reprezentare a hărții, în care noi apăsăm pe prima opțiune, adică afișare prin hartă
coropletă. De aici avem opțiuni din care putem defini harta, din care amintim:
• Clasele, care pot fi definite de utilizator, care le poate seta manual sau definite de
program (de exemplu folosind algoritmul lui Jenks);
• Culorile, sunt și ele esențiale pentru reprezentarea cartogramei care o face atractivă
pentru prezentare sau printare sau respingătoare, aici utilizatorul decide ce culori
dorește să utilizeze;
• Alte opțiuni, se referă la histogramă, inversarea culorilor, autocorelația spațială,
trasarea contururilor unităților spațiale cu diferite culori (județe, unități administrativ
teritoriale), etc.
După definirea și crea cartogramei, aceasta se înregistrează în format .ai pentru a putea fi
finalizat din punct de vedere estetic pentru o prezentare sau pentru printare, astfel că pe lângă
cunoștințele geografice și de statistică, necesită și un minim de cunoștințe de prelucrare grafică în
programe de grafică profesionistă din cele amintite mai sus, iar rezultatul final se poate prezenta
ca în figura de mai jos.
16
Fig. 16 Rezultatul final elaborat în programul Philcarto

17
 PROIECTAREA ȘI IMPLEMENTAREA G.I.S. ÎN DOMENIUL
DEMOGRAFIEI

Generalități
Din multitudinea de definiții date noțiunii de demografie, una clară și la obicet afirmă că
este: „știința care, prin metode cantitative, studiază fenomene și procese privitoare la numărul,
repartiția geografică, structura, densitatea, mișcarea populației umane și compoziția ei pe grupe de
vârstă, de sexe etc.” (Dicționarul explicativ al limbii române – ediția a II-a revăzută și adăugită,
2009). Astfel obiectul de studiu, al acestei științe se centrează pe populațiile de oameni folosind
diverse metode cantitative prin calcularea de indici.
Demografia poate fi definită ca fiind o știință ce prezintă un caracter interdisciplinar,
suprapunându-se parţial, cu alte discipline din sfera științelor socio-umane, din care menționăm:
• demografia statistică, care corespunde statisticii, aceasta pune accentul pe
variaţiile unor fenomene şi procese cuantificabile;
• demografia socială, componentă a sociologiei, urmăreşte aceleaşi fenomene în
interacţiunea lor cu spaţiul social;
• demografia istorică, subordonată istoriei, se concetrează pe evoluţia aceloraşi
fenomene şi procese în spaţiul politic;
• demografia politică, face parte din politologie, caută suprapuneri a fenomenelor
şi proceselor în spaţiul politic;
• demografia economică, o componentă a economiei, care are în centru atenției
relația populațiilor cu spaţiul economic creat de acestea;
• geodemografia sau geografia populaţiei, fiind o ramură a geografiei umane, se
concentrează pe analiza distribuţiei componentelor demografice, care se
raportează într-un spaţiu geografic, acesta reprezentând fundamentul principal.
Geografia populaţiei aparține unui domeniu ce este caracterizat de interdisciplinaritate, unde
apare în mod des utilizat și noțiunile de demogeografie sau geodemografie, care ne indică faptul
că trebuie să fim conștienți de caracterul său interdisciplinar. Aceasta se preocupă în mod special
de repartiția populaţiilor umane şi de maniera în care structurile acestora se deosebesc în spaţiu,
încercând să le argumenteze, geografia populaţiei are astfel un loc bine precizat, deosebindu-se
prin modul de abordare distinct de al celorlalte discipline amintite care pun accent fie pe variaţiile
statistice fie pe interacţiunile cu sferele social-economice sau politice.

18
 Sursele de informații
În majoritatea cazurilor prin legislația pe care o are o țară are două mijloace prin care își
strânge informațiile. Primul mijloc de strângere utilizat o reprezintă registrele stării civile, de care
se ocupă persoanele abilitate pentru aceasta, unde de obicei este reprezentată de autorităţilor locale,
care strâng informații cu privire la mişcarea naturală şi mișcarea migratorie a populaţiei în cauză.
Al doilea mijloc este reprezentat de recensămintele de populaţie, care sunt desfășurate regulat, care
au ca scop de a obține date complete ce se referă la structurile şi fluxurile populaţiei în cauză, dar
și la stilul de viaţă al acestor populații care sunt definite de elemente ca: dotări edilitare, cifre de
afaceri, număr de angajați, ș.a.

Indicatori demografici
Fiindcă această parte este una destul de complexă, ne rezumăm doar la indicatorii cei mai
folosiți în acest domeniu, deși acesta are o gamă variată de indicatori, nu putem să îi trecem pe toți
în revistă din cauza complexității acestora. Așadar cei mai folosiți indicatori pleacă de la diverse
variabile care sunt luate în calcul, în care amintim de efectivul geografic (densitatea), structura
(sex și vârstă, naționalitate, limbă, categoriile socio-profesionale), dinamica (naturală, migrațiile).

Densitatea
Acest indicator reprezintă raportul dintre numărul locuitorilor şi suprafaţa teritoriului în care
sunt acei locuitori, care dă ca rezultat densitatea generală a populaţiei, unde acest indicator este
foarte uzual în geografie.
𝑷
Formula acestuia este: 𝒅 = 𝑺 , unde P – populația, S – suprafața zonei de referință

19
 Natalitatea
Aceasta este una din cele două componente ale bilanţului natural care reprezintă numărul de
născuţi vii, ce se raportat la mia de locuitori. Aceasta este influențată de către familie sau de către
stat, care aplică măsuri restrictive sau măsuri stimulatorii.
𝑵𝒗
Formula acestuia este: 𝑵 = × 1000, unde Nv – născuți vii, P – populația
𝑷

Fig. 17 Natalitatea pentru anul 2011

20
 Mortalitatea
Aceasta reprezintă cealaltă componentă a bilanțului natural, alături de natalitate, unde este
măsurată prin raportarea numărului de decese într-o perioadă dată, la populaţia totală. La fel ca și
în cazul natalității nu este cunoscută cu exactitate.
𝑫
Formula este reprezentată de: 𝑴 = × 1000, unde D – decesele, P – populația
𝑷

Fig. 18 Mortalitatea pentru anul 2011

21
 Bilanțul natural
Evoluţia diferenţiată a celor două elemente, care sunt natalitatea şi mortalitatea, duc la
efectuarea bilanțului natural, care este diferența dintre natalitate și mortalitate.
Formula acestuia este: 𝑩𝒏 = 𝑵 − 𝑴, unde N – natalitatea, M – mortalitatea

Fig. 19 Bilanțul Natural pentru anul 2011

22
 Fertilitatea
Este mai utilă decât indicatorul natalității, unde aceasta poate fi folosită în previziunile ce au
termen mediu, deoarece aceasta scoate din calcul femeile aflate în afara vârstei fertile şi bărbaţii.
𝑵𝒗
Formula acestuia este: 𝑭 = × 1000, unde Nv – născuții vii, Pf – populația fertilă(15-49 ani)
𝑷𝒇

Fig. 20 Fertilitatea pentru anul 2011

23
 Raportul de îmbătrânire
Îmbătrânirea demografică în general este scaderea numarului de locuitori tineri si cresterea
ponderii persoanelor de varsta a treia (persoanele cu vârsta de peste 60 de ani). Cauzele acestui
fenomen sunt date de scaderea natalitatii in tarile dezvoltate si in cele emergente (in curs de
dezvoltare) si cresterea sperantei de viata ca urmare a progreselor medicale si a ameliorarii calitatii
vietii. Indexul sau raportul de îmbătrânire reprezintă raportul procentual dintre numărul
persoanelor de 60 ani și peste şi cel al copiilor din intervalul 0 -14 ani.

Fig. 21 Raportul de îmbătrânire pentru anul 2011

24
 Raportul de dependență
Acest indice este folosit la studiul demografic asupra unei regiuni sau a unui județ ce poate
determina îmbătrânirea populației sau creșterea numărului de nou născuți, el putând fi folosit
pentru studiu asupra populației active

Fig. 22 Raportul de dependență din anul 2011

25
 Populația ocupată
Populatia ocupata cuprinde, conform metodologiei anchetei statistice asupra fortei de munca
in gospodarii, toate persoanele de 15 ani si peste care au desfasurat o activitate economica
producatoare de bunuri sau servicii de cel putin o ora (cel putin 15 ore pentru lucratorii pe cont
propriu si lucratorii familiali neremunerati din agricultura anterior anului 2011) in perioada de
referinta (perioada de referinta fiind o saptamana), in scopul obtinerii unor venituri sub forma de
salarii, plata in natura sau alte beneficii.

Fig. 23 Populația ocupată pentru anul 2011

26
 Indicele edilitar
Literatura de specialitate naţională şi internaţională oferă o gamă vastă de definiţii ale
conceptului de calitate a concept multidimensional evaluat prin examinarea unui număr de
caracteristici fizice şi sociale ale mediului locativ şi vecinătatea sa. Aceste caracteristici pot include
o serie de indicatori ai calităţii locuirii, ca de exemplu densitatea locativă (număr de persoane pe
cameră), aspectul fizic (imaginea urbană) şi calitatea structurală a unităţii locative, accesibilitatea
faţă de transportul public şi de serviciile sociale, precum şi satisfacţia faţă de locuinţă şi vecinătate.

Fig. 24 Indicele edilitar pentru anul 2011

27
 Nupțialitatea
Fenomenul de nupţialitate reprezintă totalitatea căsătoriilor sau a persoanelor ce se
căsătoresc, care se măsoară într-un anumit interval definit de o perioadă de timp, care deseori se
efectuează într-un an calendaristic.

Fig. 25 Nupțialitatea pentru anul 2011

28
 Valoarea economică a implementării
Prin implementarea unui GIS se înţelege folosirea unor materiale (echipamente hardware şi
software) şi a variatelor surse de date (hărţi şi planuri, recensăminte, statistici, etc.) de către o
organizaţie fie ea de stat sau privată (în cazul nostru instituție de stat) care ca drept scop conceperea
unei aplicaţii clar conturată. Implementarea se rezumă într-o bază de date spaţiale care corespunde
unei zone geografice clar conturată şi un set de metodologii GIS accesibile de la interfaţa
utilizatorului care v-a executa interogări şi analize spaţiale complexe ale căror rezultate vor fi
afișate sub formă de grafice, schiţe, scheme, planuri, hărţi şi rapoarte.
Principalele costuri avute în obiectiv pentru buna implementare a unui GIS, depinde de
următoarele: costul dotării şi costul introducerii datelor. La nivel global, s-a constatat că într-un
raport de 70 - 80% din costul total al implementării unui GIS este reprezentat de introducerea şi
întreţinerea datelor.
Beneficiile acestuia se pot clasifica în două categorii: beneficii cuantificabile și beneficii
necuantificabile. Beneficiile cuantificabile se referă la: reducerea timpului de producere şi
actualizare a hărţilor; reducerea timpului necesar întreţinerii bazei de date, a echipamentelor, etc.;
reducerea costurilor de întreţinere; reducerea costurilor de planificare şi proiectare; reducerea
timpului necesar activităţii administrative; reducerea costurilor activităţilor administrative;
informaţii precise şi standardizate; informaţii actuale; acces rapid la informaţie. Beneficiile
necuantificabile se referă la: mai multă informaţie; creşterea calităţii analizelor în paralel cu
reducerea timpului necesar analizei; capacitatea de a face analize imposibil de realizat fără
tehnologia GIS; decizii mai bune; planificare mai bună; o mai bună înţelegere şi analiză a situaţiilor
şi sistemelor de complexitate ridicată; prezentări de bună calitate la nivel decizional.

Planul de organizare pentru implementării

În mod general acest plan de organizare se aplică la orice fel de mărime şi repartiţie a
costurilor de implementare, care se referă la: dotări hardware şi dotări software, culegere date,
introducere date, pregătire personal, materiale consumabile, întreţinere, unde elementul ce
definește realizarea unei aplicaţii GIS operaţionale nu poate fi valorificată în bani. Așadar acest
plan de organizare trebuie să ai următorul personal:
Conducătorul de proiect trebuie să perceapă performanţele şi limitările unui GIS. Acesta
trebuie să posedă capacitatea de examinare corectă a resursele indispensabile pentru
implementarea unor aplicaţii GIS. Așadar, în esență, conducătorul de proiect trebuie să priceapă
necesitățile implementării bazei de date, costurile automatizării acesteia şi strategiile de urmat în
vederea obținerii a analizelor referitoare la datele spaţiale.

29
 Analistul GIS implementează sistemul după cerinţele dorite de utilizatori, după care cere
constatările utilizatorilor în vederea corecţiilor şi îmbunătăţiri sistemului. Acesta răspunde pentru
câştigarea şi păstrarea încrederii utilizatorilor prin satisfacerea deplină a cerinţelor pe care le
solicită.
Administratorul bazei de date trebuie să mențină automatizarea bazei de date prin efectuarea
proceselor care reprezintă eficiență. Acesta răspunde pentru prelucrarea şi actualizarea datelor cu
asigurarea calităţii, integrităţii şi confidenţialităţii datelor după caz. Administratorul bazei de date
ține o legătură permanent cu administratorul GIS şi îi comunică comenzile de lucru pentru
personalul implicat.
Administratorul GIS. Acesta trebuie să dețină cunoştinţele pentru valorificarea hardware-
ului, software-ului şi bazei de date spaţiale pentru a implementa într-o metodă productivă toate
funcţiile specificate de analistul GIS. Acesta răspunde cu activitatea productivă curentă începând
cu implementarea de introducere a datelor şi terminând cu rezultate sub forma de grafice, schiţe,
scheme, planuri, hărţi şi rapoarte care efectiv sunt rezultatele unei analize spaţiale.
Desenatorul tehnic. Are ca principală activitate conceperea de manuscrise de hărţi prin
compilarea şi integrarea informaţiilor cartografice care provin din diferite surse. Manuscrisele de
hărţi concepute de către acesta reprezintă sursa de date pentru digitizare și scanare şi introducerea
informaţiilor descriptive. Acesta trebuie să folosească surse de date, din care menționăm: planuri
şi hărţi, fotograme aeriene, imagini satelitare, studii de teren, şi să aibă cunoştinţele necesare pentru
interpretarea tematică a datelor folosite.
Operatorul de digitizare. Se ocupă de automatizarea şi întreţinerea bazei de date GIS. El
răspunde de digitizarea sau scanarea de hărţi, introduce datele tabelare care sunt atributele
obiectelor geografice din baza de date, editează hărţile digitale pentru efectuarea de corectări
asupra erorilor şi desfășoară actualizarea datelor.
Specialistul în redactarea rezultatelor finale. Are ca obiectiv principal producerea de
grafice, schiţe, scheme, planuri, hărţi şi rapoarte. Iar pe lângă aceste obiective, acesta trebuie să
stabilească metoda de redactare a rezultatelor finale pe care să le utilizeze utilizatorul căruia îi este
furnizat GIS-ul implementat. Pentru ca obiectivele să fie desfășurate corect, el trebuie să dețină
cunoştinţe cartografice pentru realizarea de hărţi din punct de vedere calitativ.
Administratorul de sistem. Acesta are în sarcinile sale, întreţinerea configuraţiei de calcul
(hardware şi software) ce sunt folosite pentru implementarea GIS-ului. Tot el trebuie să garanteze
funcţionarea tuturor componentelor necesare pentru implementare.
Programatorul de aplicații. Acesta are în atribuțiunile sale, dezvoltarea de interfeţe pentru
utilizator care să fie orientate către aplicaţie. El folosește secvenţe complexe de operaţii GIS, acesta

30
creează macro-comenzi apelabile printr-o simplă selectare a unei opţiuni dintr-un meniu elaborat
astfel încât utilizarea GIS-ului implementat să fie cât mai ușoară pentru utilizator.
Instructorul de GIS. Pentru ca implementarea GIS să aibă reușită de funcționare corectă,
aceasta trebuie să vizeze un utilizator real. Așadar, sarcina implementării GIS are un grad de
dificultate mai scăzut, atunci când utilizatorul, pe lângă cunoştinţele şi experienţa specifice
domeniului său de activitate, pe care le posedă, mai are și cunoştinţe legate de funcţiile unui GIS.
În această manieră, utilizatorul ar fi capabil să perceapă în ce moduri tehnologiile GIS l-ar putea
ajuta în munca pe care o efectuează. Nu se poate ajunge la o implementare GIS corectă decât dacă
se pleacă de la un proiect bine definit şi cu o formulare completă. În consecință, entitatea care se
ocupă cu implementarea GIS trebuie să organizeze şi o activitate legată de instruirea utilizatorilor.
Utilizatorul. La implementarea cu eficiență a unui GIS trebuie să participe în mod direct şi
utilizatorul, care defapt este noul beneficiar. Acesta trebuie să furnizeze informaţiile de specialitate
necesare proiectării şi implementării bazei de date şi a funcţiilor GIS.

31
 BIBLIOGRAFIE

Muntele I. – Geografia Populației - note de curs, Iași, 2009-2010;

Trebici V., Populaţia Terrei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991;
Pressat R., Analiză demografică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1994;
Badea A. – Analiza efectelor amenajarilor funciare din Baraganul de Sud prin mijloace de
Teledetectie_SIG – Editura Universitaria 2006 (Tipografia Universitatii din Craiova);
Benea I. – Analiza spatiala SIG si organizarea spatiului geografic – Universitatea Spiru
Haret, 1998;
Popovici N., Biali G. – Sisteme Geoinformationale , principii generale si aplicatii, editura
Gheorghe Asachi, Iași, 2000;
Information geographique et gestion des risques, Revue International de Geomatique,
European Journal of GIS and Spatial Analysis, Lavoisir 2006;
Representation spatiales et participation Revue International de Geomatique, European
Journal of GIS and Spatial Analysis, Lavoisir 2006;
Simion G. – Aplicații GIS în dezvoltarea teritorială inteligentă, Editura Universitară,
București, 2015;
*** http://statistici.insse.ro/shop/ - Institutul Național de Statistică (consultat în perioada mai
2020);
*** http://philcarto.free.fr – Philcarto;
*** http://doc.arcgis.com/en/arcgis-online/ - ArcGIS.

32
 LISTA DE FIGURI

FIG. 1 PICTOGRAMA ARCCATALOG ............................................................................................................................... 6

FIG. 2 PICTOGRAMA ARCMAP ....................................................................................................................................... 6
FIG. 3 INTERFAȚA APLICAȚIEI ARCMAP ......................................................................................................................... 7
FIG. 4 STRATELE JUDEȚE ȘI COMUNE SUNT ELEMENTELE PRINCIPALE CARE NE INTERESEAZĂ ................................... 8
FIG. 5 OPȚIUNEA CLIP, O UNEALTĂ DES UTILIZATĂ ÎN DECUPAREA DE STRATELOR..................................................... 8
FIG. 6 REZULTATUL OBȚINUT ÎN URMA FOLOSIRII, OPȚIUNI CLIP ................................................................................ 9
FIG. 7 ADĂUGAREA UNEI BAZE DE DATE LA O ALTĂ BAZĂ DE DATE CU FUNCȚIA JOIN ................................................ 9
FIG. 8 CREAREA CARTOGRAMEI CU INDICELE DE ÎMBĂTRÂNIRE, UTILIZÂND SECȚIUNEA SYMBOLOGY .................... 10
FIG. 9 REZULTATUL OBȚINUT ...................................................................................................................................... 11
FIG. 10 MODALITĂȚILE DE CLASIFICARE A INDICELUI: A)NATURAL BREAKS; B) EQUAL INTERVAL; ............................ 11
FIG. 11 REZULTATUL FINAL ELABORAT ÎN PROGRAMUL ARCGIS ................................................................................ 12
FIG. 12 BAZA DE DATE ÎN PROGRAMUL EXCEL ........................................................................................................... 14
FIG. 13 FONDUL DE HARTĂ CARE ESTE CREAT ÎN ADOBE ILLUSTRATOR .................................................................... 15
FIG. 14 DEFINIREA VARIABILELOR ÎNAINTE DE A INTRA ÎN INTERFAȚA DE LUCRU ..................................................... 15
FIG. 15 INTERFAȚA DE LUCRU AL PROGRAMULUI PHILCARTO ................................................................................... 16
FIG. 16 REZULTATUL FINAL ELABORAT ÎN PROGRAMUL PHILCARTO.......................................................................... 17
FIG. 17 NATALITATEA PENTRU ANUL 2011 ................................................................................................................. 20
FIG. 18 MORTALITATEA PENTRU ANUL 2011 .............................................................................................................. 21
FIG. 19 BILANȚUL NATURAL PENTRU ANUL 2011 ....................................................................................................... 22
FIG. 20 FERTILITATEA PENTRU ANUL 2011 ................................................................................................................. 23
FIG. 21 RAPORTUL DE ÎMBĂTRÂNIRE PENTRU ANUL 2011 ......................................................................................... 24
FIG. 22 RAPORTUL DE DEPENDENȚĂ DIN ANUL 2011 ................................................................................................. 25
FIG. 23 POPULAȚIA OCUPATĂ PENTRU ANUL 2011 .................................................................................................... 26
FIG. 24 INDICELE EDILITAR PENTRU ANUL 2011 ......................................................................................................... 27
FIG. 25 NUPȚIALITATEA PENTRU ANUL 2011 .............................................................................................................. 28

33