Avem nevoie de-un nebun!

Da, avem nevoie de un nebun. Cum unde? La Reșița, la primăria

municipiului. Și niște ”nebuni” în legislativul municipal, care să-l urmeze.
Reșița se află la o răscruce periculoasă. Da, s-a mai aflat și în alți ani în pragul
necesității unor decizii capitale dar acum, vorba scriitorului, ”timpul nu mai are
răbdare”. În 2016 avem șansa unui nou început dar teamă mi-e că o vom irosi și
pe aceasta, ca de atâtea alte ori. Ne-am tot întrebat de ce nu merge Reșița, de ce
nu merge județul? O parte din răspunsuri le-am primit: corupție. Nu ne-am fi
dorit să avem ani de stagnare economică și socială, am fi vrut ca acum să ne
aflăm în rândul orașelor comparabile cu al nostru din punct de vedere al
amplasării geografice, economiei și numărului de locuitori. Nu s-a întâmplat
acest lucru. Ani de zile ne-am confruntat cu lipsă de viziune, corupție, interes
mărunt, orgolii zdrobitoare însă nefondate, războaie mici dar crâncene, conflicte
între ”palate”. Spuneam într-un material anterior, că uneori nici nu-ți trece prin
minte logica strâmbă după care se conduc lucrurile. Îmi vine în cap acum, în
acest context, o chestiune frustrantă: Stepanescu, fostul primar, face cerere la
custozii programului european POS Mediu, prin intermediul căruia se fac
imvestiții imense de alimentare cu apă, epurare, canalizare, pentru a scoate de la
finanțare localitățile aparținătoare și cartierele externe ale Reșiței. Pe ce motiv?
Că nu-i plăcea lui de directorul Aquacaraș, Anatoli Liber, pe care îl vedea
sprijinit de Frunzăverde. A spus atunci că va primi el mai repede bani de la
guvern și chiar s-a apucat de ceva săpături la suprafață pe la Doman, că, deh, se
apropia 2016. Binențeles că banii de la guvern (nota bene, tot ai noștri) n-au mai
venit, apoi n-a mai fost nici guvernul PSD și acum nu mai e el primar. Dacă nu
se întâmpla asta, în 2016 Doman, Secu, etc. ar fi avut alimentare cu apă. E
numai un exemplu, foarte popular, din sutele, miile de astfel de decizii
subiective care ne-au distrus ca zonă. Nu numai Stepanescu a făcut așa, ci mai
toți politicienii și oamenii din administrație, ori de pe la deconcentrate.
 De aceea, revin și spun că avem nevoie de un primar nebun, care să nu
aibă, cum se zice, nici mamă și nici tată, când e vorba de interesul public. Un
primar care să scoată Reșița din izolare, să o reconecteze la circuitul economic,
social și cultural al țării și nu numai. Un primar și un consiliu local care să
stimuleze afacerile mari dar și pe cele mici și să ”rupă” zona de fonduri
europene. Curățenia orașului vine după aceea. Mai întâi avem nevoie de
oxigenul renașterii economice. Vorba colegului și prietenului Mario Balint: dacă
din țara asta facem festivalul clovnilor, atunci toți clovnii din lume vor veni aici
și tot vom avea de câștigat. Persoane care se pricep spun că situația cadastrală a
Reșiței e un dezastru și principala cauză care pună pe fugă investitorii. E așa de
greu să rezolvăm asta? Au trecut 25-26 de ani. Cât mai așteptăm? Avem deja
ieșiri la rampă ale uor pretendenți la primăria Reșiței. Știu ei oare la ce se
înhamă? Cei mai vocali par a fi Nelu Popa (PNL) și Ioan Crina (PSD), actual
viceprimar cu atribuții de primar. Din ce am auzit, cam toată lumea e departe de
”mebunia” de care avem nevoie. Acum nu avem noi pretenția că deținem
portretul robot al celui mai bun primar din 2016. Încercăm, însă, a nu știu câta
oară, noi, ca simpli jurnaliști, să descoperim oameni providențiali, oameni de
calitate care ne-ar putea salva. În cazul în care cunoașteți astfel de personalități
vă rugăm să ni le sugerați și le vom susține, sincer.