Swedenborg - Pământurile Din Univers

Machine Translated by Google
Pământurile din Univers
Care se numesc
planete și pământuri din
raiul înstelat și locuitorii lor;
De asemenea, Spiritele și Îngerii de acolo
Din lucruri auzite și văzute
1758
© 2009 Swedenborg Foundation
Această versiune a fost compilată din fișiere electronice ale

ediției standard a lucrărilor lui Emanuel Swedenborg, editată
în continuare de William Ross Woofenden. Paginarea acestui
document PDF nu se potrivește cu volumele tipărite
corespunzătoare și este posibil ca orice referință la pagini din
acest text să nu fie corectă. Cu toate acestea, majoritatea, dacă
nu toate, referințele numerice de aici nu se referă la numerele
de pagină, ci la numerele de secțiuni ale lui Swedenborg, care
nu sunt afectate de modificările de paginare. Dacă această
lucrare apare atât separat, cât și ca parte a unui fișier cu volum
mai mare, paginarea sa o urmează pe cea a volumului mai mare în ambele cazur
Această versiune nu a fost verificată față de originalul și pot
rămâne erori ocazionale la conversie. Pentru a achiziționa setul
complet al ediției standard reproiectate a operelor lui Emanuel
Swedenborg sau volumele disponibile ale celei mai recente
traduceri (Ediția New Century a lucrărilor lui Emanuel
Swedenborg), contactați Fundația Swedenborg la 1-800-355-3222,
www . .swedenborg.com sau 320 North Church Street, West
Chester, Pennsylvania 19380.
Cuprins
Pământurile din univers (secțiunile 1–8)
Planeta Mercur (9–45)
Planeta Jupiter (46–84)
Planeta Marte (85–96)
Planeta Saturn (97–104)
Planeta Venus (105–110)
Luna (111–112)
Motivele pentru care Domnul a dorit să se nască pe pământul

nostru și nu pe altul (113–122)
Pământurile din cerul înstelat (123–126)
Primul pământ din cerul înstelat (127–137)
Al doilea pământ în cerul înstelat (138–147)
Al treilea pământ în cerul înstelat (148–156)
Al patrulea pământ în cerul înstelat (157–167)
Al cincilea pământ în cerul înstelat (168–178)

PĂMÂNTRE ÎN UNIVERS 383
Pământurile din Univers
1. De vreme ce, din mila divină a Domnului, mi s-au deschis

interioarele spiritului meu și, prin aceasta, mi-a fost îngăduit
să vorbesc cu duhuri și îngeri, nu numai cu cei care sunt
lângă pământul nostru, ci și cu cei care sunt lângă alte
pământuri; pentru că aveam dorința să știu dacă există alte
pământuri și care este natura lor și calitatea locuitorilor lor,
de aceea mi-a fost dat de Domnul să vorbesc și să conversez
cu spirite și îngeri care sunt de pe alte pământuri, cu unele
pentru o zi, cu altele pentru o săptămână, iar cu altele pentru
luni; și să fie instruiți de ei cu privire la pământurile, din care
și lângă care erau; și cu privire la viețile, obiceiurile și
închinarea locuitorilor ei și a diferitelor alte lucruri demne
de a fi relatate; și pentru că în acest fel mi-a fost dat să știu
aceste lucruri, îmi este permis să le descriu din ceea ce s-a
auzit și văzut. Trebuie să se știe că toate spiritele și îngerii
sunt din rasa umană;1 și că sunt aproape de propriile lor
pământuri;2 și că știu ce este acolo; și ca prin ele omul să fie
instruit, dacă interioarele lui sunt atât de deschise încât să
poată vorbi și conversa cu ei; căci omul în esența sa este un spirit3 și est
1. (Din Arcana Coelestia, unde se explică și se arată aceasta și următoarele note.) Nu există
spirite și îngeri care să nu fie din neamul omenesc (n. 1880).
2. Duhurile fiecărui pământ sunt aproape de propriul pământ, pentru că sunt de la locuitorii
acelui pământ și de un geniu asemănător; si sunt de folos acelor locuitori (n. 9968).
3. Sufletul, care trăiește după moarte, este spiritul omului, care este omul adevărat în el și
apare și în cealaltă viață într-o formă umană desăvârșită (n. 322, 1880, 1881, 3633, 4622,
4735). , 6054, 6605, 6626, 7021, 10594).
4
cu spirite în ceea ce privește de aceea cel ale cărui interioare sunt
5
interioarele sale; deschis de Domnul, să vorbească cu ei ca om cu om;
care mi-a fost acordat acum de doisprezece ani zilnic.
2. Că există multe pământuri, și oameni pe ele, și duhuri și îngeri de

acolo, este bine cunoscut în cealaltă viață, căci acolo este acordat oricui
o dorește din dragoste pentru adevăr și de acolo de folos, să vorbească
cu spiritele altor pământuri și, prin urmare, să fie confirmat cu privire la
o pluralitate de lumi și să fie informat că rasa umană nu este de pe un
singur pământ, ci de pe nenumărate pământuri; și mai mult să fie
informați care este geniul lor, modul de viață și închinarea lor Divină.
3. Am vorbit ocazional despre acest subiect cu duhurile pământului

nostru și s-a spus că orice om cu pricepere ascuțită poate concluziona
din multe lucruri că știe că sunt multe pământuri și că există oameni
acolo; căci se poate concluziona din rațiune că mase atât de mari ca
planetele, dintre care unele depășesc acest pământ ca mărime, nu sunt
mase goale și create doar pentru a fi transmise în revoluțiile lor în jurul
soarelui și pentru a străluci cu lumina lor slabă. pentru un pământ, dar
că utilizarea lor trebuie să fie mai excelentă decât atât. Cel care crede,
așa cum ar trebui să creadă toată lumea, că Divinul a creat universul
pentru nici un alt scop decât pentru a exista rasa umană și, de aceea,
raiul, pentru că rasa umană este seminarul cerului, trebuie să creadă, de
asemenea, că oriunde există este un pământ, există oameni.
Că planetele care sunt vizibile pentru ochii noștri, ca fiind în limitele

acestui sistem solar, sunt pământuri, poate fi în mod evident
4. Omul, chiar și atunci când este în lume, în ceea ce privește interioarele sale, deci în ceea ce
privește spiritul sau sufletul său, se află în mijlocul duhurilor și al îngerilor, de o calitate ca și el
însuși (n. 2379, 3645, 4067). , 4073, 4077).
5. Omul poate vorbi cu duhurile și cu îngerii, iar vechii de pe pământul nostru au vorbit
frecvent cu ei (n. 67–69, 784, 1634, 1636, 7802). Dar în această zi este primejdios să vorbești cu ei,
dacă omul nu este în adevărata credință și nu este condus de Domnul (n. 784, 9438, 10751).
cunoscut de aici, că sunt corpuri de materie pământească, deoarece

reflectă lumina soarelui și, atunci când sunt văzute prin ochelari
optici, ele nu apar ca stele sclipind din cauza flăcării lor, ci ca
pământuri pestrițe din porțiuni mai întunecate. Același lucru poate
să reiasă din aceasta, că ei, la fel ca pământul nostru, sunt transportați
printr-o mișcare progresivă în jurul soarelui, pe calea zodiacului, de
unde își au anii și anotimpurile anului, ca primăvara, vara, toamna si
iarna; și în același mod, ca pământul nostru, se învârt în jurul propriei
axe, de unde își au zilele și momentele zilei, ca dimineața, amiaza,
seara și noaptea.
În plus, unii dintre ei au luni, care se numesc sateliți și care se învârt
în jurul globului lor la ore stabilite, așa cum se întâmplă cu luna în
jurul pământului nostru. De asemenea, planeta Saturn are pe lângă
o centură mare luminoasă, deoarece este foarte departe de Soare,
centură care furnizează acel pământ cu multă lumină, deși reflectată.
Cine știe aceste lucruri și din rațiune se gândește la ele poate spune
că acestea sunt corpuri goale?
4. Mai mult, când am vorbit cu spiritele, am spus că oamenii pot

crede că în univers există mai multe pământuri decât unul, de aici, că
cerul înstelat este atât de imens, iar stelele din el sunt atât de
nenumărate, fiecare dintre care în locul lui, sau în lumea ei, este un
soare, și ca soarele nostru, în diferite mărimi. Oricine ia în considerare
în mod corespunzător, concluzionează că un întreg atât de imens
trebuie să fie un mijloc pentru un scop, care este finalul creației, care
scop este împărăția cerurilor, în care Divinul poate locui cu îngeri și
oameni; căci universul vizibil, sau cerul strălucitor de stele atât de
nenumărate, care sunt atât de mulți sori, este doar un mijloc pentru
existența pământurilor și a oamenilor pe ele, dintre care se poate
forma o împărăție cerească. Din aceste lucruri un om rațional trebuie
să fie determinat să conceapă că un mijloc atât de imens, adaptat
unui scop atât de mare, nu a fost constituit pentru o rasă de oameni
și pentru un rai derivat de acolo numai dintr-un singur pământ; căci
ce ar fi aceasta pentru Divinul, care este infinit, și pentru care mii, da,
zece mii de pământuri, toate pline de locuitori, ar fi mici și puține
ceva.
5. Mai mult, cerul angelic este atât de imens încât corespunde

cu toate detaliile cu omul, miriade corespunzând fiecărui
membru, organ și visc și fiecărei afecțiuni ale fiecăruia; și i s-a
dat să știe că acest rai, în ceea ce privește toate corespondențele
sale, nu poate exista în niciun caz decât de pe pământ.6 locuitori
din foarte mulți
6. Există spirite al căror singur studiu este să dobândească

pentru sine cunoștințe, pentru că sunt încântați doar de cunoștințe.
Prin urmare, acestor spirite li se permite să rătăcească și chiar
să treacă din acest sistem solar în alții și să își procure cunoștințe.
Ei au declarat că există pământuri locuite de oameni, nu numai
în acest sistem solar, ci și în afara lui, în cerul înstelat, într-un
număr imens. Aceste spirite sunt de pe planeta Mercur.
7. În ceea ce privește în general închinarea divină a locuitorilor

altor pământuri, aceia dintre ei care nu sunt idolatri, toți îl
recunosc pe Domnul ca singurul Dumnezeu; căci ei adoră Divinul
nu ca invizibil, ci ca vizibil, tot din acest motiv, pentru că atunci
când Divinul le apare, el apare în formă umană, așa cum i s-a
arătat mai înainte lui Avraam și altora de pe acest pământ;7 și ei
6. Cerul îi corespunde Domnului, iar omul, ca tuturor și tuturor lucrurilor, îi corespunde

cerului și, prin urmare, cerul, înaintea Domnului, este un om într-o efigie mare și poate fi numit
cel mai mare om (n. 2996, 2998, 3624–3649, 3636– 3643, 3741–3745, 4625). În ceea ce privește
corespondența omului și a tuturor lucrurilor care îi aparțin, cu cel mai mare om, care este
cerul, în general, din experiență (n. 3021, 3624–3649, 3741–3751, 3883–3896, 4039–4051, 4218
–4228, 4318–4331, 4403–4421, 4527–4533, 4622–4633, 4652–4660, 4791–4805, 4931–4953,
5050–5061–4633, 4652–4660, 4791–4805, 4931–4953, 5050–5061–5061, 5050–5061, 5050–5061,
5050–5061, 5050–5061, 5050–5061, 5050–5061 , 10030).
7. Locuitorii tuturor pământurilor adoră Divinul sub formă umană, deci Domnul (n. 8541–
8547, 10159, 10736–10738). Și se bucură când aud că Dumnezeu s-a făcut de fapt Om (n. 9361).
Este imposibil să te gândești la Dumnezeu decât într-o formă umană (n. 8705, 9359, 9972).
Omul poate să se închine și să iubească ceea ce are idee, dar nu ceea ce habar nu are (n. 4733,
5110, 5633, 7211, 9267, 10067).
care adoră Divinul sub formă umană, toți sunt acceptați de Domnul.8
Ei spun, de asemenea, că nimeni nu se poate închina pe drept lui

Dumnezeu, cu atât mai puțin să se alăture lui, dacă nu-l înțelege
printr-o idee și că Dumnezeu nu poate fi înțeles decât în chip uman;
iar dacă el nu este înțeles așa, vederea interioară, care este a
gândului, cu privire la Dumnezeu, se risipește, ca și vederea ochiului
când privește universul nemărginit; și că în acest caz gândul nu
poate decât să se cufunde în natură și să se închine naturii ca pe Dumnezeu.
8. Când li s-a spus că Domnul de pe pământul nostru a asumat

omul, ei au gândit un timp și au spus că a fost făcut pentru
mântuirea rasei umane.
Pământul sau planeta Mercur, spiritele și locuitorii săi
9. Că tot cerul seamănă cu un singur om, care de aceea este numit

cel mai mare om și că fiecare și toate lucrurile cu om, atât exteriorul,
cât și interiorul lui, corespund aceluia om sau cer, este un arcan
încă necunoscut în lume; dar că așa este, s-a arătat din belșug.9
Pentru a constitui acel om cel mai mare, este nevoie de spirite de

pe multe pământuri, cei care vin de pe pământul nostru în cer
nefiind suficienți în acest scop, fiind respectiv puțini; și este prevăzut
de către Domnul, că ori de câte ori există o deficiență în orice loc în
ceea ce privește calitatea sau cantitatea corespondenței, imediat
aceia sunt chemați de pe alt pământ care pot completa deficiența, că
8. Domnul îi primește pe toți cei care sunt în bine și care adoră Divinul sub formă umană
(n. 7173, 9359).
9. A se vedea nota de subsol 6.
proporția poate fi păstrată și astfel raiul să fie păstrat în consistența

cuvenită.
10. Mi s-a dezvăluit, de asemenea, din ceruri, în ce raport cu cel mai

mare om stau spiritele de pe planeta Mercur, și anume că au legătură
cu memoria, dar cu memoria lucrurilor abstrase din obiectele terestre
și pur și simplu materiale. Întrucât mi s-a permis totuși să vorbesc cu
ei, și asta timp de multe săptămâni, și să învăț natura și calitatea lor
și să explorez modul în care locuitorii acelui pământ sunt circumstanți
în mod deosebit, voi prezenta experiențele în sine.
11. Unele spirite au venit la mine și s-a declarat din cer că sunt de
pe pământul care este cel mai aproape de soare și care pe pământul
nostru este numit cu numele planetei Mercur.
Imediat după venirea lor, ei au căutat din amintirea mea ceea ce
știam. Spiritele pot face acest lucru cu cea mai mare dexteritate,
pentru că atunci când vin la om, ele văd în memoria lui toate lucrurile
conținute în el.10 În timpul căutării lor pentru diverse lucruri și,
printre altele, pentru orașele și locurile în care am fost, am observat
că ei nu doreau să afle nimic despre temple, palate, case sau străzi, ci
numai despre acele lucruri despre care știam că s-au făcut în acele
locuri, de asemenea, despre orice era legat de guvernarea acolo și de
geniul și manierele locuitorilor și lucruri asemănătoare: căci astfel de
lucruri coerează cu locurile din memoria omului; de aceea, atunci
când locurile sunt amintite, acele lucruri sunt aduse în discuție. M-am
mirat că erau de o asemenea natură; de aceea i-am întrebat de ce nu
au luat în seamă măreția locurilor și s-au ocupat doar de lucrurile și
faptele făcute acolo.
Ei au spus că nu le face plăcere să privească lucrurile materiale,

corporale și terestre, ci doar lucrurile reale. Prin urmare a fost
10. Duhurile pătrund în toate lucrurile din memoria omului, dar nu din propria lor memorie
(n. 2488, 5863, 6192, 6193, 6198, 6199, 6214). Îngerii intră în afecțiuni și scopuri, din care și de
dragul cărora omul gândește, dorește și acționează într-un fel sau cutare și nu altfel (n. 1317,
1645, 5844).
a confirmat că spiritele acelui pământ, în cel mai mare om, au

legătură cu memoria lucrurilor abstrase din ceea ce este material și
terestru.
12. Mi s-a spus că așa este viața locuitorilor acelui pământ și anume
că ei nu se preocupă de lucrurile pământești și corporale, ci doar de
statutele, legile și formele de guvernare ale națiunilor de pe ele; de
asemenea, despre lucrurile cerului, care sunt nenumărate. Și mai
departe am fost informat că mulți dintre oamenii acelui pământ
vorbesc cu spiritele și că de acolo au cunoștințe despre lucrurile
spirituale și despre stările vieții de după moarte; și de aici și disprețul
lor față de lucrurile corporale și terestre. Căci cei care cunosc o
certitudine și cred în viața de după moarte, sunt preocupați de
lucrurile cerești, ca fiind veșnice și fericite, dar nu de cele lumești,
doar în măsura în care nevoile vieții le cer. Deoarece locuitorii lui
Mercur sunt astfel, de aceea și spiritele care provin de acolo sunt de
o natură asemănătoare.11
13. Cu câtă nerăbdare cercetează și îmbibă cunoștințele lucrurilor,

cum ar fi amintirea înălțată mai presus de lucrurile senzuale ale
trupului, mi s-a arătat că atunci când s-au uitat la acele lucruri pe
care le cunoșteam eu în ceea ce privește cele cerești. lucruri, treceau
în grabă prin toate, zicând neîncetat că cutare și cutare sunt așa și
așa. Căci atunci când duhurile vin la om, ele intră în toată amintirea
lui și excită de acolo tot ce le convine: da, ceea ce am observat adesea,
ei citesc lucrurile cuprinse în ea, ca dintr-o carte.12 Aceste spirite au

făcut acest lucru cu mai mare dexteritate și expediție, pentru că nu s-
au oprit la lucrurile care sunt grele și lenețe și care limitează și, în
consecință, întârzie vederea interioară, ca toate lucrurile terestre și
corporale fac, atunci când sunt privite ca scopuri, adică atunci când
sunt singure iubite; dar ei înșiși s-au uitat la lucruri; pentru astfel de lucruri,
12. Că duhurile care sunt cu omul sunt în posesia tuturor lucrurilor care țin de amintirea lui
(n. 5853, 5857, 5859, 5860).
care nu sunt înfundate cu lucruri terestre, duc mintea în sus,

astfel într-un câmp larg; în timp ce simplele lucruri materiale duc
mintea în jos și, în același timp, o limitează și o închid. Dorința
lor de a dobândi cunoștințe și de a îmbogăți memoria s-a
manifestat și din experiența următoare. Odată, în timp ce scriam
ceva despre lucrurile care vor urma, și erau la distanță, ca să nu
se poată uita la acele lucruri din amintirea mea, pentru că nu
voiam să le citesc în prezența lor, erau foarte indignați și contrar.
fa ă de comportamentul lor obi nuit, ei doreau să mă
împotrivească, spunând că sunt unul dintre cei mai răi dintre
oameni i altele asemenea; și ca să poată da dovada
resentimentelor lor, mi-au provocat un fel de contracție însoțită
de durere în partea dreaptă a capului până la ureche.
Dar aceste lucruri nu m-au rănit. Cu toate acestea, ca urmare a
faptului că au făcut rău, s-au îndepărtat și mai mult, dar îndată s-
au oprit din nou, dorind să afle ce am scris; aceasta este setea
lor nerăbdătoare după cunoștințe.
14. Spiritele lui Mercur, mai presus de toate celelalte spirite,

posedă cunoștințele lucrurilor, atât respectând acest sistem
solar, cât și respectând pământurile care se află în cerurile
înstelate; și ceea ce au dobândit odată pentru ei înșiși, pe care îl
păstrează și, de asemenea, își amintesc de câte ori se întâmplă
ceva asemănător. De asemenea, poate părea evident că spiritele
au memorie și că aceasta este mult mai perfectă decât memoria
oamenilor; și, mai mult, că ceea ce aud, văd și percep, ei rețin și
mai ales lucrurile care îi încântă, așa cum aceste duhuri sunt
încântate de cunoștințele lucrurilor. Căci orice lucruri provoacă
desfătare și afectează iubirea, acestea curg parcă în mod spontan
și rămân; alte lucruri nu intră, ci doar ating suprafața și trec.
15. Când spiritele lui Mercur vin în alte societăți, ele explorează
și adună de la ele ceea ce știu, apoi pleacă; căci o astfel de
comunicare este acordată între spirite și mai ales între îngeri, că
atunci când sunt într-o societate, dacă ei
sunt acceptați și iubiți, toate lucrurile pe care le cunosc sunt

comunicate.13
16. Ca urmare a cunoștințelor lor, spiritele lui Mercur sunt

mai mândre decât altele; de aceea li s-a spus că, deși știau
nenumărate lucruri, totuși există lucruri infinite pe care ei nu
le cunosc; și că, dacă cunoștințele lor ar crește până la
eternitate, sesizarea chiar și a tuturor lucrurilor generale ar fi
încă de neatins. Li s-a spus, de asemenea, despre mândria și
bucuria minții lor și că acest lucru este nepotrivit; dar ei au
răspuns că nu este mândrie, ci doar o glorie din cauza facultății
memoriei lor; astfel au putut să-și scuze greșelile.
17. Ei sunt contrarii la vorbirea vocală, deoarece este

materială; de aceea, când conversam cu ei fără spirite
intermediare, nu puteam face asta decât printr-o specie de
gândire activă. Memoria lor, constând din lucruri nu din
imagini pur materiale, furnizează obiecte care sunt mai
apropiate de gând; căci gândul, care este mai presus de
imagina ie, cere pentru obiectele sale lucruri abstrase din
material. Dar, în ciuda acestui fapt, spiritele lui Mercur sunt
puțin distinse pentru judecata lor, neavând plăcere în
exercitarea acelei facultăți și în deducerea concluziilor din
cunoștințe; căci numai cuno tin ele goale sunt încântătoare pentru ei.
18. Ei au fost întrebați dacă doresc să folosească cunoștințele

lor; pentru că nu este suficient să fii încântat de cunoștințe,
pentru că cunoștințele se referă la întrebuințări, iar utilizările
ar trebui să fie scopurile cunoștințelor; Numai din cunoștințe
nu le rezultă niciun folos, ci altora cu care sunt dispuși să-și
comunice cunoștințele; și că este foarte nepotrivit ca oricine
dorește să fie înțelept să se mulțumească cu simplu
13. Că în ceruri se dă o comunicare a tuturor bunurilor, în măsura în care este proprietatea

iubirii cerești de a comunica cu alții toate posesiunile ei; și că de aici îngerii obțin înțelepciune
și fericire (n. 549, 550, 1390, 1391, 1399, 10130, 10723).
cunoștințe, acestea fiind doar cauze administratoare, destinate a fi

supuse cercetării lucrurilor care țin de viață; dar ei au răspuns că
erau încântați de cunoștințe și că cunoștințele pentru ei sunt
întrebuințări.
19. Unii dintre ei nu doresc, de asemenea, să apară ca oameni, ca

spiritele altor pământuri, și ar prefera să apară ca globuri cristaline.
Motivul pentru care doresc să apară așa, deși nu apar așa, este că
cunoștințele lucrurilor imateriale sunt reprezentate în cealaltă viață
prin cristale.
20. Duhurile lui Mercur diferă cu totul de spiritele pământului

nostru, căci spiritelor pământului nostru nu le pasă atât de mult de
realități, ci de lucrurile lumești, corporale și terestre, care sunt
materiale; de aceea spiritele lui Mercur nu pot fi împreună cu
spiritele pământului nostru, de aceea oriunde se întâmplă să le
întâlnească, ei fug; căci sferele spirituale, care sunt expirate din
fiecare, sunt aproape contrare. Spiritele lui Mercur au o zicală
comună, că nu doresc să privească la o teacă, ci la lucruri dezbrăcate
de teacă, adică la lucruri interioare.
21. A apărut o flacără albicioasă, care ardea vioi, și aceasta timp

de aproape o oră. Acea flacără a însemnat apropierea spiritelor lui
Mercur, care pentru pătrundere, gândire și vorbire, erau mai
prompte decât spiritele dinainte. Când au venit, au alergat
instantaneu prin lucrurile cuprinse în memoria mea, dar nu am
putut percepe ceea ce au observat din cauza promptitudinii lor. I-
am auzit după aceea spunând că așa este; în ceea ce privește ceea
ce văzusem în ceruri și în lumea spiritelor, ei au spus că au știut
aceste lucruri înainte. Am perceput că o multitudine de spirite
asociate cu ei se aflau în urmă, puțin la stânga în planul occiputului.
22. Altădată am văzut o mulțime de asemenea duhuri, dar la

oarecare distanță de mine, în față puțin în dreapta, și de acolo au
vorbit cu mine, dar prin duhuri intermediare; căci vorbirea lor era la
fel de iute ca gândul, care nu cade în vorbirea omenească, ci prin
intermediul altor duhuri. Și ceea ce m-a surprins, ei
a vorbit într-un volum, și totuși ușor și rapid. Vorbirea lor a

fost percepută ca fiind ondulatorie, din cauza multora
împreună, și ceea ce este remarcabil, a fost transmisă către
ochiul meu stâng, deși erau în dreapta. Motivul a fost că
ochiul stâng corespunde cunoștințelor lucrurilor abstrase din
ceea ce este material, în consecință unor lucruri care aparțin
inteligenței; în timp ce ochiul drept corespunde lucrurilor
care aparțin înțelepciunii.14 De asemenea, ei au perceput și
judecat din ceea ce au auzit cu aceeași promptitudine cu care
au vorbit, spunând despre așa ceva că așa era și despre așa
ceva că era nu asa; judecata lor a fost ca instantanee.
23. Era un duh de pe alt pământ, care putea vorbi cu dibăcie

cu ei, pentru că vorbea prompt și repede, dar care afecta
eleganța în discursul său. S-au hotărât instantaneu orice ar fi
spus el, spunând despre asta, că era prea elegant; de asta, că
era prea lustruită; astfel încât singurul lucru la care s-au
ocupat a fost dacă puteau auzi ceva de la el, ceea ce nu știau
niciodată înainte, respingând astfel lucrurile care provocau
obscuritate, care sunt în special afectații ale eleganței
discursului și erudiției; căci acestea ascund lucruri reale și, în
locul lor, prezintă expresii, care sunt doar forme materiale
ale lucrurilor; căci vorbitorul păstrează atenția fixată aici și
dorește ca expresiile sale să fie privite mai mult decât sensul
lor, prin care urechile sunt mai afectate decât mintea.
24. Spiritele pământului Mercur nu rămâne mult timp într-

un loc sau în companiile spiritelor unei singure lumi, ci
rătăcește prin univers. Motivul este că au legătură cu memoria
lucrurilor, memorie care trebuie îmbogățită continuu.
Prin urmare, le este îngăduit să rătăcească și să dobândească pentru
ei înșiși cunoștințe în orice loc. În timpul șederii lor în
14. Ochiului îi corespunde înțelegerea, deoarece înțelegerea este vederea interioară, iar
vederea lucrurilor imateriale (n. 2701, 4410, 4526, 9051, 10569). Vederea ochiului stâng
corespunde adevărurilor, în consecință inteligenței; iar vederea ochiului drept corespunde
bunurilor adevărului, în consecință înțelepciunii (n. 4410).
în felul acesta, dacă se întâlnesc cu spirite care iubesc lucrurile

materiale, adică cele corporale și terestre, le evită și se duc acolo
unde nu aud astfel de lucruri. Prin urmare, poate părea că mintea
lor este înălțată deasupra lucrurilor simțurilor și astfel că ei se află
în lumina interioară. Acest lucru mi-a fost, de asemenea, dat să
percep, în timp ce ei erau lângă mine, și vorbeau cu mine; Am
observat în asemenea momente că eram retras de lucrurile cu
simț, în așa fel încât lumina ochilor mei a început să devină plictisitoare și obscu
25. Spiritele acelui pământ merg în companii și falange și, atunci

când sunt adunate, formează ca un glob. Astfel, ei sunt uniți
împreună de Domnul, pentru ca ei să acționeze în unitate și pentru
ca cunoștințele fiecăruia să fie comunicate tuturor și
cunoștințele tuturor cu fiecare, așa cum este cazul în ceruri.15 Că
ei rătăcesc prin univers pentru a dobândi cunoștințele lucrurilor mi-
a apărut și din aceasta, că odată, când au apărut foarte departe de
mine, au vorbit cu mine de acolo. , și au spus că atunci s-au adunat
împreună și au plecat din sfera acestei lumi către cerul înstelat,
unde știau că există spirite care nu se preocupau de lucrurile
terestre și corporale, ci doar de lucrurile ridicate deasupra lor, cu
care si-au dorit sa fie. S-a spus că ei înșiși nu știu încotro merg, ci
că sunt conduși de la auspiciile divine în acele locuri unde pot fi
instruiți cu privire la lucruri pe care nu le cunosc încă și care sunt
de acord cu cunoștințele pe care le au. deja. S-a mai spus că ei nu
știu să-și găsească tovarășii cu care sunt uniți și că și aceasta se
face din auspiciile dumnezeiești.
26. Datorită călătoriei lor prin univers și, prin urmare, fiind
capabili să cunoască mai mult decât alții cu privire la lumile și
pământurile din sfera sistemului nostru solar, am vorbit și cu ei
despre acest subiect. Ei au spus că în univers există foarte multe
pământuri locuite de oameni; și că se întreabă cum ar trebui să
creadă cineva, pe care i-au numit oameni cu puțină judecată,

că raiul Dumnezeului atotputernic a fost format numai din

spirite și îngeri care vin de pe un pământ, când aceștia sunt
comparativ atât de puțini încât, în ceea ce privește atotputernicia
lui Dumnezeu, nu sunt nimic, chiar dacă ar trebui să existe
miriade de lumi și miriade de pământuri. Ei au spus, în plus, că
știau că există pământuri în univers cu un număr de câteva sute
de mii și în sus; și totuși ce este asta pentru Divin, care este infinit?
27. Spiritele lui Mercur, care au fost cu mine în timp ce scriam

și explicam Cuvântul în ceea ce privește sensul său interior și
care au perceput ceea ce am scris, au spus că lucrurile pe care
le-am scris erau într-un fel grosolane și că aproape toate
expresiile au apărut ca materiale; dar s-a dat să răspundă că
oamenilor de pe pământul nostru ceea ce era scris li se părea
subtil și înalt și multe lucruri de neînțeles. Am adăugat că mulți
de pe acest pământ nu știu că omul interior este cel care
acționează în exterior și face ca exteriorul să trăiască; și că ei se
convinge din falsurile simțurilor că trupul are viață și că, în
consecință, cei răi și necredincioși au îndoieli cu privire la viața
de după moarte; de asemenea, că partea omului care va trăi
după moarte nu este numită de ei spirit, ci suflet; și că ei se
întreabă ce este sufletul și unde este sălașul lui și cred că trupul
material, deși împrăștiat în toate vânturile, trebuie să se alăture
lui din nou, pentru ca omul să poată trăi ca om; cu multe alte
lucruri de natură asemănătoare. Spiritele lui Mercur, auzind
aceste lucruri, au întrebat dacă astfel de oameni ar putea deveni
îngeri; și s-a dat să răspundă, că aceia devin îngeri care au trăit
în binele credinței și al carității, și că atunci când nu mai sunt în
lucrurile exterioare și materiale, ci în cele interioare și spirituale;
iar când ajung în acea stare, că se află într-o lumină superioară
celei în care se află spiritele din Mercur. Pentru ca ei să știe că
așa este, unui înger i s-a permis să vorbească cu ei, care venise
în ceruri de pe pământul nostru, care fusese așa când trăia în
lume, despre care se vor spune mai multe în curând.
28. Apoi mi-a fost trimisă de spiritele lui Mercur o bucată

lungă de hârtie, de formă neregulată, formată din mai multe bucăți.
lipite împreună, care apăreau parcă tipărite cu tipuri, ca pe acest

pământ. Am întrebat dacă au printre ei arta tipăririi; dar ei au spus
că nu, totuși știau că pe pământul nostru avem astfel de hârtie
tipărită. Nu voiau să spună mai mult; dar am perceput că ei credeau
că cunoștințele din pământul nostru sunt pe hârtie și nu atât de
mult în om, insinuând astfel că hârtiile știau ceea ce omul nu știa.
Dar au fost instruiți cum este asta cu adevărat. După ceva timp s-
au întors și mi-au trimis o altă hârtie, care părea și tipărită ca prima,
dar nu atât de lipită și neregulată, ci îngrijită și frumoasă. Au spus
că au fost informați în continuare că pe pământul nostru există
astfel de hârtii și cărți făcute din ele.
29. Din cele spuse acum, pare evident că spiritele păstrează în

memorie ceea ce văd și aud în cealaltă viață și că sunt capabile să
fie instruite la fel ca atunci când erau oameni în lume, ca urmare a
fi instruite. în lucrurile credin ei i, prin aceasta, de a fi
desăvâr i i. Cu cât spiritele și îngerii sunt mai interioare, în
aceeași proporție ei primesc instrucțiuni mai ușor și într-o plinătate
mai mare și o rețin mai perfect; și în măsura în care această
facultate rămâne pentru totdeauna, este evident că ei cresc
continuu în înțelepciune. Cu spiritele lui Mercur există o creștere
constantă în știința lucrurilor, dar nu în înțelepciunea derivată de
acolo, pentru că ei iubesc cunoștințele, care sunt mijloace, dar nu
întrebuințări, care sunt scopuri.
30. Geniul spiritelor care sunt de pe planeta Mercur poate să

apară și mai mult din următoarea relatare. Trebuie să se știe că
toate duhurile și îngerii au fost odată oameni; căci neamul omenesc
este seminarul cerului; de asemenea, că spiritele sunt cu totul
asemenea, în ceea ce privește afecțiunile și înclinațiile, așa cum au
fost în timpul vieții lor în lume, în timp ce oamenii; căci viața fiecăruia urmează
el.16 Așa fiind, geniul oamenilor de pe fiecare pământ poate fi

cunoscut din geniul spiritelor care sunt acolo.
31. În măsura în care spiritele lui Mercur în cel mai mare om au

legătură cu amintirea lucrurilor abstrase din ceea ce este material,
de aceea, atunci când cineva vorbește cu ele despre lucruri terestre,
corporale și doar lumești, ei nu sunt cu totul dispuși să-l audă; iar
dacă sunt siliți să audă, ei transformă lucrurile despre care se
vorbește în alte lucruri și, în cea mai mare parte, în lucruri contrare,
pentru a le putea evita.
32. Ca să tiu cu certitudine că a a este geniul lor, li s-a

permis să le reprezinte paji ti, pămînturi, grădini, păduri i
râuri; a reprezenta astfel de lucruri înseamnă imaginativ a le
expune înaintea altuia, caz în care, într-o altă lume, ele apar
vieții; dar le-au transmutat instantaneu, ascunzând pajiștile și
câmpurile de pânză și prin reprezentări umplându-le cu șerpi.
Râurile le-au înnegrit, astfel încât apa să nu mai părea limpede.
Când i-am întrebat de ce au făcut acest lucru, ei au spus că nu
au vrut să se gândească la astfel de lucruri, ci la lucruri reale,
care sunt cunoștințele lucrurilor abstrase din ceea ce este
pământesc, mai ales a lucrurilor care există în ceruri.
33. Apoi le-am reprezentat păsări de diferite dimensiuni, atât

mari cât și mici, precum cele care există pe pământul nostru;
căci în cealaltă via ă astfel de lucruri pot fi reprezentate vie ii.
Când au văzut păsările reprezentate, au dorit la început să le
schimbe, dar ulterior au fost încântați de ele și au fost mulțumiți.
Motivul a fost că păsările semnifică cunoștințele lucrurilor și percepția
16. Viața fiecăruia rămâne cu el și îl urmează după moarte (n. 4227, 7440). Exterioarele
vieții sunt ținute închise după moarte, iar cele interne deschise (n.
4314, 5128, 6495). Atunci toate și fiecare dintre lucrurile gândirii se manifestă (n. 4633, 5128).
i aceasta a revărsat apoi.17 Astfel, ei au refuzat să le

transmute i, prin urmare, să evite ideile memoriei lor.
După aceea li s-a permis să se reprezinte în fața lor o
grădină foarte plăcută plină de lămpi și luminițe; apoi s-
au oprit, iar atenția lor a fost fixată, pentru că lămpile cu
lumini semnifică adevăruri care strălucesc din bine .
simțul spiritual a fost insinuat în același timp; căci lucrurile
simțului spiritual nu sunt atât de abstracte de lucrurile
materiale, deoarece acestea sunt reprezentanți ai lor.
34. Mai mult, am vorbit cu ei despre oi și miei, dar ei nu

au vrut să audă de asemenea lucruri, pentru că erau
percepuți de ei ca fiind lucruri pământești. Motivul a fost
că ei nu au înțeles ce este nevinovăția, ce înseamnă mieii,
așa cum se percepe din aceasta, că atunci când le-am
spus că mieii, reprezentați în ceruri, înseamnă
nevinovăția19, ei au spus imediat că nu știu ce este
nevinovăția, dar știa doar despre nume; și asta pentru că
sunt afectați doar de cunoștințe, și nu de întrebuințări,
care sunt scopurile cunoștințelor, în consecință nu pot ști
din percepția internă ce este inocența.
35. Unele din spiritele pământului Mercur au venit la mine, fiind

trimise de alții, să audă despre ce am fost angajat. Unul dintre
duhurile pământului nostru le-a spus să le spună celor care i-au
trimis să nu spună altceva decât ceea ce este adevărat și să nu
sugereze, conform practicii lor obișnuite, lucruri opuse celor care i-
au pus la îndoială; căci dacă vreunul din spiritele pământului nostru ar face asta,
17. Păsările semnifică lucruri raționale și intelectuale și gânduri, idei și cunoștințe (n.
40, 745, 776, 778, 866, 988, 993, 5149, 7441). Și aceasta cu varietate după genurile și
speciile de păsări (n. 3219).
18. Lămpile cu lumini semnifică adevăruri strălucind din bine (n. 4638, 9548, 9783).
19. Mieii în cer, și în Cuvânt, semnifică nevinovăția (n. 3994, 7840, 10132).
ar fi pedepsit. Dar îndată toata care era la depărtare, de la care

erau trimise acele duhuri, a răspuns că, dacă vor fi pedepsiți din
această cauză, toți trebuie să fie pedepsiți, deoarece din pricina
obiceiului dobândit nu puteau face altfel. Ei au spus că atunci
când vorbesc cu oamenii de pe pământul lor, o fac și ei, dar asta
nu cu vreo intenție de a înșela, ci pentru a inspira dorința de a
cunoaște; căci atunci când sugerează lucruri opuse și ascund
lucrurile într-un anumit mod, atunci dorința de a cunoaște este
excitată și, prin urmare, din efortul de a căuta acele lucruri,
memoria este desăvârșită. Am mai vorbit cu ei și altădată pe
același subiect și pentru că știam că vorbesc cu oamenii pământului
lor, i-am întrebat în ce fel își instruiesc locuitorii. Ei au spus că nu
îi învață cum este problema, dar totuși ei insinuează o anumită
percepție a acesteia, pentru ca astfel să poată fi prețuită și să
crească dorința de a examina și de a cunoaște; care dorinta ar
pieri, in caz ca ar raspunde la toate. Ei au adăugat că sugerează și
lucruri opuse, din acest motiv, pentru ca adevărul să apară mai
bine după aceea; căci tot adevărul se manifestă prin raportare la
contrariile lui.
36. Obiceiul lor este să nu declare altuia ceea ce știu, dar totuși
doresc să învețe de la toți ceilalți ceea ce le știe.
Dar cu propria lor societate, ei comunică toate lucrurile, în așa fel
încât ceea ce știe cineva știu toți și ceea ce știu toți știe fiecare de
acolo.20
37. Deoarece spiritele lui Mercur abundă în cunoștințe, ele sunt

într-un anumit fel de mândrie; de aceea își imaginează că știu atât
de multe, încât este aproape imposibil să știe mai multe. Dar li s-
a spus de către duhurile pământului nostru că nu știu multe, ci
puține lucruri și că lucrurile pe care nu le cunosc sunt, respectiv,
infinite și că acele lucruri pe care nu le cunosc, în comparație cu
lucrurile. ei știu, sunt ca apele celui mai mare ocean în comparație
cu apele unei fântâni foarte mici; și mai departe, că primul pas
către înțelepciune este să cunoști, să recunoști și

percepe că ceea ce se știe este puțin și rar în comparație cu

ceea ce este necunoscut.
Pentru a-i convinge că acesta este cazul, i s-a acordat ca un

anumit spirit îngeresc să vorbească cu ei și să le spună în
general ce știau ei și ce nu știau și că erau infinite lucruri pe
care ei nu le cunoșteau. , de asemenea, că până în veșnicie nu
au putut nici măcar să cunoască lucrurile generale. El a vorbit
prin idei angelice mult mai ușor decât ei și pentru că le-a
descoperit ceea ce știau ei și ceea ce nu știau, ei au fost uimiți
de uimire. Apoi am văzut un alt înger vorbind cu ei, care a
apărut la o anumită altitudine în dreapta.
El era de pe pământul nostru și a enumerat foarte multe
lucruri pe care ei nu le cunoșteau. Apoi a vorbit cu ei prin
schimbări de stat, pe care au spus că nu le înțeleg. Apoi le-a
spus că fiecare schimbare de stare conține lucruri infinite, la
fel ca și fiecare cea mai mică parte a unei astfel de schimbări.
Când au auzit aceste lucruri, pentru că fuseseră în mândrie
din cauza cuno tin elor lor, au început să se smerească.
Umilirea lor a fost reprezentată de scăderea volumului lor;
căci acea companie apărea apoi ca un volum, în față la distanță
spre stânga, în planul regiunii de sub buric, dar volumul
apărea ca scobit în mijloc, și înălțat pe laterale; s-a observat și
o mișcare reciprocă în aceasta. De asemenea, li s-a spus ce
înseamnă asta, adică ce gândeau ei în umilința lor și că cei
care păreau înălțați pe laturi nu erau încă în nicio umilință. Și
am văzut că volumul a fost separat și că cei care nu erau în
umilință au fost trimiși înapoi spre globul lor, restul rămânând
acolo unde au fost.
au fost.
38. Spiritele lui Mercur au venit la un anumit spirit de pe

pământul nostru, care în timpul locuirii sale în lume fusese cel
mai distins pentru învă ătura sa (era Christian Wolff), dorind
să primească informa ii de la el despre diverse subiecte. Dar
când au înțeles că ceea ce a spus el nu era înălțat mai presus
de lucrurile senzuale ale omului natural, pentru că, vorbind,
gândurile lui erau îndreptate spre cinste și dorea, ca în lume (căci în
altă viață, fiecare este ca fostul său sine), să conecteze diverse lucruri
în serii și din acele serii din nou și continuu să formeze alte concluzii
și, astfel, din astfel de concluzii să leagă și mai mult împreună, pe
care ei nu le-au văzut sau nu le-au recunoscut ca fiind adevărate. , și
pe care de aceea le-au declarat a fi lanțuri care nu au coerent nici în
sine, nici cu concluziile, numindu-le obscuritatea autorității; apoi au
refuzat să-i mai pună întrebări, întrebându-se doar cum se numește
aceasta și cum se numește aceasta; și pentru că el a răspuns la aceste
întrebări și prin idei materiale și nu prin idei spirituale, ei s-au retras
de la el. Căci toți cei din cealaltă viață vorbesc spiritual, sau prin idei
spirituale, în măsura în care crezuse în Dumnezeu, și material, în
măsura în care nu crezuse. Ocazie oferindu-se aici, este permis să
menționăm cum se întâmplă în cealaltă viață cu cei învățați care
dobândesc inteligență din propria meditație, aprinși de dragostea de
a cunoaște adevăruri, de dragul adevărurilor, deci de dragul utilizărilor
abstrase. din considerente lumești, și cum cu cei care dobândesc
inteligență de la alții, fără nicio meditație proprie, așa cum obișnuiesc
să facă, cei care doresc să cunoască adevăruri numai de dragul unei
reputații de învățare și, prin urmare, pentru onoare sau câștig în
lume; astfel, cei care doresc să cunoască adevărul, nu de dragul unor
utilizări abstrase din considerente lumești; referitor la acestea, este
permisă relatarea experienței următoare.
Un anumit sunet a fost perceput pătrunzând de dedesubt, aproape

de partea stângă până la urechea stângă. Am observat că erau spirite,
care au încercat acolo să forțeze o cale; dar de ce fel erau ei nu
puteam să știu. Totuși, când au forțat o cale, au vorbit cu mine,
spunând că sunt logicieni și metafizicieni și că și-au cufundat gândurile
în asemenea lucruri, fără alt scop decât să fie socotiți învățați și astfel
să fie înaintați la cinste. și bogăție, deplângându-se că acum duceau
o viață mizerabilă, ca urmare a dobândirii acele științe fără alt scop
și, prin urmare, nu și-au cultivat raționalul; vorbirea lor era lentă și cu
un ton scăzut. Între timp, deasupra capului meu s-au vorbit doi unul
cu altul și, întrebând cine sunt, s-a spus că unul dintre ei este cel mai
renumit în lumea învățată și mi s-a dat să cred că este Aristotel.
Cine a fost celălalt, nu a fost precizat. Primul a fost apoi lăsat

în starea în care a fost în timpul vieții sale în lume; căci fiecare
poate fi lăsat cu ușurință în starea vieții sale pe care a avut-o în
lume, pentru că are cu el fiecare stare din viața lui anterioară.
Dar, ceea ce m-a surprins, s-a aplicat la urechea dreaptă și acolo
a vorbit, dar pe un ton răgușit, dar sănătos la minte. Din sensul
discursului său, am perceput că el era cu totul de un geniu
diferit de acei scolastici care s-au înălțat primii, prin aceea că a
evoluat din propria sa gândire lucrurile pe care le scrisese și de
aici și-a produs filosofia; astfel încât termenii pe care i-a inventat
și pe care i-a impus subiectelor de gândire au fost forme de
expresie prin care a descris lucrurile interioare; de asemenea,
că era entuziasmat de asemenea lucruri de o încântare a
afecțiunii și de dorința de a cunoaște lucrurile gândirii și
înțelegerii și că a urmat cu ascultare orice i-a dictat spiritul.
De aceea s-a aplicat la urechea dreaptă, contrar obiceiului

adep ilor săi, care sunt numi i scolastici, i care nu trec de la
gând la termeni, ci de la termeni la gânduri, deci într-un mod
contrar; și mulți dintre ei nici măcar nu trec la gânduri, ci rămân
doar în termeni, care dacă se aplică, este pentru a confirma
orice doresc și pentru a impune falsităților o aparență de adevăr
conform cupidității lor de a convinge.
Prin urmare, lucrurile filozofice sunt mai degrabă mijloace de

a deveni nebun decât mijloace de a deveni înțelepte; și, prin
urmare, au întuneric în loc de lumină. Apoi am vorbit cu el
despre știința analizei, observând că un copil, într-o jumătate de
oră, vorbește mai mult filozofic, analitic și logic decât ar putea
descrie într-un volum, în măsura în care toate lucrurile gândirii
și de aici ale omului. vorbirea este analitică, ale căror legi sunt
din lumea spirituală; iar cel care dorește să gândească artificial
din termeni, nu seamănă cu un dansator, care ar învăța să
danseze prin știința fibrelor și mușchilor în mișcare, în care
știința, dacă și-ar fixa mintea în timp ce dansează, ar fi aproape.
imposibil pentru el să miște un picior; și totuși, fără această
știință, el mișcă toate fibrele în mișcare în tot corpul și, în
subordinea acestuia, mișcă plămânii, diafragma,
părțile laterale, brațele, gâtul și alte organe ale corpului, pentru a

descrie toate volumele care nu ar fi suficiente; și este similar cu cei
care doresc să gândească din termeni. El a aprobat aceste lucruri,
spunând că a învăța să gândești în felul acesta înseamnă a proceda
într-o ordine inversă, adăugând că dacă cineva va fi atât de nebun, să
procedeze așa; dar să se gândească continuu la folosire și la ceea ce
este interior. Apoi mi-a arătat ce idee a conceput el despre Divinitatea
supremă, și anume că el l-a reprezentat pentru sine ca având o față
umană și cuprins în jurul capului cu un cerc radiant; și că acum știa că
Domnul este însuși acel om și că cercul strălucitor este Divinul din el,
care nu numai că se revarsă în cer, ci și în univers, dispunând și
stăpânind toate lucrurile din el. El a adăugat: Oricine dispune și
stăpânește cerul, dispune și stăpânește și universul, pentru că unul
nu poate fi separat de celălalt. El a mai spus că crede într-un singur
Dumnezeu, ale cărui atribute și calități se distingeau printr-o varietate
de nume și că aceste nume erau adorate de alții ca zei. Mi s-a arătat
o femeie care și-a întins mâna, dorind să-mi mângâie obrazul și, când
m-am mirat de asta, el a spus că, când era în lume, i se arătase adesea
o asemenea femeie, ca și cum îi mângâia obrazul, și că mâna ei era
frumoasă.
Spiritele îngerești spuneau că astfel de femei le apăreau uneori

vechilor și erau numite de către ei Pallases și că ea îi apărea din
spiritele, care, în timpul locuinței lor pe pământ, în vremuri străvechi,
erau încântați de idei și s-au răsfățat în gânduri, dar fără filozofie; și
pentru că astfel de spirite erau cu el și erau încântate de el, pentru că
gândea din interior, de aceea au expus în mod reprezentativ o astfel
de femeie. În cele din urmă, mi-a spus ce idee a conceput despre
sufletul sau spiritul omului, pe care l-a numit pneuma, și anume că
este un principiu vital invizibil, ca oarecum al eterului; și a spus că știe
că spiritul său va trăi după moarte, în măsura în care era esența lui
interioară, care nu poate muri, pentru că este capabil să gândească;
și că, în plus, nu era în stare să se gândească clar în privința ei, ci doar
în mod obscur, pentru că nu-și făcuse nici un gând despre ea din altă
sursă decât din el însuși și puțin și din vechime. Mai mult, Aristotel
este printre spiritele sănătoase din cealaltă viață, iar mulți dintre
adepții săi sunt printre cei proști.
39. Am văzut odată că duhurile pământului nostru erau cu duhurile

pământului Mercur și i-am auzit vorbind împreună, iar spiritele
pământului nostru, printre altele, i-au întrebat în cine cred. Ei au
răspuns că au crezut în Dumnezeu; dar când au întrebat în continuare
despre Dumnezeul în care credeau, ei nu au vrut să spună, fiind
obișnuit să nu răspundă direct la întrebări. Apoi, duhurile de pe
pământ Mercur, la rândul lor, le-au întrebat pe spiritele de pe
pământul nostru în cine credeau. Ei au spus că au crezut în Domnul
Dumnezeu. Spiritele lui Mercur au spus atunci că au înțeles că nu
credeau în niciun Dumnezeu și că și-au luat obiceiul de a mărturisi cu
gura că ei cred, când încă nu cred. Spiritele lui Mercur au o percepție
rafinată, ca urmare a explorării continue, prin intermediul percepției,
a ceea ce știu alții.
Duhurile pământului nostru erau din numărul celor care în lume

făcuseră mărturisirea de credință agreabilă cu doctrina bisericii, dar
încă nu trăiseră viața de credință; iar cei care nu trăiesc viața de
credință, în cealaltă viață nu au credință, pentru că nu este
în bărbat.21 Auzind aceasta, au tăcut, în măsura în care, prin percepția
dată lor, au recunoscut că așa era.
40. Au fost anumite duhuri care știau din ceruri că la un moment

dat s-a făcut o făgăduință duhurilor pământului Mercur, că vor vedea
pe Domnul; de aceea au fost întrebați de spiritele despre mine dacă
își amintesc de acea făgăduință. Ei au spus că și-au amintit; dar că nu
știau dacă fusese promisă în așa fel încât să fie fără îndoială. În timp
ce vorbeau astfel împreună, le-a apărut apoi soarele cerului. Soarele
cerului, care este Domnul, este văzut numai de cei care sunt în
adâncul sau al treilea cer; alții văd lumina derivată de acolo. Văzând
soarele, ei au spus că acesta nu este Domnul Dumnezeu, pentru că
nu au văzut nici o față. Între timp, spiritele au vorbit între ele, dar nu
am auzit ce au spus. Dar
21. Cei care fac mărturisire de credință din doctrină și nu trăiesc viața de credință, nu au
credință (n. 3865, 7766, 7778, 7790, 7950, 8094). Iar interioarele lor sunt contrare adevărurilor
de credință, deși în lume nu știu acest lucru (n. 7790, 7950).
deodată, a apărut din nou soarele, iar în mijlocul lui Domnul,

cuprins de un cerc solar; văzând aceasta, spiritele lui Mercur s-au
smerit profund și s-au potolit. Atunci i Domnul, din acel soare,
s-a arătat duhurilor acestui pământ, care, când erau oameni, L-au
văzut în lume; și toți, unul după altul, și așa mulți în ordine, au
mărturisit că este Domnul însuși. Această mărturisire au făcut-o
înaintea întregii companii. Apoi, de asemenea, Domnul, din soare,
a apărut spiritelor planetei Jupiter, care au declarat cu voce tare
că el însuși îl văzuseră pe pământul lor când le-a apărut Dumnezeul
universului.22
41. Unii dintre ei, după ce Domnul S-a arătat, au fost duși în
față spre dreapta și, pe măsură ce înaintau, au spus că au văzut
o lumină mult mai clară și mai curată decât au văzut până acum
și că era imposibil lumina l-ar putea depăși; și atunci era seară
aici. Au fost mulți care au spus asta.23
42. Este de tiut că soarele lumii nu apare niciunui duh, nici

nimic de lumină de acolo. Lumina acelui soare este la fel de densă
ca întunericul gros pentru spirite și îngeri. Acel soare rămâne doar
22. Domnul este soarele cerului, din care este toată lumina acolo (n. 1053, 3636,
4060). Și Domnul se arată astfel celor care se află în împărăția Sa cerească, unde
domnește dragostea față de El (n. 1521, 1529–1531, 1837, 4696). El apare la o
distanță mijlocie deasupra planului ochiului drept (n. 4321, 7078). Prin urmare, prin
„soare” în Cuvânt este înțeles Domnul în ceea ce privește iubirea divină (n. 2495, 4060, 7083).
Soarele acestei lumi nu le apare spiritelor și îngerilor, dar în locul lui apare oarecum
întunecat, nu în față, ci în spate și opus soarelui cerului sau Domnului (n. 9755).
23. Există în ceruri o lumină mare, care depășește, cu multe grade, lumina de
amiază a acestei lumi (n. 1117, 1521, 1533, 1619–1632, 4527, 5400, 8644). Toată
lumina din ceruri este de la Domnul ca un soare de acolo (n. 1053, 1521, 3195, 3341,
3636, 3643, 4415, 9548, 9684, 10809). Adevărul divin care provine din binele divin al
iubirii divine a Domnului apare în ceruri ca lumină și furnizează toată lumina care
este acolo (n. 3195, 3222, 5400, 8644, 9399, 9548, 9684). Lumina cerului luminează
atât vederea, cât și înțelegerea îngerilor (n. 2776, 3138). Când se spune că cerul este
în lumină și căldură, înseamnă a fi în înțelepciune și în dragoste (n. 3643, 9399,
9401).
în percepția cu spiritele de a fi văzut-o în timpul șederii lor în lume și

le este prezentat în idee ca oarecum întunecat, și aceasta în spate la
o distanță considerabilă, la o altitudine puțin deasupra planului
capului. Planetele care se află în sistemul acelui soare apar în funcție
de o situație determinată în raport cu soarele; Mercur în spate, puțin
spre dreapta; planeta Venus la stânga, puțin înapoi; planeta Marte la
stânga în față; planeta Jupiter la fel la stânga în față, dar la o distanță
mai mare; planeta Saturn direct în față, la o distanță considerabilă;
Luna la stânga, la o înălțime considerabilă; sateliții tot la stânga față
de planeta lor. Așa este situația acelor planete în ideile spiritelor și
îngerilor; spiritele apar și lângă planetele lor, dar din ele. În ceea ce
privește în special spiritele lui Mercur, ele nu apar într-un anumit loc
sau la o anumită distanță, ci uneori în față, când în stânga, când puțin
în spate; motivul este că li se permite să rătăcească prin univers
pentru a-și procura cunoștințe.
43. Odată, spiritele lui Mercur au apărut la stânga într-un glob, iar
apoi într-un volum care se extinde pe lungime. M-am întrebat unde
doreau să meargă, dacă pe acest pământ sau altundeva; și imediat
am observat că s-au înclinat spre dreapta și, pe măsură ce se
rostogoleau, s-au apropiat de pământ sau de planeta Venus spre
sfertul din față. Dar când au venit acolo, au spus că nu vor să fie
acolo, pentru că locuitorii erau răi; de aceea s-au întors spre partea
din spate a acelui pământ și apoi au spus că vor rămâne acolo de
bunăvoie, pentru că locuitorii erau buni. Când a avut loc acest lucru,
am simțit o schimbare remarcabilă în creier și o operație puternică
care a avut loc.
Prin urmare, am fost condus la concluzia că spiritele lui Venus, care
se aflau în acea parte a planetei, erau în concordanță cu spiritele lui
Mercur și că aveau o relație cu memoria lucrurilor materiale care era
în concordanță cu memoria lucrurilor. imaterial, cu care din urmă
amintire au legătură spiritele lui Mercur; de aceea s-a simțit o
operațiune mai puternică de la ei când erau acolo.
44. Am vrut să știu ce fel de față și trup aveau oamenii de pe

pământ Mercur, dacă erau ca oamenii de pe pământul nostru.
S-a prezentat atunci înaintea ochilor mei o femeie care semăna
exact cu femeile de pe acel pământ. Avea un chip frumos, dar
era mai mic decât cel al unei femei de pe pământul nostru;
trupul ei era de asemenea mai zvelt, dar înălțimea ei era egală;
purta pe cap o șapcă de in, care era îmbrăcată fără artă, dar
totuși într-un mod devenind. A fost prezentat și un bărbat care
era mai zvelt la trup decât oamenii de pe pământul nostru. Era
îmbrăcat într-o haină de culoare albastru închis, strâns pe corp,
fără pliuri sau protuberanțe. Se spunea că așa era forma
corpului și așa îmbrăcămintea oamenilor de pe acel pământ.
Ulterior a fost prezentată o specie de boi și vaci ale lor, care într-
adevăr nu diferă mult de cele de pe pământul nostru, dar erau
mai mici și, într-o oarecare măsură, se apropiau de speciile de
căprioare și căprioare.
45. Au fost întrebați și despre soarele lumii, cum apare acesta

de pe pământul lor. Ei au spus că pare mare și mai mare acolo
decât atunci când este văzut de pe alte pământuri și au spus că
știu asta din ideile altor spirite referitoare la soare. Au mai spus
că se bucură de o temperatură medie, nici prea caldă, nici prea
rece. Atunci mi s-a permis să le spun că Domnul a fost astfel
prevăzut cu privire la ei, încât să nu fie expuși la prea multă
căldură din cauza apropierii lor mai mari de soare, întrucât
căldura nu se naște din apropierea soarelui. , dar din altitudinea
și densitatea atmosferei, așa cum reiese din frigul de pe munții
înalți chiar și în climă caldă; de asemenea, că căldura variază în
funcție de incidența directă sau oblică a razelor solare, așa cum
este evident din anotimpurile de iarnă și vară în fiecare regiune.
Acestea sunt lucrurile pe care mi sa dat să le cunosc despre
spiritele și locuitorii pământului Mercur.
Pământul sau planeta Jupiter, spiritele și locuitorii săi
46. Mi-a fost acordat să mă bucur de un contact mai lung cu

spiritele și îngerii planetei Jupiter, decât cu spiritele și îngerii de
pe restul planetelor; de aceea am libertatea de a relata mai multe
despre starea vieții lor și a locuitorilor acelei planete. Că acele
spirite erau de pe acea planetă era evident din multe lucruri și,
de asemenea, a fost declarat din cer.
47. Pământul însuși sau planeta Jupiter nu le apare într-adevăr

spiritelor și îngerilor; căci pentru locuitorii lumii spirituale nu este
vizibil niciun pământ, ci doar duhurile și îngerii care vin de acolo.
Cei care sunt de pe planeta Jupiter apar în față în stânga, la o
distanță considerabilă, și asta în mod constant, vezi mai sus (n.
42); există și planeta. Duhurile fiecărui pământ sunt aproape de
pământul lor, pentru că provin din locuitorii săi, pentru că fiecare
om după moarte devine un spirit și pentru că sunt astfel de geniu
asemănător și pot fi cu locuitorii și să-i slujească.
48. Ei au povestit că în regiunea pământului în care trăiseră în

timp ce erau în lume, mulțimea oamenilor de acolo era atât de
mare cât putea să susțină pământul; că pământul era roditor și
era din belșug în toate; și că acolo nu doreau mai mult decât cele
necesare vieții; că nu au considerat nimic folositor decât în măsura
în care era necesar; i că deci mul imea oamenilor era atât de
mare. Ei au spus că educația copiilor lor era cea mai mare
preocupare și că îi iubesc cel mai tare.
49. Ei au mai spus că acolo se disting în națiuni, familii și case și

că toți trăiesc separat cu propria lor rudă; și că, prin urmare,
comunicarea lor se limitează la rude; la fel, că nimeni nu râvnește
niciodată bunurile altuia; și că nu le intră niciodată în minte să
dorească posesiunile altuia, cu atât mai puțin să le obțină în mod
fraudulos și mai puțin să pătrundă și să jefuiască. Ei o consideră
o crimă împotriva naturii umane și o consideră oribilă. Când le-aș
fi spus că pe acest pământ sunt războaie, prăpădări și crime,
atunci ei s-au întors și nu au vrut să audă. S-a declarat ca
eu de către îngeri că cei mai vechi oameni de pe acest pământ au

trăit la fel, și anume, că se distingeau în națiuni, familii și case; că toți
la vremea aceea erau mulțumiți cu proprietățile lor; că era un lucru
cu totul necunoscut pentru o persoană să se îmbogă ească din
bunurile altuia i să aibă stăpânire din iubirea de sine; și că, din
această cauză, timpurile străvechi, și mai ales cele mai vechi, au fost
mai acceptabile Domnului decât vremurile următoare; și astfel fiind
starea lumii, a domnit și inocența și odată cu ea înțelepciunea; toți au
făcut atunci ce era bine din bine și ce era drept din dreptate. A face
ceea ce este bine și drept în scopul propriei lor onoare sau câștiguri,
era necunoscut. În același timp, ei nu au spus decât ceea ce era
adevărat, și aceasta nu atât din adevăr, cât din bine, adică nu din
înțelegerea separată de voință, ci din voința unită cu înțelegerea. Așa
erau vremurile străvechi; de aceea, îngerii puteau atunci să vorbească
cu oamenii și să-și ducă mințile, aproape separate de lucrurile
corporale, în ceruri, da, să-i conducă și să le arate lucrurile magnifice
și binecuvântate de acolo și, de asemenea, să le comunice fericirile și
bucuriile lor. Aceste vremuri erau cunoscute și de scriitorii antici și au
fost numite de ei Epoca de Aur și, de asemenea, Epoca Saturniană.
Motivul pentru care acele vremuri au fost astfel se datora acestui
fapt, că oamenii au fost apoi distinși în națiuni, națiuni în familii și
familii în case și fiecare casă trăia separată; și atunci nu a intrat
niciodată în mintea nimănui să invadeze moștenirea altuia și de aici
să dobândească pentru sine opulență și stăpânire. Dragostea de sine
și iubirea pentru lume erau atunci departe; fiecare se bucura de
binele lui și nu mai puțin de binele aproapelui său. Dar în vremuri
care au urmat această scenă a fost schimbată și total inversată, când
pofta de stăpânire și de posesiuni mari a invadat mintea. Apoi
omenirea, de dragul autoapărării, s-a adunat în regate și imperii; și
pentru că legile carității și ale conștiinței, care erau înscrise pe inimi,
au încetat, a devenit necesară promulgarea unor legi pentru a înfrâna
violența, în care onorurile și câștigurile erau recompense, iar privarea
de ele pedepse. Când starea lumii s-a schimbat astfel, raiul s-a
îndepărtat de om, și asta din ce în ce mai mult până în veacul acesta,
când nu se mai știe dacă există un rai și un iad, da, de unii este
tăgăduit. Aceste lucruri se spun, ca să fie
să fie ilustrat prin paralelă care este starea locuitorilor pământului Jupiter
și de unde își au probitatea și, de asemenea, înțelepciunea lor, despre
care se vor spune mai multe în continuare.
50. Printr-o lungă conversație cu spiritele pământului Jupiter, mi s-

a arătat că ei erau mai drepți decât spiritele majorității celorlalte
pământuri. Modul în care s-au apropiat de mine, locuința lor cu mine
și afluxul lor în acea perioadă, a fost inexprimabil de blând și dulce.
În cealaltă via ă calitatea fiecărui spirit se manifestă printr-un aflux,
care este comunicarea afec iunii sale; corectitudine prin blândețe și
dulceață; prin blândețe, prin aceea că se teme să facă rău, și prin
dulceață, pentru că îi place să facă bine. Am putut distinge clar o
diferență între blândețea și dulceața afluxului care provine de la
spiritele lui Jupiter și a ceea ce provine de la spiritele bune ale
pământului nostru. Când există vreo mică dezacord între ei, ei au
spus că apare un fel de iradiere subțire și strălucitoare, ca cea a
fulgerului, sau ca micuța fâșie care cuprinde stele strălucitoare și
rătăcitoare; dar toate dezacordurile dintre ele sunt în curând ajustate.
Stele sclipitoare, care sunt în același timp rătăcitoare, semnifică ceea
ce este fals; dar stelele strălucitoare și fixe semnifică ceea ce este
Adevărat; astfel primele semnifică dezacord.24
51. Am putut distinge prezența spiritelor lui Jupiter, nu numai prin

blândețea și dulceața apropierii și a afluxului lor, ci și din aceasta, că în
cea mai mare parte afluxul lor a fost în față și a făcut-o zâmbitoare și
veselă, și asta continuu în timpul prezenței lor. Ei au spus că comunică o
înfățișare asemănătoare locuitorilor pământului lor, atunci când vin la ei,
dorind astfel să le inspire liniște și desfătare inimii. Acea liniște și încântare
cu care m-au inspirat mi-au umplut sânul și inima foarte sensibil; în același
timp au fost cupidități și neliniști cu privire la lucrurile viitoare
24. Stelele din Cuvânt semnifică cunoștințele binelui și adevărului, în consecință adevăruri
(n. 2495, 2849, 4697). Iar în cealaltă viață adevărurile sunt reprezentate prin stele fixe, dar
falsitățile prin stele rătăcitoare (n. 1128).
îndepărtate, care provoacă neliniște și neplăcere și provoacă diverse

tulburări în minte. Prin urmare, mi-a fost evident care era natura și
calitatea vieții locuitorilor pământului Jupiter; căci dispozi ia
locuitorilor oricărui pământ poate fi cunoscută de spiritele care vin
de acolo, în măsura în care fiecare î i păstrează propria via ă după
moarte i continuă să o trăiască atunci când devine spirit.
S-a observat că ei aveau o stare de binecuvântare sau de fericire

încă mai interioară, ceea ce era evident din această împrejurare, că
interioarele lor erau percepute nu ca fiind închise, ci deschise către
cer; căci cu cât interioarele sunt mai deschise către cer, în aceeași
proporție sunt cu atât mai susceptibile de a primi binele divin și,
odată cu el, binecuvântarea și fericirea interioară. Cu totul altceva
este cazul celor care nu trăiesc în ordinea cerului; interioarele cu
asemenea sunt închise, iar exterioarele deschise către lume.
52. Mi s-a arătat în continuare ce fel de fețe aveau locuitorii

pământului Jupiter; nu că locuitorii înșiși mi-au apărut, ci că spiritele
au apărut cu chipuri asemănătoare cu ceea ce aveau pe pământ. Dar
înainte de a se arăta, unul dintre îngerii lor a apărut în spatele unui
nor luminos, care și-a dat concediu; și apoi s-au arătat două fețe. Erau
ca chipurile oamenilor de pe pământul nostru, drepți și frumoși;
sinceritate și modestie ieșiră din ei. În timpul prezenței spiritelor lui
Jupiter, fețele oamenilor de pe pământul nostru apăreau mai puțin
decât de obicei, ceea ce se datora acestui fapt, că a existat un aflux
din partea acelor spirite de ideea pe care o aveau cu privire la propriile
fețe ca fiind mai mari; căci ei cred, în timpul locuirii lor pe pământ, că
după moartea lor fețele lor vor fi mai mari și de formă rotundă; și
pentru că această idee le este imprimată, ea rămâne în consecință cu
ei, iar atunci când devin spirite, ei par să aibă fețe mai mari.
Motivul pentru care ei cred că fețele lor vor fi mai mari este că ei spun
că fața nu este trup, pentru că prin ea văd, aud, vorbesc și își
manifestă gândurile; și întrucât mintea este astfel transparentă prin
față, ei formează deci o idee a feței ca și a minții în formă; și pentru
că știu că vor fi mai înțelepți
după viața lor în lume, de aceea ei cred că forma minții sau a feței
va deveni mai mare. Ei cred, de asemenea, că după moartea lor
vor percepe un foc care le va comunica căldură fețelor.
Această credință ia naștere de aici, că cei mai înțelepți dintre ei

știu că focul în sens spiritual înseamnă iubirea și că iubirea este
focul vieții și din acest foc îngerii au viață.25 Și cei dintre ei care au
trăit. în dragostea cerească, obțineți dorința lor și percepeți că
fața lor se încălzește; și atunci interioarele minții lor sunt aprinse
de dragoste. Din acest motiv și locuitorii acelui pământ își spală și
își curăță mult fețele și îi protejează cu grijă de căldura soarelui.
Au un înveliș din coaja interioară sau scoarța unui copac, de
culoare albăstruie, pe care o înfășoară în jurul capului și acoperă
astfel fața. Despre chipurile oamenilor de pe pământul nostru, pe
care le-au văzut prin ochii mei26, ei au spus că nu sunt frumoși și
că frumusețea lor consta în pielea exterioară, dar nu în fibrele din
interior. S-au mirat că fețele unora erau pline de negi și pustule,
sau erau altfel deformate, spunând că la ei astfel de fețe nu se
vedeau niciodată. Unele fețe zâmbeau mereu, și anume cele vesele
și vesele și cele care erau puțin proeminente pe buze.
53. Motivul zâmbetului fețelor care erau proeminente în jurul

buzelor era că cea mai mare parte a vorbirii lor este efectuată de
față și mai ales de regiunea din jurul buzelor; și, de asemenea,
pentru că nu disimulează niciodată, adică vorbesc altfel decât
cred. Din acest motiv ei nu-și constrâng fața, ci o lasă să iasă liber. Este altfel
25. Focul în Cuvânt este iubire în ambele sensuri (n. 934, 4906, 5215). Focul
sacru și ceresc este iubirea divină și orice afecțiune care este a acelei iubiri (n.
934, 6314, 6832). Focul infernal este dragostea de sine și de lume și orice
concupiscență care este a acestor iubiri (n. 965, 1861, 5071, 6314, 6832, 7575,
10747). Dragostea este focul vieții, iar viața însăși este de fapt de acolo (n. 4906,
5071, 6032).
26. Spiritele și îngerii nu văd ce este în această lume solară, dar au văzut
prin ochii mei (n. 1881).
cu cei care din copilărie au învă at să disimuleze. Fața lor este astfel
contractată în interior, pentru ca ceva din gândul lor să nu
strălucească. Nici nu este lăsat afară în exterior, ci este ținut gata să
se lase sau să se contracte, după cum sugerează viclenia. Adevărul
acestui lucru poate fi evident dintr-o examinare a fibrelor buzelor și a
părților din jurul lor. Căci există mai multe serii de fibre acolo, pliate
împreună și împletite, care au fost create nu numai pentru a mastica
și pentru a vorbi prin cuvinte, ci și pentru a exprima ideile minții.
54. S-a aratat si modul in care gandurile sunt prezentate de fata.

Afecțiunile iubirii se manifestă prin chipul și schimbările ei, iar
gândurile prin variații cu privire la formele interioarelor din ea; dar nu
pot fi descrise mai departe. Locuitorii pământului Jupiter au și o
vorbire vocală, dar nu la fel de sonoră ca a noastră. Un discurs îl ajută
pe celălalt, iar vorbirea lor vocală este inspirată de viață de vorbirea
feței. Am fost informat de către îngeri că primul discurs al tuturor
oamenilor de pe fiecare pământ a fost vorbirea pe față și aceasta din
două surse, buzele și ochii. Motivul pentru care o astfel de vorbire a
fost prima este că chipul a fost format pentru a înfățișa ceea ce omul
gândește și vrea, și de aici și chipul a fost numit imaginea și indicele
minții; De asemenea, pentru că în cele mai vechi sau mai vechi timpuri
a existat sinceritate, iar omul nici nu se gândea și nici nu dorea să
gândească altceva decât ceea ce dorea să strălucească pe chipul lui.
Astfel, de asemenea, afecțiunile minții și gândurile din acestea ar
putea fi prezentate vieții și pe deplin. Astfel, de asemenea, au fost
făcute vizibile ochiului, foarte multe, parcă, într-o formă împreună.
Prin urmare, acest discurs a depășit vorbirea vocală la fel de mult

pe cât văzul depășește auzul, sau pe cât de văzut un peisaj depășește
auzirea lui sau înțelegerea lui prin descrierea verbală. Ei au adăugat
că o astfel de vorbire este de acord cu vorbirea îngerilor, cu care și
oamenii din acele vremuri erau în comunicare; și mai departe că
atunci când fața vorbește, sau mintea prin față, este vorbirea
îngerească cu omul în formă naturală supremă, dar nu atunci când
gura vorbește prin cuvinte. De asemenea, toată lumea poate înțelege
că cei mai vechi oameni nu puteau avea vorbirea cuvintelor; din moment ce cuvinte
limbajul nu a fost imediat infuzat în oameni, ci a trebuit să fie inventat și

aplicat lucrurilor; care s-ar putea face numai în decursul timpului.27
Cât timp sinceritatea și rectitudinea au rămas la om, atâta vreme a

rămas și o astfel de vorbire. Dar de îndată ce mintea a început să
gândească una și să vorbească alta, ceea ce a avut loc când omul a
început să se iubească pe sine și nu pe aproapele său, atunci a început
să se dezvolte vorbirea vocală, chipul fiind tăcut sau disimulat. Astfel
forma interioară a feței a fost schimbată, s-a contractat, s-a întărit și a
început să fie aproape lipsită de viață; dar forma exterioară, înflăcărată
de focul iubirii de sine, a început să apară în ochii oamenilor de parcă ar
fi vie. Căci acea absență a vieții care se află dedesubt, nu apare în ochii
oamenilor, ci în ochii îngerilor, deoarece aceștia văd interiorul. Așa sunt
fețele celor care gândesc una și vorbesc alta; pentru că simularea,
ipocrizia, viclenia și înșelăciunea, care sunt prudența în ziua de azi,
produc asemenea efecte. Dar este diferit în cealaltă viață, unde nu este
permis să vorbești un lucru și să gândești altul. Dezacordul dintre vorbire
și gând este, de asemenea, clar perceput în fiecare cuvânt; iar când este
perceput într-un spirit, el este dat afară din comunitate și amendat.
După aceea, el este redus prin diferite metode să vorbească așa cum
gândește și să gândească după cum vrea; chiar până când el are o
singură minte nedivizată; pentru ca, dacă este bun, să vrea bine și să
gândească și să spună adevărul de la bine, iar dacă este rău, să facă rău
și să gândească și să vorbească minciună de la rău. Duhul bun nu este
înălțat la cer înainte ca aceasta să se facă, nici duhul rău nu este aruncat
în iad; i aceasta până la sfâr it, ca să nu fie în iad decât răul i
falsitatea răului, iar în rai nimic altceva decât binele i adevărul binelui.
55. Am fost informat în continuare de spiritele de pe acel pământ, cu

privire la diferite detalii legate de locuitorii săi, ca
27. Cei mai vechi oameni de pe acest pământ aveau vorbire prin față și buze, prin
intermediul respirației interioare (n. 607, 1118, 7361). Oamenii de pe anumite alte pământuri
au o vorbire asemănătoare (n. 4799, 7359, 8248, 10587). Referitor la desăvârșirea și excelența
acelui discurs (n. 7360, 10587, 10708).
cu privire la felul lor de a merge, hrana și locuințele lor. În ceea ce

privește felul lor de a merge, ei nu umblă drept ca locuitorii acestui
pământ și a multor alte pământuri și nici nu se târăsc ca animalele;
dar pe măsură ce merg, ei se ajută cu mâinile și, alternativ, se ridică
pe jumătate pe picioare și, de asemenea, la fiecare al treilea pas,
întorc fața în lateral și în spatele lor și, în același timp, îndoaie puțin
corpul, ceea ce este făcut brusc; căci cu ei se crede că nu se cuvine să
fie văzut de al ii decât în fa ă. Mergând astfel, ei țin întotdeauna
fața ridicată, ca la noi, ca să poată privi atât cerul, cât și pământul.
Ținând fața în jos, ca să privească singuri pământul, ei numesc
blestemat. Cei mai ticăloși dintre ei o fac, dar dacă continuă și nu
ridică fața, sunt alungați din societate. Când stau, ei par ca niște
oameni ai pământului nostru, în picioare ca pe partea superioară a
corpului, dar de obicei stau cu picioarele încrucișate. Au o grijă
deosebită, nu doar când merg, ci și când stau, să fie văzuți în față, și
nu în spate.
De asemenea, sunt foarte dispuși să li se vadă fețele, pentru că de

acolo le apare mintea; căci cu ei chipul nu este niciodată în contradicție
cu mintea și nici nu o pot face astfel. Cei prezenți știu, de asemenea,
clar din aceasta ce dispoziții au față de ei, mai ales dacă aparenta lor
prietenie este sinceră sau forțată, pentru aceasta nu ascund niciodată.
Aceste detalii mi-au fost arătate de spiritele lor și confirmate de
îngerii lor. Prin urmare, de asemenea, spiritele lor sunt văzute
mergând, nu drept ca alții, ci aproape ca niște persoane care înoată,
părând să se ajute înainte cu mâinile și, pe rând, să privească în jurul
lor.
56. Cei care trăiesc în climatele lor calde merg goi, cu excepția cu o
acoperire în jurul coapselor; nici nu le este rușine de goliciunea lor,
căci mintea lor este curată și își iubesc numai soții și detestă adulterul.
Ei s-au mirat foarte mult că duhurile pământului nostru, care auzind
de modul lor de mers și, de asemenea, că erau goi, l-au batjocorit și
au avut gânduri lascive, fără a se ocupa deloc de viața lor cerească, ci
doar de asemenea lucruri. Ei au spus că acesta era un semn că
lucrurile corporale și terestre îi interesează mai mult decât cele cerești
și că lucrurile de natură indecentă au avut loc în mintea lor. Acele
spirite ale pământului nostru
li sa spus că goliciunea nu dă prilej nici de rușine, nici de scandal

celor care trăiesc în castitate și într-o stare de nevinovăție, ci numai
celor care trăiesc în lascivie și nemodestie.
57. Când locuitorii acelui pământ stau în pat, își întorc fețele
înainte sau spre odăiță, dar nu înapoi sau spre zid. Acest lucru mi-
a spus spiritele lor, care au spus că motivul este că ei cred că,
întorcând fața înainte, o întorc către Domnul, dar dacă o întorc
înapoi, o feresc de la Domnul. Am observat uneori, în privința mea,
în timp ce eram în pat, o astfel de direcție a feței; dar nu știam
niciodată de unde era.
58. Ei se bucură să facă mese lungi; dar nu atât din bucuria de

mâncare, cât din plăcerea conversației la acel moment. Când stau
la masă, nu stau pe scaune sau bănci, sau pe canapele ridicate de
gazon, nici pe iarbă, ci pe frunzele unui anumit copac. Nu erau
dispuși să spună despre ce copac erau frunzele; dar când le-am
numit pe mai multe prin presupuneri, ei au fost în sfâr it de acord
cu privire la denumirea mea a frunzelor smochinului. Mai mult, ei
au spus că nu pregătesc mâncarea cu referire la gust, ci mai ales
cu referire la utilizare; și au adăugat că pentru ei mâncarea
folositoare era savuroasă.
Despre acest subiect s-a iscat o conversatie intre spirite si se

spunea ca aceasta este calea cea buna pentru om; căci așa este în
inima lui să aibă o minte sănătoasă într-un corp sănătos, dar altfel
este cu cei al căror gust guvernează și, prin urmare, al căror corp
se îmbolnăvește, sau cel puțin lâncezește interior, și, în consecință,
și mintea lor; pentru că acțiunea acesteia depinde de starea
interioară a părților receptoare ale corpului, precum văzul și auzul
de starea ochiului și a urechii. Astfel se vede nebunia de a plasa
toată încântarea vieții în lux și plăcere. Și de aici provine plictisirea
în lucrurile care sunt despre gândire și judecată și perspicacitatea
în lucrurile care sunt ale trupului și ale lumii. De aici rezultă
asemănarea dintre un om și un animal brut, cu care asemenea
persoane nu se compară în mod nepotrivit.
59. Mi s-au arătat și locuințele lor. Sunt joase și din lemn, dar în interior
sunt căptușite cu scoarța sau coaja unui copac de o culoare albastru
palish, pereții și tavanul fiind pătați ca cu stele mici, pentru a reprezenta
cerul; pentru că le place să-și imagineze astfel cerurile și stelele vizibile în
interiorul caselor lor, pentru că ei cred că stelele sunt sălașuri ale îngerilor.
Au, de asemenea, corturi, care sunt rotunde deasupra și întinse pe o
lungime considerabilă, reperate la fel în interior cu stele mici într-un plan
albastru; în acestea se iau în miezul zilei, ca să nu le rănească fețele de
căldura soarelui. Ei au mare grijă la construcție și la curățenia acestor
corturi. Ei au și mesele în ele.
60. Când spiritele lui Jupiter au văzut caii de pe acest pământ, caii mi s-
au părut mai mici decât de obicei, deși erau destul de robusti și mari.
Aceasta a fost o consecință a ideii acelor spirite cu privire la caii de acolo.
Au spus că aveau și cai cu ei, și mult mai mari, dar că erau sălbatici, sau
în pădure, și că atunci când sunt văzuți, locuitorii sunt îngroziți, deși nu
fac rău. Ei au adăugat că frica de cai este înnăscută sau naturală pentru
ei. Acest lucru m-a condus la o analiză a cauzei acelei frici; căci „un cal” în
sens spiritual înseamnă facultatea intelectuală formată din cunoștințe28
și pentru că locuitorii lui Jupiter se tem să nu cultive facultatea intelectuală
de către științele lumești, de aici vine un aflux de frică. Că nu le pasă de
cunoștințe, care sunt de erudiție umană, se va vedea în cele ce urmează.
61. Duhurile acelui pământ nu sunt dispuse să se asocieze cu spiritele

pământului nostru, deoarece ele diferă atât prin minți, cât și prin maniere.
Ei spun că spiritele pământului nostru sunt viclene și că sunt prompte și
ingenioase în concepția răului; și că știu și se gândesc puțin la ceea ce
este bine. Mai mult, spiritele lui
28. Un „cal” semnifică facultatea intelectuală (n. 2760–2762, 3217, 5321,

6125, 6400, 6534, 7024, 8146, 8148). Și acel „cal alb” din Apocalipsa semnifică
înțelegerea Cuvântului (n. 2760).
pământul Jupiter este mult mai înțelept decât spiritele pământului

nostru. Ei spun, de asemenea, despre spiritele noastre, că vorbesc
mult și gândesc puțin, și astfel că nu sunt capabili de o percepție
interioară a multor lucruri, nici măcar a ceea ce este bine; de aici
concluzionează că oamenii pământului nostru sunt oameni din
exterior. De asemenea, odată li sa permis spiritelor rele ale pământului
nostru, prin artele lor rele, să acționeze și să infesteze spiritele lui
Jupiter care erau cu mine. Spiritele lui Jupiter i-au îndurat mult timp,
dar în cele din urmă au mărturisit că nu mai pot îndura și că au crezut
că este imposibil să existe spirite mai rele, pentru că și-au pervertit
imaginația și, de asemenea, gândurile în așa fel încât păreau pentru
ei înșiși, parcă legați, și că nu puteau fi eliberați și puși în libertate
fără ajutorul divin. În timp ce citeam în Cuvânt câteva pasaje
referitoare la pasiunea mântuitorului nostru, atunci spiritele europene
au infuzat scandaluri îngrozitoare, cu intenția de a seduce spiritele lui Jupiter.
S-a întrebat cine erau ei și care fusese profesia lor în lume și s-a
descoperit că unii dintre ei fuseseră predicatori; și că cea mai mare
parte erau dintre cei care se numesc din societatea Domnului sau
iezuiți. Am spus că, atunci când au trăit în lume, prin predicarea lor
despre patima Domnului, au putut să-i miște pe oamenii de rând
până la lacrimi. Am adăugat și motivul, că în lume ei au gândit într-un
fel și au vorbit altul, astfel au întreținut un lucru în inimă și au
mărturisit altul cu gura; dar acum nu le era îngăduit să vorbească
astfel înșelător, pentru că atunci când devin spirite, ei sunt siliți să
vorbească așa cum gândesc. Spiritele lui Jupiter au fost foarte uimite
că s-ar putea da o asemenea dezacord între interiorul și exteriorul
unui om, astfel încât să poată vorbi cu totul diferit de ceea ce credea;
ceea ce pentru ei era imposibil. S-au mirat când au auzit că mulți
dintre cei de pe pământul nostru devin și îngeri și au o inimă cu totul
diferită, presupunând la vremea aceea că toți cei de pe pământul
nostru sunt ca cei prezenți. Dar s-a spus că sunt mulți de altă natură
și că sunt și cei care gândesc din bine, și nu ca aceștia din rău; i că
cei ce gândesc din bine devin îngeri. Ca să știe că așa a fost, a ieșit din
coruri cerești de îngeri de pe pământul nostru, unul după altul,

care cu un glas și în armonie împreună l-au slăvit pe Domnul.29
Acele coruri au încântat atât de mult spiritele lui Jupiter care
erau cu mine, încât li s-au părut ca fiind prinse în cer. Slăvirea
de către coruri a durat aproximativ o oră, iar încântarea pe care
au primit-o mi-a fost comunicată și mi-a dat să simt. Ei au spus
că le vor spune oamenilor lor despre asta, care sunt în altă
parte.
62. Locuitorii pământului Jupiter pun înțelepciunea în a gândi

bine și drept la toate lucrurile care se întâmplă în viață. Această
înțelepciune o obțin de la părinți din copilărie și este transmisă
succesiv posterității și crește din dragostea pe care o au față de
ea datorită apartenenței ei părinților. Despre științe, cum sunt
pe pământul nostru, ei nu știu nimic și nici nu doresc să știe.
Le numesc umbre și le compară cu norii care ascund soarele.
Această idee despre științe au conceput-o de la niște spirite de
pe pământul nostru care se lăudau că sunt înțelepte din științe.
Duhurile de pe pământul nostru, care s-au lăudat astfel, au
făcut ca înțelepciunea să constea în lucruri care țin doar de
memorie, ca în limbi, în special în ebraică, greacă și latină, în
cunoașterea lucrurilor legate de lumea literară, în critică. , în
simple experimente și în termeni, în special cei filosofici, cu alte
lucruri de natură asemănătoare, nefolosind astfel de lucruri ca
mijloace care conduc la înțelepciune, ci făcând înțelepciunea să
constea în acele lucruri în sine. Astfel de persoane, pentru că
nu și-au cultivat facultatea rațională prin științe, ca prin mijloace
care conduc la înțelepciune, au puțină percepție în cealaltă
viață; căci ei văd numai în termeni și din termeni, caz în care
acele lucruri sunt ca niște bulgări și nori care împiedică vederea
intelectuală (vezi mai sus, n. 38); iar cei care au fost mândri de
erudiția lor din aceasta, au încă mai puțină percepție; dar cei
care au folosit științele ca mijloace de a invalida și anihila lucrurile care țin d
29. Când multe duhuri vorbesc împreună și în unanimitate, ele formează ceea ce se numește
cor, iar cu privire la ele (n. 2595, 2596, 3350). În graiul lor există armonie (n. 1648, 1649). Prin
coruri în cealaltă viață se efectuează introducerea în unanimitate (n. 5182).
și credinței, și-au distrus total facultatea intelectuală și, asemenea

bufnițelor, văd în întunericul gros falsitatea pentru adevăr și răul
pentru bine. Spiritele lui Jupiter, din conversația pe care au avut-o cu
aceștia, au ajuns la concluzia că științele induc umbră și orbire. Dar
ei au fost informați că pe pământul nostru științele sunt mijloace de
deschidere a vederii intelectuale, vedere care este în lumina cerului;
dar pentru că domnesc lucrurile care aparțin doar vieții naturale și
senzuale, de aceea științele pentru oamenii pământului nostru sunt
mijloace de a deveni nebuni, și anume de a le confirma în favoarea
naturii împotriva Divinului și în favoarea lumii împotriva cer. Ei au
fost informați în continuare că științele în sine sunt bogății spirituale
și că cei care le posedă sunt asemenea celor care dețin bogății
lumești, care, în același mod, sunt mijloace de a-și face folos pentru
sine, pentru aproapele său și pentru țara lui și, de asemenea, mijloace
de făcând răul. Mai mult, că sunt ca hainele, care servesc pentru
folosință și podoabă, și de asemenea pentru mândrie, ca la cei care
ar fi cinstiți numai pentru acestea. Spiritele pământului Jupiter au
înțeles bine aceste lucruri; dar s-au mirat că, fiind oameni, ar trebui
să se odihnească în mijloace și să prefere lucrurile care conduc la
înțelepciune înaintea înțelepciunii însăși; și că ei nu ar trebui să vadă,
că a cufunda mintea în astfel de lucruri și a nu o înălța deasupra lor, însemna să fi
aceasta.
63. Un oarecare duh care se înălța de pe pământul de jos a venit la

mine și a spus că a auzit despre ceea ce am vorbit cu alte duhuri, dar
că nu a înțeles deloc ceea ce se spunea despre viața spirituală și
lumina ei. A fost întrebat dacă dorește să fie instruit cu privire la
aceasta. A spus că nu a venit cu acest scop, din care am tras concluzia
că nu va înțelege astfel de lucruri. Era foarte prost; totuși, a fost
declarat de către îngeri că, atunci când a trăit ca om în lume, a fost
mult celebrat pentru învățarea sa. Era rece, așa cum se simțea vădit
din respirația lui, care era un semn al luminii pur naturală și deloc
spirituală, astfel că prin științe el nu deschisese, ci își închisese calea
către lumina cerului.
64. Pentru că locuitorii pământului Jupiter își procura inteligență

într-un mod diferit de cel al
locuitori ai pământului nostru și, în plus, au un geniu diferit de viața

lor, de aceea nu pot rămâne mult timp împreună, ci fie îi ocolesc, fie
îi îndepărtează. Există sfere, care pot fi numite sfere spirituale, care
curg continuu, da, se revarsă din orice spirit; ele decurg din activitatea
afectiunilor si gandurilor consecvente, deci din viata insasi.30 Toate
consociarile din cealalta viata sunt reglementate in functie de aceste
sfere; cei care sunt de acord fiind uniți împreună conform acordului
lor, iar cei care nu sunt de acord fiind despărțiți în funcție de
dezacordul lor.
Spiritele și îngerii care sunt de pe pământul Jupiter, în cel mai mare
om au legătură cu imaginația gândirii și, în consecință, cu o stare
activă a părților interioare; dar spiritele pământului nostru au legătură
cu diferitele funcții ale părților exterioare ale corpului și, atunci când
acestea doresc să aibă stăpânire, activitatea sau imaginația gândirii
din interior nu poate curge în interior; de aici vin opozi iile dintre
sferele vie ii fiecăruia.
65. În ceea ce privește închinarea lor divină, o caracteristică

principală a acesteia este că ei îl recunosc pe Domnul nostru drept
suprem, care stăpânește cerul și pământul, numindu-l singurul Domn;
și pentru că ei Îl recunosc și se închină în timpul vieții lor în trup, de
aceea îl caută după moarte și îl găsesc; el este la fel cu Domnul
nostru. Ei au fost întrebați dacă știu că singurul Domn este un om. Ei
au răspuns că toți știu că el este om, pentru că în lumea lor a fost
văzut de mulți ca un om; și că el îi instruiește cu privire la adevăr, îi
păstrează și, de asemenea, dă viață veșnică celor care se închină Lui
din bine.
Ei au spus mai departe că de la El le este descoperit cum să trăiască
și cum să creadă; și că ceea ce este revelat este transmis de la părinți
la copii și, prin urmare, curge doctrina către toate familiile și, prin
aceasta, către întreaga națiune
30. O sferă spirituală, care este sfera vieții, curge și se revarsă din fiecare om, spirit și înger
și le cuprinde în jur (n. 4464, 5179, 7454). Ea decurge din viața afecțiunilor și gândurilor lor
ulterioare (n.
2489, 4464, 6206). În celelalte vieți, consociațiile și de asemenea disociațiile sunt după sfere (n.
6206, 9606, 9607, 10312).
care este descendent dintr-un singur tată. Ei au adăugat că li se pare

că ar avea doctrina scrisă în mintea lor, și de aici concluzionează,
pentru că ei percep instantaneu și recunosc ca de la ei înșiși dacă este
adevărat sau nu ceea ce spun alții despre viață. a raiului cu omul. Ei
nu știu că singurul lor Domn s-a născut om pe pământul nostru; au
spus că le pasă să știe doar că el este om și că guvernează universul.
Când le-am informat că pe pământul nostru se numește Hristos Iisus

și că Hristos înseamnă uns sau rege și Iisus, mântuitor, ei au spus că
nu se închină lui ca rege, pentru că regalitatea mirifică ceea ce este
lumesc, ci că ei închina-l ca pe mântuitor. Cu această ocazie a fost
injectat o îndoială din spiritele pământului nostru, dacă singurul lor
Domn era la fel cu Domnul nostru; dar l-au înlăturat amintindu-și că l-
au văzut în soare și au recunoscut că el însuși l-au văzut pe pământul
lor (vezi mai sus, n. 40). Odată, de asemenea, cu spiritele lui Jupiter
care erau cu mine, a apărut pentru o clipă îndoiala dacă singurul lor
Domn era la fel cu Domnul nostru; dar această îndoială, care a
revărsat o clipă, s-a împrăștiat și într-o clipă. A intrat din unele spirite
ale pământului nostru; și apoi, ceea ce m-a surprins, le-a fost atât de
rușine că s-au îndoit de acest lucru, deși doar pentru o clipă, încât mi-
au cerut să nu-l public, ca să nu fie acuzați de neîncredere, când încă
o știu acum mai mult decât alții.
Aceste spirite au fost foarte afectate și s-au bucurat când au auzit că

a declarat că singurul Domn este singurul om și că toate au de la El
ceea ce le îndreptățește să fie numiți oameni; dar că ei nu sunt oameni
decât în măsura în care sunt imagini ale lui, adică în măsura în care îl
iubesc și-și iubesc aproapele, așa, în măsura în care sunt în bine; căci
binele iubirii și al credinței este chipul Domnului.
66. Erau cu mine niște duhuri ale pământului Jupiter, în timp ce

citeam capitolul al șaptesprezecelea din Ioan despre dragostea
Domnului și cu privire la slăvirea Lui; și când au auzit lucrurile care
sunt acolo, sfințenia i-a umplut și au mărturisit că toate lucrurile din
ele sunt Divine. Dar apoi unele duhuri ale pământului nostru, care
erau necredincioși, sugerau continuu diverse scandaluri, spunând că
s-a născut prunc, a trăit ca om, a apărut ca un alt om, a fost răstignit,
cu alte împrejurări asemănătoare.
natură. Dar spiritele pământului Jupiter nu au acordat nicio atenție

acestor sugestii. Ei au spus că astfel sunt dracii lor, pe care îi detestă;
adăugând că nimic ceresc nu are loc în mintea lor, ci numai lucruri
pământești, pe care le numeau zgură. Că așa a fost, au spus că au
descoperit și din aceasta, că atunci când au auzit că pe pământul lor
merg goi, ideile obscene le-au ocupat imediat gândurile și nu au dat
nicio atenție vieții lor cerești, despre care auziseră la acelasi timp.
67. Percepția clară pe care o au spiritele lui Jupiter cu privire la

lucrurile spirituale mi-a fost făcută evidentă prin felul lor de a
reprezenta modul în care Domnul convertește afecțiunile depravate
în afecțiuni bune. Ei au reprezentat mintea intelectuală ca o formă
frumoasă și i-au imprimat o activitate potrivită formei care răspunde
vieții de afecțiune. Ei au executat aceasta într-un mod pe care niciun
cuvânt nu o poate descrie și cu atâta dexteritate încât au fost lăudați
de îngeri. Au fost atunci prezenți câțiva dintre cei învățați de pe
pământul nostru, care au cufundat facultatea intelectuală în termeni
științifici și au scris și gândit mult la formă, la substanță, la
materialitate și imaterialitate și altele asemenea, fără a aplica astfel
de lucruri în vreun scop. ; aceștia nici măcar nu puteau înțelege acea
reprezentare.
68. Ei sunt extrem de precauți pe pământul lor, ca să nu cadă cineva

în păreri greșite cu privire la singurul Domn; și dacă observă că cineva
începe să gândească greșit cu privire la el, mai întâi îl mustrează, apoi
folosesc amenințări și în cele din urmă îl descurajează prin pedeapsă.
Ei au spus că au observat, dacă asemenea opinii greșite se insinuează
în vreo familie, că familia este luată dintre ei, nu prin pedeapsa cu
moartea aplicată de semenii lor, ci prin lipsa de respirație și, în
consecință, de viață, prin spiritele, când le-au amenințat prima dată
cu moartea. Căci în acel pământ duhurile vorbesc cu locuitorii și îi
pedepsesc dacă au făcut rău și chiar dacă au intenționat să facă rău,
despre care vom spune mai devreme.
Prin urmare, dacă ei gândesc rău cu privire la singurul Domn și nu se

pocăiesc, ei sunt amenințați cu moartea. În acest fel este păstrată
închinarea Domnului, care este pentru ei acolo Divinul suprem.
69. Ei au spus că nu au zile de sărbătoare, ci că în fiecare dimineață,

la răsărit și în fiecare seară la apus, ei săvârșesc închinare sfântă către
singurul lor Domn în corturile lor; și că și ei cântă psalmi după felul
lor.
70. Mai departe am fost învățat, că pe acel pământ sunt și unii care
se numesc sfinți și care poruncesc slujitorilor lor, dintre care vor să
aibă mare număr, să le dea titlul de domni, sub amenințarea pedepsei.
De asemenea, ei le interzic să-l adore pe Domnul universului, spunând
că ei înșiși sunt domni intermediari și că își vor prezenta cererile
Domnului universului. Ei îl numesc pe Domnul universului, care este
Domnul nostru, nu numai Domnul, ca ceilalți, ci Domnul suprem,
pentru că ei se numesc și domni. Ei numesc soarele lumii chipul
Domnului suprem și cred că locuința lui este acolo, de aceea ei adoră
și soarele. Restul locuitorilor îi țin în aversiune și nu sunt dispuși să
vorbească cu ei, atât pentru că adoră soarele, cât și pentru că se
numesc domni și sunt adorați de slujitorii lor ca zei mijlocitori. Spiritele
mi-au arătat capacul capului lor, care era o șapcă în formă de turn, de
culoare închisă. În cealaltă viață, aceștia apar la stânga la o anumită
înălțime și acolo stau ca niște idoli și la început sunt adorați și de
slujitorii care i-au îngrijit, dar mai târziu sunt bătuți în derizoriu și de
ei. Ceea ce m-a surprins a fost că fețele lor strălucesc acolo ca de la
un foc, ceea ce este o consecință a faptului că au crezut că sunt sfinți;
dar în ciuda acestui aspect înflăcărat al fețelor lor, ei sunt totuși reci
și au o dorință intensă de a fi încălziți.
Prin urmare, este evident că focul din care strălucesc ele este focul
iubirii de sine și este fatuos. Ca să se încălzească, ei par să taie lemne,
iar în timp ce taie, sub lemn apare ceva de om, pe care în același timp
încearcă să-l lovească.
Această apariție este o consecință a atribuirii lor înșiși merit și

sfințenie; căci toți cei care fac așa în lume, li se par în cealaltă viață să
taie lemne, așa cum a fost și cu unele duhuri din pământul nostru,
despre care s-a vorbit.
în altă parte. Pentru ilustrarea în continuare a acestui subiect, voi

prezenta aici această experiență cu privire la ei. „În pământul de jos,
sub tălpile picioarelor, sunt cei care au pus merit în faptele și faptele
lor bune. Mulți dintre ei par să taie lemne. Locul în care se află este
foarte rece și li se par că dobândesc căldură prin munca lor. Am
vorbit și cu ei și mi s-a permis să-i întreb dacă doresc să iasă din acel
loc. Ei au spus că nu au meritat încă prin munca lor. Dar când a trecut
starea aceea, ei sunt scoși. Ele sunt naturale, pentru că a dori să
merite mântuirea nu este spiritual; căci vine de la proprium, nu de la
Domnul.
Mai mult decât atât, ei se preferă pe ei înșiși altora, iar unii dintre ei
îi disprețuiesc pe alții. Dacă nu primesc bucurie mai mare decât
ceilalți în cealaltă viață, se indignează împotriva Domnului; din acest
motiv, când ei taie lemne, sub lemn pare ceva din Domnul. Aceasta
vine din indignarea lor.”31
71. Se obișnuiește pe acel pământ ca spiritele să vorbească cu

locuitorii și să-i instruiască și, de asemenea, să-i pedepsească dacă au
făcut rău, față de care, din moment ce multe lucruri mi-au fost
relatate de către îngerii lor, vreau să repetă-le în ordine. Motivul
pentru care spiritele vorbesc cu oamenii de acolo este că ei se
gândesc mult la cer și la viața de după moarte și au relativ puțină
preocupare față de viața în lume; căci ei știu că vor trăi după moarte
și într-o stare fericită, conform stării omului lor interior, format în
lume.
A vorbi cu duhurile și îngerii era obișnuit și pe acest pământ în
vremurile străvechi și din același motiv și anume pentru că atunci se
gândeau mult la cer și puțin la lume. Dar acea comunicare vie cu
cerul în decursul timpului a fost închisă, pe măsură ce omul din
interior a devenit extern sau, ceea ce este la fel, pe măsură ce a început să
31. Doar Domnul are merit și dreptate (n. 9715, 9975, 9979, 9981, 9982).
Cei care pun merit în fapte, sau doresc să merite raiul prin faptele lor bune, vor să fie slujiți în
cealaltă viață și nu sunt niciodată mulțumiți (n. 6393). Ei disprețuiesc aproapele și sunt mâniați
pe Domnul Însuși dacă nu primesc răsplată (n.
9976). Care este soarta lor în cealaltă viață (n. 942, 1774, 1877, 2027). Sunt dintre cei care par
să taie lemne în pământul de jos (n. 1110, 4943).
gândește-te mult la lume și puțin la cer; și cu atât mai mult când nu a

mai crezut că există un rai sau un iad, nici că omul în sine este un duh
care trăiește după moarte; căci în ziua de azi se crede că trupul
trăiește din el însuși, și nu din spiritul său; de aceea, dacă omul nu ar
crede acum că va învia din nou cu trupul, el nu ar crede în înviere.
72. În ceea ce privește în mod special prezența spiritelor cu locuitorii

pământului Jupiter, există unele duhuri care pedepsesc, altele care
instruiesc și altele care stăpânesc asupra lor. Spiritele care pedepsesc
se îndreaptă spre partea stângă și se înclină spre spate și, când sunt
acolo, scot din memoria omului tot ceea ce a făcut și a gândit; căci
acest lucru este ușor pentru spirite, căci când se apropie de un om,
ele vin în toată memoria lui. Dacă constată că a făcut rău, sau a gândit
rău, îl mustră și, de asemenea, îl pedepsesc cu dureri de articulații,
de picioare sau de mâini, sau cu dureri în regiunea epigastrică. Acest
lucru, de asemenea, spiritele pot face cu dexteritate atunci când sunt
permise. Când astfel de oameni vin la un om, ei inspiră groază cu
frică și astfel omul știe de abordarea lor. Spiritele rele pot inspira frică
atunci când se apropie de oricine, în special de cei care, în timp ce au
trăit în lume, au fost tâlhari.
Pentru ca eu să știu cum se comportă aceste spirite când vin la un

om de pe pământul lor, a fost îngăduit ca un asemenea spirit să vină
și la mine. Când era aproape, groaza cu frică a pus stăpânire pe mine
în mod evident; totuși groaza nu era interioară, ci exterioară, pentru
că știam că era un asemenea spirit. S-a văzut și el și a apărut ca un
nor întunecat, cu stele în mișcare în nor. Stelele în mișcare înseamnă
falsități, dar stelele fixe adevăruri. S-a îndreptat spre partea mea
stângă spre spate și, de asemenea, a început să mă mustre pentru
faptele și gândurile pe care le-a scos din memoria mea și, de
asemenea, le-a interpretat pervers; dar a fost împiedicat de îngeri.
Când a înțeles că este cu unul care nu era om de pe pământul lui, a
început să vorbească cu mine, spunându-mi că, când a venit la un
om, știa toate și toate lucrurile pe care omul a făcut și gândit; și că l-a
mustrat aspru și, de asemenea, l-a pedepsit cu diverse dureri. Altă
dată, un asemenea spirit de pedeapsă a venit la mine,
și s-a aplicat pe partea stângă, sub mijlocul corpului, ca și cel dintâi,

care a vrut și el să mă pedepsească; dar i el a fost împiedicat de
îngeri. Totuși, el mi-a arătat tipurile de pedepse pe care li se permite
să le aplice oamenilor de pe pământul lor, dacă fac și intenționează
să facă rău. Erau, pe lângă durerile articulare, o constricție dureroasă
tot în jurul mijlocului abdomenului, care este resimțită ca o compresie
de către o centură ascuțită. Și apoi a existat o întrerupere a respirației
la intervale chiar și până la suferință; și, de asemenea, interzicerea de
a mânca altceva decât pâine pentru un timp; în ultimul rând
amenin area cu moartea, dacă nu ar trebui să înceteze să facă astfel
de lucruri; și, de asemenea, privarea de a se bucura de consoartă,
copii și însoțitori. Durerea din aceasta este, de asemenea, insinuată.
73. Dar spiritele care instruiesc se aplică și în partea stângă, dar

mai mult în față. Ei mustră și ei, dar cu blândețe, și imediat îi învață
cum ar trebui să trăiască. Ele par de asemenea întunecate, dar nu ca
primii ca norii, ci ca și cum ar fi îmbrăcați în pânză de sac.
Aceștia se numesc instructori, dar foștii pedepsitori. Când aceste
spirite sunt prezente, sunt prezente și spirite angelice, așezându-se
la cap și umplându-l într-un mod deosebit. Prezența lor este percepută
acolo și ca o respirație blândă; pentru că se tem ca din apropierea lor
și din afluxul lor, omul să nu perceapă cea mai mică durere sau
anxietate. Ei conduc spiritele pedepsitoare și instruitoare,
împiedicându-le pe cele dintâi să facă omului mai rău decât este
permis de Domnul și cerându-le celor din urmă să spună adevărul.
Când spiritul de pedeapsă era cu mine, spiritele îngerești au fost și
ele prezente și mi-au păstrat fața mereu veselă și zâmbitoare, iar
regiunea din jurul buzelor proeminentă și gura puțin deschisă. Îngerii
o fac cu ușurință prin aflux, atunci când Domnul le permite. Ei au
spus că ei induc o asemenea înfățișare asupra locuitorilor pământului
lor, atunci când sunt prezenți.
74. Dacă un om, după pedeapsă și învățătură, face din nou răul sau
se gândește să facă rău și nu se înfrânează prin poruncile adevărului,
atunci, când se întoarce duhul pedepsitor, el este pedepsit mai aspru.
Dar spiritele îngere ti moderează pedeapsa după inten ia din fapte
i după voin a în gânduri. Din aceasta poate fi evident că îngerii lor
care stau la
capul, au un fel de autoritate judiciara asupra barbatului; deoarece

ei permit, moderează, înfrânează și curg înăuntru. Dar s-a spus că
ei nu judecă, pentru că numai Domnul este Judecător; și toate
lucrurile pe care le porunc duhurilor care pedepsesc și instruiesc
curg odată cu ele de la el, deși pare ca de la ei.
75. Spiritele de acolo vorbesc cu omul, dar nu omul la rândul său

cu duhurile, cu excepția acestor cuvinte când i se învățește că nu
va mai face acest lucru. Nici nu îi este îngăduit să spună nimănui
că un spirit a vorbit cu el; dacă cineva face asta, el este pedepsit
ulterior. Acele spirite ale lui Jupiter, când erau cu mine, au crezut la
început că sunt cu un om de pe pământul lor; dar când am vorbit
pe rând cu ei și au văzut că mă gândeam să public aceste lucruri și,
astfel, să le spun altora, și atunci nu le era permis să mă
pedepsească sau să mă instruiască, au înțeles că erau cu altul.
76. Sunt două semne care apar acelor spirite atunci când sunt cu
un bărbat. Ei văd un bătrân cu o față palidă, ceea ce este un semn
că nu ar trebui să spună decât ceea ce este adevărat și să nu facă
nimic decât ceea ce este drept. Ei văd și o față într-o fereastră, ceea
ce este un semn că ar trebui să plece de acolo. Acel bătrân a fost
văzut și de mine și tot așa s-a văzut și chipul din fereastră; văzând
că duhurile au plecat imediat de la mine.
77. Pe lângă spiritele care au fost menționate acum, există și

spirite care convinge contrariul. Sunt cei care, în timp ce au trăit în
lume, au fost alungați din societatea altora, pentru că erau răi.
Când se apropie, apare ca un foc zburător, care alunecă în jos
lângă față. Ei se plasează jos, în spatele bărbatului, și vorbesc de
acolo spre părțile superioare. Ei vorbesc lucruri contrare celor
spuse de duhul învă ător de la îngeri, i anume că cineva nu
trebuie să trăiască conform învă ăturii, ci după propria sa voin ă
i îngăduin ă, i lucruri asemănătoare. Ei vin în cea mai mare
parte după ce fostele spirite au plecat, dar bărbații de acolo știu
cine și ce sunt aceste spirite și, prin urmare, nu le pasă de ele;
totu i ei înva ă în felul acesta ce este răul i deci ce este binele;
căci prin rău se învață ce este binele, întrucât calitatea binelui este
cunoscută din opusul său.
Orice percepție a unui lucru este conform reflecției în ceea ce privește

distincțiile sale față de lucrurile contrare, în diferite moduri și grade
diferite.
78. Duhurile pedepsitoare și învățătoare nu merg la cei care se

numesc sfinți și stăpâni mijlocitori ai cărora sus (n. 70), ca și celorlalți
de pe acel pământ, pentru că aceștia nu se lasă să fie instruiți și nici
nu sunt. modificat prin disciplină.
Sunt inflexibili, pentru că fac asta din iubirea de sine. Spiritele au spus
că le recunosc după răceală și, când percep frigul, se îndepărtează
de ele.
79. Sunt și spirite printre cei ai lui Jupiter, pe care îi numesc curători
de coșuri, pentru că apar în astfel de haine și, de asemenea, cu fața
funingină. Cine și ce sunt ei, îmi este permis să descriu. Un astfel de
duh a venit la mine și m-a rugat cu stăruință să mijlocesc pentru el,
ca să vină în cer. El a spus că nu știe că a făcut rău, doar că i-a mustrat
pe locuitorii acelui pământ; adăugând că după ce a mustrat, i-a
instruit.
Sa aplicat pe partea mea stângă sub cot și a vorbit ca cu o voce

crăpată; putea trece i la milă. Dar am putut doar să răspund că nu-
i pot aduce niciun ajutor și că acesta este numai de la Domnul; și că
nu puteam mijloci, pentru că nu știam dacă va fi de folos sau nu, dar
dacă ar fi vrednic ar putea avea speranță. El a fost apoi trimis înapoi
printre spiritele drepte de pe pământul său; dar ei au spus că nu
poate fi în compania lor, pentru că nu era ca ei. Dar pentru că din
dorința sa intensă încă mai insista să fie lăsat să intre în cer, a fost
trimis într-o societate de spirite drepte de pe acest pământ; dar au
mai spus că nu poate fi cu ei. Era de culoare neagră în lumina cerului,
dar a spus că nu era de culoare neagră, ci de culoare maro. Mi s-a
spus că ei sunt astfel la început, care sunt primiți apoi printre cei care
constituie provincia veziculelor seminale în cel mai mare om, sau cer;
căci în acele vezicule materialul seminal este colectat și înconjurat cu
un material adecvat, potrivit pentru a păstra principiul prolific al
materialului seminal de la a fi.
disipate, dar care pot fi aruncate în gâtul uterului, astfel încât ceea ce
este rezervat în interior poate servi pentru concepție sau pentru
impregnarea ovulului. De aici, de asemenea, acea materie seminală
are un efort, și parcă o dorință arzătoare, să se arunce și să lase
materialul seminal să-și folosească, similar cu ceea ce s-a văzut cu
acel spirit. Încă a venit la mine, îmbrăcat în haine urâte, și a spus din
nou că a ars pentru a veni în cer și că acum a înțeles că este așa încât
poate.
Atunci mi s-a permis să-i spun că poate acesta era un indiciu că va

fi primit în curând. Atunci i s-a spus de îngeri să-și dea jos haina, pe
care din dorința lui a respins-o atât de repede, încât aproape nimic ar
putea fi mai rapid. Prin aceasta a fost reprezentat care sunt dorințele
celor care se află în provincia căreia îi corespund veziculele seminale.
S-a spus că aceste duhuri, atunci când sunt pregătite pentru cer, își
dezbrăcă hainele și sunt îmbrăcate cu altele strălucitoare și devin
îngeri. Au fost asemănați cu omizi, care, trecând prin starea lor
ticăloasă, sunt preschimbate în crisalize și, astfel, în fluturi; căruia i se
dă apoi o altă rochie și, de asemenea, aripi de culoare albastră,
galbenă, argintie sau aurie; și apoi libertatea de a zbura în aer ca în
raiul lor, de a-și celebra căsătoriile și de a-și depune ouăle și, astfel,
de a asigura înmulțirea soiului lor; și în același timp le este alocată
mâncare dulce și plăcută din sucurile și mirosurile diferitelor flori.
80. Până acum nu s-a spus nimic despre calitatea îngerilor care
sunt de pe acel pământ; căci cei care vin la oamenii pământului lor și
stau în fruntea lor, așa cum am menționat mai sus (n. 73), nu sunt
îngeri în cerul lor interior, ci sunt duhuri îngerești, sau îngeri, în cerul
lor exterior. Și cum mi-a fost dezvăluită și natura îngerilor din cerul
interior, îmi este permis să relatez ceea ce mi sa dat să știu. Un
anume dintre spiritele lui Jupiter care inspiră frică s-a aplicat pe partea
mea stângă sub cot și a vorbit de acolo. Dar vorbirea lui era aspră și
nici cuvintele lui nu erau suficient de distincte și separate; încât a
trebuit să a tept ceva timp înainte de a-i putea aduna sensul. Și când
a vorbit, a injectat și ceva de frică, îndemnându-mă și pe mine să
primesc
îngerii bine când au venit. Dar i s-a dat să răspund, că asta nu

depindea de mine; întrucât toți au fost primiți cu mine așa cum sunt.
În momentul de față, îngerii acelui pământ au venit la mine și am
putut să înțeleg, din vorbirea lor cu mine, că ei erau cu totul diferiți
de îngerii pământului nostru; pentru că vorbirea lor nu era prin
cuvinte, ci prin idei, care s-au răspândit peste tot prin interioarele
mele, și astfel au avut și un aflux în fața mea, astfel încât chipul a
concurat în fiecare particular, începând de la buze și mergând în
toate direcțiile spre circumferinta.
Ideile care au fost în locul cuvintelor rostite erau discrete, deși într-
o mică măsură. Ei au vorbit apoi cu mine prin idei încă mai puțin
discrete, astfel încât aproape nici un interstițiu era perceptibil. După
percepția mea, a fost ca sensul cuvintelor cu cei care se ocupă doar
de sensul abstract din cuvinte. Acest discurs mi-a fost mai inteligibil
decât primul și a fost, de asemenea, mai plin.
Asemenea celui dintâi a revărsat în față, dar afluxul în concordanță
cu calitatea discursului a fost mai continuu. Totuși, nu a început ca
prima de la buze, ci de la ochi.
După aceea, ei au vorbit și mai continuu și mai deplin, astfel încât fața
mea nu a putut atunci să concureze prin mișcare potrivită; dar s-a
simțit un aflux în creier și că acesta a fost apoi acționat în același
mod. În cele din urmă au vorbit astfel încât discursul a căzut doar în
înțelegerea interioară. Volubilitatea lui era ca a unei aure subțiri. Am
simțit afluxul în sine, dar nu în mod distinct detaliile.
Aceste feluri de vorbire erau ca fluidele, primul fel ca apa curgătoare,

al doilea ca apa mai subțire, al treilea ca atmosferă, iar al patrulea ca
o aură subțire. Spiritul amintit mai sus, care era pe partea stângă, se
întrerupea uneori, avertizându-mă mai ales să mă comport modest
cu îngerii lui; căci au existat spirite de pe pământul nostru, care au
introdus lucruri neplăcute. El a spus că la început nu a înțeles ce au
spus îngerii, dar că a făcut-o după aceea când a fost adus mai aproape
de urechea mea stângă. Apoi, de asemenea, vorbirea lui nu a fost
aspră, ca înainte, ci ca cea a altor spirite.
81. Am vorbit apoi cu acești îngeri despre unele lucruri notabile

de pe pământul nostru, în special despre arta tiparului, despre
Cuvânt și despre diferitele doctrine ale bisericii din Cuvânt; și am
spus că Cuvântul și doctrinele sunt publicate și așa sunt învățate.
Ei s-au întrebat foarte mult că astfel de lucruri ar putea fi publicate
prin scris și pe tipuri.
82. Mi s-a permis să văd cum duhurile acelui pământ, după ce au

fost pregătite, sunt ridicate la cer și devin îngeri.
Atunci apar care și cai strălucitori ca de foc, de care sunt duși ca
Ilie. Carele și caii strălucitori ca cu focul apar pentru că astfel este
reprezentat că au fost instruiți și pregătiți să intre în rai; întrucât
„carele” înseamnă doctrinale bisericii, iar „caii strălucitori”
înțelegerea luminată.32
83. Cerul în care sunt duși, apare în dreapta pământului lor, deci
separat de cerul îngerilor pământului nostru.
Îngerii care sunt în acel rai apar îmbrăcați în albastru strălucitor,
punctați cu mici stele aurii, și asta pentru că au iubit acea culoare
în lume. Ei credeau, de asemenea, că este cea mai adevărată
culoare cerească, în principal pentru că sunt atât de îndrăgostiți pe
cât îi corespunde culoarea.33
84. Mi s-a arătat un cap chel, dar numai vârful lui, care era osos;
și s-a spus că cei care urmează să moară într-un an văd așa ceva și
că atunci se pregătesc. Ei fac
32. „Carele” înseamnă doctrinale bisericii (n. 2761, 5321, 8215).

„Caii” semnifică facultatea intelectuală (n. 2760, 2761, 2762, 3217, 5321, 6125,
6400, 6534, 7024, 8146, 8148, 8381). „Calul alb” în Apocalipsa semnifică
înțelegerea cuvântului (n. 2760). Prin „Ilie” în sens reprezentativ se înțelege
cuvântul (n. 2762, 5247). Și pentru că toată doctrina bisericii și înțelegerea ei
provin din cuvânt, Ilie a fost numit „carul lui Israel și călăreții lui” (n. 2762). A fost
deci luat de un car de foc și de cai de foc (n. 2762, 8029).
33. Albastru din roșu sau flacără corespunde binelui iubirii cerești, iar albastrul
din alb sau lumină corespunde binelui iubirii spirituale (n. 9868).
nu vă temeți de moarte acolo, decât din cauza părăsirii soției, copiilor

sau părinților; căci ei știu că vor trăi după moarte și că nu vor ieși din
viață, pentru că se duc în rai. De aceea ei nu o numesc moartea, ci a
fi făcut rai. Cei care au trăit în dragoste cu adevărat conjugală pe acel
pământ și și-au îngrijit copiii așa cum devine părinți, nu mor de boli,
ci liniștiți ca în somn; și astfel ei migrează din lume în cer. Vârsta
oamenilor de acolo este de obicei de treizeci de ani, în funcție de anii
pământului nostru. Cauza morții lor într-un timp atât de scurt este
din providența Domnului, ca nu cumva mulțimea oamenilor să
crească dincolo de ceea ce poate fi susținut de acel pământ; i pentru
că după ce au împlinit acei ani, ei nu se îngăduie să fie condu i de
duhuri i de îngeri ca cei care încă nu i-au împlinit; din care motiv
spiritele i îngerii merg rar la cei mai maturi. Ele ajung la maturitate
și mai repede decât pe pământul nostru. Chiar și în prima floare a
tinereții ei formează căsătorii, iar apoi plăcerea lor este să-și iubească
consoarta și să aibă grijă de copiii lor. Alte delicii le numesc într-adevăr
delicii, dar respectiv exterioare.
Pământul sau planeta Marte, spiritele și locuitorii săi
85. Spiritele lui Marte sunt cele mai bune dintre toate spiritele care
provin de pe pământurile sistemului nostru solar, deoarece ele sunt
în cea mai mare parte oameni cerești, nu spre deosebire de cei care
au făcut parte din cea mai veche biserică de pe acest pământ.34 Când
sunt reprezentați în ceea ce privește calitatea lor, ei sunt reprezentați
cu chipul în cer și trupul în lumea spiritelor; i cei dintre ei care sunt
îngeri, cu fa a spre Domnul i trupul în ceruri.
34. Prima și cea mai veche biserică de pe acest pământ care a fost o biserică cerească, care
este primară dintre toate (n. 607, 895, 920, 1121–1124, 2896, 4493, 8891, 9942, 10545). Biserica
este numită cerească în care principalul lucru este dragostea față de Domnul, dar spiritual în
care principalul lucru este dragostea față de aproapele și credința (n. 3691, 6435, 9468, 9680,
9683, 9780).
86. Planeta Marte în ideea de spirite și îngeri, ca și celelalte

planete, apare constant în locul ei, care se află la stânga în față,
la o oarecare distanță, în planul sânului, și așa în afara sferei în
care spiritele pământului nostru sunt. Spiritele unui pământ sunt
separate de spiritele altui pământ, deoarece spiritele fiecărui
pământ se referă la o anumită provincie în cel mai mare om și,
prin urmare, sunt într-o altă stare și diferită; iar diversitatea stării
le face să pară separate unele de altele, fie la dreapta, fie la
stânga, la o distan ă mai mare sau mai mică.35
87. Spiritele de pe Marte au venit la mine și s-au aplicat la

templul meu stâng, unde au suflat asupra mea cu vorbirea lor;
dar nu am inteles. Era moale în curgerea lui, mai moale pe care
nu o mai percepisem niciodată; era ca cea mai moale aură. A
suflat mai întâi pe tâmpla mea stângă și pe urechea mea stângă
de sus; iar respirația mergea de acolo către ochiul meu stâng și
încetul cu încetul spre dreapta, apoi curgea în jos, în principal de
la ochiul stâng spre buze; iar când a ajuns la buze, a intrat prin
gură și prin trecerea din interiorul gurii și, într-adevăr, prin
trompa lui Eustachio, în creier. Când respirația a ajuns acolo, le-
am înțeles atunci vorbirea; și a fost îngăduit să vorbesc cu ei. Am
observat, când vorbeau cu mine, că buzele mele s-au mișcat și
limba, de asemenea, puțin; care era din cauza coresponden ei
vorbirii interioare cu vorbirea exterioară.
Vorbirea exterioară este aceea a sunetului articulat care își

găsește drumul către membrana externă a urechii, de unde este
transportat, prin intermediul unor mici organe, membrane și
fibre care se află în interiorul urechii, în creier. Din aceasta s-a
îngăduit să știm că vorbirea locuitorilor lui Marte era diferită de
cea a locuitorilor pământului nostru, și anume, nu era sonoră, ci
aproape tacită, insinuându-se în interiorul auzului și văzului pe
un drum mai scurt; și fiind așa era mai perfect și mai plin de idei
35. Depărtările din cealaltă viață sunt apariții reale, care sunt prezentate de Domnul spre a
fi văzute, după starea interioarelor îngerilor și spiritelor (n. 5604, 9104, 9440, 10146).
a gândirii, apropiindu-se astfel de vorbirea spiritelor și a îngerilor.

Însăși afecțiunea vorbirii este reprezentată și cu ele în față, iar gândul
ei în ochi; căci gândul i vorbirea, de asemenea afec iunea i
chipul, cu ele ac ionează ca una.
Ei consideră că este nefast să gândească un lucru și să vorbească
altul și să vrea un lucru și să arate altul în față. Ei nu știu ce este
ipocrizia și nici ce sunt prefăcătoria și înșelăciunea frauduloasă. Că
așa a fost și vorbirea celor mai vechi oameni de pe pământul nostru,
mi-a fost dat să știu prin conversația cu unii dintre ei în cealaltă viață;
și pentru ca această chestiune să fie mai clară, este îngăduit să relatez
ceea ce am auzit, după cum urmează: Mi-a fost arătat printr-un aflux
pe care nu-l pot descrie, ce fel de vorbire au avut cei din cea mai
veche biserică, și anume: că nu era articulat, ca vorbirea vocală a
vremii noastre, ci tacit, care nu era efectuat prin respirație externă, ci
prin internă; astfel era vorba de gândire. De asemenea, era permis
să se perceapă care era respirația lor interioară, că aceasta mergea
de la buric spre inimă și așa prin buze fără a fi sonor când vorbeau; și
că nu a intrat în urechea altuia pe calea externă și a bătut pe ceea ce
se numește tamburul urechii, ci printr-un anumit mod intern și de
fapt printr-un anumit pasaj numit acum trompa lui Eustachio. S-a
arătat că printr-o astfel de vorbire ei puteau exprima mult mai deplin
sentimentele minții și ideile gândului, decât se poate face vreodată
prin sunete articulate sau cuvinte sonore; care vorbire este în același
mod condusă de respirație, dar externă; căci nu există cuvânt, nici
într-adevăr nimic într-un cuvânt, care să nu fie condus de aplica ii
ale respira iei.
Dar la ei aceasta a fost mult mai perfectă, pentru că a fost efectuată

prin respirația internă, care este cu atât mai perfectă, pentru că mai
interioară, și mai aplicabilă și mai bine conformată cu înseși ideile
gândirii; și mai mult se efectuează și prin mișcările mici ale buzelor și
modificările corespunzătoare ale feței. Căci, fiindcă erau oameni
cerești, orice credeau ei strălucea din chipul și ochii lor, care erau
variați în conformitate, chipul ca să formeze după viața afecțiunii și
ochii ca lumină. Ei nu puteau în niciun caz să prezinte o altă
înfă i are decât cea conformă cu ceea ce gândeau; și pentru că
aveau vorbire prin respirație interioară, care este aceea a spiritului
omului însuși, ei au putut să se asocieze și să vorbească cu îngerii.
Respirația de
36
spiritele lui Marte mi-au fost de asemenea comunicate; și s-a
perceput că mergea din regiunea toracelui spre buric și de acolo
curgea în sus prin piept cu o respirație imperceptibilă către gură.
Din aceasta, ca și din alte dovezi ale experienței, mi-a fost clar că
erau de geniu ceresc; astfel încât nu se deosebeau de cei care
erau din cea mai veche biserică de pe acest pământ.
88. Am fost instruit că spiritele lui Marte se referă în cel mai

mare om la ceea ce este intermediar între facultățile intelectuale
și cele voluntare, deci la gândirea din afecțiune; iar cele mai bune
dintre ele la afec iunea gândirii. Din acest motiv fața lor
acționează ca una cu gândul lor și că nu se pot disimula în fața
nimănui. Și cum se referă la aceasta în cel mai mare om, provinciei
mijlocii, care se află între creier și cerebel, le corespunde. Căci la
cei cu care creierul și cerebelul sunt unite în ceea ce privește
operațiile spirituale, fața acționează ca una cu gândul; astfel încât
însăși afecțiunea gândului strălucește de pe față, iar din afecțiune,
cu ajutorul unor semne care ies din ochi, strălucește generalul
gândului. Din acest motiv, când spiritele lui Marte erau cu mine,
am perceput în mod sensibil o retragere a părții din față a capului
spre occiput, deci a creierului către cerebel.37
89. Odată, când spiritele lui Marte erau cu mine și au ocupat

sfera minții mele, unele spirite de pe pământul nostru au venit și
au dorit să se infuzeze și în acea sferă. Dar apoi aceste spirite de
pe pământul nostru au devenit parcă nebuni, pentru că nu au
fost deloc de acord. Pentru spiritele pământului nostru în cele mai mari
36. Că duhurile și îngerii au respirație (n. 3884, 3885, 3891, 3893).

37. Fețele umane de pe pământul nostru în timpurile străvechi au primit
influență din cerebel, iar fețele au acționat apoi ca una cu afecțiunile interioare
ale omului; dar că după aceea au primit aflux de la creier, când omul a început
să disimuleze și să falsifice în fețe afecțiuni care nu erau ale sale și cu privire la
schimbările aduse fețelor de la acesta în decursul timpului (n. 4325–4328).
omul se referă la simțul exterior și astfel au fost într-o idee

întoarsă către lume și către sine, în timp ce spiritele lui Marte erau
într-o idee întoarsă de la sine la cer și la aproape; deci a existat
contrarietate. Dar atunci au venit spiritele angelice ale lui Marte
și, la apropierea lor, comunicarea a fost întreruptă și astfel spiritele
pământului nostru s-au retras.
90. Spiritele angelice mi-au vorbit despre viața locuitorilor de pe

pământul lor, că ei nu sunt sub imperii, ci sunt aranjați în societăți
mai mari și mai mici și că se asociează cu ei înșiși în societățile lor,
așa cum sunt de acord cu ei în minte. , pe care le cunosc deodată
din chip și vorbire și rareori sunt înșelați. Atunci sunt prieteni
deodată. Ei au spus, de asemenea, că asocierile lor sunt
încântătoare și că vorbesc unul cu altul despre acele lucruri care
se fac în societăți, în special cele făcute în ceruri; pentru că mulți
dintre ei au o comunicare vădită cu îngerii cerului. Cei din
societățile lor care încep să gândească pervers, și de la aceasta
vor dori răul, sunt disociați și lăsați singuri, și astfel își petrec
timpul foarte mizerabil în afara societății, printre stânci sau în altă
parte; căci societatea nu mai are grijă de ei. Anumite societăți
încearcă în diferite moduri să-i oblige la pocăință; dar când nu pot
realiza acest lucru, se despart de ei. Astfel ei au grijă să nu se
strecoare pofta de stăpânire și pofta de câștig; adică ca nu cumva
vreunul din pofta stăpânirii să-și supună vreo societate și apoi
mult mai mulți; și ca nu cumva cineva din pofta de câștig să apuce
bunurile altora.
Oricine trăiește acolo mulțumit cu bunurile sale și fiecare cu
cinstea lui, fiind considerat drept și care își iubește aproapele.
Această încântare și liniște a minții ar pieri dacă cei care gândesc
și vor ceea ce este rău nu ar fi izgoniți și dacă dragostea de sine și
iubirea de lume nu ar fi întâlnite cu prudență și sever chiar la
începuturi. Căci acestea sunt iubirile de dragul cărora s-au înființat
imperii și împărății, în care puțini sunt cei care nu vor să aibă
stăpânire și să posede bunurile altora. Căci puțini sunt cei care fac
ceea ce este drept și echitabil din dragostea pentru ceea ce este
drept și echitabil; cu atât mai puțin care fac ceea ce este bine din
caritate însăși, decât din frica de lege, de viață, de pierderea
câștigului, a onoarei și a reputației din cauza acestor lucruri.
91. Cu privire la închinarea divină a celor ce locuiesc pe pământul

lor, ei au spus că ei îl recunosc și îl adoră pe Domnul nostru, spunând
că El este singurul Dumnezeu și că stăpânește atât cerul, cât și
universul; și că tot binele este de la El și că El îi conduce; de asemenea
că el apare adesea cu ei pe pământul lor. Atunci li sa permis să le
spunem că și creștinii de pe pământul nostru știu că Domnul
stăpânește cerul și pământul, din cuvintele Domnului însuși din Matei:
Toată puterea mi-a fost dată în cer și pe pământ (Matei 28:18);
dar că ei nu cred asta așa cum cred cei care sunt de pe pământul
Marte. Ei au mai spus că acolo ei cred că nu este nimic în ei decât
ceea ce este murdar și infernal, și că tot binele este al Domnului, da,
spunând mai departe, că prin ei înșiși sunt diavoli și că Domnul îi
scoate din iad, și le reține continuu. Odată, când Domnul a fost numit,
am văzut că acele spirite s-au smerit atât de interior și de profund
încât nu pot fi descrise; căci în umilirea lor au avut gândul că sunt de
ei înșiși în iad; și că așa erau cu totul nevrednici să privească la
Domnul, Care este Însuși sfințenia. Erau atât de profund în acel gând,
din credință, încât erau parcă din ei înșiși; și au rămas în ea în
genunchi până când Domnul i-a ridicat și apoi, parcă, i-a scos din iad.
Când ies astfel din umilință, ei sunt plini de bine și de iubire și de aici
de bucurie a inimii. Când se smeresc atât de mult, nu își întorc fața
către Domnul, pentru aceasta nu îndrăznesc atunci să facă, ci o întorc.
Spiritele care erau în jurul meu au spus că nu au văzut niciodată o
asemenea umilință.
92. Anumite duhuri care erau de pe acel pământ s-au mirat că sunt
în jurul meu atâtea duhuri din iad și că au vorbit și cu mine. Dar li s-a
dat să răspund că acest lucru le-a fost îngăduit pentru ca eu să le
cunosc calitatea și de ce sunt în iad și că aceasta este conform vieții
lor. S-a mai dat să spun că erau mulți dintre ei pe care îi cunoscusem
când trăiau în lume și că unii erau atunci înființați în mare demnitate,
care totuși nu aveau nimic altceva decât lumea în inima lor; dar că
nici un rău
spiritul, chiar și cel mai infernal, putea să-mi facă orice rău, pentru că
eram mereu protejat de Domnul.
93. Mi-a fost prezentat un locuitor al acelui pământ.

El nu era într-adevăr un locuitor, ci ca unul. Fața lui era ca cea a
locuitorilor pământului nostru, dar regiunea inferioară a feței era
neagră, nu din cauza barbii, pentru că nu avea, ci din întuneric în
locul ei. Această întuneric se extindea pe ambele părți până la urechi.
Partea superioară a feței era gălbuie, ca fețele locuitorilor pământului
nostru care nu sunt cu totul albi. Aceste duhuri spuneau în continuare
că în pământul lor se hrănesc cu fructele copacilor, în special cu un
anumit fruct rotund care crește din pământ, și, de asemenea, cu
plante leguminoase; de asemenea, că sunt acolo îmbrăcați cu haine
făcute din fibre din scoarța anumitor copaci. Acestea au o asemenea
consistență încât pot fi țesute și, de asemenea, lipite împreună cu un
fel de gumă pe care o au cu ele. Ei au mai spus că acolo știu să facă
focuri fluide din care au lumină în timpul serii și nopții.
94. Am văzut o flacără foarte frumoasă de diferite culori, violet și,

de asemenea, roșu aprins, și culorile cu o strălucire frumoasă roșie
de la flacără. Am văzut și o anumită mână, de care a aderat această
flacără, la început pe spate, apoi în palmă, și de atunci a jucat în jurul
mâinii din toate părțile. Acest lucru a durat puțin timp. Apoi mâna cu
lumina ei înflăcărată a fost îndepărtată la distanță și acolo unde se
odihnea era o lumină strălucitoare. În acea strălucire, mâna s-a retras,
iar apoi flacăra s-a schimbat într-o pasăre, care la început era de
aceleași culori ca și flacăra, iar culorile străluceau în același mod; dar
treptat culorile s-au schimbat, iar odată cu culorile vigoarea vieții la
pasăre. A zburat de jur împrejur și la început în jurul capului meu,
apoi înainte într-o cameră îngustă, care părea ca un altar; și pe
măsură ce a zburat mai mult înainte, tot așa viața i s-a retras, până
când în cele din urmă a devenit ca de piatră, la început de culoarea
mărgăriței, apoi întunecată; dar deși fără viață, tot zbura. Când
pasărea zbura în jurul capului meu și era încă în vigoarea vieții, s-a
văzut un spirit ridicându-se de jos prin regiunea coapselor până în
regiunea sânului, care dorea să ia pasărea. Dar pentru că era atât de
frumos, spiritele din jurul meu l-au împiedicat;
căci ochii lor erau cu to ii a inti i asupra lui. Spiritul, însă, care s-a
ridicat de jos, s-a străduit cu tărie să-i convingă că Domnul era cu el
și astfel că a făcut aceasta de la Domnul. Și apoi, deși cei mai mulți
dintre ei nu credeau asta, nu l-au mai împiedicat să ia pasărea. Dar,
pe măsură ce raiul a intrat în acel moment, el nu l-a putut ține și
imediat l-a lăsat liber din mâna lui.
Când s-a făcut acest lucru, spiritele din jurul meu, care urmăriseră
cu atenție pasărea și schimbările ei succesive, au vorbit între ele
despre ea și asta pentru o perioadă considerabilă de timp. Ei au
perceput că o asemenea priveliște nu putea decât să însemne ceva
ceresc. Ei știau că flacăra semnifica iubirea cerească și afecțiunile ei;
că mâna de care a aderat flacăra, însemna viața și puterea ei;
schimbările de culori, varietățile vieții în ceea ce privește înțelepciunea
și inteligența; și pasărea la fel, dar cu diferența că flacăra semnifică
iubirea cerească și lucrurile acelei iubiri, iar pasărea semnifica
dragostea spirituală și lucrurile acelei iubiri (dragostea cerească este
iubire față de Domnul și iubire spirituală dragoste față de vecinul), și
că schimbările de culori și în același timp ale vieții la pasăre, până a
devenit ca de piatră, au însemnat schimbări succesive ale vieții
spirituale în ceea ce privește inteligența. Ei știau, de asemenea, că
spiritele care urcă de jos prin regiunea coapselor până în regiunea
sânului, sunt puternic convinse că sunt în Domnul și, prin urmare,
cred că toate lucrurile pe care le fac, chiar dacă sunt rele, le fac prin
voia Domnului. Dar totuși, ei nu puteau ști din asta cine se referea
prin această apariție.
În cele din urmă, ei au fost instruiți din cer că locuitorii lui Marte
erau menționați, că dragostea lor cerească, în care foarte mulți sunt
încă, era semnificată de flacăra care a lipit de mână și că pasărea la
început, când era în frumusețe. de culorile sale și de vigoarea vieții
sale, semnificau dragostea lor spirituală; dar faptul că pasărea devine
ca din piatră fără viață și, în cele din urmă, de o culoare întunecată, a
însemnat aceia dintre locuitorii care s-au îndepărtat de binele iubirii
și sunt în rău, și totuși încă cred că sunt în Domnul. Același lucru a
fost semnificat de spiritul care s-a ridicat și a vrut să ia pasărea.
95. Prin pasărea de piatră au fost reprezentați și locuitorii

acelui pământ care într-o manieră ciudată transmută viața
gândurilor și afecțiunilor lor în aproape deloc viață, despre
care am auzit după cum urmează. Deasupra capului meu era
un anumit spirit care vorbea cu mine și din sunetul vocii lui s-a
perceput că era ca într-o stare de somn. În starea aceasta a
vorbit multe lucruri și cu atâta prudență, încât, dacă ar fi treaz,
nu ar putea vorbi mai prudent. I s-a dat să se perceapă că el
era un subiect prin care vorbeau îngerii; și că în acea stare a
înțeles și a scos la iveală ceea ce au spus ei,38 căci nu a spus
nimic decât ceea ce este adevărat. Dacă ceva a revărsat din
orice altă sursă, el a recunoscut într-adevăr, dar nu a scos la
iveală. L-am întrebat despre starea lui și mi-a spus că această
stare era pentru el pașnică și fără nicio anxietate cu privire la
viitor; și că, în același timp, a făcut și întrebuințări, prin care
avea comunicare cu cerul. Mi s-a spus că astfel de spirite din
cel mai mare om se referă la sinusul longitudinal din creier,
care se află între cele două emisfere ale sale, și acolo el este
într-o stare de liniște, oricum creierul poate fi deranjat de
ambele părți. Când am fost în conversație cu acest spirit, unele
spirite s-au introdus în partea din față a capului, unde era el,
și s-au apăsat asupra lui; de aceea s-a retras într-o parte și le-a dat loc.
Spiritele proaspăt sosite au conversat între ele; dar nici

spiritele din jurul meu, nici eu însumi nu am înțeles ce
spuneau. Am fost instruit de îngeri că erau spirite de pe
pământul Marte, care erau pricepuți să vorbească între ele în
așa fel încât spiritele prezente nu înțeleg și nici nu percepeau
nimic. M-am mirat că o astfel de vorbire era posibilă, deoarece
toate spiritele au un singur fel de vorbire, care decurge din
gând și constă din idei, care sunt auzite ca cuvinte în lumea
spirituală. Se spunea că acele spirite formează într-un anumit
fel idei exprimate de buze și față, neinteligibile pentru alții, și în același tim
38. Că comunicările se fac prin spirite trimise de societăți de spirite și îngeri către alte
societăți și că aceste spirite emisare sunt numite supuși (n. 4403, 5856, 5983, 5985–5989).
moment să-și retragă cu meșteșug gândurile, având grijă

deosebită ca nimic din afecțiune să nu se manifeste, pentru
că dacă s-ar percepe ceva din afecțiune, atunci gândul s-ar
manifesta; căci gândul curge din afecțiune și este ca și în ea.
Am fost instruit în continuare că locuitorii pământului Marte,
care plasează viața cerească numai în cunoștințe, și nu într-
o viață de iubire, au inventat astfel de vorbire, deși nu toți;
și că atunci când devin spirite, o rețin. Acestea sunt
semnificate în special prin pasărea de piatră; căci a prezenta
vorbirea prin modificări ale feței și pliuri ale buzelor, cu
îndepărtarea afecțiunilor și retragerea gândurilor de la
ceilalți, înseamnă a scoate sufletul din vorbire și a-l face ca o
simplă imagine, și treptat. devin și ele asemănătoare. Dar
deși cred că nu sunt înțeleși de alții în ceea ce spun între ei,
totuși duhurile îngerești percep fiecare și fiecare lucru pe
care îl vorbesc, pentru că nu le poate fi ascuns niciun gând.
Acest lucru le-a fost arătat și prin experiența vie. Mă
gândeam la asta, că spiritele rele ale pământului nostru nu
sunt afectate de rușine atunci când îi infestează pe alții, iar
acest gând a revărsat cu mine de la spiritele îngerești care
le-au perceput vorbirea. Aceste spirite ale lui Marte au
recunoscut atunci că despre asta vorbeau între ei și s-au
mirat. Mai mult, au fost multe lucruri dezvăluite de un spirit
îngeresc, atât despre ceea ce vorbeau, cât și despre ceea ce
gândeau, deși s-au străduit să-și retragă gândurile de la El.
După aceea, acele spirite au intrat de sus în fața mea și
afluxul lor a fost simțit ca o ploaie fină striată, ceea ce era
un semn că nu erau în nicio afecțiune a adevărului și a
binelui, deoarece asta este reprezentat de ceea ce este striat.
Ei au vorbit apoi cu mine clar, spunând că locuitorii

pământului lor vorbesc între ei la fel. Atunci li s-a spus că
acesta este rău, pentru că în felul acesta obstrucționează
interiorul și se retrag de la ele către exterior, pe care îi
privează și de viață; și mai ales că nu este sincer să vorbești
așa. Căci cei care sunt sinceri nu doresc să vorbească și nici
măcar să gândească altceva decât ceea ce alții ar putea
cunoaște, da toți, chiar și tot cerul. Dar cei care nu vor ca alții să știe ce v
judecă cu privire la alții, gândește rău despre ei și bine față de ei

înșiși și, în cele din urmă, sunt duși de obișnuință atât de departe
încât gândesc și vorbesc de rău despre biserică, despre cer și chiar
despre Domnul însuși. Se spunea că cei care iubesc cunoștințele, și
nu atât o viață după ele, se referă la membrana interioară a craniului
la cel mai mare om; dar cei care se obișnuiesc să vorbească fără
afecțiune și să atragă gândul la ei înșiși și să-l retragă de la alții, se
referă la acea membrană când devine osoasă, pentru că, având o
viață spirituală, ajung să nu aibă viață.
96. Deoarece cei care sunt numai în cunoștințe și în nicio viață a

iubirii, au fost reprezentați și de pasărea de piatră, și cum nu au de
acolo viață spirituală, pot deci să arăt aici, prin anexă, că numai aceia
au viața spirituală care sunt în dragostea cerească și în cunoștințele
din aceasta; și că o iubire conține în sine toată puterea de a cunoaște
care este a acelei iubiri. De exemplu, animalele pământului, precum
și animalele văzduhului, sau păsările, au cunoașterea tuturor
lucrurilor care sunt din dragostea lor. Aceste iubiri trebuie să se
hrănească, să locuiască în siguranță, să înmulțească urmași, să-și
crească puii și, împreună cu unii, să se îngrijească de iarnă. În
consecință, ei au toate cunoștințele necesare, căci aceasta se află în
acele iubiri și se revarsă în ele ca în recipientele sale; care cunoa tere
cu unele animale este de a a natură încât omul nu poate decât să
fie uimit. Cunoașterea le este înnăscută și se numește instinct; dar
este din dragostea firească în care se află.
Dacă omul ar fi în dragostea lui, care este iubire față de Dumnezeu

și față de aproape (căci această iubire este iubirea cuvenită a omului,
prin care se deosebește de fiare și este iubire cerească), omul ar fi
atunci nu numai în toată cunoașterea necesară. , dar și în toată
inteligența și înțelepciunea; căci acestea ar curge în acele iubiri din
ceruri, adică prin cer de la Divin. Dar pentru că omul nu se naște în
acele iubiri, ci în cele opuse, și anume, în iubirile de sine și de lume,
de aceea nu poate decât să se nască în toată ignoranța și lipsa de
cunoaștere. Dar, prin mijloace divine, el este condus la ceva de
inteligență și înțelepciune, dar de fapt nu în nimic din asta, decât
dacă dragostea de sine și
lumea sunt înlăturate și se deschide astfel calea iubirii față de

Dumnezeu și aproapele. Că dragostea față de Dumnezeu și iubirea
față de aproapele au în ele toată inteligența și înțelepciunea, poate fi
evidentă de la cei care în lume au fost în aceste iubiri. Când, după
moarte, ei vin în ceruri, ei ajung acolo la o asemenea cunoaștere și
înțelepciune pe care nu le-au cunoscut niciodată înainte; da, ei
gândesc și vorbesc acolo, ca și restul îngerilor, lucruri pe care urechea
nu le-a auzit niciodată, nici mintea nu le-a cunoscut vreodată și care
sunt inefabile. Motivul este că acele iubiri au în ele facultatea de a
primi astfel de lucruri.
Pământul sau planeta Saturn, spiritele și locuitorii săi
97. Spiritele de pe pământ Saturn apar în față la o distanță

considerabilă, dedesubt în planul genunchilor, acolo unde este
pământul însuși; și când ochiul este deschis pentru a vedea acolo, o
mulțime de duhuri ies la vedere care sunt toate de pe acel pământ.
Ei sunt văzuți pe această parte a acelui pământ și în dreapta lui. De
asemenea, a fost acordat să vorbești cu ei și, prin urmare, să le
cunoști calitatea în comparație cu alții. Sunt drepți și modesti și, în
măsura în care se apreciază puțin pe ei înșiși, de aceea par mici și în
cealaltă viață.
98. În închinare, ei sunt extrem de smeriți, căci în ea se consideră

nimic. Ei se închină Domnului nostru și Îl recunosc ca fiind singurul
Dumnezeu. De asemenea, Domnul le apare uneori sub o formă
îngerească și, prin urmare, ca un om, iar Divinul strălucește apoi de
pe față și afectează mintea. De asemenea, locuitorii, când ajung la o
anumită vârstă, vorbesc cu duhurile, prin care sunt instruiți despre
Domnul, cum trebuie să i se închine El și, la fel, cum ar trebui să
trăiască. Când cineva dorește să seducă duhurile care vin de pe
pământul Saturn și să le retragă de la credința în Domnul, sau de la
umilirea față de El și de la neprihănirea vieții, ei spun că vor să moară.
Apar apoi în mâinile lor mici cuțite, cu care par dornici să-și lovească
sânii. Fiind întrebat de ce
ei fac așa, ei spun că ar prefera să moară decât să fie atrași de

Domnul. Spiritele pământului nostru le bat uneori în batjocură
din acest motiv și îi infestează cu reproșuri pentru că au făcut
acest lucru. Dar ei răspund că știu bine că nu se sinucid și că
aceasta este doar o aparență care curge din voința minții lor,
înclinându-i mai degrabă să moară decât să se retragă de la
închinarea Domnului.
99. Ei au spus că uneori vin la ei duhuri de pe pământul

nostru și îi întreabă la ce Dumnezeu se închină; cărora le
răspund, că sunt nebuni și că nu poate exista o dovadă mai
mare de nebunie decât să întrebi la ce Dumnezeu se închină
cineva, când există un singur Dumnezeu pentru toți în univers;
și că ei sunt și mai nebuni în asta, că nu recunosc că Domnul
este acel singur Dumnezeu și că El stăpânește întregul cer și,
prin aceasta, întreaga lume; căci oricine stăpânește cerul
stăpânește și lumea, în măsura în care lumea este stăpânită prin cer.
100. Au spus că pe pământul lor sunt și unii care numesc

lumina nocturnă, care este mare, Domnul; dar că sunt despărțiți
de restul și nu sunt tolerați de ei. Acea lumină nocturnă vine
de la marea centură, care la distanță cuprinde acel pământ, și
de la lunile care se numesc sateliții lui Saturn.
101. Ei au relatat mai departe că un alt fel de spirite, care

merg în companii, vin frecvent la ei, dorind să știe cum stau
lucrurile cu ei; și că prin diverse metode scot din ele tot ceea ce
știu. Ei au spus despre aceste duhuri, că nu erau nebuni, doar
în aceasta, că ei doresc să știe atât de multe pentru nici un alt
folos decât să cunoască. Ulterior, ei au fost instruiți că aceste
spirite provin de pe planeta Mercur sau de pe pământul cel
mai apropiat de soare și că sunt încântați doar de cunoștințe,
și nu atât de folosirea lor.
102. Locuitorii și spiritele planetei Saturn au relație în cel mai

mare om cu sensul mediu dintre omul spiritual și cel natural,
dar cu ceea ce se retrage din
naturală i accesează la spiritual. De aceea, acele spirite par a fi duse

sau smulse în ceruri, iar în curând să fie lăsate înapoi; căci orice ține
de simțul spiritual este în ceruri; dar orice ține de simțul natural se
află sub cer. Întrucât spiritele pământului nostru în cel mai mare om
au legătură cu simțul natural și corporal, mi-a fost dat să știu prin
experiență manifestă cum omul spiritual și naturalul se luptă și se
luptă unul cu celălalt, când acesta din urmă nu este în credință și
caritate. Spiritele pământului Saturn au apărut de departe în vedere
și s-a deschis apoi o comunicare vie între ele și astfel de spirite ale
pământului nostru.
Cei din urmă, le-au perceput astfel pe cei dintâi, au devenit parcă
nebuni și au început să-i infesteze, prin infuzarea unor sugestii
nedemne cu privire la credință și, de asemenea, cu privire la Domnul;
și în timp ce abuzau de ei cu aceste invective și jigniri, s-au aruncat și
ei în mijlocul lor și, din nebunia în care se aflau, s-au străduit să le
facă rău. Dar spiritele lui Saturn nu se temeau de nimic, pentru că
erau în siguranță și în liniște; pe când duhurile pământului nostru,
când se aflau în mijlocul lor, au început să fie chinuite și să respire cu
greu, și astfel s-au alungat, unul în felul acesta și altul în altul, până
au dispărut cu toții. Spiritele care au fost prezente au perceput din
aceasta, care este calitatea omului natural atunci când este separat
de spiritual și când vine într-o sferă spirituală, și anume că este nebun;
căci omul firesc, separat de cel spiritual, este înțelept numai din lume,
și nu din cer; iar cel care este înțelept numai din lume nu crede decât
ceea ce poate înțelege cu simțurile sale și lucrurile pe care crede că
le crede din falsurile simțurilor, care, dacă nu sunt îndepărtate de un
aflux din lumea spirituală, produc. falsități. De aici rezultă că lucrurile
spirituale pentru el nu sunt nimic, într-atât încât cu greu poate
suporta să audă că se vorbește despre ceva spiritual; de aceea,
ace tia devin nebuni când sunt inu i într-o sferă spirituală. Altfel
este în timpul locuinței lor în lume, unde fie gândesc în mod firesc la
lucrurile spirituale, fie își feresc urechile pentru a nu le auzi; adică
aud i nu participă. De asemenea, din această experiență a fost
evident că omul natural nu poate
introduce-te în spiritual, adică urcă; dar când omul este în credință

și, prin urmare, în viața spirituală, în acest caz omul spiritual se
revarsă în firesc și gândește în el. Căci este dat un aflux spiritual,
adică un aflux din lumea spirituală în lumea naturală, dar nu
invers.39
103. Am fost informat în continuare de spiritele acelui pământ

cu privire la locuitori, care sunt consociațiile lor, cu câteva alte
detalii. Ei au spus că trăiesc distinși în familii, fiecare familie
separată; fiecare familie formată dintr-un bărbat și soția acestuia
cu copiii lor; iar copiii, când intră în stare de căsătorie, sunt
despărțiți de casa părintească și nu mai au nicio grijă de aceasta.
De aceea spiritele de pe acel pământ apar două și două. Sunt
puțin preocupați de hrană și îmbrăcăminte, se hrănesc cu fructele
și leguminoasele pe care le produce pământul lor; si sunt
imbracate usor, fiind cuprinse cu o piele sau blana aspra, care
respinge frigul. Mai mult, toți cei de pe acel pământ știu că vor
trăi după moarte; și că și din această cauză ei își ușurează
trupurile, numai în ceea ce privește acea viață, despre care ei
spun că este să rămână și să slujească Domnului. De aceea, ei nu
îngroapă trupurile morților, ci le aruncă și le acoperă cu ramuri
de copaci din pădure.
104. Ei au fost întrebați cu privire la acea centură mare, care

pare de pe pământul nostru să se ridice deasupra orizontului
acelei planete și să-i varieze situațiile. Ei au spus că nu le apare ca
o centură, ci doar ca o lumină înzăpezită în cer în diferite direcții.
39. Afluxul este spiritual, și nu fizic sau natural, prin urmare influxul este
din lumea spirituală în cea naturală, și nu dinspre natural în spiritual (n.
3219, 5119, 5259, 5427, 5428, 5477, 6322). Se pare că afluxul este din exterior
în interiorul omului, dar aceasta este o eroare (n. 3721).
Pământul sau planeta Venus, spiritele și locuitorii săi
105. Planeta Venus, în ideea de spirite și îngeri, apare în stânga

puțin înapoi, la o oarecare distanță de pământul nostru. Se spune, în
ideea de spirite, pentru că nici soarele acestei lumi, nici vreo planetă
nu îi apare vreunui spirit; dar spiritele au doar ideea că există. În
urma acestei idei, soarele acestei lumi este prezentat în spate ca ceva
destul de întunecat, iar planetele nu se mișcă ca în lume, dar rămân
constant în locurile lor diferite; vezi mai sus (n. 42).
106. Pe planeta Venus există două feluri de oameni, de dispoziții

opuse unul altuia; primul blând și uman, al doilea sălbatic și aproape
ca fiarele sălbatice. Cei care sunt blânzi și umani apar pe partea mai
îndepărtată a pământului; cei care sunt sălbatici și ca niște fiare
sălbatice apar în lateral privind în acest fel. Dar este de știut că ele
apar astfel în funcție de stările vieții lor, căci în lumea spirituală starea
de viață determină fiecare apariție a spațiului și a distanței.
107. Unii dintre cei care apar pe partea îndepărtată a planetei și

care sunt blânzi și umani, au venit la mine și au fost prezentați vizibil
deasupra capului și am vorbit cu ei pe diverse subiecte.
Printre altele, ei au spus că în timpul locuirii lor în lume și cu atât mai
mult cu cât au devenit duhuri, l-au recunoscut pe Domnul nostru ca
singurul lor Dumnezeu. Ei au adăugat că pe pământul lor l-au văzut
și au reprezentat și cum l-au văzut. Aceste spirite din cel mai mare
om au legătură cu memoria lucrurilor materiale, fiind de acord cu
amintirea lucrurilor imateriale, cu care spiritele lui Mercur au legătură:
de aceea spiritele lui Mercur au cel mai deplin acord cu aceste spirite
ale lui Venus, și cu privire la aceasta. da, când erau împreună, o
schimbare remarcabilă și o operațiune puternică în creierul meu a
fost perceptibilă din afluxul lor; vezi mai sus (n. 43).
108. Dar nu am vorbit cu acele duhuri care sunt de partea care se

uită astfel, și care sunt sălbatice și aproape ca fiarele sălbatice; dar
am fost informat de îngeri cu privire la calitatea lor și
de unde au o fire atât de aprigă. Cauza este aceasta, că ei sunt

extrem de încântați de rapina și, mai ales, de a-și mânca prada;
încântarea apărută de acolo, când se gândesc să-și mănânce
prada, mi-a fost comunicată și a fost percepută ca fiind cea mai
extraordinară.
Că pe pământul nostru au fost locuitori ai unui asemenea fioros

natura, apare din istoriile diferitelor neamuri; de asemenea din
locuitorii ării Canaanului (1 Sam. 30:16); și tot așa din națiunea
evreiască și israelită, chiar și pe vremea lui David, prin aceea
că făceau excursii anuale și jefuiau neamurile și se bucurau să
se ospăteze cu prada. Am fost informat în continuare că acei
locuitori sunt în cea mai mare parte uriași și că oamenii
pământului nostru ajung doar până la buric; de asemenea, că
sunt proști, nu fac întrebări cu privire la cer sau viața veșnică,
ci sunt cufundați numai în grijile pământești și în grija vitelor lor.
109. Pentru că sunt astfel, atunci când vin în cealaltă viață,

sunt extrem de infestați acolo de rele și falsități. Iadurile, care
le aparțin, apar lângă pământul lor și nu au nicio comunicare
cu iadul celor răi de pe pământul nostru, deoarece diferă cu
totul prin geniu și dispoziție; prin urmare, de asemenea, relele
și falsitățile lor sunt cu totul de alt fel.
110. Totuși, dintre aceștia, care pot fi salvați, se află în locuri

de devastare și sunt reduși acolo la ultima stare de disperare;
căci nu există altă metodă prin care relele și convingerile false
de acest fel să poată fi supuse și îndepărtate. Când sunt într-o
stare de disperare, strigă că sunt fiare, că sunt urâciuni, că sunt
urii și că astfel sunt blestemate. Unii dintre ei, când sunt în
această stare, exclamă chiar împotriva cerului; dar pe măsură
ce aceasta provine din disperare, le este iertat. Domnul modera
ca în vituperările lor să nu le revarsă decât la anumite limite.
Aceștia, când au trecut prin suferințe extreme, sunt în cele din
urmă mântuiți, în măsura în care lucrurile corporale cu ei sunt
parcă moarte. S-a declarat, în continuare, referitor la aceste
spirite, că în timpul vieții lor pe pământ au crezut într-un anume
creator suprem fără un mediator; dar cand
ei sunt mântuiți, ei sunt, de asemenea, instruiți că numai Domnul

este Dumnezeu, mântuitorul și mijlocitorul. I-am văzut pe unii dintre
ei, după ce au trecut prin suferințe extreme, luați la ceruri; și când
au fost primiți acolo, am perceput de la ei o asemenea tandrețe de
bucurie, încât mi-a scos lacrimile din ochi.
Spiritele și locuitorii Lunii
111. Anumite duhuri au apărut deasupra capului și de acolo s-au

auzit voci ca un tunet; căci tunău cu glasurile lor ca tunetul din nori
după fulgere. Am afirmat că era o mare mulțime de spirite, care
aveau arta rostirii vocilor asistate cu un zgomot atât de puternic.
Spiritele mai simple care erau cu mine râdeau de ele, ceea ce mă
miram foarte mult. Cauza râsului lor s-a descoperit că este aceea că
spiritele care tunău nu erau multe, ci puține și erau, de asemenea,
mici ca băieții; și că înainte îi îngroziseră de asemenea zgomote și
totuși nu puteau să le facă vreun rău. Ca să le cunosc calitatea, unii
dintre ei s-au lăsat jos de sus pe unde tunău; si ceea ce m-a surprins,
unul l-a purtat pe altul in spate si astfel doi dintre ei s-au apropiat
de mine.
Fețele lor nu păreau neplăcute, ci mai lungi decât fețele altor

spirite. Statura lor era ca statura băieților de șapte ani, dar mai
robuste; deci erau pitici. Mi-au spus îngerii că sunt de pe Lună. Cel
care era purtat pe spatele celuilalt, venind la mine, s-a aplicat pe
partea mea stângă sub cot, și de acolo a vorbit cu mine, spunând că
ori de câte ori își rostesc glasurile, astfel tună; și că prin aceasta ei
îngrozesc spiritele care doresc să le facă rău; și să-i pună pe unii la
fugă, și că astfel merg cu siguranță oriunde vor. Ca să știu cu
siguranță că au făcut acest sunet, s-a retras de la mine la alții, dar
nu în totalitate din vedere și a tunat la fel. Ei au arătat, de altfel, că
vocea rostită dinspre abdomen, ca un eruct, scotea acest sunet
tunător. S-a perceput că acest lucru se datorează faptului,
că locuitorii Lunii nu vorbesc din plămâni ca locuitorii altor

pământuri, ci din abdomen și, astfel, din aerul adunat acolo,
pentru că Luna nu este cuprinsă cu o atmosferă ca cea a altor
pământuri. Am fost instruit că spiritele Lunii, la cel mai mare om,
au legătură cu cartilajul ensiform sau xifoid, de care se unesc
coastele din față și din care coboară facia alba, care este punctul
de sprijin al mușchilor abdominali.
112. Că există și locuitori pe Lună, duhurile și îngerii știu și, în

același mod, că există locuitori pe luni sau sateliți care se învârt
în jurul pământului Jupiter și Saturn. Cei care nu au văzut și nu
au vorbit cu spirite din ele, încă nu se îndoiesc că există și oameni
pe ei, pentru că sunt la fel de pământuri; iar unde este pământ,
sunt oameni; căci omul este sfârșitul pentru care fiecare pământ
a fost creat și nimic nu a fost făcut de Marele Creator fără un
sfârșit. Că rasa umană este sfârșitul creației, pentru ca din ea să
existe un rai, poate apărea oricui gândește dintr-un oarecum
luminat.
motiv.
Motivele pentru care Domnul a vrut să se nască pe pământul

nostru, și nu pe altul
113. Sunt multe motive, despre care am avut informații din

ceruri, pentru care a plăcut Domnului să se nască și să-și asume
omul pe pământul nostru, și nu pe altul. Motivul principal a fost
din cauza Cuvântului, prin faptul că ar putea fi scris pe pământul
nostru; iar când este scris să fie publicat ulterior pe tot pământul;
și, odată publicat, să fie păstrat pentru toată posteritatea; și
pentru ca astfel să fie arătat, chiar și tuturor celor din cealaltă
viață, că Dumnezeu s-a făcut om.
114. Că motivul principal a fost din cauza Cuvântului este că

Cuvântul este adevărul divin însuși, care îl învață pe om că există o
Doamne, că există un rai și un iad și că există o viață după moarte; și

învață, mai mult, cum ar trebui omul să trăiască și să creadă, pentru a
veni în cer și astfel în fericirea veșnică. Toate aceste lucruri ar fi fost cu
totul necunoscute fără o revelație, deci pe acest pământ fără Cuvânt;
i totu i omul este astfel creat încât, în ceea ce prive te interioarele
sale, nu poate muri.40
115. Pentru ca Cuvântul să fie scris pe pământul nostru este că arta

scrisului a existat aici din cele mai vechi timpuri, mai întâi pe scoarța
copacilor, apoi pe pergament, apoi pe hârtie și, în sfârșit, publicată pe
tipuri. Aceasta a fost oferită de Domnul de dragul Cuvântului.
116. Pentru ca Cuvântul să fie publicat ulterior pe tot pământul ,

înseamnă că aici există comer între toate na iunile, atât pe pământ
cât i pe apă, în toate păr ile globului; de aceea, Cuvântul scris odată
să fie transmis de la o națiune la alta și să fie învățat pretutindeni.
117. Că Cuvântul scris cândva să fie păstrat pentru toată posteritatea,

în consecință pentru mii și mii de ani, și că a fost păstrat așa este bine
cunoscut.
118. Pentru ca astfel să fie arătat că Dumnezeu s-a făcut om; căci
aceasta este cea dintâi și cea mai esențială, de dragul căreia a fost
descoperit Cuvântul. Căci nimeni nu poate să creadă în Dumnezeu și
să-L iubească pe Dumnezeu, pe care nu-l poate înțelege sub vreo
aparență; de aceea cei care recunosc ceea ce este invizibil și astfel de
neînțeles, în gândire se scufundă în natură și astfel nu cred în niciun Dumnezeu. De a
40. Numai din lumina naturală nu se știe nimic despre Domnul, despre rai și iad, despre
viața omului după moarte și despre adevărurile divine, prin care omul are viață spirituală și
veșnică (n. 8944, 10318–10320). Acest lucru poate reieși din aceasta, că mulți, și dintre ei cei
învățați, nu cred acele lucruri, deși sunt născuți acolo unde este Cuvântul și acolo unde există
învățătură prin Cuvânt despre acele lucruri (n. 10319). De aceea era necesar să existe o
revelație din ceruri, pentru că omul s-a născut pentru cer (n. 1775).
I-a plăcut Domnului să se nască pe acest pământ și să arate acest

lucru prin Cuvânt, pentru ca nu numai să fie cunoscut pe acest glob,
ci și să fie arătat prin aceasta spiritelor și îngerilor chiar de pe alte
pământuri și, la fel, Neamuri de pe pământ.41
al nostru
119. Este de tiut că Cuvântul de pe pământul nostru, dat prin

cer de la Domnul, este unirea cerului cu lumea; pentru care scop
există o corespondență a tuturor lucrurilor cuprinse în litera
Cuvântului cu cele divine din ceruri; iar Cuvântul, în sensul său
suprem și cel mai interior, tratează despre Domnul, despre
împărăția Sa din ceruri și pe pământ și despre iubirea și credința
din El și în El, în consecință despre viața din El și în El. Astfel de
lucruri sunt prezentate îngerilor din ceruri, când este citit și predicat
Cuvântul pământului nostru.42
120. Pe orice alt pământ, adevărul divin este manifestat prin gură
în gură prin spirite și îngeri, așa cum sa spus mai sus vorbind despre
locuitorii pământului acestui sistem solar. Dar această manifestare
este limitată în cadrul familiilor; pentru că rasa umană de pe
majoritatea pământurilor trăiește distinct în funcție de familii; de
aceea, adevărul divin astfel revelat prin spirite și îngeri nu este
transmis cu mult dincolo de limitele familiilor și, dacă o nouă
revelație nu reușește constant, adevărul fie este pervertit, fie piere.
Altfel este pe pământul nostru, unde adevărul divin, care este
Cuvântul, rămâne pentru totdeauna în integritatea lui.
41. Neamurile din cealaltă viață sunt instruite de îngeri, iar cei care au trăit bine conform
principiilor lor religioase primesc adevăruri de credință și Îl recunosc pe Domnul (n. 2049,
2595, 2598, 2600, 2601, 2603, 2661, 2863, 2863). 3263).
42. Cuvântul este înțeles de îngerii din ceruri diferit de ceea ce este înțeles de oamenii de
pe pământ și că sensul interior sau spiritual este pentru îngeri, dar simțul exterior sau natural
pentru oameni (n. 1769–1772, 1887, 2143, 2333, 2396, 2540, 2541, 2545, 2551). Cuvântul este
conjunctiv dintre cer și pământ (n. 2310, 2495, 9212, 9216, 9357, 10357). Cuvântul este deci
scris prin corespondențe pure (n. 1404, 1408, 1409, 1540, 1619, 1659, 1709, 1783, 8615, 10687).
În sensul cel mai adânc al Cuvântului, numai Domnul și Împărăția Sa sunt tratate (n. 1873,
2249, 2523, 7014, 9357).
121. Este de știut că Domnul îi recunoaște și primește pe toți,

indiferent de pământ, care Îl recunosc și se închină pe Dumnezeu
sub formă umană, întrucât Dumnezeu sub formă umană este
Domnul. Și pentru că Domnul se arată locuitorilor de pe pământ într-
o formă îngerească, care este forma umană, de aceea, atunci când
spiritele și îngerii de pe acele pământuri sunt informați de către
spiritele și îngerii pământului nostru că Dumnezeu este de fapt om,
ei primesc că Cuvânt, recunoaște-l și bucură-te că este
asa de.
122. La motivele invocate mai sus, se poate adăuga că locuitorii și

spiritele pământului nostru, în cel mai mare om, au legătură cu simțul
natural și exterior, care este cel ultim în care interioarele vieții se
închid și se odihnesc ca pe baza lor comună. Cazul este asemănător
în ceea ce privește adevărul divin din scrisoare, care se numește
Cuvânt, și care din acest motiv și altul;43 și pentru că a fost dat pe
acest pământ,
asupra vreunui Domn este Cuvântul și este Întâiul și așadar,
și ultimul, nu
pentru ca toate lucrurile să existe după rânduială, El a vrut să se
nască pe acest pământ și să se facă Cuvânt, conform celor scrise în
Ioan:
La început era Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era

Cuvântul. Aceasta a fost la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost
făcute de El și fără El nu a fost făcut nimic din ceea ce a fost făcut. Și
Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi și am văzut slava Lui, slava ca
a Unului-Născut din Tatăl. Nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu niciodată;
singurul fiu născut, care este în sânul Tatălui, El l-a adus la vedere (Ioan 1:1–
14, 18).
43. Cuvântul în sensul literei este firesc (n. 8783). Din cauza faptului că ceea
ce este natural este ultim, în care lucrurile spirituale și cerești se închid și pe
care ele subziste ca pe temelia lor și că, altfel, sensul interior sau spiritual al
Cuvântului fără sensul exterior sau natural ar fi ca o casă fără o ctitorie (n. 9430,
9433, 9824, 10044, 10436).
Cuvântul este Domnul în ceea ce privește adevărul divin, deci adevărul

divin de la Domnul.44 Dar acesta este un arcan care se încadrează în
înțelegerea doar a câtorva.
Pământurile din cerul înstelat
123. Cei care sunt în ceruri pot vorbi și conversa cu îngerii și spiritele
care nu sunt numai de pe pământul din acest sistem solar, ci și cu cei
care sunt de pe alte pământuri din univers în afara acestui sistem; și
nu numai cu spiritele și îngerii de acolo, ci și cu locuitorii înșiși, ci
numai cu cei ale căror interioare sunt deschise, ca să audă pe cei ce
vorbesc din ceruri.
Același lucru este și cazul omului în timpul locuinței sale în lume,
căruia Domnul i-a fost dat să vorbească cu duhurile și cu îngerii. Căci
omul este un spirit în ceea ce privește interioarele sale, corpul pe care
îl poartă în lume, slujindu-i doar pentru îndeplinirea funcțiilor în
această sferă naturală sau terestră, care este suprema.
Dar nimănui nu este îngăduit să vorbească ca un duh cu îngerii și cu
duhurile, dacă nu este astfel încât să se poată asocia cu îngerii în ceea
ce privește credința și iubirea; nici nu poate să se asocieze așa, dacă
nu are credință și dragoste față de Domnul; căci omul este alăturat
Domnului prin credință și dragoste față de el, adică prin adevăruri ale
doctrinei și bunuri ale vieții de la el; iar când este alăturat Domnului,
este ferit de atacurile duhurilor rele din iad. Cu alții, interioarele nu
pot fi deschise atât de departe, deoarece nu sunt în Domnul. Acesta
este motivul pentru care puțini sunt în ziua de azi cărora li se acordă
să vorbească și să converseze cu îngerii; o dovadă vădită este că
existența spiritelor și a îngerilor abia se crede în ziua de azi, cu atât
mai puțin că ele sunt cu fiecare om și că prin ele omul are legătură cu
cerul și prin cer cu Domnul. Cu atât mai puțin se crede că omul, când
moare în ceea ce privește trupul, trăiește ca un spirit, chiar și într-o
formă umană ca înainte.
44. Cuvântul este Domnul în ceea ce privește adevărul divin, deci adevărul divin de la
Domnul (n. 2859, 4692, 5075, 9987). Prin adevărul divin toate lucrurile au fost create și făcute
(n. 2803, 2884, 5272, 7835).
124. Pentru că în ziua de azi cu mulți în biserică nu există

credință în viața de după moarte și aproape nicio credință în
cer, nici în Domnul ca Dumnezeu al cerului și al pământului; de
aceea interioarele care sunt ale duhului meu au fost deschise
de Domnul, astfel încât, în timp ce sunt încă în trup, pot fi în
același timp cu îngerii în cer și nu numai să vorbesc cu ei, ci și
să văd lucrurile minunate de acolo, și descrieți-le; ca să nu se
spună în continuare: „Cine a venit la noi din cer și ne-a spus că
există un asemenea loc și ce este acolo?” Dar știu că cei care au
tăgăduit cu inima mai înainte raiul și iadul și viața de după
moarte, se vor întări împotriva lor și se vor lepăda de ei; căci
este mai ușor să albești un corb decât să-i faci să creadă pe cei
care au respins cândva credința în inimă. Motivul este că ei se
gândesc întotdeauna la astfel de lucruri din negativ, și nu din
afirmativ. Cu toate acestea, ceea ce s-a spus până acum și ceea
ce este de spus în continuare despre îngeri și duhuri, să fie
pentru cei puțini care sunt în credință. Și pentru ca și restul să
poată fi condus la ceva de recunoaștere, s-a admis să relateze
lucruri precum încântarea și atragerea omului care dorește să
cunoască; iar acum despre pământurile din cerul înstelat.
125. Cel care nu cunoaște arcanii cerului, nu poate crede că

un om poate vedea pământuri atât de îndepărtate și poate
relata ceva despre ele din experiențele simțurilor. Dar să știe că
spațiile și distanțele, și de acolo progresiile în lumea naturală,
sunt, în originea lor și primă cauză, schimbări ale stării
interioarelor, iar cu îngerii și spiritele apar după acestea.
schimbări;45 și că astfel, prin aceste schimbări, ele pot fi
transferate aparent dintr-un loc în altul și de la un pământ la
altul, chiar și către pământurile care se află la capătul universului.
De asemenea, un om poate fi transferat în ceea ce privește
spiritul său, corpul său rămânând încă la locul său. Așa s-a făcut
cu mine, de vreme ce prin mila dumnezeiască a Domnului mi s-a dat să am
45. Mișcările, progresiile și schimbările de loc în cealaltă viață sunt schimbări de stare ale
interioarelor vieții și totuși ele apar spiritelor și îngerilor ca adevărate schimbări de loc (n. 1273–
1277, 1377, 3356, 5605). , 10734).
comunicarea cu spiritele ca spirit și, în același timp, cu oamenii ca

om. Că un om poate fi astfel transferat în ceea ce privește spiritul
său, omul senzual nu poate înțelege, deoarece este în spațiu și timp
și își măsoară mișcările în funcție de acestea.
126. Că există multe lumi, poate fi evident pentru toată lumea, de

acolo fiind atâtea constelații vizibile în univers; i se tie în lumea
învă ată că fiecare stea fixă este ca un soare în locul ei; căci rămâne
fix ca soarele pământului nostru în locul lui; și că distanța o face să
pară mică ca o stea.
În consecință, ca și soarele lumii noastre, are în jurul lui planete, care
sunt pământuri; iar motivul pentru care acestea nu apar ochilor
noștri, este că sunt la o distanță atât de imensă și au doar lumina
stelei lor, care nu poate fi reflectată din nou până aici.
Pentru ce alt scop există un rai atât de mare cu atâtea stele? Căci
sfârșitul creației universului este omul, pentru ca din om să fie un rai
îngeresc.
Ce ar fi rasa umană, și de aici un cer îngeresc, de pe un pământ,

pentru creatorul infinit, pentru care o mie de pământuri, ba, zeci de
mii, nu ar fi de ajuns? După calcul, se pare că dacă ar exista un milion
de pământuri în univers și oameni pe fiecare pământ până la trei sute
de milioane și două sute de generații în șase mii de ani, și dacă
fiecărui om sau spirit i s-ar fi dat spațiul de trei elii cubici, întregul
număr al atâtor oameni sau spirite, adunați într-un singur corp, tot
nu ar umple spațiul a miei părți a acestui pământ, deci poate nu mai
mult decât spațiul unui singur satelit în jurul planetei Jupiter sau
Saturn; care ar fi un spațiu puțin perceptibil în univers, pentru că un
satelit este greu vizibil cu ochiul liber. Ce înseamnă asta pentru
Creatorul universului, căruia nu i-ar fi suficient dacă întregul univers
ar fi umplut, pentru că el este Infinit? Despre aceste chestiuni am
vorbit cu îngerii, care au spus că ei au o idee asemănătoare despre
puținitatea rasei umane în comparație cu infinitatea Creatorului, deși
nu gândesc din spații, ci din stări; și că, după ideea lor, pământuri în
număr de câte miriade ar putea fi concepute prin gândire, ar fi totuși
ca nimic pentru Domnul. Dar în ceea ce urmează acum, pământurile
în
cerurile înstelate vor fi descrise din experiența însăși; din care va fi, de
asemenea, evident cum am fost transferat acolo în ceea ce prive te
spiritul meu, trupul meu rămânând la locul lui.
Un prim pământ în cerul înstelat, spiritele și locuitorii lui; din

lucrurile auzite și văzute
127. Am fost condus de Domnul prin intermediul îngerilor pe un

anumit pământ în cerul înstelat, unde mi s-a dat să privesc însuși
pământul, dar nu să vorbesc cu locuitorii de acolo, ci cu duhurile care
erau din el. . Toți locuitorii sau oamenii de pe fiecare pământ, după ce
viața în lume s-a terminat, devin spirite și rămân lângă propriul pământ.
De la aceste spirite se dau insa informatii despre pamantul lor si despre
starea locuitorilor de acolo; căci bărbații care părăsesc trupul aduc cu ei
toată viața lor anterioară și toată amintirea lor. fii condus și transferat
46
acolo ca trup, ci ca duh; iarA spiritul
fi conduseste
către pământuri
condus din univers
de variații nu înseamnă
ale stării vieții
interioare,
47
care îi apar ca progresii prin spa iu. Abordările se fac,
de asemenea, conform acordurilor sau asemănărilor de stări de viață;
pentru acordul sau asemănarea vieții se conectează, dezacordul și
neasemănarea se despart. Din aceasta poate fi evident cum se face
transferul în ceea ce privește spiritul și apropierea de ceea ce este
îndepărtat, omul rămânând încă la locul său. Dar a conduce spiritul
dincolo de propria sa lume prin variații ale stării interioarelor sale și a
face variațiile să avanseze succesiv chiar și până la o stare de acord cu
sau asemănătoare cu cea a celor către care este condus, este în puterea
Domnului. singur. Căci trebuie să existe o îndrumare continuă și
previziune de la primul până la urmă, în mers și întoarcere; mai ales cu
un om care se află încă în lumea naturii în ceea ce privește trupul și, prin
urmare, în spațiu. Că acest lucru s-a făcut, cei care sunt în simțurile
corporale și gândesc din ele, nu pot fi induși să creadă, pentru că ceea ce
este de simț corporal nu poate înțelege progresii fără spațiu. Dar tot ei
46. Omul după moarte păstrează amintirea tuturor treburilor sale din lume (n.
2476–2486).
47. Vezi nota de subsol anterioară.
care gândesc din simțul spiritului lor, oarecum îndepărtați sau retras
de simțul trupului, astfel interior în ei înșiși, pot fi conduși să creadă
și să înțeleagă; întrucât în ideea gândirii interioare nu există spațiu și
nici timp, ci în locul acestora acele lucruri din care există spații și
timpi. Pentru astfel de persoane se relatează ceea ce urmează cu
privire la pământurile din cerul înstelat, și nu pentru alții, cu excepția
cazului în care se vor lăsa să fie instruiți.
128. În stare de veghe, am fost condus în privința spiritului de către

Domnul, prin intermediul îngerilor, pe un anumit pământ din univers,
însoțit de niște duhuri din această lume. Progresul nostru a fost făcut
spre dreapta și a durat două ore. Aproape de limita sistemului nostru
solar, a apărut la început un nor strălucitor, dar dens, iar dincolo de
el un fum de foc urcând dintr-o prăpastie mare.
Era un golf vast care separa lumea noastră solară de pe acea parte
de unele lumi ale cerurilor înstelate. Fumul acela de foc a apărut la o
distanță considerabilă.
Am fost născut în mijlocul ei; și apoi au apărut dedesubt în acea

prăpastie sau prăpastie foarte mulți oameni, care erau spirite; căci
toate spiritele apar sub formă umană și sunt de fapt oameni. De
asemenea, i-am auzit vorbind unul cu altul; dar de unde erau i
calitatea lor nu mi s-a dat să tiu. Cu toate acestea, unul dintre ei mi-
a spus că sunt paznici, ca nu cumva spiritele să treacă din această
lume în alta în univers fără să se fi dat permisiunea. Că așa a fost, a
fost și confirmat; căci unele duhuri care se aflau în compania noastră,
dar nu primiseră capacitatea de a trece peste, când au ajuns în acel
mare interspa iu, au început să strige vehement că piere; căci erau
ca cei care se luptă în agonie cu moartea și, de aceea, s-au oprit pe
acea parte a golfului și nici nu puteau fi duși mai departe, căci fumul
de foc care expira din prăpastie îi învăluia și îi chinuia astfel.
129. După aceea am fost purtat prin acea prăpastie mare și, în cele
din urmă, am ajuns într-un loc unde m-am oprit; și acolo mi-au apărut
apoi spirite deasupra capului cu care mi s-a dat să vorbesc. Din
vorbirea lor și din geniul lor de a reține
și explicând lucrurile, am perceput clar că erau de pe alt pământ,

pentru că erau destul de diferite de spiritele sistemului nostru solar.
Și ei au perceput din discursul meu că sunt de departe.
130. După ce am vorbit ceva timp despre diverse chestiuni, am

întrebat la ce Dumnezeu se închina ei. Ei au spus că s-au închinat
unui înger, care le apare ca un om divin, strălucind de lumină; și că el
îi instruiește și le dă să înțeleagă ce ar trebui să facă. Ei au spus în
continuare că știu că Dumnezeul Preaînalt este în soarele cerului
îngeresc; și că el se arată îngerului lor, și nu ei înșiși; și că e prea mare
pentru ca ei să îndrăznească să-l adore. Îngerul căruia i se închinau
era o societate îngerească, căreia i-a fost dat de Domnul să-i prezideze
și să învețe calea a ceea ce este drept și drept. Prin urmare, au lumină
de la o anumită flacără, care pare ca o mică torță, destul de înflăcărată
și galbenă. Motivul este că ei nu îl adoră pe Domnul și astfel nu au
lumină de la soarele cerului îngeresc, ci de la o societate îngerească.
Căci o societate îngerească, atunci când este dată de Domnul, poate
prezenta o asemenea lumină spiritelor care se află într-o regiune
inferioară.
Acea societate angelica a fost vazuta si de mine, mult deasupra lor; si
acolo se vedea si infatisarea flacara din care venea lumina lor.
131. În rest, erau modesti și oarecum simpli, dar totuși s-au gândit
foarte bine. Din lumina cu ei s-ar putea concluziona care este
facultatea lor intelectuală; căci priceperea este după primirea luminii
care este în ceruri; întrucât adevărul divin care vine de la Domnul ca
un soare este ceea ce strălucește acolo și dă posibilitatea îngerilor nu
numai să vadă, ci și să înțeleagă.48
48. Lumina din ceruri este mare (n. 1117, 1521, 1522, 1533, 1619–1632, 4527,
5400, 8644). Toată lumina din ceruri este de la Domnul ca un soare acolo (n.
1053, 1521, 3195, 3341, 3636, 4415, 9548, 9684, 10809). Adevărul divin care
vine de la Domnul apare în ceruri ca lumină (n. 3195, 3222, 5400, 8644, 9399,
9548, 9684). Acea lumină luminează atât vederea, cât și
132. Am fost instruit că locuitorii și spiritele acelui pământ au

referire în cel mai mare om la ceva din splină, despre care am fost
confirmat de un aflux în splină când vorbeau cu mine.
133. Au fost întrebați despre soarele sistemului lor, care le

luminează pământul. Au spus că acolo soarele pare înflăcărat; iar
când am reprezentat dimensiunea soarelui pământului nostru, au
spus că al lor este mai mic; căci soarele lor pentru ochii noștri este o
stea și mi s-au spus de către îngeri că este printre stelele mai mici. Ei
au spus, de asemenea, că cerul înstelat se vede la fel de pe pământul
lor și că o stea mai mare decât restul le apare spre apus. Mi s-a spus
din cer că acesta este soarele nostru.
134. În curând mi s-a deschis vederea, ca să pot privi oarecum în

acel pământ; și au apărut multe poieni și păduri cu copaci cu frunze,
și de asemenea oi lânoase. Am văzut apoi unii dintre locuitori, care
erau din clasa de jos, îmbrăcați într-o rochie asemănătoare cu cea a
țăranilor din Europa. Acolo a fost văzut și un bărbat cu femeia lui. Ea
părea cu o figură frumoasă și o trăsătură grațioasă, și bărbatul la fel.
Dar, ceea ce m-am mirat, avea un mers pompos, cu pas cam trufaș;
în timp ce femeia, dimpotrivă, mergea cu un pas umil. S-a spus de
către îngeri că așa este obiceiul pe acel pământ și că oamenii care
sunt așa sunt iubiți, pentru că totuși sunt buni. Mi s-a mai spus că nu
le este permis să aibă multe soții, pentru că este contrar legilor lor.
Femeia pe care am văzut-o avea înaintea sânului o haină lată, cu

care se putea ecrana, în timp ce era făcută astfel încât să-și poată
introduce brațele și să-l înfășoare și astfel să plece.
Partea inferioară a ei putea fi întoarsă, iar atunci când este întocmit
și aplicat pe corp, părea ca o îmbrăcăminte superioară care acoperă
în elegerea îngerilor i a duhurilor (n. 2776, 3138). Lumina cerului luminează și înțelegerea
omului (n. 1524, 3138, 3167, 4408, 6608, 8707, 9128, 9399, 10569).
piept, așa cum îl poartă femeile pământului nostru. Dar aceeași haină
i-a servit și bărbatului, care s-a văzut să-l ia de la femeie și să i-o aplice
pe spate, slăbindu-i partea de jos, care apoi i-a curmat până la picioare,
ca o togă, și astfel îmbrăcat umbla. Ceea ce am văzut pe acel pământ,
nu a fost văzut cu ochii trupului meu, ci cu ochii spiritului meu; iar
spiritul poate vedea lucrurile care sunt pe pământ, atunci când este
dat de Domnul.
135. Întrucât știu că se va îndoi dacă este în vreun fel posibil ca un

om să vadă cu ochii spiritului său ceva pe un pământ atât de îndepărtat,
îmi este îngăduit să spun cum este acest lucru. Distanțele din cealaltă
viață nu sunt ca distanțe pe pământ. În cealaltă viață, distanțele sunt
în totalitate în funcție de stările interioarelor oricui. Cei care se află într-
o stare asemănătoare, sunt împreună într-o societate și într-un singur
loc. Totul este prezent acolo în funcție de asemănarea stării și totul
este îndepărtat în funcție de neasemănarea stării.
Prin urmare, eram aproape de acel pământ când am fost condus de
Domnul într-o stare asemănătoare cu cea a spiritelor și a locuitorilor
săi și, fiind atunci prezent, am vorbit cu ei.
De aici este clar că pământurile din lumea spirituală nu sunt

îndepărtate la fel ca în lumea naturală; dar numai aparent, conform
stărilor de via ă ale locuitorilor i spiritelor de acolo. Starea de viață
este starea de afecțiuni în ceea ce privește iubirea și credința. În ceea
ce privește un spirit care poate vedea lucrurile care sunt pe pământ,
sau ceea ce este același lucru, un om în ceea ce privește spiritul său,
îmi este permis să explic cum este și acest lucru. Nici spiritele, nici
îngerii nu pot, prin propria lor vedere, să vadă nimic din ceea ce este
în lume; căci pentru ei lumina lumii sau a soarelui este întuneric la fel
de dens i dens, a a cum omul prin vederea trupească nu poate
vedea nimic din cealaltă via ă; căci pentru el lumina cerului este ca
un întuneric dens i dens. Dar totuși, duhurile și îngerii, când este
binele Domnului, pot vedea lucrurile care sunt în lume prin ochii
omului. Dar aceasta nu o dă Domnul altora decât celor cărora le dă să
vorbească cu duhurile și cu îngerii și să fie împreună cu ei.
Prin ochii mei le-a fost dat să vadă lucrurile care sunt în lume și la fel
de limpede ca și eu; și, de asemenea, să audă bărbați
vorbind cu mine. Sa întâmplat uneori ca unii prin mine să-și vadă

prietenii pe care i-au avut în viața trupească, la fel ca și înainte, și au
rămas uimiți. Și-au văzut și soții, sau soțiile și copiii lor și au vrut să le
spună că sunt prezenți și i-au văzut și, de asemenea, au vrut să le spun
despre starea lor în cealaltă viață. Dar mi s-a interzis să le spun și să le
dezvălui că au fost văzuți astfel, chiar și pentru motivul că m-ar fi numit
nebun sau ar fi crezut că este un delir al minții. Căci îmi știa că, deși
recunoșteau cu buzele, totuși nu credeau în inimă, că sunt duhuri și că
morții înviaseră și erau printre duhuri și că aceștia puteau vedea și auzi
printr-un om. .
Când vederea mea interioară s-a deschis pentru prima dată, iar cei
care erau în cealaltă viață au văzut prin ochii mei lumea și lucrurile care
erau în ea, au fost atât de uimiți încât au numit aceasta minunea
minunilor și au fost afectați de o nouă bucurie. , că astfel s-a acordat o
comunicare a pământului cu cerul și a cerului cu pământul. Această
bucurie a durat luni de zile; dar după aceea a devenit familiar.
Acum au încetat să se mai întrebe. Am fost instruit că spiritele și îngerii
împreună cu alți oameni nu văd nimic din ceea ce este în lume, ci doar
percep gândurile și afecțiunile celor cu care sunt. Din aceasta poate fi
evident că omul a fost astfel creat, încât, în timp ce trăia în lume printre
oameni, să poată, în același timp, să trăiască și în cer printre îngeri, și
invers; astfel încât cerul și lumea cu un om să fie împreună și să
acționeze ca una; și ca oamenii să cunoască ce este în ceruri și îngerii
ce este în lume; și atunci când oamenii mor, ei ar putea astfel să treacă
din împărăția Domnului de pe pământ în împărăția Domnului din ceruri,
nu ca într-o altă împărăție, ci ca în aceeași în care erau și ei când trăiau
în trup. Dar pentru că omul a devenit atât de corporal, el și-a închis raiul
pentru sine.
136. În cele din urmă, am vorbit cu spiritele care erau de pe acel

pământ despre diverse lucruri de pe pământul nostru, mai ales despre
existența științelor aici care nu sunt altundeva, precum astronomia,
geometria, mecanica, fizica, chimia, medicina, optica, filozofia; și, de
asemenea, arte, care nu sunt cunoscute altundeva, ca cele ale construcțiilor navale,
de turnare a metalelor, de scriere pe hârtie și de tipărire a ceea ce este scris

prin tipări și astfel de a-l comunica altora de pe pământ și, de asemenea, de a-
l păstra pentru urmași timp de mii de ani; după cum le-am spus că sa terminat
cu Cuvântul care este de la Domnul; și de aceea există o Revelație permanentă
pe pământul nostru.
137. În cele din urmă mi s-a arătat iadul celor ce sunt de pe acel pământ.
Cei care au fost văzuți din ea au îngrozit pe cineva foarte mult și nu îndrăznesc
să descriu fețele lor monstruoase. S-au văzut acolo și vrăjitoare, care practică
arte îngrozitoare. Acestea au apărut îmbrăcate în verde și m-au lovit de groază.
Un al doilea pământ în cerul înstelat, spiritele și locuitorii lui
138. Apoi am fost condus de Domnul pe un pământ din univers care era mai
îndepărtat de pământul nostru decât despre care tocmai am vorbit. Că era mai
departe era limpede de aceasta, că am fost condus acolo în două zile în ceea
ce privește spiritul meu. Acest pământ era la stânga, în timp ce primul era la
dreapta. Întrucât îndepărtarea în lumea spirituală nu provine din distanța de
loc, ci din diferența de stare, așa cum s-a spus mai sus, de aceea din încetineala
progresului meu până acolo, care a durat două zile, aș putea concluziona că
starea interioarelor cu ele, care este starea afecțiunilor și de aici a gândurilor,
diferă proporțional de starea interioarelor cu spirite de pe pământul nostru.
Fiind transportat acolo în ceea ce privește spiritul prin schimbările stării
interioarelor, am fost capabil să observ schimbările succesive în sine înainte
de a ajunge acolo.
Asta s-a făcut în timp ce eram treaz.
139. Când am ajuns acolo, nu s-a văzut pământul, ci doar duhurile care erau
de pe acel pământ; căci, după cum s-a mai spus și mai sus, duhurile fiecărui
pământ apar pe pământul lor, pentru că sunt de geniu asemănător cu cel al
locuitorilor, căci sunt de la ei și pentru a le sluji. Spiritele acelea
au fost văzute la o înălțime considerabilă deasupra capului meu de

unde m-au observat când mă apropiam. Este de știut că cei care stau
sus în cealaltă viață pot privi pe cei care sunt sub ei și cu cât sunt mai
sus, cu atât este mai mare întinderea vederii lor; și ei nu numai că se
pot uita la ei, dar pot vorbi și cu ei.
Din starea lor de înălțime au observat că nu eram de pe pământul
lor, ci dintr-un altul de departe; de aceea mi s-au adresat întrebându-
mă despre diverse lucruri, la care mi sa dat să răspund; și printre
altele le-am legat de ce pământ eram și ce fel de pământ era. Apoi le-
am vorbit despre celelalte pământuri din sistemul nostru solar; și, în
același timp, de asemenea, în ceea ce privește spiritele pământului
sau planetei Mercur, că ei rătăcesc pe multe pământuri cu scopul de
a-și procura cunoștințe despre diverse chestiuni. Auzind acestea, au
spus că și ei au văzut acele duhuri cu ei.
140. Îngerii de pe pământul nostru mi-au spus că locuitorii și

spiritele acelui pământ se referă în cel mai mare om la ascuțirea
vederii și, din acest motiv, apar în înălțime și că sunt, de asemenea,
extrem de limpezi. . Pentru că au făcut referire la asta și pentru că au
văzut foarte clar ce era sub ei, vorbind cu ei, i-am comparat și cu
vulturii, care zboară în sus și au o viziune clară și largă în jurul lor.
Dar de aceasta s-au indignat, presupunând că eu îi credeam ca

vulturii ca rapine, și astfel că sunt răi. Dar i-am răspuns că nu i-am
asemănat cu vulturii ca cu rapinele, ci cu atenția vederii.
141. Au fost întrebați despre Dumnezeul căruia se închinau; și ei

au răspuns că se închina lui Dumnezeu vizibil și invizibil, Dumnezeu
vizibil sub formă umană și Dumnezeu invizibil nu sub nicio formă; și
s-a constatat din vorbirea lor și, de asemenea, din ideile gândirii lor,
așa cum mi-au fost comunicate, că Dumnezeul vizibil era însuși
Domnul nostru și l-au numit și Domn. La aceasta s-a dat să se
răspundă că și pe pământul nostru Dumnezeu este închinat ca
nevăzut și ca vizibil; și că Dumnezeu nevăzut este numit Tatăl și vizibil
Domnul, dar că cei doi sunt una, așa cum El însuși a învățat, spunând
că nimeni nu a văzut niciodată chipul Tatălui, decât că
Tatăl și el sunt una; și că cine îl vede pe Tatăl vede; și că Tatăl

este în el și el în Tatăl; în consecință, cei doi sunt Divinul într-o
singură persoană. Că acestea sunt cuvintele Domnului însuși,
se poate vedea în Ioan (5:37; 10:30; 14:7, 9–11).
142. După un timp am văzut și alte duhuri de pe același

pământ, care au apărut într-un loc mai jos de cele dintâi, cu
care am vorbit și eu. Dar ei erau idolatri, căci se închinau unui
idol de piatră, asemănător cu un bărbat, dar nu frumos. Este
de știut că toți cei care vin în cealaltă viață au la început o
închinare ca închinarea lor în lume, dar că treptat sunt retrași
din ea. Motivul este că orice închinare rămâne implantată în
viața interioară a omului, din care nu poate fi îndepărtată și
eradicată decât treptat. Văzând aceasta, mi s-a dat să le spun
că nu trebuie să se închine la ceea ce este mort, ci la ceea ce
este viu; la care au răspuns că ei știu că Dumnezeu trăiește și
că piatra nu; dar că ei se gândesc la Dumnezeul cel viu când
privesc la o piatră în formă de om; și că altfel ideile gândirii lor
nu pot fi fixate și determinate la Dumnezeul invizibil. Atunci mi
s-a dat să le spun că ideile de gândire pot fi fixate și determinate
la Dumnezeul nevăzut atunci când sunt fixate și hotărâte către
Domnul, Care este Dumnezeu vizibil în gândire sub formă
umană; și astfel acel om poate fi alăturat cu Dumnezeul
nevăzut în gândire și afecțiune, în consecință în credință și
iubire, atunci când este alăturat Domnului, dar în niciun alt mod.
143. Duhurile care au fost văzute în sus au fost întrebate

dacă pe pământul lor trăiesc sub stăpânirea prinților și a
regilor; la care au răspuns că nu știu ce este o astfel de regulă;
și că trăiesc sub ei înșiși, distinși în națiuni, familii și case. Ei au
fost întrebați dacă sunt în siguranță în acest fel. Ei au spus că
sunt, deoarece o familie nu o invidiază pe alta și nici nu dorește
să ia ceva de la ea. Erau indignați că li s-au pus astfel de
întrebări, care păreau să sugereze că există ostilitate între ei
sau nevoie de protecție împotriva tâlharilor. Ce mai este nevoie,
spuneau ei, decât să aibă hrană și îmbrăcăminte și astfel să
locuiască mulțumiți și liniștiți sub ei înșiși.
144. Fiind întrebați în continuare despre pământul lor, ei au spus că au

pajiști, grădini de flori, păduri pline de pomi fructiferi și, de asemenea, lacuri
în care sunt pești; și că au păsări de culoare albastră cu aripi aurii și animale
de diferite dimensiuni. Printre cei mai mici au menționat un fel care avea
spatele cocoșat, ca și cămilele de pe pământul nostru. Ei însă nu mănâncă
carnea acestor animale, ci doar carnea peștilor, precum și fructele arborilor
și ale plantelor leguminoase ale pământului. Ei mai spuneau că nu locuiesc
în case construite, ci în crângurile, în care își fac un adăpost printre frunziș
împotriva ploii și a căldurii
soare.
145. Au fost întreba i despre soarele lor, care este văzut ca o stea de pe
pământul nostru, i au spus că pare aprins; nu mai mare la vedere decât
capul unui bărbat. Îngerii mi-au spus că steaua care este soarele lor se află
printre stelele mai mici, nu departe de ecuatorul ceresc.
146. S-au văzut spirite, într-un aspect asemănător cu ceea ce aveau atunci
când erau oameni pe pământul lor. Aveau o față nu diferită de cea a
oamenilor de pe pământul nostru, cu excepția faptului că ochii și nasul erau mai mici.
Deoarece mi se părea oarecum o deformare, ei au spus că pentru ei ochii
mici și un nas mic sunt semne ale frumuseții. A fost văzută o femeie,
îmbrăcată într-o rochie pe care erau trandafiri de diferite culori. Am întrebat
ce materiale își fac hainele pe acel pământ.
Ei au răspuns că din plante se adună lucruri pe care le pot învârti în fire și că
apoi așează firele unul lângă altul în straturi duble și triple și le umezesc cu
un lichid lipicios și astfel îi dau consistență, colorându-l apoi cu sucuri din
ierburi. De asemenea, mi s-a arătat cum pregătesc firele: se așează rezemat
pe un scaun și răsucesc firul cu degetele de la picioare; iar când este răsucit,
îl trag la ei și îl termină cu mâinile.
147. Au mai spus că pe acel pământ un bărbat are o singură soție, și nu

mai mult, și că au de la zece până la cincisprezece copii.
Au adăugat că acolo se găsesc și curve; dar că după via ă
ale corpului, când devin spirite, sunt vrăjitoare și sunt aruncate în iad.
Un al treilea pământ în cerul înstelat, spiritele și locuitorii lui
148. Au apărut la distanță niște spirite care nu voiau să se apropie. Motivul a

fost că nu puteau fi alături de spiritele pământului nostru care erau atunci în
jurul meu. Din aceasta am înțeles că ei sunt de pe alt pământ, iar după aceea mi
s-a spus că sunt de pe un anumit pământ din univers; dar unde este acel
pământ, nu am fost informat. Aceste spirite nu au vrut să se gândească la trupul
lor și, într-adevăr, la orice lucru corporal și material, diferit de spiritele de pe
pământul nostru. Acesta a fost motivul pentru care nu au fost dispuși să se
apropie. Dar tot după îndepărtarea unora dintre spiritele pământului nostru, s-
au apropiat și au vorbit cu mine. Dar atunci s-a simțit anxietatea, izvorâtă din
ciocnirea sferelor; căci sferele spirituale cuprind toate spiritele și societățile de
spirite; și pentru că ele decurg din viața afecțiunilor și a gândurilor din acestea,
de aceea, acolo unde există afecțiuni opuse, apare ciocnirea și de aici anxietatea.
Duhurile pământului nostru spuneau că nu îndrăznesc să se apropie de ei,
pentru că, când se apropiau, nu numai că erau cuprinse de neliniște, ci și se
înfățișau ca legați cu mâini și picioare cu șerpi, de care nu puteau fi dezlegați.
până s-au retras. Această înfățișare își avea originea din corespondență; căci
spiritele pământului nostru se referă în cel mai mare om la sensul exterior, deci
la senzualul corporal, iar acest senzual este reprezentat în cealaltă viață prin
49 de șerpi.
49. Senzualitatea exterioară a omului este reprezentată în lumea spirituală de șerpi, pentru
că se află în lucrurile cele mai de jos, iar în comparație cu interioarele cu omul, zace pe pământ
și parcă se târăște; și că de acolo erau numiți șerpi, care raționau din acel senzual (n. 195–197,
6398, 6949).
149. Deoarece natura spiritelor acelui pământ este așa, ele

apar în fața ochilor altor spirite, nu ca altele, într-o formă umană
vădită, ci ca nori și, în cea mai mare parte, ca un nor întunecat,
în care se află amesteca ceva cu un aspect uman strălucitor. Dar
ei au spus că sunt albi în interior și că atunci când devin îngeri,
culoarea închisă se transformă într-un albastru frumos, așa cum
mi s-a arătat și mie. Am întrebat dacă aveau o asemenea idee
despre corpul lor, când trăiau ca oameni în lume. Ei au spus că
oamenii de pe pământul lor nu pun socoteală de trupurile lor, ci
doar de duhul din trup, pentru că ei știu că aceasta este să
trăiască în veșnicie, ci trupul să piară. Ei au mai spus că mulți de
pe pământul lor cred că spiritul trupului a fost din veșnicie și a
fost infuzat în trup la concepție. Dar ei au adăugat că acum știu
că nu este așa și că se pocăiesc că au fost într-o părere atât de
falsă.
150. Când am întrebat dacă vor să vadă ceva pe pământul

nostru și am spus că acest lucru se poate face prin ochii mei (vezi
mai sus n. 135), ei au răspuns la început că nu pot, iar apoi că nu
vor. ; întrucât ei ar vedea numai lucruri pământești și materiale,
de la care își îndepărtează gândurile pe cât posibil.
Dar totuși erau reprezentate în fața lor palate magnifice, precum
cele ale regilor și prinților de pe pământul nostru, căci astfel de
lucruri pot fi reprezentate înaintea spiritelor și, atunci când sunt
reprezentate, ele par cu totul ca și cum ar fi acolo. Dar spiritele
de pe acel pământ nu le-au pus nicio valoare, numindu-le imagini
de marmură; și apoi mi-au spus că au altele mai magnifice, care
sunt sanctuarele lor, nu din piatră, ci din lemn. Când li s-a spus
că acestea sunt încă pământești, ei au răspuns că nu sunt, ci
cerești; pentru că atunci când se uită la ei, ei nu au o idee
pământească, ci una cerească, crezând că vor vedea și ei altele
asemănătoare în cer după moarte.
151. Atunci ei și-au reprezentat sanctuarele în fața duhurilor

pământului nostru, care au spus că nu au văzut nimic mai măreț;
și așa cum le-am văzut și eu, le pot descrie. Sunt construiți din
copaci, nu tăiați, ci cresc în solul lor natal.
Ei au spus că pe pământul lor erau copaci cu o creștere minunată
si inaltime. Acestea de la începuturi le aranjează în ordine, astfel încât

să servească pentru porticuri și plimbări, iar prin tăierea și tăierea
ramurilor când sunt fragede, le potrivesc și le pregătesc pentru ca în
timp ce cresc să se împletească și să se unească pentru a face baza.
și podeaua sanctuarului, și se ridică pe părțile laterale pentru pereți
și se îndoaie deasupra în arcade pentru acoperiș. Prin aceste mijloace,
ei construiesc sanctuarul cu o artă admirabilă, ridicat deasupra
pământului și, de asemenea, pregătesc o ascensiune în el prin
ramurile succesive ale copacilor care se extind și sunt ferm legați. Mai
mult, ei împodobesc sanctuarul în exterior și în interior în diferite
moduri, prin îndoirea arcurilor cu frunze în diferite forme. Astfel ei
construiesc crânguri întregi. Dar ce sunt aceste sanctuare înăuntru,
nu mi sa permis să văd. Mi s-a spus doar că lumina soarelui lor este
lăsată în ei prin deschideri dintre ramuri și este transmisă ici și colo
prin cristale, prin care lumina care cade pe pereți este variată în culori
precum curcubeul, în special culorile albastre. și portocaliu, pe care îl
iubesc mai mult decât restul. Aceasta este arhitectura lor, pe care o
preferă celor mai magnifice palate ale pământului nostru.
152. Ei au spus, mai departe, că locuitorii nu locuiesc în locuri

înalte, ci pe pământ în cabane joase, pentru că locurile înalte sunt
pentru Domnul, care este în ceruri, iar locurile josnice pentru oameni,
care sunt pe Pământ. Mi s-au arătat și căsuțele lor. Erau alungite,
având înăuntru de-a lungul pereților o canapea continuă, pe care
stau întinși unul după altul. Pe latura opusă ușii este o nișă
semicirculară, în fața căreia se află o masă, iar în spatele acesteia un
șemineu, prin care se luminează toată încăperea. În șemineu nu se
arde focul, ci lemnul luminos care dă la fel de multă lumină ca flacăra
unui foc de lemne. Au spus că acele bucăți de lemn apar seara ca un
foc de cărbuni aprinși.
153. Au spus că ei nu trăiesc în societăți, ci fiecare casă este de la

sine; și că sunt societăți când se întâlnesc pentru închinare și că
atunci cei care predau merg sub sanctuar, iar restul în porticuri din
laterale; și că în acele întruniri au bucurii interioare, de la vederea
sanctuarului și de închinarea din acesta.
154. Respectând închinarea divină, ei au spus că Îl recunosc pe

Dumnezeu sub formă umană, deci Domnul nostru; căci oricine îl
recunoaște pe Dumnezeul universului sub formă umană, este
acceptat de Domnul nostru și condus de El. Restul nu poate fi condus,
pentru că ei gândesc fără formă. Ei au adăugat că locuitorii pământului
lor sunt instruiți în lucrurile cerului printr-un fel de relație imediată
cu îngerii și spiritele, în care pot fi conduși de Domnul mai ușor decât
alții, deoarece resping ceea ce este corporal din gândurile lor și
afec iune. Am întrebat ce se întâmplă cu cei dintre ei care sunt răi.
Ei au spus că pe pământul lor nu este permis să fie rău; dar că, dacă
cineva gândește și face rău, este mustrat de un anumit duh, care îi
amenință cu moartea dacă stăruie să facă așa; și că atunci când
stăruie, moare leșinat; și că în acest fel oamenii de pe acel pământ
sunt feriți de contaminarea răului. Un astfel de duh a fost trimis la
mine și a vorbit cu mine așa cum a făcut cu propriul său popor. Mai
mult, a adus ceva de durere în regiunea abdomenului meu, spunând
că așa face celor care gândesc și fac răul și le amenință cu moartea,
dacă persistă. Ei au spus că cei care profanează lucrurile sfinte sunt
aspru pedepsiți; și că, înainte ca spiritul pedepsitor să vină, le apar în
viziune fălcile unui leu, larg deschise, de o culoare lividă, care pare să
le înghită capul și să-l smulgă din corp, prin care sunt cuprinsi de
groază. . Ei numesc duhul pedepsitor diavolul.
155. Deoarece ei doreau să știe cum este cu privire la revelația pe

pământul nostru, am spus că aceasta se realizează prin scriere și prin
predicare din Cuvânt, și nu prin contactul imediat cu duhurile și
îngerii; și că ceea ce este scris poate fi tipărit și publicat, și poate fi
citit și înțeles de comunități întregi și astfel viața poate fi amendată.
S-au întrebat foarte mult că o astfel de artă, complet necunoscută în
altă parte, ar trebui să existe aici. Dar ei au înțeles că pe acest pământ,
unde lucrurile trupești și pământești sunt atât de iubite, lucrurile
divine din cer nu pot curge și nu pot fi primite în alt fel; și că ar fi
periculos pentru ei să vorbească cu îngerii.
156. Spiritele acelui pământ apar deasupra în planul capului, spre

dreapta. Toate spiritele se disting prin situația lor față de corpul
uman; i aceasta pentru că întregul cer corespunde tuturor lucrurilor
50
omului. Aceste
spirite se mențin în acel plan și la acea distanță pentru că
corespondența lor nu este cu exteriorul din om, ci cu interiorul.
Acțiunea lor este în genunchiul stâng, deasupra și puțin mai jos, cu o
anumită vibrație foarte sensibilă; ceea ce este un semn că ele
corespund conjuncției dintre lucrurile naturale și cele cerești.
Un al patrulea pământ în cerul înstelat, spiritele și locuitorii lui
157. Am fost condus pe încă un alt pământ din univers dincolo de

sistemul nostru solar, care a fost efectuat de schimbările stării minții
mele și, astfel, în ceea ce privește spiritul. Căci, așa cum s-a spus
uneori mai înainte, spiritul nu este condus dintr-un loc în altul în nici
un alt mod decât prin schimbări ale stării interioarelor sale, schimbări
care îi apar cu totul ca niște mișcări dintr-un loc în altul sau ca
călătorii. Aceste schimbări au durat continuu vreo zece ore, înainte
ca din starea vieții mele să ajung la starea vieții lor; astfel înainte de
a fi adus acolo în privin a spiritului meu. Eram purtat spre est spre
stânga și părea că sunt sensibil ridicat deasupra planului orizontului.
De asemenea, mi s-a dat să observ foarte clar progresul și înaintarea
de la locul unde fusesem înainte, până când, în cele din urmă, cei de
unde plecam nu mai erau la vedere. Între timp am vorbit despre
diverse subiecte cu spiritele care au mers cu mine. Un anumit spirit
era și cu noi, care atunci când a trăit în lume fusese un primat și un
predicator și, de asemenea, un scriitor foarte emoționant. Din ideea
mea despre el, spiritele însoțitoare au presupus că în inimă el trebuie
să fie eminamente creștin. Căci în lume se primește o idee și se
formează o judecată din propovăduirea și scrierile sale, și nu din viața
lui, dacă nu este evidentă; iar dacă apare ceva

inconsecvent în viața lui, totuși este scuzat; căci ideea, sau gândul
și percepția cu privire la oricine, atrage totul spre propria sa parte.
158. După ce am observat că, în ceea ce privește spiritul meu,

mă aflam în cerul înstelat mult dincolo de lumea soarelui nostru,
pentru că acest lucru se putea observa din schimbările de stare și
din aparenta progresie continuă de acolo, care a durat aproape
zece ore, am în cele din urmă am auzit duhuri vorbind lângă vreun
pământ, care mai târziu a fost văzut și de mine. Când m-am
apropiat de ei, după o conversație, mi-au spus că uneori vin la ei
vizitatori din altă parte, care vorbesc cu ei despre Dumnezeu și le
încurcă ideile gândirii. Ei au arătat și calea prin care vin, din care s-
a perceput că sunt din duhurile de pe pământul nostru. Fiind apoi
întrebați în ce se confundă gândurile lor, ei au răspuns că acele
spirite spunând că trebuie să credeți în Divinul ca fiind distins în
trei persoane, pe care le numesc încă un singur Dumnezeu. Iar
când ei examinează ideea gândurilor lor, aceasta este prezentată
ca un trigon nu continuu, ci discret; și cu unii, ca trei persoane
care vorbesc una cu alta; i cu unii, ca doi a eza i împreună,
iar un al treilea ascultând de ei i apoi plecând de la ei; și deși ei
numesc fiecare persoană Dumnezeu și au o idee diferită cu privire
la fiecare, ei totuși îi numesc un singur Dumnezeu. Ei s-au plâns
foarte mult că îi încurcă gândind trei și spunând unul, când totuși
cineva ar trebui să gândească așa cum vorbește și să vorbească
așa cum gândește. Spiritul care în lume fusese un primat și un
predicator și era cu mine, a fost apoi examinat cu privire la ideea
pe care o avea despre un singur Dumnezeu și trei persoane.
El a reprezentat trei Zei, dar pe aceștia ca unul prin continuitate,

dar l-a prezentat pe acest trinal ca fiind invizibil pentru că Divin; și
când a prezentat aceasta, s-a înțeles că atunci se gândea numai la
Tatăl, și nu la Domnul; și că ideea lui despre Dumnezeul invizibil
nu era alta decât cea a naturii în primii ei; din care a rezultat că
pentru el cel mai interior al naturii era Divinul său și astfel că de
aici el putea fi ușor condus să recunoască natura ca Dumnezeu.
Este de știut că în cealaltă viață ideea oricui despre orice subiect

este prezentată vieții; și că prin acest mijloc fiecare este explorat în
ceea ce privește gândirea și percepția pe care o are în ceea ce privește
chestiunile de credință; și că ideea gândului despre Dumnezeu este
principala tuturor; căci prin aceasta, dacă este autentică, se realizează
conjuncția cu Divinul și de aici cu cerul. Întrebați atunci ce idee aveau
despre Dumnezeu, aceste spirite au răspuns că nu îl concepeau pe
Dumnezeu ca invizibil, ci ca fiind vizibil sub forma umană; și că ei știu
acest lucru nu numai din percepția interioară, ci și din apariția lui ca
om; adăugând că dacă după ideea unor vizitatori ar trebui să-L
conceapă pe Dumnezeu ca fiind invizibil, deci fără formă și calitate, ei
nu s-ar putea gândi deloc la Dumnezeu, întrucât ceea ce este astfel
invizibil nu se încadrează în nicio idee de gândire.
Auzind acestea, mi s-a dat să le spun că fac bine să se gândească la
Dumnezeu sub formă umană; și că mulți de pe pământul nostru
gândesc la fel, mai ales când se gândesc la Domnul; i că vechii nu
gândeau altfel. Apoi le-am spus despre Avraam, Lot, Ghedeon și
Manoah și soția sa și despre ceea ce este relatat despre ei în Cuvântul
nostru, și anume că ei L-au văzut pe Dumnezeu sub formă umană și
L-au recunoscut astfel văzut ca Creatorul universului și l-a numit
Iehova, și aceasta și din percepția interioară; dar că în această zi acea
percepție interioară a pierit în lumea creștină și rămâne doar la cei
simpli care sunt în credință.
159. Înainte de a fi spus aceasta, ei credeau că și compania noastră

era dintre cei care voiau să-i încurce prin ideea de trei despre
Dumnezeu. De aceea, când au auzit aceste lucruri, s-au bucurat și au
spus că unii au fost trimiși la ei de Dumnezeu, pe care l-au numit
atunci Domnul, care îi învață despre El; și că nu au fost dispuși să
primească vizitatori care îi deranjează, mai ales prin ideea de trei
persoane în Divinitate, deoarece știu că Dumnezeu este unul, în
consecință că Divinul este unul, și nu o unanimitate de trei, decât
dacă ar crede. a lui Dumnezeu ca a unui înger, în care interiorul vieții
este ceva invizibil, din care gândește și este înțelept, și exteriorul vieții
ceea ce este vizibil sub forma umană, din care vede și acționează și
mersul vieții. ceea ce este sfera iubirii și credinței de la El, căci din
orice duh și înger iese
o sferă a vieții prin care este cunoscut de la distanță; și în ceea ce privește

Domnul, că purcerea vieții din El este Însuși Divinul care umple și alcătuiește
cerurile, pentru că ea pornește din esența însăși a vieții iubirii și credinței. Ei au
spus că în acest și în nici un alt fel puteau percepe un trigon și unul în același
timp. Auzind aceasta, mi s-a dat să spun că o asemenea idee de trigon și unul
împreună sunt de acord cu ideea îngerească a Domnului; și că este din învățătura
Domnului despre El însuși; pentru că el învață că Tatăl și El sunt una; că Tatăl
este în El, iar el în Tatăl; că cine îl vede, vede pe Tatăl; și că cine crede în El, crede
în Tatăl și îl cunoaște; de asemenea, că Mângâietorul, prin care se înțelege
divinul care purcede, și pe care el numește Duhul adevărului, precum și Duhul
Sfânt, purcede de la el și nu vorbește de la sine, ci de la el. Mai mult, că ideea
unui trigon și a unuia în același timp concordă cu esse și existere a vieții
Domnului, când era în lume.
Esența vieții sale a fost Însuși Divinul, pentru că el a fost conceput de Iehova,
iar esența vieții oricui este aceea din care este conceput; existența vieții din acea
esse este umană în formă.
Esența vieții fiecărui om pe care o are de la tatăl său se numește suflet; iar
existența vieții din aceasta se numește corp. Sufletul și trupul constituie un
singur om. Asemănarea dintre amândoi este ca cea dintre ceea ce este în efort
și ceea ce este în actul de acolo, pentru că actul este efortul care acționează și
deci cei doi sunt una.
Efortul în om se numește voință, iar efortul care acționează se numește acțiune.
Trupul este instrumentul prin care acționează voința, care este principalul; iar
instrumentul și principalul în actorie sunt una; astfel sufletul și trupul sunt una.
Îngerii din ceruri au o asemenea idee despre suflet și trup; și astfel ei știu că
Domnul și-a făcut Divinul uman din Divinul din Sine, pe care l-a avut ca suflet de
la Tatăl. Credința primită, de asemenea, pretutindeni în lumea creștină, nu este
diferită de aceasta, căci ea învață: „Deși Hristos este Dumnezeu și om, totuși nu
este doi, ci un singur Hristos; da, el este
cu totul o singură persoană; căci după cum trupul și sufletul sunt un

singur om, tot așa și Dumnezeu și omul sunt un singur Hristos.”51
Deoarece a existat o astfel de unire, sau o astfel de unire în Domnul, el,
prin urmare, altfel decât orice om, a înviat nu numai în ceea ce privește
sufletul, dar și în ceea ce privește trupul, pe care l-a slăvit în lume; despre
care le-a instruit și pe ucenicii Săi, spunând:
Mânuiește-mă și vezi; căci un duh nu are carne și oase, așa cum vedeți că am
52
(Luca 24:39).
Aceste lucruri le-au înțeles bine acele spirite, căci astfel de lucruri cad în
înțelegerea spiritelor îngerești. Apoi au adăugat că numai Domnul are
putere în ceruri și că cerurile sunt ale Lui. La care mi s-a dat să răspund
că și biserica de pe pământul nostru știe aceasta, din gura Domnului
însuși, înainte de a se înălța la cer; căci atunci a spus:
Toată puterea mi-a fost dată în cer și pe pământ (Matei 28:18).
160. Am vorbit apoi cu acele spirite despre pământul lor; căci toate
duhurile știu despre pământul lor când amintirea lor naturală sau
exterioară este deschisă de Domnul, întrucât au aceasta cu ele din lume;
dar nu se deschide decât prin buna plăcere a Domnului. Spiritele au spus
atunci, referitor la pământul lor din care erau, că atunci când li se acordă
concediu, ele apar locuitorilor pământului lor și vorbesc cu ei ca oameni;
și că acest lucru se face prin faptul că sunt lăsați în memoria lor naturală
sau exterioară și, astfel, în gândirea în care se aflau atunci când trăiau în
lume; și că locuitorii au atunci vederea lor interioară, sau vederea
spiritului lor, deschisă, din care îi văd.
51. Din Crezul Athanasian.

52. Omul se ridică din nou în ceea ce privește spiritul său imediat după moarte și este
în formă umană și că în ceea ce privește fiecare și fiecare particular el este un om (n. 4527,
5006, 5078, 8939, 8991, 10594, 10597, 10758). Omul se ridică din nou numai în ceea ce
privește spiritul său, și nu în ceea ce privește trupul său (n. 10593, 10594). Doar Domnul a
înviat ca și trupul (n. 1729, 2083, 5078, 10825).
Ei au adăugat că locuitorii nu știu că nu sunt oameni ai pământului

lor și mai întâi înțeleg că nu sunt, atunci când sunt îndepărtați dintr-
o dată de la ochi. Le-am spus că așa era pe pământul nostru în
vremurile străvechi, ca și cu Avraam, Sara, Lot, locuitorii Sodomei,
Manoah și soția lui, Iosua, Maria, Elisabeta și profeții în general; și
că Domnul s-a arătat la fel, iar cei care l-au văzut nu au știut altfel
decât că era un om al pământului, înainte să se descopere. Dar că
acest lucru se face rar în ziua de azi, ca nu cumva prin astfel de
lucruri oamenii să fie siliți să creadă; căci o credință silită, cum este
cea care intră prin minuni, nu rămâne fixă și ar fi, de asemenea,
vătămătoare pentru cei cărora credința ar putea fi întărită prin
Cuvânt într-o stare nesilită.
161. Duhul care în lume fusese un întîiat și un predicator, nu

credea deloc că există alte pământuri decât ale noastre, pentru că
el gândise în lume că Domnul S-a născut numai pe acest pământ și
că nu cineva are mântuire fără Domnul.
Prin urmare, El a fost redus la o asemenea stare în care spiritele
sunt reduse atunci când apar pe pământul lor ca oameni (vezi chiar
mai sus), și astfel a fost trimis pe acel pământ, nu numai pentru a-l
vedea, ci și pentru a vorbi cu locuitorii săi. . După ce s-a făcut
aceasta, mi s-a acordat și comunicarea, astfel încât am văzut la fel
și pe locuitori și unele lucruri și pe acel pământ (vezi mai sus, n.
135). Au apărut apoi patru feluri de bărbați, dar unul după altul în
succesiune. Mai întâi au fost văzuți bărbați îmbrăcați; următorii
bărbați goi de culoarea cărnii umane; apoi bărbați goi, dar cu
trupurile inflamate; și în sfârșit bărbați de culoare.
162. Când duhul care fusese întâitător și predicator era cu cei

îmbrăcați, a apărut o femeie cu un chip foarte frumos, îmbrăcată
într-o haină simplă, cu o tunică care atârna cu grație în spatele ei și
a fost crescută peste arme. Avea o coafură frumoasă, sub formă
de coronă cu flori. Duhul acela a fost foarte încântat la vederea
acestei fecioare și a vorbit cu ea și i-a luat și ea de mână. Dar când
ea a înțeles că el era un spirit, și nu de pe acel pământ, ea s-a grăbit
departe de el. Apoi i-au apărut în dreapta multe alte femei, care
erau
păsrea oi și miei, pe care îi duceau apoi la un jgheab care

era alimentat cu apă printr-un mic șanț dintr-un lac. Ei erau
îmbrăcați în mod similar și țineau în mâini strângerile
păstorilor, prin care îndrumau oile și mieii să bea.
Ei au spus că oile au mers pe drumul pe care l-au arătat cu
escrocii. Oile văzute erau mari, cu cozi lânoase, atât late, cât
și lungi. Fețele femeilor, văzute mai aproape, erau pline și
frumoase. S-au văzut și bărbații, iar fețele lor erau de
culoarea cărnii umane, ca pe pământul nostru; dar cu
diferența, că partea de jos a feței, în loc de barbă, era
neagră, iar nasul mai degrabă de culoarea zăpezii decât a cărnii.
După aceea, spiritul amintit mai sus, care fusese un

predicator în lume, a fost condus mai departe, dar fără să
vrea, pentru că gândul lui era încă la acea femeie de care
era încântat, așa cum s-a manifestat printr-o oarecare umbră
din partea lui care încă mai apărea. în fostul loc. Apoi a venit
la cei care erau goi și care erau văzuți umblând împreună
doi în doi, fiind soț și soție, încinși cu un acoperământ în
jurul coapselor și un anumit acoperământ pe cap. Acel duh,
când era cu ei, a fost condus în acea stare în care se afla în
lume când voia să predice și a spus că le va propovădui pe Domnul răsti
Dar ei au spus că nu sunt dispuși să audă așa ceva, pentru
că nu știau ce înseamnă asta, dar știau că Domnul trăiește.
Apoi a declarat că dorește să-L predice pe Domnul viu. Dar
și aceasta au refuzat să audă, spunând că au perceput în
vorbirea lui ceva ce nu este ceresc, pentru că avea multă
considerație pentru sine, faima și cinstea lui, căci ei pot
spune chiar din tonul vocii cuiva dacă este din inimă, sau nu,
și pentru că era așa, nu putea să-i învețe. Pe aceasta a tăcut,
căci în lume avusese multă putere răscolitoare, ca să-și poată
mișca cu tărie pe ascultătorii săi la sfințenie; dar această
putere fusese dobândită prin artă și, astfel, era de la el și din
lume, și nu din cer.
163. Ei au spus în continuare că au o percepție dacă

conjugalul există cu cei din neamul lor care sunt goi; și s-a
arătat că ei percep acest lucru dintr-o idee spirituală a căsătoriei,
care mi-a fost comunicat, în sensul că o asemănare a interioarelor se

formează prin conjuncția binelui și adevărului, deci a iubirii și a
credinței, și din acea conjuncție care se revarsă în corp există iubirea
conjugială. Căci toate lucrurile minții sunt prezentate într-o anumită
înfățișare naturală în corp, deci în înfățișarea iubirii conjugale, atunci
când interioarele a doi se iubesc reciproc, iar din acea iubire se dorește
și să vrea și să gândească unul ca altele, și astfel să fie împreună și să
fie unite în ceea ce privește interioarele care sunt ale minții. Astfel,
afecțiunea spirituală, care este a minții, devine afecțiune naturală în
corp și se îmbracă cu simțul iubirii conjugale. Afecțiunea spirituală care
este a minții lor este afecțiunea binelui și adevărului și conjuncția lor;
căci toate lucrurile minții, sau ale gândului și voinței, au legătură cu
adevărul și binele. Au mai spus că ceea ce se dă între un bărbat și mai
multe soții nu este deloc conjugal, întrucât căsătoria binelui și
adevărului, care este a minții, se poate da numai între două.
164. Duhul amintit mai sus a venit atunci la cei goi, dar cu trupurile
inflamate, iar în sfâr it la cei negri, dintre care unii erau goi, iar al ii
îmbrăca i; dar acești oameni diferiți locuiau în locuri diferite pe
același pământ, căci un spirit poate fi condus într-o clipă în părți
îndepărtate ale pământului, deoarece el nu merge și nu este purtat,
așa cum este un om, prin spații, ci
prin schimbări de stare (vezi mai sus, n. 125, 127).53
165. În cele din urmă, am vorbit cu duhurile acelui pământ despre

credința locuitorilor pământului nostru cu privire la înviere, că ei nu
pot concepe că oamenii vor veni în cealaltă viață imediat după moarte
și apoi se vor arăta ca oameni ca față, trup. , brațele, picioarele și toate
simțurile, atât externe, cât și interne; și cu atât mai puțin din ființa lor
atunci îmbrăcată cu haine și având conace și locuințe. Și motivul este
că cei mai mulți dintre ei acolo gândesc la lucrurile senzuale care sunt
ale corpului și, prin urmare, cred în existența a nimic pe care să nu-l
văd și să nu văd.

atingere. Și puțini dintre ei pot fi atrași de la lucrurile senzuale

exterioare către ceea ce este interior și astfel să fie înălțați în lumina
cerului în care sunt percepute astfel de lucruri interioare. De aceea,
în ceea ce privește sufletul sau spiritul lor, ei nu pot avea nicio idee
despre el ca om, ci ca despre vânt, aer sau respirație, fără formă, în
care există încă ceva vital.
De aceea ei nu cred că vor învia până la sfârșitul lumii, pe care ei o

numesc judecata de apoi; când vor crede că trupul, deși a căzut în
țărână și s-a risipit în toate vânturile, va fi adus înapoi și lipit de
sufletul și spiritul său. Am adăugat că li se permite să creadă asta,
pentru că cei care gândesc din ceea ce este exterior și senzual, așa
cum s-a spus, nu își pot face altă idee decât aceea că sufletul sau
spiritul cuiva poate trăi ca om în formă umană, numai prin
recâ tigarea trupului pe care l-a purtat în lume. Și de aceea, dacă
nu s-ar spune că aceasta va învia din nou, ei ar respinge în inimă
doctrina învierii și a vieții veșnice, ca fiind de neînțeles.
Dar totuși acel gând despre înviere are această întrebuințare în

el, că ei cred într-o viață după moarte, din care credință rezultă că
atunci când stau bolnavi în pat și nu gândesc ca înainte la ceea ce
este lumesc și corporal, deci nu din lucruri senzuale, atunci ei cred
că vor trăi imediat după moarte. Ei vorbesc atunci și despre cer și
despre speranța de a trăi acolo imediat după moarte, lăsând
deoparte doctrina lor despre judecata de apoi. Le-am spus mai
departe acestor duhuri, că uneori mă întrebam că atunci când cei
care sunt în credință vorbesc despre viața de după moarte și despre
prietenii lor care mor sau care au murit și nu se gândesc în același
timp la judecata de apoi, ei cred că vor trăi ca oameni imediat după
moarte. Dar această idee, de îndată ce se revarsă gândul judecății
de pe urmă, se schimbă într-o idee materială despre trupul lor
pământesc, că acesta urmează să fie din nou unit cu sufletul său.
Căci ei nu știu că fiecare om este un spirit în ceea ce privește

interioarele sale și că este spiritul care trăiește în trup și în toate
părțile sale, și nu trupul însuși; și că trupul își are forma umană din
spiritul fiecăruia și astfel spiritul este cel care este
în principal omul, și într-o formă asemănătoare, dar invizibilă pentru

ochii corpului, totuși vizibilă pentru ochii spiritelor. De asemenea,
atunci când se deschide vederea spiritului unui om, care are loc prin
îndepărtarea vederii trupului, îngerii apar ca oameni. Așa le-au apărut
îngerii celor din vechime, așa cum este relatat în Cuvânt. De asemenea,
am vorbit uneori cu spirite pe care le cunoșteam când trăiau ca oameni
în lume și i-am întrebat dacă doresc să fie îmbrăcați din nou cu trupul
lor pământesc, așa cum credeau cândva. La auzul pe care, la simpla
idee de conjuncție cu trupul, au fugit, fiind uimiți de uimire că în lume
ar fi trebuit să gândească astfel din credință oarbă fără nicio înțelegere.
166. Mai mult, locuințele lor de pe acel pământ erau văzute de mine
și erau case lungi și joase, cu ferestre pe părțile laterale după numărul
camerelor sau camerelor în care erau împărțite.
Acoperișul era arcuit și era câte o ușă de fiecare parte la capăt.
Ei au spus că au fost construite din pământ și acoperite cu gazon, iar
ferestrele din fire de iarbă, așa împletite, încât lumina strălucea. Au
fost văzuți și copii. Și au spus că vecinii lor i-au vizitat, mai ales de
dragul copiilor lor, ca să fie în companie cu alți copii, sub vederea și
auspiciile părinților lor. Au apărut și câmpuri apoi albite cu recolta
aproape coaptă. S-au arătat semințele sau boabele acestei recolte și
erau ca boabele de grâu chinezesc. Ni s-au arătat și pâini făcute din
boabe, care erau de dimensiuni mici și de formă pătrată. Mai mult, au
apărut și câmpii înierbate, cu flori în ele și copaci cu fructe
asemănătoare rodiei; de asemenea, arbuști, care nu erau viță de vie,
dar purtătoare de boabe din care se prepară vinul.
167. Soarele lor, care pentru noi este o stea, apare în flăcări acolo și
aproximativ o pătrime mai mare decât propriul nostru soare. În anul
lor sunt aproximativ două sute de zile și zilele de cincisprezece ore, în
comparație cu zilele de pe pământul nostru. Pământul însuși este
printre cele mai mici din cerurile înstelate, fiind abia cinci sute de germani
mile54 de circumferință. Acest lucru l-am învățat de la îngeri prin

comparație cu lucruri pe care le-au văzut în mine sau în memoria
mea, în legătură cu pământul nostru. Ei au format aceste concluzii
prin idei angelice, prin care măsurile spațiilor și timpilor sunt imediat
cunoscute în relația lor justă cu spațiile și timpii din altă parte. În
astfel de comparații, ideile angelice, care sunt spirituale, depășesc cu
mult ideile umane, care sunt naturale.
Un al cincilea pământ în cerul înstelat, spiritele și locuitorii lui
168. Am fost condus din nou pe un alt pământ care se află în

univers în afara sistemului nostru solar, iar aceasta, de asemenea,
prin schimbări de stare, au continuat aproape douăsprezece ore.
Erau în companie cu mine mai multe spirite și îngeri de pe pământul
nostru, cu care am vorbit în felul sau în acea progresie. Am fost purtat
uneori oblic în sus și oblic în jos, continuu spre dreapta, care în
cealaltă viață este spre sud. Doar în două locuri am văzut spirite, iar
într-unul am vorbit cu ele. În modul sau progresul, am fost capabil să
observ cât de imens este cerul Domnului, care este pentru îngeri și
spirite; căci din păr ile nelocuite am fost condus să trag concluzia că
era atât de imens, încât dacă ar fi multe miiade de pământuri i pe
fiecare pământ o mul ime de oameni la fel de mari ca la noi, ar mai
exista un loc de edere pentru ei. eternitate și nu va fi niciodată
umplută. Acest lucru mi-a permis să concluzionez dintr-o comparație
făcută cu întinderea cerului care este în jurul pământului nostru și
proiectată pentru el, care întinderea a fost, respectiv, atât de mică,
încât nu era egală cu o sută de milioane de parte din întinderea nelocuită.
169. Când au venit în vedere spiritele angelice care erau de pe acel

pământ, ne-au abordat, întrebând cine suntem și ce dorim. Am spus
că am venit de dragul călătoriei, că am fost îndreptați acolo și că nu
au de ce să se teamă de noi; pentru că se temeau că noi suntem de
cei care îi tulbură în privința lui Dumnezeu, a credinței și a lucrurilor
asemănătoare, din cauza cărora se îndreptaseră în acel sfert al
pământului lor, ferind
54. Sau două mii de mile geografice engleze. [Nota traducătorului.]

pe cât posibil. I-am întrebat de ce au fost deranjați. Ei au răspuns,

printr-o idee de trei, și printr-o idee a Divinului fără uman, în
Dumnezeu, când totuși știu și percep că Dumnezeu este unul și că el
este om. Atunci s-a perceput că cei care i-au tulburat și pe care i-au
ocolit erau de pe pământul nostru. Acest lucru a fost evident și din
aceasta, că există de pe pământul nostru cei care rătăcesc astfel în
cealaltă viață, ca urmare a plăcerii și a plăcerii lor pentru călătorii, pe
care le-au contractat în lume; căci pe alte pământuri nu există un
asemenea obicei de a călători ca pe al nostru. S-a descoperit atunci
că erau călugări, care călătoriseră pe globul nostru din râvna de a
converti Neamurile; de aceea le-am spus că au făcut bine să-i evite,
pentru că intenția lor nu era să învețe, ci să asigure câștig și stăpânire;
și că ei studiază prin diferite arte mai întâi pentru a captiva mințile
oamenilor, dar apoi pentru a le supune lor înșiși ca sclavi. Mai mult,
că au făcut bine că nu au suportat ca ideile lor despre Dumnezeu să
fie tulburate de asemenea. Ei au spus mai departe că spiritele de mai
sus îi încurcă, afirmând că ar trebui să aibă credință și să creadă
lucrurile pe care le spun; dar ei le-au răspuns că nu știu ce este
credința și nici ce înseamnă a crede, pentru că ei înțeleg în ei înșiși
dacă un lucru este adevărat sau nu.
Ei erau din împărăția cerească a Domnului, unde toți cunosc dintr-o

percepție interioară adevărurile care la noi sunt numite adevăruri ale
credinței, pentru că ele sunt în iluminare de la Domnul; dar altfel este
cu cei care sunt în împără ia spirituală. Că spiritele îngerești de pe
acel pământ erau din împărăția cerească a Domnului, mi-a fost
îngăduit să văd din lumina flăcării de unde curgeau ideile lor; căci
lumina din împără ia cerească este flăcătoare, iar în împără ia
spirituală este albă. Cei care sunt din împărăția cerească, când
discursul este despre adevăruri, nu spun mai mult decât da, da, sau
nu, nu și nu raționează niciodată despre adevăruri, indiferent dacă
acestea sunt așa sau nu. Aceștia sunt cei despre care vorbește Domnul:
Fie ca discursul tău să fie da, da și nu, nu, căci tot ce este mai mult decât aceasta este
din rău (Matei 5:37).
Prin urmare, acele spirite au spus că nu știau ce înseamnă a avea

credință sau a crede. Ei consideră acest lucru, ca pe o zicală a unei
persoane către tovarășul său care vede case sau copaci cu ai lui
proprii ochi, că ar trebui să aibă credință sau să creadă că sunt

case și copaci, când vede limpede că așa sunt. Așa sunt cei
care fac parte din împărăția cerească a Domnului și așa au fost
aceste spirite îngerești.55 Le-am spus că sunt puțini pe
pământul nostru care au percepție interioară, pentru că în
tinerețe învață adevăruri și nu le fac. Căci omul are două
facultă i, care se numesc în elegere i voin ă; cei care nu
admit adevăruri mai departe decât în memorie și de aici într-o
mică măsură în înțelegere, și nu în viață, adică în voință,
acestea, în măsura în care nu sunt capabili de nicio iluminare
sau vedere interioară din partea Doamne, spune că acele
adevăruri trebuie crezute sau că ele sunt obiecte ale credinței
și, de asemenea, raționează cu privire la ele, fie că sunt
adevăruri sau nu; da, ei nu doresc ca ei să fie percepuți de vreo
vedere interioară sau de vreo iluminare în înțelegere. Ei spun
aceasta, pentru că adevărurile cu ei sunt fără lumină din cer,
iar celor ce văd fără lumină din cer, falsurile pot apărea ca
adevăruri, iar adevărurile ca falsități; de aceea o orbire atât de
mare i-a prins pe mulți acolo, încât, deși nu fac adevăruri și nu
trăiesc după ele, totuși ei spun că pot fi mântuiți numai prin
credință, ca și cum ar fi cunoașterea lucrurilor credinței ceea
ce îl constituie pe om și nu viața conform acelei cunoștințe.
Apoi am vorbit cu ei despre Domnul, despre dragostea față

de El, despre dragostea față de aproape și despre regenerare;
spunând că a iubi pe Domnul înseamnă a iubi poruncile care
sunt de la El, adică a trăi după
55. Cerul se distinge în două împărății, dintre care unul se numește împărăția cerească,
celălalt împărăția spirituală (n. 3887, 4138). Îngerii din împărăția cerească cunosc nenumărate
lucruri și sunt cu mult mai înțelepți decât îngerii din împărăția spirituală (n. 2718). Îngerii
cerești nu gândesc și vorbesc din credință, ca îngerii spirituali, ci dintr-o percepție internă că
un lucru este așa (n. 202, 597, 607, 784, 1121, 1387, 1398, 1442, 1919, 7680, 7877). , 8780).
Îngerii cerești spun doar despre adevărurile credinței, da, da, sau nu, nu, dar îngerii
spirituali raționează dacă este sau nu așa (n. 202, 337, 2715, 3246, 4448, 9196).
Iubirea față de aproapele este a vrea bine și deci a face bine

unui concetățean, patriei, bisericii și Împărăției Domnului,
nu de dragul sinelui, pentru a fi văzut sau pentru a fi văzut.
merit, ci din afecțiunea binelui.57 În ceea ce privește
regenerarea, am observat că cei care sunt regenerați de
Domnul și încredințează adevăruri imediat la viață, vin într-o
percepție interioară cu privire la ei; dar că cei care primesc
adevăruri mai întâi în memorie, apoi le vor și le împlini, sunt
cei care sunt în credință; căci ac ionează din credin ă, care
se nume te atunci con tiin ă. Ei au spus că au înțeles că
aceste lucruri sunt așa și, astfel, au înțeles și ce este credința.
Am vorbit cu ei prin idei spirituale, prin care astfel de lucruri
pot fi expuse și înțelese în lumină.
170. Spiritele cu care am vorbit acum erau din partea de

nord a pământului lor. Am fost condus apoi la alții care erau
în partea de vest. Și aceștia, dorind să descopere cine și ce
sunt, au spus imediat că nu este nimic în mine decât răul,
gândindu-se astfel să mă descurajeze să mă apropii. S-a
perceput că acesta era modul lor de a aborda toți cei care
veneau la ei; dar mi-a fost îngăduit să răspund că știam bine
că așa este și că și la ei nu era nimic altceva decât răul,
pentru că toți se naște în rău, și deci tot ce vine de la om,
duh și înger, ca și din ceea ce este al său, sau proprium, nu
este altceva decât rău, pentru că tot binele cu fiecare este
de la Domnul. Prin urmare, ei au perceput că eram în adevăr
și am fost admis să vorbesc cu ei. Apoi mi-au arătat ideea lor
despre răul cu omul și despre binele de la Domnul, despre
cum sunt despărțiți unul de celălalt. S-au așezat unul lângă
celălalt, aproape învecinați, dar totuși distincti, totuși parcă
legați într-un mod inexprimabil, astfel încât binele a condus răul,
56. A iubi pe Domnul înseamnă a trăi după poruncile Sale (n. 10143, 10153,
10310, 10578, 10648).
57. A iubi pe aproapele înseamnă a face ceea ce este bine, drept și drept, în
fiecare lucrare și în fiecare funcție, din afecțiunea a ceea ce este bine, drept și drept (n.
8120–8122, 10310, 10336). O viață de iubire față de aproapele este o viață după
poruncile Domnului (n. 3249).
și l-a reținut, în așa fel încât nu i s-a permis să acționeze după plăcere;
și astfel binele a înclinat răul în orice direcție a dorit, fără ca răul să
știe asta. În acest fel ei au arătat stăpânirea binelui asupra răului și,
în același timp, o stare de libertate.
Apoi au întrebat cum a apărut Domnul împreună cu îngerii de pe

pământul nostru. Am spus că el apare în soare ca om, cuprins în el
de foc solar, de unde îngerii din ceruri au toată lumina; și că căldura
care pornește de acolo este binele divin și că lumina care iese de
acolo este adevărul divin, fiecare din iubirea divină, care este focul
care apare în jurul Domnului în acel soare. Acel soare, însă, le apare
numai îngerilor din ceruri, și nu duhurilor care sunt dedesubt,
deoarece sunt mai îndepărtați de primirea binelui iubirii și a
adevărului credinței decât îngerii care sunt în ceruri. (vezi mai sus, n.
40). Astfel, li s-a dat să întrebe despre Domnul și despre înfățișarea
Lui înaintea îngerilor de pe pământul nostru, pentru că atunci a plăcut
Domnului să se prezinte înaintea lor și să pună în ordine lucrurile
care fuseseră tulburate de duhurile rele ale lui. pe care s-au plâns.
Acesta a fost și motivul pentru care am fost condus acolo, ca să văd
aceste lucruri.
171. S-a văzut atunci un nor întunecat spre răsărit, coborând de

sus, care în coborâre a apărut treptat strălucitor și în formă umană;
iar această formă a apărut în cele din urmă într-o strălucire arzătoare,
în jurul căreia erau stele mici de aceeași culoare.
În acest fel, Domnul S-a prezentat înaintea spiritelor cu care vorbeam.
La această prezen ă s-au adunat apoi din toate păr ile toate
spiritele care erau acolo; iar când au venit, cei buni s-au despărțit de
cei răi, cei buni la dreapta și cei răi la stânga, și aceasta deodată, ca
de la sine. Iar cei din dreapta erau aranjați după calitatea binelui lor,
iar cei din stânga după calitatea răului lor. Cei buni au fost apoi lăsați
să formeze între ei o societate cerească; dar răul au fost aruncați în
iad. Am văzut după aceea că această strălucire în flăcări a coborât
destul de adânc în părțile inferioare ale pământului de acolo; și apoi
a apărut, acum plin de foc, aproape de strălucire,
acum strălucitor aproape de obscuritate, iar acum în obscuritate. Și

mi s-a spus de către îngeri că înfățișarea este după primirea adevărului
de la bine și a minciunii de la rău, la cei care locuiesc în părțile de jos
ale pământului respectiv; i că strălucirea flăcătoare în sine nu a
suferit deloc asemenea varia ii.
Ei au spus, de asemenea, că părțile de jos ale acelui pământ erau

locuite atât de bine, cât și de rău; dar bine despărțiți, pentru ca răul
să fie stăpânit prin bine de Domnul. Ei au adăugat că cei buni au fost
luați pe rând de acolo la cer de Domnul, iar alții reușesc în locul lor și
așa mai departe. În acea coborâre, binele s-a despărțit la fel de rău și
toate lucrurile au fost puse în ordine. Căci cei răi, prin diferite arte și
unelte viclene, se introduseseră în locuințele celor buni de acolo și i-
au infestat; iar aceasta a fost cauza acelei vizite. Acel nor, care
coborând treptat, apărea strălucitor și în formă umană, apoi ca o
strălucire de flăcări, era o societate îngerească, în mijlocul căreia se
afla Domnul. Din aceasta i s-a dat să se cunoască ce înseamnă
cuvintele Domnului în Evangheli ti, unde vorbe te despre judecata
de apoi:
Că va veni cu îngerii pe norii cerului cu slavă și putere (Matei 24:30, Marcu 13:26, Luca
21:27).
172. După aceea s-au văzut câteva duhuri călugăre ti, i anume
acelea care fuseseră călugări călători sau misionari în lume i despre
care s-a vorbit mai sus; și s-a văzut și o mulțime de duhuri, care erau
de pe acel pământ, majoritatea răi, pe care le-au atras și le-au
ademenit de partea lor. Aceștia au fost văzuți în partea de răsărit a
acelui pământ, de unde i-au alungat pe cei buni, care s-au îndreptat
spre partea de nord a acelui pământ și s-a vorbit sus. Acea mulțime,
împreună cu ademenitorii lor, a fost adunată într-un singur trup, în
număr de câteva mii, și a fost despărțită când răul a fost aruncat în
iad. Mi s-a permis să vorbesc cu un duh care era călugăr și să întreb
ce a făcut acolo. El a răspuns că i-a învă at despre Domnul. am
întrebat, ce în plus. El a spus, referitor la rai și iad. am întrebat, ce mai
departe. El a spus, referitor la credința în tot ceea ce ar trebui să
spună. eu
intrebat, ce mai departe. El a spus despre puterea de a ierta

păcatele și de a deschide și închide cerul.
Apoi a fost examinat cu privire la ceea ce știa despre Domnul,

cu privire la adevărurile credinței, cu privire la iertarea
păcatelor, cu privire la mântuirea omului și cu privire la rai și
iad; și s-a descoperit că abia știa nimic și că era în obscuritate și
falsitate cu privire la toți și fiecare dintre ei și că era stăpânit
numai de pofta de câștig și stăpânire pe care le contractase în
lume și le adusese de acolo. . De aceea i s-a spus că, pentru că
a călătorit atât de departe condus de acea poftă și a fost astfel
încât să învețe, trebuie să privească spiritele acelui pământ de
lumina cerească și să aducă în întunericul iadului și astfel să le
aducă în subordine. stăpânirea iadului, și nu a Domnului.
Mai mult, era viclean în a seduce, dar prost în privința celor ce
sunt din cer. Pentru că era așa, a fost aruncat de acolo în iad.
Astfel, spiritele acelui pământ au fost eliberate de ele.
173. Duhurile acelui pământ au men ionat, printre altele, că

acei străini, care, după cum s-a spus, erau duhuri călugăre ti,
i-au folosit toate strădaniile pentru a-i convinge să trăiască
împreună în societate, i nu separa i i singuri; căci duhurile
și îngerii locuiesc și se asociază la fel ca în lume; cei care au
locuit în comunități din lume, locuiesc și într-o stare similară în
cealaltă viață; iar cei care au locuit într-o stare separată,
împărțită în case și familii, locuiesc și într-o stare separată într-o altă viață.
Aceste spirite de pe pământul lor, în timp ce trăiau acolo ca
oameni, locuiseră într-un stat separat, casă și casă, familii și
familii, și astfel națiune și națiune separate și, prin urmare, nu
știau ce înseamnă să locuiască împreună în societate. De aceea,
când li s-a spus că acei străini doreau să-i convingă să locuiască
în societate, cu intenția ca ei să-i conducă și să aibă stăpânire
asupra lor și că altfel nu-i puteau supune lor înșiși și să-i facă
sclavi, ei au răspuns că ei ignorau total ce se înțelege prin
guvernare și dominație. Că ei fug chiar de la ideea de stăpânire
și stăpânire mi s-a arătat de aici, că unul dintre ei, care ne-a
însoțit din nou înapoi, când i-am arătat orașul în care locuiam,
la prima vedere a fugit. , si a fost
nu se mai vede.
174. Am vorbit apoi cu îngerii care erau cu mine despre stăpânire,

spunând că sunt două feluri de stăpânire, una a dragostei față de
aproapele și alta a iubirii de sine; și că stăpânirea iubirii față de
aproapele este printre cei care locuiesc despărțiți în case, familii și
națiuni; întrucât stăpânirea iubirii de sine este printre cei care locuiesc
împreună în societate. Printre cei care trăiesc despărțiți în case, familii
și neamuri, el stăpânește cine este tatăl neamului și sub el tatăl
familiilor și sub acestea tatăl fiecărei case. El este numit tatăl neamului
din care provin familiile, din care familii provin casele; dar toți aceștia
exercită stăpânire din dragoste, ca a unui tată față de copiii săi, care
îi învață cum ar trebui să trăiască, le face bine și, pe cât poate el, le dă
ai lui. Niciodată nu-i intră în minte să-i supună lui însuși, ca supuși
sau ca slujitori, dar îi place ca ei să-L asculte așa cum fiii se supun
tatălui lor. Și pentru că această iubire crește în descendență, după
cum se știe, de aceea tatăl neamului ac ionează dintr-o iubire mai
interioară decât tatăl însuși din care se descind fiii.
Așa este și stăpânirea în ceruri, în măsura în care aceasta este

stăpânirea Domnului; căci stăpânirea lui este de la iubirea divină
fa ă de întregul neam uman. Însă stăpânirea iubirii de sine, care
este opusă stăpânirii iubirii față de aproapele, a început când omul s-
a înstrăinat de Domnul; căci în măsura în care omul nu iubește și nu
se închină Domnului, în aceeași proporție se iubește și se închină pe
sine însuși și tot atât de mult iubește lumea.
Apoi, din necesitate, ca să poată fi în siguranță, națiunile cu familiile
și casele lor s-au format într-un singur trup și au stabilit guverne sub
diferite forme. Căci pe măsură ce iubirea de sine creștea, în aceeași
proporție tot felul de rele, cu cât vrăjmășia, invidia, ura, răzbunarea,
cruzimea și înșelăciunea, creșteau odată cu ea, exercitându-se
împotriva tuturor celor ce li se împotriveau. Căci din proprium-ul în
care se află cei ce sunt în dragoste de sine, nu izvorăște decât răul, în
măsura în care proprium-ul omului nu este altceva decât rău, și
pentru că proprium-ul este rău, nu primește binele din ceruri.
Prin urmare, iubirea de sine, în timp ce are stăpânire, este tatăl

tuturor acestor rele.58 Și acea iubire este, de asemenea, de o
asemenea natură încât, în măsura în care frâiele sunt relaxate, se
repezi, până când, în cele din urmă, toți cei posedați de ea vor să
domine. peste toți ceilalți din întreaga lume și să posede toate
bunurile altora. Da, chiar și acest lucru nu este suficient, dar el
dorește să aibă stăpânire peste tot cerul, așa cum poate fi evident
din Babilonul din această zi. Aceasta este atunci regula iubirii de sine,
de care regula iubirii aproapelui diferă la fel de mult ca raiul de iad.
Dar oricât de mare este o asemenea stăpânire a iubirii de sine în
societăți sau în împărății și imperii, totuși chiar și în acestea se găsește
și stăpânirea iubirii față de aproapele printre cei care sunt înțelepți
din credință și iubire față de Dumnezeu; căci ace tia iubesc
aproapele. Că și aceștia locuiesc în ceruri deosebiți în neamuri, familii
și case, deși în societăți împreună, dar după afinități spirituale, care
sunt cele ale binelui dragostei și adevărului credinței, va fi prin mila
divină a Domnului. spus în altă parte.
175. Apoi le-am chestionat acele spirite despre diferite lucruri de

pe pământ din care erau, și mai întâi despre închinarea și revelația
lor divină. În ceea ce privește închinarea, ei au spus că națiunile cu
familiile lor se adună la un loc în fiecare a treizecea zi și aud
propovăduirea; și că predicatorul atunci, de pe un amvon înălțat
puțin deasupra pământului, îi învață adevăruri dumnezeiești, care
duc la binele vieții. În ceea ce privește revelația, ei au spus că a venit
dimineața devreme, într-o stare la jumătatea distanței dintre somn și
veghe, când se află în lumina interioară neîntreruptă încă de
58. Propul omului, pe care îl derivă de la părinți, nu este altceva decât un rău
dens (n. 210, 215, 731, 874, 876, 987, 1047, 2307, 2318, 3518, 3701, 3812, 8580,
8580, 8583 10284, 10286, 10731). Propul omului constă în a se iubi pe sine însuși
mai mult decât pe Dumnezeu și lumea mai mult decât cerul și în a face lumina
aproapelui său cu privire la sine, cu excepția faptului că este de dragul lui însuși și,
prin urmare, din motive de iubire de sine și de iubire de lumea (n. 694, 731, 4317, 5660).
Toate relele izvorăsc din iubirea de sine și iubirea de lume, când au stăpânire (n.
1307, 1308, 1321, 1594, 1691, 3413, 7255, 7376, 7480, 7488, 8318, 93485, 90438, 1,
904, 1, ). Aceste rele sunt disprețul față de alții, vrăjmășia, ura, răzbunarea,
cruzimea și înșelăciunea (n. 6667, 7372–7374, 9348, 10038, 10742).
Și că din aceste rele curge orice falsitate (n. 1047, 10283, 10284, 10286).
simțurile trupești și prin lucrurile lumești. Și că atunci aud îngerii

cerului vorbind despre adevăruri divine și despre o viață conformă
lor; că atunci când se trezesc, un înger într-o haină albă le apare lângă
pat, care apoi dispare brusc din ochii lor; și că din aceasta știu că ceea
ce au auzit este din ceruri. În acest fel, viziunea divină se distinge de
viziunea nu divină; căci în viziune nu divină nu apare niciun înger. Ei
au adăugat că revelațiile sunt făcute în acest fel predicatorilor lor,
uneori și altora.
176. La o anchetă cu privire la casele lor, ei au spus că sunt joase,

din lemn, cu un acoperiș plat, în jurul căruia se proiectează streașini
înclinate în jos; și că în partea din față locuiesc soțul și soția, în partea
următoare alăturată copiii, iar după ei slujitorii și slujitorii bărbaților.
Despre mâncarea lor au spus că beau lapte cu apă și că au lapte de
la vaci, care sunt lânoase ca oile. Despre viața lor au spus că umblă
goi și că pentru ei goliciunea nu este un motiv de rușine; de asemenea,
că relațiile lor sociale sunt cu cei care se află în familiile lor.
177. Cu privire la soarele acelui pământ au relatat că pentru

locuitori are un aspect de foc; că lungimea anilor lor este de două
sute de zile și că o zi este egală cu nouă ore din timpul nostru, ceea
ce ei ar putea concluziona din lungimea zilelor pământului nostru
percepută în mine. Și mai departe, că au primăvară și vară perpetuă
și, în consecință, că câmpurile sunt mereu verzi și pomii rodesc
mereu. Motivul este că anul lor este atât de scurt, fiind egal doar cu
șaptezeci și cinci de zile ale anului nostru; iar când anii sunt atât de
scurti, frigul nu durează mult iarna și nici căldura vara, de unde
pământul este mereu verde.
178. Referitor la logodniile și căsătoriile de pe acel pământ, au

relatat că o fiică, când ajunge la vârsta căsătoriei, este ținută acasă și
nici nu are voie să iasă din casă până în ziua în care urmează să se
căsătorească; că apoi este condusă într-o anumită casă conjugală,
unde sunt și multe alte tinere de vârstă căsătoribilă reunite și acolo
sunt plasate.
în spatele unui paravan, care ajunge până la mijlocul

trupului, încât par goi ca la sân și la față: și atunci tinerii
vin acolo să-și aleagă o soție. Iar când un tânăr vede pe
unul care i se pare potrivit și spre care-l atrage mintea, o ia
de mână; iar dacă ea îl urmează apoi, el o conduce la o
casă pregătită, iar ea îi devine soție. Căci ei văd din față
dacă sunt de acord în minte, în măsura în care chipul
fiecăruia este un indice al minții și în nimic nu disimulează
și înșală. Pentru ca toate lucrurile să se facă decent și fără
lascivie, un bătrân stă în spatele fecioarelor și o bătrână
lângă ele, pentru a le face observațiile. Sunt multe astfel
de locuri în care sunt conduse tinerele: și, de asemenea,
timpurile stabilite pentru tinerii să facă alegerea lor. Căci
dacă nu găsesc o servitoare care să le potrivească într-un
loc, se duc în altul; iar dacă nu la un moment dat, se întorc
din nou într-un moment viitor. Ei au spus mai departe, că
un soț are o singură soție și niciodată mai mult de una,
pentru că acest lucru este contrar ordinii Divine.

Swedenborg - Pământurile Din Univers

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Swedenborg - Pământurile Din Univers

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Machine Translated by Google

Pământurile din Univers

© 2009 Swedenborg Foundation

Această versiune a fost compilată din fișiere electronice ale

Pământurile din univers (secțiunile 1–8)

Planeta Mercur (9–45)

Planeta Jupiter (46–84)

Planeta Marte (85–96)

Planeta Saturn (97–104)

Planeta Venus (105–110)

Motivele pentru care Domnul a dorit să se nască pe pământul

Pământurile din cerul înstelat (123–126)

Primul pământ din cerul înstelat (127–137)

Al doilea pământ în cerul înstelat (138–147)

Al treilea pământ în cerul înstelat (148–156)

Al patrulea pământ în cerul înstelat (157–167)

Al cincilea pământ în cerul înstelat (168–178)

PĂMÂNTRE ÎN UNIVERS 383

Pământurile din Univers

1. De vreme ce, din mila divină a Domnului, mi s-au deschis

PĂMÂNTRE ÎN UNIVERS 384

2. Că există multe pământuri, și oameni pe ele, și duhuri și îngeri de

3. Am vorbit ocazional despre acest subiect cu duhurile pământului

Că planetele care sunt vizibile pentru ochii noștri, ca fiind în limitele

PĂMÂNTRE ÎN UNIVERS 385

cunoscut de aici, că sunt corpuri de materie pământească, deoarece

4. Mai mult, când am vorbit cu spiritele, am spus că oamenii pot

PĂMÂNTRE ÎN UNIVERS 386

5. Mai mult, cerul angelic este atât de imens încât corespunde

6. Există spirite al căror singur studiu este să dobândească

7. În ceea ce privește în general închinarea divină a locuitorilor

6. Cerul îi corespunde Domnului, iar omul, ca tuturor și tuturor lucrurilor, îi corespunde

PĂMÂNTRE ÎN UNIVERS 387

Ei spun, de asemenea, că nimeni nu se poate închina pe drept lui

8. Când li s-a spus că Domnul de pe pământul nostru a asumat

Pământul sau planeta Mercur, spiritele și locuitorii săi

9. Că tot cerul seamănă cu un singur om, care de aceea este numit

Pentru a constitui acel om cel mai mare, este nevoie de spirite de

PĂMÂNTRE ÎN UNIVERS 388

proporția poate fi păstrată și astfel raiul să fie păstrat în consistența

10. Mi s-a dezvăluit, de asemenea, din ceruri, în ce raport cu cel mai

Ei au spus că nu le face plăcere să privească lucrurile materiale,

PĂMÂNTRE ÎN UNIVERS 389

a confirmat că spiritele acelui pământ, în cel mai mare om, au

13. Cu câtă nerăbdare cercetează și îmbibă cunoștințele lucrurilor,

ei citesc lucrurile cuprinse în ea, ca dintr-o carte.12 Aceste spirite au

11. A se vedea nota de subsol 6.

PĂMÂNTRE ÎN UNIVERS 390

care nu sunt înfundate cu lucruri terestre, duc mintea în sus,

14. Spiritele lui Mercur, mai presus de toate celelalte spirite,

PĂMÂNTRE ÎN UNIVERS 391

sunt acceptați și iubiți, toate lucrurile pe care le cunosc sunt

16. Ca urmare a cunoștințelor lor, spiritele lui Mercur sunt

17. Ei sunt contrarii la vorbirea vocală, deoarece este

18. Ei au fost întrebați dacă doresc să folosească cunoștințele

13. Că în ceruri se dă o comunicare a tuturor bunurilor, în măsura în care este proprietatea

PĂMÂNTRE ÎN UNIVERS 392

cunoștințe, acestea fiind doar cauze administratoare, destinate a fi

19. Unii dintre ei nu doresc, de asemenea, să apară ca oameni, ca

20. Duhurile lui Mercur diferă cu totul de spiritele pământului

21. A apărut o flacără albicioasă, care ardea vioi, și aceasta timp

22. Altădată am văzut o mulțime de asemenea duhuri, dar la

PĂMÂNTRE ÎN UNIVERS 393