Soluția

Daniel Botgros

Știu că veți avea tot felul de interpretări vizavi de demersul

publicistic din această pagină... electronică. Că e un articol
electoral, că e, poate, o ieftină odă închinată unui om care a
marcat politica ultimilor 22 de ani, nu numai pe cea județeană
dar și pe cea națională. Sau că ziariștii se vând ușor. Ori, poate
nici nu veți citi acest material. În orice condiții, e bine, pentru că
cel despre care doresc să vă vorbesc astăzi nu are nevoie de
publicitate.

Nu doresc decât ca acum, când până la oportunitatea

majoră pentru electorat, cea a alegerilor din 10 iunie, a mai
rămas foarte puțin, să fac o serie de remarce asupra unui context
politic, social și administrativ. În ce mă privește, sunt unul dintre
ziariștii reșițeni care scrie de 20 de ani despre Sorin
Frunzăverde, pentru că la domnia sa doresc să mă refer. Am
încercat în toți acești ani, urmărindu-i prestația și evoluția, să am
reacții jurnalistice echilibrate, deși de multe ori mă seduceau
gesturile sale politice, proiectele și ieșirile publice. Am făcut
asta pentru că nu mi-au plăcut niciodată în mod deosebit odele
fără fundament, construcțiile de cuvinte goale de sens,
dantelăriile insipide de vorbe. Ori Sorin Frunzăverde avea
fundament. Are și acum. Despre el poți scrie echilibrat, cu bun
simț, pentru că ai ce. Este, cu siguranță, una dintre figurile
politice proeminente ale acestor ani. Ale ultimilor 22 de ani. A
avut întotdeauna viziune. A gândit cu câteva mișcări înainte. A
determinat schimbări profunde de orientare politică și a
influențat acolo unde nu părea niciodată că se poate influența
ceva. I-a întrecut și îi întrece, de cele mai multe ori, în abilitate
și profesionalism politic pe colegii săi din București. Le dă
lecții, pur și simplu, nu o dată. Lecții înghițite cu greu, desigur,
de actorii îmbibați de politicianism de pe malurile Dâmboviței.
Are o carieră impresionantă. Nu ne-ar ajunge, desigur, acest
spațiu - era să zis tipografic, dar e digital - pentru a vorbi despre
toate izbânzile sale politice și despre multe gesturi de factură
administrativă, socială sau culturală pe care le-a făcut. Nici nu
ne-am propus asta, pentru că ele se cunosc. Are, poate, și
neîmpliniri, Sorin Frunzăverde. Există poate proiecte în mintea
și conștiința domniei sale pe care nu a reușit încă să le ducă la
îndeplinire. Dar cum am mai fi oameni dacă nu am trece prin așa
ceva? În general, însă, Sorin (îmi permit să-i spun așa, pentru că
în fond, așa cum mi-a spus odată, ne cunoaștem de-o viață) a
reușit în tot ce și-a propus. Dovadă, ultimul gest de răsunet, cel
al proiectului politic ce a deschis drumul actualei guvernări spre
putere. Nu mai vorbesc despre acest lucru, pentru că e deja de
notorietate.

Vreau însă să vorbesc acum de candidatura lui Sorin

Frunzăverde la președinția Consiliului Județean Caraș-Severin
din partea USL. O candidatură firească, naturală. Sorin a
renunțat când a simțit că trebuie, la demnități naționale sau chiar
europene pentru Consiliul județean. El consideră, citând o
axiomă care a făcut epocă în domeniu, că politica e locală. De
aceea revine întotdeauna aici, acasă. O face și acum, când
candidează pentru un nou mandat în fruntea județului. Mie,
Sorin Frunzăverde mi s-a părut în această campanie unul dintre
cei mai calmi și lucizi politicieni. E postura celui care se știe
puternic, sigur pe posibilitățile sale de acțiune politică și
administrativă. Am tot respectul, am mai spus, pentru toți
contracandidații săi. Sunt oameni de valoare, mulți nepătați,
care-și măsoară cu onestitate forțele într-o competiție de
anvergură. Pentru unii, e chiar prima campanie electorală în
această postură și cu siguranță se vor căli cumva în această
competiție. Dar, Sorin e... Sorin. Cu el acolo relația cu
Bucureștiul nu mai e o problemă, proiectele europene nu sunt o
problemă, modernizarea infrastructurii, dotarea instituțiilor de
sănătate, aducerea de investitori, nu sunt o problemă. A mai
dovedit-o. Este om politic autentic, știe administrație. Are
experiență, conduce această administrație lejer, degajat dar cu
profesionalism, ca un șofer cu permisul de conducere de 30 de
ani.

Așa că nimeni nu crede că ar fi o problemă pentru el să

căștige detașat Consiliul județean. Eu îi doresc succes și, na, că
am reușit să scriu și un articol care pare pur laudativ.
Cunoscându-l însă pe Sorin, nu e decât realitate.