ŞCOALA PĂRINŢILOR

Probabil că a existat o perioadă în care părinţii ştiau exact cum să-şi educe copiii (sau cel puţin aşa aveau
impresia ), însă pentru majoritatea dintre noi pur şi simplu nu există reguli clare de urmat.

Avem mai multe obţiuni, dar acestea presupun mai multe alegeri pe care trebuie să le facem.

Este hrănitul la sân neaparat necesar? Ar trebui să ne reântoarcem la serviciu când este mic şi
neajutorat? Este în regulă să-l înscriu la creşă? Şi dacă da, când? Ar trebui să luăm copilul în braţe
întotdeauna când plânge?

Alimentaţia diversificată e benefică pentru copiii? Sunt cu adevărat bune pentru copii emisiunile de la
tv.? Imunizările sunt necesare?

Cărţile despre îngrijirea copiilor, accentuează atât de mult nevoile copilului, de dragoste, înţelegere,
răbdare, îngrijire, fermitate, protecţie, camaraderie, încât uneori părinţii se simt epuizaţi din punct de
vedere fizic şi emoţional numai citind lucrurile care se aşteaptă din partea lor. Ei au impresia că nu le
este permis să aibă nevoi sau viaţă personală, pot să aibă ocupaţia primordială “ de a creşte copiii” şi
nimic altceva nu este important!

Mămicile şi tăticii nu învaţă cum să aibă grijă de copiii lor citind doar cărţi şi articole, deşi acestea pot fi
valoroase şi le pot oferii răspunsuri la întrebări şi probleme specifice. Mai degrabă ei învaţă lucrurile de
bază în timpul propriei copilării, în familie, în funcţie de modul în care au fost crescuţi. Să ne gândim la
modul în care părinţii noştrii ne-au crescut. Care din acţiunile lor ni se par acum pozitive şi constructive.

Ce acţiuni nu dorim să le repetăm? Tot ceea ce am învăţat sau preluat din comportamentul părinţilor
noştrii punem în aplicare în conformitate cu ceea ce considerăm a fi rezonabil, important şi adevărat!
Există un singur mare secret pentru a creşte un copil sănătos mintal: O RELAŢIE BAZATĂ PE IUBIRE,
ÎNGRIJIRE ŞI RESPECT RECIPROC ÎNTRE COPIL ŞI PĂRINŢII LUI.

Copiii care sunt apreciaţi pentru felul în care sunt, indiferent dacă sunt simpatici, neândemânatici, mai
puţin isteţi sau prea energici, vor creşte având încredere în ei înşişi şi fericiţi. Ei vor avea o personalitate
care-I va ajuta să exploreze la maximum toate calităţile native pe care le-au moştenit de la părinţii lor şi
toate oportunităţile pe care viaţa le-ar putea oferi.

Copiii care însă nu au fost acceptaţi cu adevărat de părinţii lor aşa cum sunt, care au simţit întotdeauna
că ceva le lipseşte, vor creşte fără a avea încredere în forţele proprii. Ei nu vor fi niciodată capabili să-şi
etaleze în întregime zestrea de calităţi, indiferent cât de inteligenţi, talentaţi sau frumoşi ar fi.

Dacă ei îşi încep viaţa cu un start mai puţin competitiv, pornind cu un deficit în ataşamentul emotional,
securizant din climatul familial, acesta va lua amploare înzecită la vârsta maturităţii.
De aceea : Comunică eficient, fii optimist, pune-ţi atuurile la bătaie, trăieşte clipa prezentă.

Copiii se bucură “acum” şi “aici” în mod natural. Nu au conceptul de “viitor”!

Învaţă de la copiii tăi, jucaţi-vă şi amuzaţi-vă impreună cât mai mult timp posibil.

Caracterul lui şi “cărămizile” din care este acesta construit – umor, gândire flexibilă, curaj, rezilienţă,
compasiune – se dezvoltă în timp, până la maturitate.

Copiii nu se nasc cu simţul moralităţii, de aceea părinţii îi învaţă să deosebească binele de rău.

Ca părinte ai un rol major de a-l învăţa să preţuiască sănătatea, educaţia, relaţiile, meticulozitatea,
munca susţinută pentru atingerea obiectivelor pe termen lung, răbdarea, toleranţa. Limitele şi regulile îi
ajută pe copii să se simtă în siguranţă, dar abilitatea de a descifra semnalele pe care ei le transmit le
întăreşte sentimentul de siguranţă, arătându-le că îi înţelegi.

Nu uita, şi copiii au zilele lor proaste!

Accesele de furie, sunt reacţia la oboseală şi frustrare, de multe ori.

Folosiţi întăriri pozitive, valoraţi realizările lor, au depus efort în a le duce la bun sfârşit!
Citiţi-le poveşti cu tâlc sau fabule, discutaţi împreună cu copiii mesajele transmise, o atracţie sunt şi
imaginile frumos colorate, stârnindu-le imaginaţia.
Construiţi puzzle-uri, turnuleţe, căsuţe, castele, acompaniaţi de note melodice plăcute, vesele sau
antrenante.
Dansaţi, pictaţi, dezvoltaţi-le sensibilitatea, simţul estetic.
Priviţi şi comentaţi desene, portrete,care exprimă diferite emoţii. Explicaţi-le despre faptul că uneori
trecem prin momente dificile şi nu întotdeauna ce doresc, primesc “acum”, cultivaţi-le răbdarea şi
extindeţi liniştea, relaxaţi-vă folosind imageria vizuală.
Iubeşte-ţi copilul şi dacă nu-i perfect, el este UNIC şi MINUNAT!
Fiţi atenţi la păstrarea şi întreţinerea unei relaţii bazate pe respect, plină de tandreţe cu partenerul de
viaţă. Petreceţi momente de calitate, faceţi-vă timp şi priviţi-vă reciproc, zâmbiţi şi vă exprimaţi
dragostea cât mai des, înconjuraţi familia într-un nimb de siguranţă şi iubire, doar împreună sunteţi
puternici şi fericiţi!

Copiii învaţă neâncetat de la părinţii lor, aceştia fiind primele modele şi cele mai puternice modele…
Copiii învaţă ceea ce trăiesc… Apoi cresc şi ajung să trăiască ceea ce au învăţat!
“Ca să nu greşeşti, nu trebuie să faci nimic, ori aceasta este cea mai mare greşeală!” A. Kreindler