03.12.

2022
Interviu cu un redactor

1. Ca o introducere, ne puteți povesti pe scurt despre dumneavoastră pe plan

profesional?
Fac parte din primele generații de ingineri de care țara nu a mai avut nevoie. Pentru că a
fost abandonată mult hulita repartiție, modalitatea prin care primeai un loc de muncă după
terminarea facultății, nu am profesat deloc în domeniul studiilor. Am fost nevoit să îmi găsesc
tot felul de alte modalități de a-mi câștiga existența. Exceptând câștigurile de pe urma muncii
cu ziua din timpul școlii sau a facultății, primii mei bani câștigați au fost pentru o traducere
din limba franceză apărută la Editura Institutul European din Iași. Apoi am înființat o sală de
jocuri pe calculator la Căminul Cultural Săbăoani. Era vremea calculatoarelor cu
microprocesoare Z80, care aveau stocate programele pe casete audio. Însă primarul de atunci,
profesorul de limba română Petru Bacoșcă, m-a rugat să preiau funcția de director al
Căminului Cultural. Am fost de acord cu o condiție: să facem o editură în cadrul căminului.
Din păcate, cred că, în afară de ajutorul imens pe care l-a oferit primarul prin achiziționarea
unui calculator și a unei imprimante pentru editura care urma să se înființeze, am avut parte
de un fel de sabotaj din partea altor persoane din jurul conducerii. Așa se face că am fost
nevoit să îmi caut alt loc de muncă și, după un stagiu de câteva zile la fabrica de vopsele
Kober, am ajuns grafician la o firmă din Piatra-Neamț, unde am lucrat pe calculator, mai ales
în programul CorelDRAW. A urmat apoi o perioadă în care am fost tehnoredactor la o editură
și, la începutul verii anului 1996, am intrat în redacția ziarului Monitorul de Neamț, ca
secretar general de redacție. A început o perioadă care a durat circa 20 de ani, în care am
lucrat în presă. Am fost angajat de „România liberă“, de „Adevărul“, de alte câteva gazete și
am ajuns să fiu redactor-șef al cotidianului „Ceahlăul“. De aici am plecat și am susținut
concursul pentru actualul loc de muncă, redactor la Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“
Neamț.

2. Cine sau ce v-a motivat să alegeți un drum în acest domeniu?

Cea mai importantă perioadă din punct de vedere profesional cred că a fost aceea de
jurnalist, din care derivă actuala funcție. Un rol important în alegerea acestui drum îl are
hazardul, dar și un om care mi-a propus să mă ducă în redacția „Monitorului de Neamț“:
scriitorul Ion Cârnu, acum trecut la cele veșnice. Admirasem, în vremea studiilor din Iași,
revista „Opinia studențească“, mă apropiasem de câțiva oameni de acolo – Valeriu Gherghel,
Marius Herghelegiu – dar nu făcusem parte niciodată dintr-o echipă de presă. S-a întâmplat
ca atunci, în 1996, să înceapă o stabilitate remarcabilă pentru statutul meu profesional.

3. Cum arată o zi de lucru obișnuită de-a dumneavoastră?

Îmi încep programul de lucru la ora 8. Primele câteva zeci de minute sunt dedicate unui
program administrativ: ud florile, spăl ceștile de cafea rămase de la musafirii din ziua
precedentă și îmi fac ordine în lucruri, majoritatea din calculator. Discuția de dimineață cu
directorul instituției stabilește prioritățile zilei. De cele mai multe ori, trebuie făcut unul-două
comunicate de presă și afișe pentru evenimentele organizate. Dacă există și vreun document
care cere un răspuns și care cade în seama celui responsabil cu relația cu publicul, îl redactez
și pe acesta. Toate conținuturile care urmează să devină publice sunt avizate de director.
Uneori am de corectat, tehnoredactat și dat formă finală, cu tot cu copertă, uneia dintre
cărțile publicate de bibliotecă.
În fiecare zi prin birou trec numeroși musafiri, unii ca prieteni ai mei și ai bibliotecii, alții
cu diverse probleme care trebuie rezolvate de mine: programarea unei lansări de carte, a unei
expoziții de pictură și a vernisajului, realizarea unui afiș sau a unui simplu anunț sau chiar să
tipăresc ceva la imprimanta pe care o am în dotare.
Nu de puține ori particip la evenimentele organizate de bibliotecă. Se întâmplă chiar să le
moderez pe unele dintre ele.

4. Cum v-ați simțit, ce ați trăit în prima zi din cariera dumneavoastră?

Prima zi de lucru la Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț a fost imediat după
ziua mea de naștere. Ar fi trebuit să fie cu o zi mai devreme, dar am rugat conducerea să îmi
permită să mă sărbătoresc acasă. După ce cunoscusem biblioteca din exterior, ca oricare
utilizator, acum mi se deschidea o perspectivă din spatele scenei, cum s-ar putea spune.
Integrarea în acest nou mediu mi-a fost ușurată de prezența în biroul în care am fost repartizat
a unui vechi prieten, scriitorul Dan Iacob. Astfel că am luat în primire un calculator, o
imprimantă A3 color și mi-am început noua slujbă.

5. Ce așteptări ați avut de la acest job?

Veneam dintr-un mediu cu destul de multă toxicitate, mass-media. Mi-am dorit un climat
mai sănătos pentru spirit și o stabilitate mai mare. Nu în ultimul rând, mă atrăgea vecinătatea
cărților, unele foarte valoroase prin vechimea, importanța și raritatea lor. Desigur, mă
așteptam ca și oamenii care deja se aflau acolo, noii mei colegi, să fie foarte citiți și, astfel, să
am o companie stimulatoare.

6. Cum faceți față unui mediu de muncă stresant?

Cel mai stresant mediu a fost cel din presă. Inevitabil, trebuia să scriu despre fapte rele,
despre oameni răi, să mă tem că unii se vor răzbuna. În plus, exista tot timpul presiunea
termenului de predare a textului. La comparație, mediul de muncă de acum pare lipsit de
orice stres. Dar nu e chiar așa. Însă faptul că fac cu plăcere ceea ce fac și, aș putea să mă laud
puțin, fac bine, sunt mulțumit de rezultate, mă determină să depășesc orice tensiune care
apare, ca în toate colectivitățile.

7. Ne puteți spune care sunt avantajele și dezavantajele în a fi un redactor?

Sunt redactor la o instituție de cultură și am avantajul să fiu în mijlocul multor
evenimente pe care le consider importante. Ca redactor, trebuie să răspund la provocarea de a
promova și de a crește prestigiul bibliotecii prin imagini – logo, afișe, fotografii – și texte –
comunicate de presă, anunțuri, scrisori de răspuns, solicitări către alte instituții – de calitate.
Nu cred că există vreun dezavantaj pentru cineva care este redactor, dacă își dorește să
profeseze în acest domeniu. Doar cineva care își dorește altceva ar putea să se considere
dezavantajat. Atâta vreme cât nu îți dorești un salariu mai mare, o funcție de conducere, să nu
fii la dispoziția altcuiva sau cine mai știe ce altceva, ca redactor ai o profesie frumoasă.

8. Sunteți mulțumit de alegerea făcută. Puteți detalia?

Sunt foarte mulțumit. Îmi place ca unui text să îi dau formă limpede și care să transmită
cu maximul de eficiență mesajul dorit. Îmi place să fac afișe care să poată fi citite și înțelese
din mers.
Dar sunt mulțumit și că îmi pot îmbina plăcut pasiunile de timp liber cu profesia. Mi-a
plăcut să citesc, iar acum lucrez în mijlocul unei biblioteci. Am o pasiune pentru editat cărți –
sunt și directorul Editurii Sensul Piatra Neamț – și acum particip la lansări de carte și dau
formă finală unor cărți publicate de bibliotecă. Am fost atras de pictură și de pictori, iar acum
organizez expoziții și particip la vernisaje.

9. Cine sau ce v-a determinat să renunțați la penultima voastră slujbă?

 Am renunțat de funcția de redactor-șef al ziarului „Ceahlăul“ când a fost clar că nu mai
avea niciun viitor. Acolo am avut o perioadă în care nu am avut deloc libertatea de a-mi face
meseria așa cum aș fi vrut.

10. Care este cartea dumneavoastră preferată?

Cred și acum că „În căutarea timpului pierdut“, de Marcel Proust este cartea mea
preferată. Uneori cred că este „Jocul cu mărgelele de sticlă“, a lui Herman Hesse și alteori că
este „Demonul tinereții“, de Mihail Sadoveanu.

11. Ce sfaturi le puteți oferi oamenilor care vor să vă urmeze calea?

Nu știu dacă drumul pe care am fost eu este un drum pe care trebuie să îl urmeze și
altcineva. În orice caz, dacă cineva dorește să ajungă redactor, cred că trebuie să fie foarte
atent cu limba română și să o practice în scris foarte des, cu mult discernământ. De asemenea,
calculatorul și programele lui pentru editat textul, imaginea și grafica sunt foarte importante.
Și, ca pentru a realiza orice altceva, nu trebuie evitat efortul, munca susținută, fără a aștepta
tot timpul recompense imediate.