”De la ce blog ești?

Daniel Botgros

Auzeam și încă mai auzim destul de des această întrebare din partea
”puternicilor zilei” o întrebare adresată în cel mai pur spirit al bășcăliei
autohtone care, desigur, și-a făcut un cuib și la nivelul politicii locale sau
naționale. Ei amestecă monumental de prost noțiuni care țin de universul media
digital, minimalizând grobian un fenomen care îi depășește. ”De la ce blog
ești?” sunt întrebați de multe ori, în zeflemea, jurnaliștii, în încercarea, am spune
stângace, de a-și crea un ascendent moral asupra gazetarului, care ”mâzgălește”
și el la un blog. Nu că s-ar pricepe acești aleși la diferența dintre blog sau vlog și
publicație online dar e mai convenabil să arunci în derizoriu munca și
importanța socială a istoricilor clipei. Bagatelizarea jurnalismului electronic,
însă, reprezintă chintesența încercării de bagatelizare a jurnalismului, deseori
contondent, pentru cei din diferite funcții.

Acum, revenind, este evident că între blog (sau varianta sa video, vlog),
care este un jurnal personal online (denumirea sa vine de la ”web-log”) și
publicație online este o diferență semnificativă. Sigur, mulți dintre jurnaliști,
pentru mai multă libertate editorială, își fac un blog și scriu acolo comentariile
sau eseurile lor. Dacă acești jurnaliști mai lucrează și într-o redacție nu ar fi o
problemă să recunoști această persoană drept ziarist dar dacă cineva care nu are
nicio legătură cu mass-media, își face în câteva minute un blog și publică acolo
considerațiile sale, ideile sau trăirile personale, e greu să consideri că persoana
în cauză poate avea toate drepturile unui jurnalist. Adică, acces la instituții, la
conferințe de presă, la acreditări, ș.a.m.d.. Pe de altă parte, înființarea de
publicații exclusiv digitale ca niște platforme îmbogățite cu toate facilitățile
digitale ale internetului a fost necesară, nu numai pentru că oamenii nu mai prea
cumpără ziare tipărite, ci și pentru că reprezintă, prin caracteristicile multimedia,
noua provocare a acestui mileniu. Publicațiile online ar trebui respectate pentru
că pot avea mai mulți cititori/privitori/ascultători decât o foaie obscură de
provincie sau chiar una națională. O spun cu un anume regret, pentru că în ce mă
privește, m-am format în presa scrisă, cu mirosul ei inconfundabil de cerneală
tipografică. Publicațiile online importante au propriile redacții, după modelul
celor clasice, birouri, studiouri, jurnaliști împărțiți pe secții și tot ce e nevoie
pentru buna funcționare a entității media. Există și publicații online cu redacții
de mai mici dimensiuni sau chiar cu echipe de jurnaliști care lucrează exclusiv
online, își transmit materialele de pe teren și și țin legătura cu coordonatorii tot
online sau prin telefon. Considerăm că o publicație online autentică trebuie să
aibă în spate o societate comercială, să lucreze cu contracte, să plătească
impozite, să constituie, în definitiv, o persoană juridică, un contribuabil la fel cu
întreprinderi similare din alte arii de activitate. Iar aici, diferența dintre o
asemenea redacție și blog, e una foarte mare. Chiar dacă uneori, postările pe
blog devin extrem de populare, cu foarte mulți urmăritori iar cei care le țin, așa-
numiții ”influenceri”, devin extrem de cunoscuți, fără a fi însă neapărat
jurnaliști. Noua întrebare, așadar, de tip paradigmă, ar fi: ”democratizarea
informației sau dispariția mesajului jurnalistic?”.