Apus de soare---B.St.

Delavrancea
Actul I
În cetatea Suceava domina atmosfera de toamnă. În ciuda bătrâneții și a rănilor
mai vechi, Ștefan vroia să recupereze un vechi teritoriu moldovenesc, stăpânit
de Polonia, Pocuția. Doamna Maria l-a rugat pe domnitor să nu plece, deoarece
picorul său era rănit. Postelnicul Toader a adus un doctor din Roma pentru
Ștefan, Jeronimo da Cesena. Voievodul a hotărât să meargă la război,toți boierii
aprobând această decizie, mai puțin paharnicul Ulea, jitnicerul Stavăr și
stolnicul Drăgan.
Actul II
Doamna Maria nu a mai primit vești de la Ștefan de o lună de zile. Clucerul
Moghilă a anunțat-o că domnul sosește în țară. I-a povestit cum au câștigat
războiul datorită fiului ei Bogdan, care a pierdut un ochi. Pe drumul de
întoarcere, rana piciorului lui Ștefan s-a agravat și a trebuit să se recupereze
înainte să pornească la drum. După ce războinicii au sosit,Oana, o domnișoară
de la curte a auzit de complotul împotriva voinței domnitorului a celor trei
boieri, paharnicul Ulea, jitnicerul Stavăr și stolnicul Drăgan. Aceștia doreau să-l
înscăuneze pe Ștefăniță, fapt ce le-ar fi permis lor să conducă țara. Oana i-a
spus domnitorului ceea ce a auzit, iar acesta i-a cerut clucerului Moghilă să
adune boierii pentru a-l încorona pe Bogdan.
Actul III
După o discuție cu doctorii despre rana de la picior, Petru Rareș i-a mărturisit
dragostea pentru Oana,iar Ștefan i-a dat acordul cu o conditie,acesta trebuia să
meargă până la mama sa călare pe unul din caii de la curte pentru a o inștiința.
S-au adunat Bogdan, Moghilă și toți boierii îmbrăcați de sărbătoare la cererea
lui Moghilă. Ștefan a intrat la brațul soției sale. După ce a ținut un discurs, l-a
așezat pe Bogdan pe tron și când a încercat să-i sărute mâna, s-a rostogolit în
brațele Mariei și ale doctorului Cesana.
Actul IV
Oana era în odaia lui Ștefan, care doarmea. Oana a aflat că Ștefan este tatăl ei.
Doctorii i-au ars rana lui Ștefan de la picior, iar acesta și-a pierdut cunoștința.
Când s-a trezit, în camera lui Ștefan se aflau Oana,Maria,doctorii și Moghilă.
Afară se auzeau strigăte, se cerea domnia lui Ștefăniță. Mânios, Ștefan și-a luat
sabia, l-a ucis pe Ulea și și-a exprimat dorința de a-l înscăuna pe fiul său. După
toate acestea, Ștefan a murit liniștit,iar Bogdan a devenit domnnitor.

Caracterizarea lui Ștefan cel Mare

Ștefan cel Mare este protagonistul dramei "Apus de soare", este un personaj
atestat istoric, pozitiv și rotund. Are o personalitatea copleșitoare cu care își
domină dușmanii. O caracteristică a sa este patriotismul, care i-a determinat
faptele și l-a ajutat să conducă Moldova cât mai bine. Este iubit de popor, care
îl caracterizează ca fiind bun și viteaz. Figura lui acumulează trăsături
ca:gingășie, bunătate, perspicacitate, hotărâre în îndeplinirea planurilor, fiind o
personalitate complexă.
Ștefan a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A fost fiul lui Bogdan al
II-lea, domnind timp de 47 de ani, cea mai lungă domnie din epoca medievală
din Țările Române. Ștefan cel Mare este considerat o personalitate marcantă a
istoriei României, înzestrată cu mari calități de om de stat, diplomat și
conducător militar. Aceste calități i-au permis să treacă cu bine peste
momentele de criză majoră. În timpul domniei sale Moldova a atins apogeul
dezvoltării sale statale, cunoscând o perioadă îndelungată de stabilitate
internă, prosperitate economică și liniște socială.
Se autocaracterizează: „că sunt bătrân, că sunt bolnav”. Conflictul interior se
manifestă permanent între puternicul, viteazul voievod şi omul care este
bătrân şi bolnav: „bătrân, bolnav şi neputincios ... mantia asta e prea grea”.
Este numit de dușmani vultur și șoim, de unde reiese indirect că este puternic și
neînfricat. Poporul îl divinizează numindu-l ,,preaslăvit”. Între doamna Maria și
Ştefan este o relație de dragoste profundă: „Viteazul meu, Sfântul meu
stăpân”, cei doi având un fiu. Clucerul Moghilă îl divinizează,la fel ca și ceilalți
supuși: „Leul Moldovei”, „Soarele nostru”.
Pe lângă conflictul interior, mai există și unul extern dintre Ștefan și boierii
complotiști. Văzând că Ștefan era slăbit, boierii trec la acțiune și cu mare alai -
pornesc spre palat, să-l înscăuneze pe alesul lor. Ștefan se ridică de pe patul de
moarte și îl ucide pe Ulea, îl declară pe fiul său domnitor, după care se întoarce
și cade mort în brațele doamnei, cu numele Moldovei pe buze.
Ștefan este preocupat nu de moartea sa, ci de identificarea numelui său cu
Moldova pentru o eternitate, de lupta pentru apărarea ființei naționale,
"Patruzeci și șapte de ani am dus țara cu noroc... Am s-o duc și când voi muri, și
după ce vor pecetlui piatra pe deasupra mea!". De aceea, pentru a preveni
luptele pentru putere între partidele boierești, care ar putea slăbi țara, el
dorește să-l așeze pe tron, pe fiul său Bogdan.
Consider că Ștefan a atins culmea gloriei și autorității sale și a dus o politică
înțeleaptă, sprijinindu-se pe micii boieri și pe răzeși, făcând ordine și legi
drepte, centralizând puterea în scopul apărării țării. Voievodul exprimă idealul
de libertate și independență națională al poporului său, identificându-se cu el și
devenind, astfel, un simbol.