Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
► POLIŢIA VĂ INFORMEAZĂ► ►
Au trecut sărbătorile de iarnă dar nu au trecut condiţiile dificile pe care anotimpul rece le crează
conducatorilor auto. Dacă aţi lecturat, măcar, sfaturile noastre din numărul trecut al gazetei e un fapt
pozitiv, pe considerentul că, chiar şi într-o mică măsură, tot au fost reţinute câteva. Astăzi continuăm cu
ultima parte.
Uitaţi de frâna de serviciu sau cea de mână. Pare un
sfat prost, însă în cele mai multe cazuri, frâna este cea
care complică situaţia. Frânarea nu face altceva decât
să rupă aderenţa, şi aşa precară, dintre pneu şi suprafaţa
alunecoasă a drumului. Frânaţi doar folosind frâna de
motor şi, spre deosebire de momentele în care conduceţi
pe uscat, folosiţi doar treptele inferioare. Atenţie însă la
plecarea de pe loc, sau la schimbarea din treapta I-a în a
II-a, e un moment în care, de multe ori, se rupe aderenţa,
valabil şi în cazul frânării prea bruste.
Anticipaţi traficul şi situaţiile care pot apărea, este
vital. Nu mai contează că vă intersectaţi cu cineva care
nu are prioritate, dacă nu poate opri la timp vă va lovi.
Încercaţi în mod constant să menţineţi o distanţă de siguranţă atât la intrarea în intersecţii cât şi faţă de
vehiculele din jur. Nu este necesar ca dumneavoastră să greşiti, poate altcineva o va face şi va fi prea târziu
pentru a evita accidentul… Adaptaţi conduita şi regulile de circulaţie în funcţie de situaţiile particulare. În
plus, acordaţi atenţie sporită la viraje sau la zonele cu înclinaţie mare.
Feriţi-vă de participanţii la trafic care prin conduita lor pot provoca un accident. De cele mai
multe ori, cauza accidentului nu e faptul că aţi ieşit cu maşina iarna, ci dimpotrivă, că au ieşit alţii mai puţin
pregătiţi şi precauţi, sau lipsiţi de experienţă. Când cineva stă prea aproape de maşina pe care o conduceţi,
încercaţi să vă îndepărtaţi, fie schimbând banda, fie lăsându-l să treacă. Atenţie mare la pietoni, nu sunt
atenţi sau nu aud că vă apropiaţi din cauza hainelor groase sau căciulilor sau pot aluneca în faţa maşinii.
Ţineţi cont de tipul de vehicul pe care îl conduceţi. Mai ales iarna, autovehiculele se comportă
foarte diferit, funcţie de tipul constructiv. Cu avantaje şi dezavantaje, avem sisteme 4x4, propulsie şi
tracţiune faţă sau spate, fiecare cu alt stil de conducere. De reţinut: faptul că vehiculul pe care îl conduci
are 4x4 şi pneuri de iarnă nu înseamnă că va frâna mai uşor pe un drum acoperit cu gheaţă. Prudenţa este
vitală în toate situaţiile.
Încercaţi să vă apreciaţi corect posibilităţile de a conduce şi stăpâni un autovehicul în
condiţii de iarnă. Există o percepţie total greşită, că orice persoană care a împlinit 18 ani are
dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice. Şcoala de şoferi şi examenul nu sunt o
garanţie că cel care tocmai a primit permisul este apt să facă faţă tuturor situaţiilor din trafic.
Dacă pe timp uscat, un şofer care nu stăpâneşte
foarte bine autovehiculul mai are o şansă să
repare eventualele greşeli inerente, în anotimpul
rece şansele se diminuează drastic; chiar şi cei mai
experimentaţi şoferi, pot fi surprinşi de condiţiile
oferite de carosabil. Pe scurt: dacă simţi că nu
ar fi bine să ieşi cu maşina pe şoseaua acoperită
cu zăpadă, nu o face! Caută o altă posibilitate
de deplasare, dacă e o urgenţă, sau amână
programul. E mai bine pentru toată lumea…
Personalităţile Olteniei
CONSTANTIN BRÂNCUŞI
Este personalitatea cu o contribuţie covârşitoare la înnoirea limbajului
şi viziunii plastice în sculptura contemporană. Francezii şi americanii îl
desemnează, cel mai adesea, doar prin numele de familie, pe care îl scriu fără
semene diacritice, Brancusi.
Constantin Brâncuşi s-a născut la 19 februarie 1876, în satul Hobiţa
(comuna Peştişani), jud. Gorj, fiind al şaselea copil al lui Radu Nicolae Brâncuşi
(1833-1885) şi al Mariei Brâncuşi (1851-1919). Copilăria sa a fost marcată
de dese plecări de acasă şi de anii lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie
(vopsitorie), prăvălii şi birturi.
În Craiova, în timp ce lucra ca ucenic, îşi face cunoscută îndemânarea
pentru lucrul manual prin construirea unei viori din materiale găsite în prăvălie.
Considerând că ar fi de cuviinţă să dezvolte aceste abilităţi, este înscris cu
bursă la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova (1894-1898). După absolvire,
pleacă la Bucureşti unde urmează cursurile şi absolvă Şcoala de Bellearte
(1902). În timpul studenţiei realizează mai multe lucrări, toate premiate în
cadrul universităţii. Între 1900 şi 1902, sub îndrumarea doctorului Dimitrie
Gerota, realizează lucrarea Ecorseu, un studiu pentru reprezentarea corpului
omenesc, medaliată cu bronz.
În 1903 primeşte prima comandă a unui
monument public, bustul generalului-medic
Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din Bucureşti şi reprezintă singurul
monument public al lui Brâncuşi din capitală. În acelaşi an părăseşte ţara şi, după mai
multe peripeţii şi greutăţi legate de lipsa banilor necesari deplasării, ajunge la Paris
în 1904. În 1905 reuşeşte la concursul de admitere la prestigioasa Ecole Nationale
Superieure des Beaux-Arts, pe care este nevoit să o părăsească în 1906, datorită
atingerii limitei de vârstă. Crează, în 1907, prima versiune a Sărutului, temă reluată,
sub diferite forme, până în 1940. În 1907 închiriază un atelier în Rue de Montparnasse
şi intră în contact cu artiştii parizieni.
Până în 1914, participă cu regularitate la expoziţii
colective din Paris şi Bucureşti, inaugurând ciclurile Păsări Maiestre, Muza Adormită,
Domnişoara Pogany.
În 1914, Brâncuşi deschide prima expoziţie în Statele Unite, la New York City, unde
se bucură de un mare succes, ocazie cu care a vândut şi câteva sculpturi.
Din 1915, începe să execute primele lucrări în lemn, printre care 2 Cariatide şi Fiul
risipitor.
La 30 noiembrie 1924, expune la Expoziţia Internaţională a grupării „Contemporanul“
din Bucureşti, iar doi ani mai târziu (1926) deschide a doua expoziţie în Statele Unite.
Între anii 1937 şi 1938, realizează Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu cu
lucrările: Coloana (recunoştinţei) fără
sfârşit, Masa tăcerii şi Poarta sărutului –inaugurat la 27 oct.1938.
Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuşi se
desfăşoară în toată amploarea ei. Operele sale de seamă din ciclul
Pasărea în văzduh, ciclul Ovoidului precum şi sculpturile în lemn
datează din această perioadă. În acelaşi timp participă la cele mai
importante expoziţii de sculptură din Statele Unite ale Americii,
Franţa, Elveţia, Olanda şi Anglia.
În atelierul său din Impasse Ronsin, în inima Parisului,
Brâncuşi şi-a creat o lume a lui, cu un cadru şi-o atmosferă
românească.
Marele sculptor i-a făcut Statului român oferta de a-i lăsa
moştenire 200 de lucrări şi atelierul său din Paris, Impasse Ronsin, nr.
10. La 7 martie 1951, într-o şedinţă prezidată de Mihail Sadoveanu,
Secţiunea de Ştiinţa Limbii, Literatură şi Arte a Academiei R.P.R. a
luat în discuţie această propunere. Academicienii şi intelectualii
GAZETA DE CUNGREA Pag. 5
români, considerându-l pe Brâncuşi un reprezentant al burgheziei decadente, au refuzat oferta, astfel
toate operele şi atelierul său, cu tot ce se afla în el, au revenit Statului francez.
În anul 1957, Brâncuşi îl cheamă pe arhiepiscopul Teofil,
preot la biserica ortodoxă, se spovedeşte şi se împărtăşeşte, apoi
îi mărturiseşte „mor cu inima tristă că nu mă pot întoarce în ţara
mea“. La 16 martie 1957, la ora 2 noaptea, se stinge din viaţă, iar la
19 martie este înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.
Considerat unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului XX,
Brâncuşi a creat unitatea dintre sensibil şi spiritual, oglindind în
opera sa felul de a gândi al ţăranului român, tradiţiile, miturile şi
funcţia magica a artei populare româneşti.
La 19 februarie se împlinesc 143 de ani de la naşterea marelui
sculptor român.
- Material cules de Petre Stoenescu -
Dragobeat
Deci astăzi este Dragobete, Dar ce-ar fi ca de Dragobete
Pe răsărite voi pleca, Să mă combin cu amândouă,
Să caut anumite fete O fată care să mă-mbete
Sau poate mă voi îmbăta… De-amorul ei şi pe-ndelete
Să merg la braţ cu-o ţuică… nouă!...
De voi găsi o fată bună
Să mă alinte zi de zi, de Vasile Zamolxeanu
Că e roşcată, blondă, brună,
Eu cred că tot mă voi pili…
Bancuri de actualitate
Femeia de serviciu, proaspăt agresată, la interogatoriu, descrie cum s-a trezit
faţă în faţă cu făptaşul, pe coridor…
-Bine, dar de ce nu ai încercat să fugi?!?
-Păi, unde să fug, maică? În stânga perete, în dreapta perete, în spate d’abia spălasem…
Un tip firav stătea într-un bar cu o bere în faţă. Apare un şmecher, îi dă două palme, îi ia berea şi o dă pe gât.
Firavul începe să plângă, tăvălindu-se pe jos.
-Ce ai, mă? Plângi pentru o bere, aşa bărbat eşti tu?
-Cum să nu plâng? De dimineaţă m-a părăsit nevasta, mi-a golit contul din bancă, mi-a luat tot din casă, iar după
amiază mi-am pierdut şi slujba. Vreau să mor dar am alte ghinioane. Încerc să mă arunc în faţa trenului, dar o ia
pe altă linie, vreau să mă spânzur, mi se rupe funia, încerc să mă împuşc, mi se blochează pistolul. Cu ultimii bani,
îmi cumpăr o bere, torn otravă în ea şi vii tu şi mi-o bei…
Soţia urcă pe cântar. Soţul îi spune:
-Nu eşti grasă deloc! Doar că, păstrând proporţia, ar trebui să fii mai înaltă.
-Şi cam ce înălţime ar corespunde cu greutatea mea?
-Cam cinci metri şi jumătate!...
Sfântul Voievod NEAGOE BASARAB
Voievodul Neagoe Basarab s-a născut în anul 1481 fiind unul dintre
cei patru fii ai marelui vornic Pârvu Craiovescu şi al soţiei acestuia, Neaga
(după alţii, este fiul lui Basarab al IV-lea cel Tânăr). A crescut în casa lui
Pârvu Craiovescu, unde a primit, după moda vremii, o educaţie temeinică.
Cunoştea limbile greacă şi slavonă.
A fost domnul Ţării Româneşti între 1512 şi 1521. Soţia sa a fost
Doamna Miliţa Despina, din familia sârbă Brancovici, cu care a avut doi copii:
Teodosie şi Ruxandra Basarab.
Până a fi „uns“ ca domn, a călătorit prin câteva ţări din Europa centrală
şi prin Imperiul Otoman. A îndeplinit diverse funcţii în structurile statale ale
Ţării Româneşti. Este numit succesiv postelnic la 28 ianuarie 1501, mare
postelnic (decembrie 1501 – 19 iunie 1509) şi mare comis (24 aprilie 1510 –
28 noiembrie 1511).
După ce a urcat pe tronul Ţării Româneşti (23 ianuarie 1512) Neagoe
Basarab a încurajat dezvoltarea comerţului şi meşteşugurilor, iar pe plan
diplomatic a încercat să menţină relaţii de prietenie cu Ungaria. A practicat
o politică de echilibru, căutând să contrabalanseze suzeranitatea turcească
prin legături diplomatice cu puterile creştine.
A încercat să stabilească relaţii diplomatice cu Veneţia şi Roma, şi chiar
să medieze conflictul dintre creştinii ortodocşi şi catolici. Continuă viziunea şi obiectivele politice iniţiate de Ştefan
cel Mare şi încearcă să devină parte a unei coaliţii a statelor răsăritene împotriva Imperiului Otoman. Ţara rămâne,
pe perioada domniei sale, vasală Imperiului Otoman.
Neagoe Basarab a făcut donaţii generoase mănăstirilor
ortodoxe din Ţara Românească, Ţările Balcanice, Patriarhiei
Ecumenice, lăcaşurilor de cult din Ierusalim şi de la Muntele
Sinai.
În 1512 ieromonahul Macarie tipăreşte, la Târgovişte, un
Tetraevanghel slavon cuprinzând cele patru evanghelii aşezate
în ordinea canonică: Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Această lucrare
conţine un cuvânt înainte aparţinând domnitorului Neagoe
Basarab.
În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea
de Argeş (în jurul căreia s-a născut legenda Meşterului Manole)
şi întregul complex monahal al bisericii monument.
Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi
capodopere ale literaturii vechi sud-est europene (creată între anii 1519 – 1521), Învăţăturile lui Neagoe Basarab către
fiul său Teodosie, scrisă în limba slavonă şi tradusă în limba română undeva pe la jumătatea veacului al XVII-lea. Există
o copie atestată, în limba română, din anul 1654.
Prin condeiul său, autorul a aşternut pe hârtie nu
numai principii de guvernare politică a statului
sau principii morale de educare a tineretului, ci
şi principii de îmbunătăţire spirituală, care oferă
celor ce le vor urma moştenirea adevăratelor
valori, cele duhovniceşti, calea spre adevăr.
Domnitorul a decedat la 15 septembrie
1521 fiind înmormântat la Curtea de Argeş.
În zilele de 8-9 iulie 2008, Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române, întrunit la Reşedinţa
patriarhală din Bucureşti, a hotărât canonizarea
Sfântului Voievod Neagoe Basarab.
Proclamarea oficială a canonizării a avut
loc la 26 octombrie 2008, la Catedrala Patriarhală
din capitală. În fiecare an îl sărbătorim, ca sfânt,
la 26 septembrie.
- Petre Stoenescu -