Dezvoltarea socio-emoțională a copiilor

Vârsta preșcolară este vârsta care pune bazele dezvoltării copilului încă de la cea mai fragedă
vârstă. Această dezvoltare are loc pe toate domeniile: social, emoțional, psihic, dar tot acum au
loc și cele mai importante achiziții legate de motricitate și deprinderi de mișcare, în general.
Noi, educatoarele suntem „însoțitori de drum” și ne revine un rol foarte important în pregătirea
și formarea copilului pentru următoarea treaptă de școlarizare. Sub aspect psiho-afectiv, vizăm
prioritar dezvoltarea socială și emoțională. Pentru intervenții personalizate și eficiente, la
intrarea în colectivitate a copilului, observăm trăsăturile și calitățile personale ale acestuia,
preferințe, opinii și valori personale.

Cum putem ajuta copilul de vârstă preșcolară pentru a se dezvolta social? Putem să creăm
situații concrete care solicită dezvoltarea socială.

1. Lucrul în echipe sau grupuri mici

Preșcolarul care lucrează în echipă sau grupuri mici colaborează cu coechipierii pentru
realizarea unor lucrări sau pentru rezolvarea unor sarcini de grup. Chiar și copiii cei mai timizi
sunt „antrenați” sau solicitați de către colegii lor dezvoltându-se astfel relații de prietenie
care le vin în ajutor acestor copii. Educatoarea stimulează în permanență  și scoate în evidență
aspecte pozitive care duc la integrarea socială a copilului și la stabilitatea socială a acestuia în
cadrul grupului.

2. Sectoarele de dimineață

Dacă pe parcursul Jocurilor și activităților liber alese un copil cu „probleme” de integrare la

grădiniță, reușește să treacă pe la mai multe sectoare de interes pe parcursul unei zile, el va
intra în legătură interacționând  atât cu educatoarea cât și cu diverși parteneri de joc. Va trăi
experiențe noi, va cunoaște colegi noi și va descoperi puncte comune cu aceștia.

3. Stabilirea unor responsabilități la nivel de grupă care să îl solicite pe copil din punct de
vedere social

Adesea, în sala de grupă întâlnim rolul de „Povestitorul zilei” sau „Eu sunt de serviciu”. Copiilor
le place să se identifice cu altfel de roluri care îi fac să se simtă importanți. Aceste roluri ar
putea să le fie de un real ajutor celor care se integrează mai greu atât pentru a-și construi
încrederea în sine cât și pentru a fi mai ușor acceptați de grup pentru că copiii de vârsta
preșcolară preferă copiii vorbăreți, veseli, sociabili și nu copiii tăcuți, retrași, anxioși.

4. Jocuri didactice de comunicare interpersonală

Forma principală de realizare a activităților instructiv-educative la grădiniță rămâne jocul.

Jocurile de comunicare, jocurile care vizează pe lângă dezvoltarea vocabularului și dezvoltarea
socială trebuie să ocupe un loc central în activitățile alese de educatoare tocmai pentru a ajuta
copiii să se integreze social. Copiii trebuie să fie stimulați să ia parte la discuții în cadrul
jocului.

5. Asigurarea de feedback, respectiv feedforward

Atât educatoarea, cât și colegii trebuie să ofere feedback/ feedforward din punct de vedere
social. Feedforward oferă ajutor în activitatea viitoare propusă din punct de vedere social.
Educatoarea vede ce nu a funcționat, descoperă cauzele pentru care este încetinită integrarea
socială a preșcolarului și intervine cu metode specifice.

Cum putem ajuta copilul de vârstă preșcolară pentru a se dezvolta emoțional?

Emoțional, copilul de 3 ani trece printr-o multitudine de schimbări.: schimbare de mediu, de

program, de persoane cu care intră în contact etc.  De multe ori, vine de acasă pregătit
emoțional pentru a se integra la grădiniță, dar sunt și cazuri când copilul nu a fost pregătit,
părinții nu au discutat cu copilul ce urmează să se întâmple, explicându-i pe înțelesul lui ce
înseamnă grădinița, schimbarea și de ce este necesar să apară. Începând din primul moment al
zilei, copilul își poate aduce jucăria preferată la grădiniță. Aceasta îi oferă un confort
emoțional și vine din mediul lui familial și familiar. În cadrul Întâlnirii de dimineață, copiii se pot
saluta în funcție de stările emoționale (de exemplu ridicând emoji cu starea lui în momentul
respectiv) astfel depistând copiii care se simt triști, îngândurați, furioși și identificând
împreună cauza care a dus la apariția acestei stări. Pe parcursul întregii zile educatoarea poate
folosi povești terapeutice sau jocuri socio-emoționale care dezvoltă empatia și încrederea în
forțele proprii.Depinde de noi dacă alegem emoțiile pozitive sau negative.
Promovarea stării de bine în cadrul preșcolarilor presupune în primul rând dezvoltarea socio-
emoțională pentru că cei doi termeni, „social” și „emoțional” sunt complementari.
Autocunoașterea și adoptarea unei atitudini pozitive față de propria persoană, dar și de cei din
jur influențează parcursul cunoașterii și al dezvoltării.