GAZETA DE CUNGREA

Publicaţie lunară de informare editată sub patronajul Primăriei Cungrea

ANUL III, Nr. 24 – MARTIE 2019

mereu înainte!
Nici nu a început bine anul şi deja e agitaţie pe „şantierele“
comunei. Lucrările începute anul trecut, la infrastructura
rutieră, s-au pus în mişcare.
Ne aşteaptă, din nou, un an marcat de noi obiective ale
administraţiei locale, dacă ne gândim că, foarte curând, va fi
demarat proiectul de refacere şi cimentare a şanţurilor pe tra-
seul Ibăneşti – Cungrea – Oteştii de Sus, proiect care, în para-
lel, cuprinde şi construirea de podeţe care să faciliteze accesul
cetăţenilor în propriile gospodării. La ora actuală se fac ul-
timele pregătiri legate atât de crearea bazei materiale necesare
cât şi a logisticii pe care o impune această complexă lucrare.
Încă la începutul lunii februarie au fost demarate lucrările
la acostamentul drumului DJ 703 D (Cungrea – Cungrea Mica – Spătaru) şi a fost reluată refacerea şanţurilor
în satul Spătaru, lucrare, de asemenea, începută anul trecut. Prioritar se lucrează în zona noului pod de la
Spătaru, unde se fac şi se cimentează rigole şi şanturi în vederea protejării structurii construcţiei. Totodată
se va construi un podeţ de acces în curtea fostei şcoli şi a fostelor
cămine Petrom. Toată lumea trebuie să înţeleagă că se va lucra
prioritar, în zonele expuse inundării sau eroziunii.
Urmare a demersurilor
domnului primar, la începu-
tul lunii martie vom afla şi
momentul în care Consiliul
Judeţean Olt va pune, efectiv,
în aplicare hotărârea prin care
va începe colectarea, conform
normelor, a gunoiului şi a
deşeurilor de orice fel.
 GAZETA DE CUNGREA Pag. 2

În această acţiune sunt cuprinse toate satele comunei. Poate aşa nu vor mai fi motive de deversare a
resturilor „bunei creşteri“ în vadul pârâului Cungrişoara ce străbate satele Spătaru şi Cungrea Mică.
Se are în vedere şi reabilitarea drumului DJ 703 C, pe relaţia Spătaru – Oteşti, cât şi a unui sector din
același drum (aferent comunei noastre) pe relaţia Oteşti –Poganu (spre Drăgăşani). Această dorinţă a edi-
lului nostru, cunoscută încă de la jumătatea anului trecut, va fi posibilă şi cu implicarea CJ Olt. Comuna nu
dispune de fondurile necesare şi să nu uităm că acestea sunt, totuşi, drumuri judeţene. Oricum, discuţiile
pe această temă au avut loc, sunt în prezent într-un stadiu avansat şi există speranţe mari de concretizare
in acest an.
Unii cetăţeni au pus problema reînfiinţării staţiei de salvare, operaţională în urmă cu câţiva ani, care să
funcţioneze în cadrul dispensarului comunal. Subiectul acesta este cunoscut şi a fost abordat de primarul
comunei cu forurile din domeniu dar, acum aceasta doleanţă este foarte greu de realizat. Între timp, atât
legile cât si reglementările în domeniu au suferit modificări majore. Şansele să fie îndeplinite condiţiile în
care poate exista o asemenea staţie, la nivelul comunei, sunt practic nule.
Sunt însă, destule proiecte care pot fi notate pozitiv
de cetăţeni, unele în derulare iar altele „pe rol“, proiecte
care, odată realizate, nu pot decât să sporească gradul de
confort şi să facă uitate nerealizările „guvernărilor“ tre-
cute, atât de des pomenite la „un pahar de vorbă“ sau la
un colţ de stradă. Nouă nu ne rămâne decât să privim cu
încredere, în primul rând, viitorul comunei şi de-abia apoi
pe al ţării. Faptul că primul ministru se laudă cu realiză-
rile guvernării la nivelul satului românesc, nu are nicio
legatură cu această localitate. Noi să rămânem totuşi, cu
picioarele pe acest pământ natal şi să preţuim realitatea.
Petre Stoenescu

Legenda Mărtiŗorului
Una dintre legendele simbolului primăverii ne spune că odată soarele,
luând chipul unui tânăr, a coborât pe pământ pentru a participa la hora dintr-un
sat. Zmeul cel rău, ştiind cine este tânărul, l-a răpit şi l-a închis într-o temniţă,
provocând suferinţă întregii naturi. Se spune că râurile au încetat să mai curgă,
păsările nu mai cântau iar copiii nu mai râdeau.
Nimeni nu ştia ce să facă până când, un tânăr voinic, având puterea multora
dintre pământeni, s-a hotărât să-l înfrunte pe zmeu şi să elibereze soarele. Acesta
a pornit la drum iar călătoria a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna. Spre
sfârşitul iernii, acesta a găsit castelul zmeului şi s-au luptat până când zmeul a
fost doborât. Slăbit şi rănit grav, tânărul a reuşit să ajungă la temniţa în care era
închis soarele, l-a eliberat, după care a murit, sângele curgându-i pe zăpada albă.
Soarele a urcat pe cer, umplând de bucurie inimile pământenilor.
De atunci, în prima zi de primăvară, tinerii dăruiesc fetelor sau celor dragi, o împletitură în alb şi roşu cu doi ciucuraşi
(de aceleaşi culori) . Roşu semnifică dragostea pentru tot ce e frumos, amintind de culoarea sângelui temerarului voinic
care a răpus zmeul cu preţul vieţii. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.
Trecând peste legende, descoperirile arheologice din ţara noastră arata că prima zi de primăvară se celebra
încă de acum 2000 de ani, de pe vremea dacilor, simbolurile fiind confecţionate în timpul iernii, urmând a fi purtate
începând cu prima zi de primăvară. Pe atunci, mărţişoarele erau fie nişte pietricele, colorate în alb şi roşu, inşirate
pe o aţă, fie o monedă (sau mai multe) legate cu fire subţiri de lână albe sau negre (în alte locuri alb cu roşu). Dacii
credeau că mărţişoarele aduceau belşug şi le purtau până când înfloreau pomii.
În zilele noastre, obiceiul este ca orice femeie (doamnă sau domnişoară) să primească un mărţişor, fie de la soţ,
iubit, membri ai familiei, cunoştinţe sau colegi de serviciu.
Un buchet de ghiocei şi o primăvară superbă pentru o persoană specială, mai specială decât toate anotimpurile,
din viaţa fiecăruia!
 GAZETA DE CUNGREA Pag. 3

„O DILEMĂ FALSĂ DAR FOARTE COROZIVĂ!“ (I)

Citesc foarte des comentariile si
analizele diverşilor oameni, cu adevărat
„luminaţi“, ai culturii şi ştiinţei româneşti
referitoare la situaţia (nu neapărat
politică dar rezultată din aceasta) în care
se găseşte ţara şi m-am gândit că n-ar
fi rău dacă părerea lor ar fi cunoscută
de cât mai multă lume. Ne aşteaptă
alegerile europarlamentare şi nu ştim
ce să facem, adică vom vota iaraşi fără
„maturitatea politica“ necesară în astfel
de momente. Românul a avut toteauna o limită a răbdării, chiar dacă a votat din inimă reprezentanţii în „sfatul ţării“.
Vom cunoaşte, în rândurile următoare, părerea domnului Valentin Naumescu – conferenţiar doctor abilitat
la Facultatea de Studii Europene. Este totodată, expert independent al Comisiei Europene,
conducător de doctorate în domeniul Relaţii Internaţionale şi Studii Europene şi coordonator
al programului de masterat în Relaţii Internaţionale, Politică Externă şi Managementul
Crizelor. Analizând situaţia din Romania, spune:
1)„Câştigatorii alegerilor, mai mult sau mai puţin recente, clamează (manifestare în termeni
violenţi) dreptul suveran al majorităţilor parlamentare şi al guvernelor de a decide şi de a face
„orice doresc“, în baza unui aşa-zis „program de guvernare“, din care nimeni nu mai înţelege
nimic. Voinţa schimbării politice acoperă tot mai mult, de la legislaţie şi politicile judiciare,
respectarea/nerespectarea angajamentelor europene şi internaţionale privind independenţa
justiţiei, libertatea presei şi finanţarea societatii civile (ONG-urile), pâna la slăbirea luptei
anti-corupţie, limitarea autonomiei universitare, reinterpretarea normelor bunei guvernări şi sfidarea valorilor
fundamentale ale Uniunii Europene;
2) Noile regimuri autoritariste, care par, la prima vedere, legitimate prin vot popular, asediază în prezent,
justiţia şi statul de drept, ultimele redute ale ordinii liberale şi cei mai mari adversari ai corupţiei şi abuzurilor politice
şi administrative ale clientelei de partid. Totul este aşadar pus în discuţie, nu mai există principii solide ca acum zece
ani (de exemplu);
3) În unele cazuri, se merge pe soluţii maximale, până la modificarea Constituţiei în sensul întăririi puterii
executive discrepţionare (vezi Turcia lui Erdogan sau Ungaria lui Orban), în timp ce în altele se optează pentru
formule aparent mai „blânde“, precum modificarea legislaţiei judiciare şi subordonarea politică a conducerii justiţiei
(vezi Polonia şi România);
4) Suveranismul şi autoritarismul renăscut sub hainele democraţiei neliberale, ale populismului radical şi
refuzului de a accepta logica sau criteriile integrării, atacă peste tot ideea angajamentelor internaţionale şi temelia
valorilor ţărilor respective;
5) Teza fundamentală care animă „suveraniştii“ de pretutindeni este că nimeni şi nimic nu poate opri
o putere, care a câştigat alegerile pe plan naţional, să impună în practica guvernării tot ceea ce consideră a fi
„voinţa politică a majorităţii cetăţenilor“ (chestiune relativă, căci votul nu a presupus niciodată, de exemplu,
acordul alegătorilor pentru demolarea statului de drept sau salvarea infractorilor şi criminalilor), mergând până la
modificarea arhitecturii structurii statului de drept, inclusiv a independenţei justiţiei.
6) Curţile constituţionale, acolo unde există, sunt şi ele, în fond, tot o reflectare a majorităţii politice, fie mai
agresivă şi mai politizată (aşa cum este în România) fie mai discretă şi mai sublimată (ca în Germania sau Franţa), din
vreme ce în procedura de numire a membrilor acestor comisii
apare factorul politic;
7) Tensiunea apărută între cele două principii
fundamentale ale sistemelor de organizare politică modernă,
democraţia suverană şi statul de drept, este în fapt o falsă dilemă,
dar cu dezastruoase consecinţe politice pe termen lung, mergând
până la posibilitatea revenirii în Europa a regimurilor autoritare,
de forţă şi intimidare, „legitimate“ însă, în mod paradoxal, prin
aşa-zise voturi democratice (de cele mai multe ori manipulate
copios) şi prin parlamentarism trucat, cu false dezbateri, care
anulează şansele opoziţiei de a aduce amendamente sau de a
exprima păreri“ –va urma-
 GAZETA DE CUNGREA Pag. 4

Personalităţile istorice ale Olteniei

MATEI BASARAB
Cunoscut, uneori, şi sub numele de Matei Brâncoveanu, Matei Basarab
s-a născut în anul 1580 în comuna Brâncoveni, judeţul Olt. A fost domnul Ţării
Româneşti între 1632 şi 1654, iar domnia i-a fost marcată de confruntările cu
Vasile Lupu, domnul Moldovei.
Prin bunicul său, Vâslan din Caracal, Matei din Brâncoveni (sau Brâncoveanu)
descindea din puternica familie a boierilor Craioveşti. Această origine i-a justificat, de
altfel, adoptarea numelui de „Basarab“ imediat după urcarea pe tron, considerându-
se nepot al lui Neagoe Basarab şi deci urmaşul acestuia. Era fiul lui „Danciul din
Brâncoveni“, fost mare vornic în timpul domniilor lui Ştefan Surdul (1591-1592) şi
Alexandru al III-lea cel Rău (1592-1593). Mama sa a fost jupâneasa Stanca, tot din
Brâncoveni. Matei Basarab a fost, la rândul lui, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul
şi comandant al detaşamentelor oamenilor liberi şi breslaşilor din Craiova. A fost
căsătorit cu Elena Năsturel (prenume ortografiat şi Elina) a patra fiică a marelui
logofat Radu Năsturel din Fierăşti şi sora cărturarului Udrişte Năsturel.
Cu ajutorul Porţii Otomane, urcă pe tronul Ţării Româneşti în 1632. În ciuda
intrigilor greceşti, menţine pacea cu turcii, încheie pact de alianţă şi prietenie cu Gheorghe Rakoczi al II-lea, precum şi cu
Sfântul Imperiu Roman, Polonia şi Venetia.
Vasile Lupu, domnitorul Moldovei (care urmărea şi tronul Ţării
Româneşti) a încercat, în mod repetat, să-l detroneze pe voievodul
Basarab, folosindu-se de intrigi, denunţuri la Poartă şi chiar atacuri
militare. Corupând câţiva înalţi dregători turci, Lupu a reuşit, pentru o
scurtă perioadă, detronarea voievodului Matei, însă acesta a reuşit să-i
atragă de partea sa pe demnitarii otomani de la care a obţinut executarea
dregătorilor care-l sprijiniseră pe domnul moldovean. Totodată respinge
atacurile lui V. Lupu la Focşani (1637) şi la Ojogeni- PH (1639).
Pierzându-l pe fiul său Ioan, căruia voia să-i lase domnia Moldovei,
Vasile Lupu se împacă cu Matei Basarab, prin mitropolitul său Varlaam
(1644). În semn de pace, fiecare voievod zideşte câte o mănăstire în ţara
celuilalt (Stela în Târgovişte şi Soveja în Putna). Însă împăcarea nu a ţinut
mult. În 1652 bătrânul Basarab se îmbolnăveşte, iar Vasile Lupu îl ameninţă cu invazia. Domnul muntean, în alianţă
cu Gheorghe Rakoczi al II-lea, îl ajută pe pretendentul la tronul Moldovei, Gheorghe Ştefan să-l detroneze pe Vasile
Lupu (aprilie 1653). Lupu, ajutat de ginerele său cazacul Timuş, reuşeşte să-l alunge, de pe tronul Moldovei pe Ghe.
Ştefan şi se îndreaptă cu oştile asupra lui Basarab. În urma luptei de la Finta, pe Ialomiţa (mai 1653), Basarab iese
învingător iar Vasile Lupu pierde, pentru totdeauna, tronul Moldovei.
Matei Basarab nu s-a bucurat multă vreme de linişte deplină. Bătrâneţea şi o rană căpătată în lupta de la
Finta, i-au grăbit sfârşitul (1654), la 74 de ani. A fost înmormântat la Târgovişte, de unde a fost mutat, în 1658 la
ctitoria sa – Mănăstirea Arnota, judeţul Vâlcea.
Epoca lui Matei Basarab a fost una de înflorire culturală. A fost un adevărat „Mecena“, un protector al
culturii, militând pentru păstrarea nealterată a tradiţiei ortodoxe. Toate aceste însuşiri, vor contribui la consacrarea
domnitorului ca cel mai mare ctitor ortodox al poporului român, un adevărat patron al bisericii. A fost cel care a adus
o contribuţie majoră la înlocuirea limbii slavone cu cea românească în viaţa oficială, religioasă şi civilă. El a introdus
prima legislaţie scrisă: „Pravila mica“ (tipărită la mănăstirea Govora în 1640) – tradusă din limba slavonă, precum şi
„Îndreptarea legii“ (tipărită la Târgovişte în 1652).
Tot Matei Basarab a fost iniţiatorul şi comandantul general al Ligii
antiotomane, constituită din Ţările Române, Polonia şi Rusia.
A ridicat din temelie peste 46 de biserici (atestate documentar) la
care se adaugă refacerea multor altora, atât în ţară (depăşindu-l cu mult
pe Ştefan cel Mare), cât şi la Muntele Athos sau la sud de Dunare, la
Vidin şi Sistov. (În 1645 a plătit taxele pentru întreg Muntele Athos).
Dar, cea mai cunoscută ctitorie a sa rămâne Mănăstirea Arnota unde
îşi doarme somnul de veci marele domnitor, alături de soţia sa Doamna
Elina.
Aici, portretul domnitorului, înfăţişat bătrân, cu părul alb, este
considerat unul dintre cele mai frumoase portrete de voievozi români, care s-au păstrat până în zilele noastre.
 GAZETA DE CUNGREA Pag. 5

FARMACIA NATURII (14)

Continuăm prezentarea calităţilor farmaceutice ale unor legume mai des întâlnite în sezonul
rece şi pe care nu toată lumea le apreciază la justa lor valoare:
Ridichea neagră
Componente principale: caroten, vitaminele B1, B2, B6, C, E, acid folic, acid
pantotenic, vitamina PP, calciu, magneziu, potasiu, fier, vanadium, cupru,
zinc, seleniu, nichel, sodiu, fosfor, sulf, enzime, substanţe vegetale secundare,
substanţe amare şi uleiuri eterice.
Efect vindecător: -stimulează activitatea ficatului şi a fierei (mai ales fluxul
bilei), împiedică formarea microlitiazei biliare, poate descompune calculi biliari
şi poate reduce infecţiile; are un efect antiinflamator asupra vezicii biliare;
stimulează digestia; are efect relaxant şi expectorant asupra bronhiilor; reduce
colesterolul şi stimulează diureza.
Utilizare: Ridichea trebuie mâncată numai rasă sau tăiată felii subţiri şi trebuie
mestecată bine. Nu se recomandă consumul zilnic. Persoanelor cu stomac sensibil (ulcer, gastrită) nu li
se recomandă consumul acestei legume.
Sfecla roşie
Componente principale: caroten, vitaminele B1, B2, B6, C, E, acid folic,
vitamina PP, colina, calciu, siliciu, magneziu, fosfor, fier, sodiu, cupru, nichel,
potasiu, zinc, cobalt, molibden, litiu, seleniu, mangan, rubidiu, substanţă
colorantă roşie (betanina), aminoacizi pretioşi, acid oxalic, substanţe vegetale
secundare.
Efect vindecător: stimulează activitatea ficatului şi a fierei; regularizează
celula hepatică; fiartă, ajută la aşezarea microorganismelor, bune pentru
sănătate, în intestinul gros şi subţire; efect antibacterian; ameliorează
respiraţia celulelor la nivelul creierului; are efect terapeutic în afecţiunile
tumorale, mai ales împreună cu vitamina C şi are o componentă antitermică;
stimulează peristaltismul intestinal şi diureza; etanşează vasele de sânge, împiedică screlozarea acestora,
stimulează vitalitatea şi metabolismul creierului; regularizează activitatea glandei tiroide, stimulează
formarea sângelui.
Utilizare: Se mănâncă fie crudă şi rasă, fie puţin fiartă. Sucul proaspăt se bea în cantităţi mici,
eventual amestecat cu o cantitate mai mare de suc proaspăt de morcovi şi mere. Sucul se bea pe stomacul
gol, cu 30 minute înainte de masă.

 Bancuri cu sco\ieni-1 
Scoţienii sunt celebri datorită zgârceniei lor, ajunsă proverbială. Tocmai
datorită acestui fapt, circulă pe seama lor multe bancuri. Iată câteva dintre
ele:

Un scoţian care avea o sticlă de whisky în buzunarul de la pantaloni se

împiedică şi cade destul de rău. Când îşi revine puţin, pune mâna pe
buzunarul unde avea sticla şi simte ceva ud:
-Sper că e sânge!
 Un tânăr scoţian sună la hotline:
-Bună, iubitule! –spune tipa.
-Bună scumpo! –răspunse el.
-Aş face orice pentru tine!... –continuă tipa.
-Bine, atunci eu închid şi sună-mă tu!...
Un român, un englez şi un scoţian comandă câte o bere şi la fiecare în halbă cade câte o muscă.
Românul scoate musca şi continuă să bea berea. Englezul îl cheamă pe ospătar şi îi zice să-i aducă altă bere.
Scoţianul ia musca şi, pe un ton răstit, îi zice:
-Scuipă tot!
 GAZETA DE CUNGREA Pag. 6

Să evităm greșelile în vorbire (1)

În limba română se folosesc frecvent expresii
sau cuvinte interpretate greşit, de aceea este
bine să cunoaştem forma corectă, evitând astfel
greşelile de exprimare. Acestea sunt, din păcate,
des întâlnite şi sunt percepute ca fiind corecte.
Cele mai des întâlnite sunt expresiile pleonastice,
acestea constând în folosirea alăturată a unor
cuvinte, expresii sau propoziţii care repetă, în
mod inutil, aceeaşi idee. Iată câteva dintre ele:
Foarte des auzim urarea: „Să creşti mare!“ Ei
bine, nu mai folosiţi această expresie, deoarece
este un pleonasm. Când creşti este evident că te
faci mare. Puteţi să-i uraţi să crească sănătos, fericit, etc. La fel cum nu ar trebui să spuneţi nici cobor jos,
urc sus, care sunt tot pleonasme. O altă expresie este: părerea mea personală. Părerea mea evident că
este personală, nu este nevoie să specificaţi pentru că devine o repetiţie supărătoare.
Cu siguranţă, mulţi vă cereţi scuze în anumite situaţii, deşi corect este să prezentaţi scuze. Aşadar,
în situaţii în care greşiţi în vreun fel sau altul faţă de cineva, veţi spune: Vă prezint scuze pentru greşeala
mea! – (corect). Nicidecum nu spuneţi: Vă cer scuze! – (greşit). A-ţi cere scuze înseamnă a cere, celui faţă
de care ai greşit, să-ţi prezinte el scuze. În schimb, puteţi folosi expresia: Îmi cer iertare! – (corect ).
La fel de des auzim cuvântul „ discreţie“ folosit în mod greşit, ca în următorul exemplu: A fost
mâncare şi băutură la discreţie – (greşit). A fost mâncare şi băutură din belşug –(corect). În această
situaţie cuvântul discreţie este folosit greşit, sensul acestuia fiind confundat cu cel al cuvintelor „belşug“
sau „abundenţă“. Sensul adevărat al cuvântului „discreţie“, conform dicţionarului, reprezintă însuşirea de
a fi discret, tăcere, secret, puţin, cu măsură.
Cel mult această exprimare greşită poate fi
folosită ca argou.
Un alt cuvânt, folosit în mod frecvent
incorect, este „vis“. Am vise măreţe! – (greşit).
Am visuri măreţe! – (corect). „Visele“ sunt
imaginile şi procesele psihice care survin în
timpul somnului, iar idealurile la care sperăm,
sunt visuri. Cele două sensuri nu trebuie
confundate.
-Material realizat de Petre Stoenescu-

 Bancuri cu sco\ieni-2 
 Un scoţian aduce acasă un coş cu căpşuni. Ia una dintre ele şi o dă fiului său zicându-i:
-Gata, fiule, ajunge! Restul au acelaşi gust!
 Un scoţian, în autobuz, se plânge cumplit din cauza unei măsele. Văzându-l, un călător zice:
-Te doare măseaua? Păi, de ce nu te duci la dentist?
-N-are rost. Mai rabd un pic şi scap. Peste patru ani termină fiul meu stomatologia!...
 Un scoţian merge la poştă să trimită o telegramă.
-Sărut mâna, doamnă, cât mă costă să trimit o telegramă?
-10 penny/cuvânt.
-Semnătura e tot cuvânt?
-Nu, semnătura e gratis, nu costă nimic!
-Bun, atunci scrieţi aşa în telegramă: „Salut!“
-Salut? Doar atât?
-Da!
-Si la semnatură ce trec?
-„prietenul tău care te aşteaptă la trenul de 08.00, linia patru, gara centrală“.
 GAZETA DE CUNGREA Pag. 7

Din moşi strămoşi se păstrează obiceiul de

a alege o babă în prima zi de primăvară, adică 1
martie (din punct de vedere calendaristic). Ziua
aleasă îţi va arăta cum îţi va fi sufletul şi norocul
tot anul. Dacă baba este bună te va aştepta un an
rodnic, sănătate şi bucurie, dacă baba este rea, vei
avea parte de supărări şi boli până în primăvara
următoare.
Zilele senine şi călduroase reprezintă fericirea,
norocul, belşugul şi împlinirile, iar cele friguroase
semnifică neîmplinirile, tristeţea, dezamăgirile şi sărăcia.
În funcţie de zona din care provin, unele
femei îşi aleg ziua respectivă după placul lor, în
timp ce altele o stabilesc în funcţie de data la
care s-au născut. Dacă ziua de naştere are o cifră
mai mare decât 9, atunci trebuie să aduni cele
două cifre componente. De exemplu: dacă eşti
născut pe 23, baba ta va fi pe 5 martie, iar dacă
eşti născut pe 29, atunci vei calcula aşa : 2 + 9 =
11, apoi 1 + 1= 2, adică baba ta va fi pe 2 martie.
SEMNIFICAŢIA BABELOR, DE LA 1 LA 9
1. Baba ta anunţă un an incert, plin de neprevăzut. Baba vine cu o serie de duşmani de care trebuie să te temi;
2. Baba ta îţi anunţă un an fără griji si cu sănătate. Bucură-te de baba ta!
3. Baba ta este o babă care ascunde un mister. Un secret al acestui an îţi va putea schimba viaţa în bine
pentru totdeauna. Merită să joci la loto tot anul;
4. Baba ta este o babă cu puteri magice. Anul se anunţă interesant din toate punctele de vedere. Succes
deplin, dar ai grijă. Poate fi cu două tăişuri;
5. Baba ta este o babă care aduce din trecut nişte ocazii pe care le credeai pierdute. Acum e timpul să
profiţi de ele – ocaziile nu vor mai reveni;
6. Baba ta este o babă fericită şi fără griji. An de petreceri şi veselie aşadar;
7. Baba ta este blandă şi are grijă de tine, dar trebuie să ai grijă de sănătatea ta;
8. Baba ta îţi aduce un an frumos şi plin de realizări. Nu-i aşa că ţi-l doreai?
9. Baba ceasta este o babă cu puteri vechi …si uitate. În plus, baba aceasta este o babă care te anunţă că
peste 99 de zile vei fi fericită.

Din calendarul ortodox al lunii

2 (sămbătă) Sfântul mucenic Teodot episcopul Chiriniei;
(Sâmbăta morţilor – Moşii de iarnă) ;
3 (duminică) Sfinţii mucenici Eutropie, Cleonic şi Vasilisc;
Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi (a Lăsatului sec de carne);
6 (miercuri) Sfinţii 42 de Mucenici din Amoreea - (Zi aliturgică);
(Dezlegare la brânză, lapte, ouă şi peşte);
8 (vineri) Sf. Ierarh Teofilact Mărturisitorul – (Zi aliturgică);
(Dezlegare la brânză, lapte, ouă şi peşte);
10 (duminică) Sfinţii Mucenici Codrat, Ciprian şi Dionisie;
(Lăsatul secului pentru Postul Sfintelor Paşti);
Duminica izgonirii lui Adam din Rai (A lăsatului sec de brânză);
11 (luni) Sf. Sofronie, patriarh al Ierusalimului – (Zi aliturgică);
(Începutul Postului Sf. Paşti. Canonul cel Mare)
16 (sâmbătă) Sf. Mucenic Sabin Egipteanul (Sâmbăta Sf. Mare Mucenic Tiron –
Pomenirea morţilor);
17 (duminică) Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu;
(Duminica întâi din Post)- (A ortodoxiei);
24 (duminică) Sfântul Ierarh Artemon, episcopul Seleuciei;
Duminica a 2-a din Post (a Sf. Ierarh Grigorie Palama);
25 (luni) (+) Buna Vestire (Dezlegare la peşte);
30 (sâmbătă) Cuviosul Ioan Scărarul (Pomenirea Morţilor);
31 (duminică) Sf. Mucenic Ipatie, episcopul Gangrei; Sf. Mc. Veniamin;
Duminica a 3-a din Post (a Sfintei Cruci);
 Låca¿uri de cult din jude¡ul Olt
MÅNÅSTIREA BR¢NCOVENI (I)
Situată la jumătatea distanţei dintre Slatina
şi Caracal, comuna olteană Brâncoveni musteşte de
istorie. Loc de naştere a doi mari conducători ai Ţării
Româneşti – Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu
– aşezarea păstrează şi azi edificii pe care aceştia le-au
construit pe aceste meleaguri. Mănăstirea Brâncoveni
este, de departe, cel mai important reper.
Începuturile vieţii monahale la Brâncoveni se pierd în
veacurile îndepărtate ale istoriei, mănăstirea fiind refăcută
în 1494 de către boierii Craioveşti. Cel mai vechi document
de atestare datează din 1583, cand Mihnea Turcitu
întăreşte daniile facute anterior, hrisovul din 1508, la care
făcea referire marele savant Nicolae Iorga, nemaifiind găsit.
În 1570, jupâniţa Celea – străbunica domnitorului Matei Basarab – construieşte pe locul actualului paraclis
o bisericuţă din lemn. În urma vindecării cu apa izvorului din incinta mănăstirii, în semn de mulţumire adusă lui
Dumnezeu, Matei Basarab împreună cu nepotul său Preda Brâncoveanu – bunicul Sfântului Constantin Brâncoveanu
– refac mănăstirea între anii 1634-1640, construind chiliile, turnul clopotniţă, casele şi beciurile domneşti, pictează
ctitoria strămoşilor şi ridică ziduri de apărare, dând asezământului un aspect de fortăreaţă. (Matei Basarab suferea
de mai mulţi ani de o boală căreia nu-i găsea leacul. Avea nişte bube pe faţă, pe mâini şi pe picioare care s-au
vindecat miraculos după ce s-a spălat cu apa izvorului de aici. De atunci se numeşte Izvorul Tămăduirii). Din vremea
lui Matei Basarab se păstrează turnul clopotniţă, spaţioasele pivniţe boltite şi zidul de apărare prevăzut cu caneluri.
Biserica cea mică, închinată Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, a fost ridicată de Matei Basarab în anul
1700. Aceasta a devenit ulterior bolniţa mănăstirii, aici fiind săvârşite slujbele pentru bolnavi şi răniţii de război,
adăpostiţi uneori aici.
Sfântul domnitor Constantin Brâncoveanu şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la Brâncoveni. În 1874,
fratele său Barbu, mort la Constantinopol, a fost adus şi înmormântat aici.
În 1688, doamna Stanca Brâncoveanu, mama domnitorului, reînhumează în pronaos pe soţul său Papa
Brâncoveanu - ucis la Bucureşti în 1655 - şi pe Preda Brâncoveanu, bunicul domnitorului. După mai bine de 44 de
ani de văduvie, petrecuţi în rugăciune şi nevoinţe duhovniceşti, doamna Stanca încetează din viaţă (1699) la vârsta
de 86 de ani, fiind şi ea înmormântată în pronaos, alături de soţul (Papa) şi de socrul său (Preda), sub o lespede de
piatră cu stema familiei Cantacuzinilor (vulturul bicefal).
Sfântul Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei
doi fii mai mari (Constantin şi Ştefan), hotărăşte restaurarea
mănăstirii. Piatra de temelie, a bisericii celei mari, cu hramul
Adormirea Maicii Domnului, este pusă chiar în anul decesului
mamei sale, construcţia durând numai două luni, până la 15
august 1699 când a fost târnosită (sfinţită), deşi zugrăveala ei
s-a terminat abia în anul 1704.
Vremurile au fost grele pentru acest sfânt lăcaş. Astfel, în
timpul războiului turco-austriac (1716-1718) aceasta a fost parţial
arsă iar după un mare cutremur a suferit pagube semnificative.
Între anii 1721-1727, mănăstirea a fost transformată în cazarmă
austiacă, doamna Marica Brâncoveanu (soţia domnitorului)
intervenind, pentru eliberarea ei, pe lângă împăratul habsburgilor.
Bucuraţi-vă de soare, bucuraţi-vă de ghiocei, bucuraţi-vă de frumoasele zile
ale primăverii şi primiţi cu drag mărţişorul în sufletele voastre!
LA MULŢI ANI!
-Redacţia „Gazetei de Cungrea“-
Coordonator publicaţie: Petre STOENESCU
Grafică: George TULEA Tipar: KITCOM SRL Tel. 0721 20 52 52