In 1925, fiul regelui Ferdinand I, Carol, renunță la tron.

A apărut astfel o criză dinastică după

moartea lui Ferdinand in 1927, fiul lui Carol, Mihai, care trebuia sa fie rege, era minor. S-a instituit,
astfel, o regență (1927-1930), compusă din: patriarhul Miron Cristea, președintele Curții de Casație
Gheorghe Buzdugan și principele Nicolae. Pe 8 iunie 1930, cu ajutorul PNȚ, Carol revine in tara si
este proclamat rege – Carol II (1930-1940).
Încă de la începutul domniei, Carol II a vrut sa instituie un regim dictatorial, încălcând in repetate
rânduri constituția țării. In 1938, Carol II instituie un regim autoritar (dictatura regala).
Slăbirea forțelor politice democratice, ascensiunea mișcării legionare si instaurarea unor regimuri
dictatoriale in majoritatea tarilor Europei au fost factori care i-au permis regelui Carol al II-lea sa
instaureze la 10 februarie 1938 un regim autoritar. A fost adoptata o noua constituție prin care
regele isi atribuia atât puterea executiva cat si pe cea legislativa. Parlamentul a devenit o instituție
formala. Guvernul era alcătuit de către rege. Au fost desființate toate partidele politice. In locul lor
a fost înființat un nou organism politic numit Frontul Renașterii Naționale.
Vestea că s-a întors a bulversat mediile politice. La Cotroceni se fac negocieri toată noaptea dintre
6-7 iunie, între Iuliu Maniu, prim-ministru în aceea perioadă, și Carol. Maniu îi amintește condițiile
venirii sale, care nu includeau, pe de altă parte, reîntoarcerea sa pe tron. El trebuia să fie membru
al Regenței. Carol acceptă. Însă următoarea zi cere să fie încoronat, dovedind adevăratele sale
intenții. Carol, susținut de armată, face propriul lui joc. Iar printre politicieni e dezbinare. Țărăniștii
cred că vor avea un sprijin politic de la rege și că îi vor înlocui pe liberali din grațiile Curții Regale.
Carol a promis, a dat asigurări, s-a angajat. Liberalii ajung să se scindeze din cauza opiniilor
contradictorii dintre membri. Iuliu Maniu își dă demisia la 7 iunie. Regența se auto-dizolvă. Astfel
Carol își detronează propriul fiu și devine rege pe 8 iunie 1930.
Carol, fire autoritară, nu se bazează pe partide, așa cum procedaseră Carol I și Ferdinand. Dorea ca
miniștrii să asculte de el, nu de șefii de partid. Carol se vede superior partidelor, de aceea a dus o
politică de slăbire a puterii partidelor în care nu avea încredere. S-a amestecat în treburile
guvernelor, și-a impus favoriții ca miniștri. A cerut tuturor subordonare față de voința sa. Regele
urmărea ceea ce își propusese: un regim carlist. Impunând un guvern deasupra partidelor, alcătuit
din oameni care îi erau fideli.
În cei zece ani de domnie a lui Carol al II-lea, România a parcurs mai multe etape de evoluţie. În
ansamblu a fost o perioadă de progrese notabile, cu deosebire în ceea ce priveşte economia şi mai
ales industria. În plan cultural s-au înregistrat progrese remarcabile, atât în privinţa creşterii
nivelului de cultură al maselor, cât şi în afirmarea unei reale elite intelectuale. Pe plan extern
Romania a fost izolata de aliații săi datorita succeselor obținute de Germania in prima parte a
războiului. Acest fapt a permis statelor revizioniste vecine sa răpească României importante
teritorii. In urma ultimatumului sovietic din 26 iunie 1940 Romania a cedat URSS Basarabia,
Bucovina de nord si ținutul Hertei.
În concluzie, instaurarea regimului autoritar a lui Carol de la 1938 nu a fost justificat, acesta
nerespectând Constituția țării, adoptând una nouă și detronându-și propriul fiu.