9.2.

Conceptul de endogeneză şi somatogeneză în psihiatrie(ipoteza organogenetica)

Conceptia kraepeliniana are ca punct de plecare ipoteza organogenica a lui Griesinger si consta in sustinerea
existentei unor entitati clinice care ar fi expresia ipotetica a unor leziuni cerebrale. O serie de psihiatri celebri
(Wernicke, Meynert) considerau boala psihica drept o colectie de simptome determinate de lezarea centrilor
cerebrali. Potrivit acestei ipoteze psihiatria este o disciplina strict medicala, care studia boala psihica descriind-o prin
sistemul categoriilor clasice (etiogenie, patogenie, simptomatologie, diagnostic, prognostic, trat, anatomie
patologica)
Conceptia somatogenica cu variantele sale (teoria degenerarilor si teoria eredo- constitutionalista) a dainuit si in sec
20, mai ales ca progresele mari ale neuro- anatomofiziologiei si neurochir au stimulat extinderea ei si au
fundamentat in unele boli organice, legatura dintre tulb psihice si substratul lor evident lezional. Explicatiile de
inspiratie organicista s-au dovedit in buna parte valabile in bolile psihice organice (demente, oligo, traumatisme), dar
insuficiente in cazul altor categorii de boli (nevrozele, psihopatiile, psihogeniile)
Ipoteza psihogenetica –postuleaza ca boala psihica este o reactie la dificultatile existentei. Relatia dintre boala
psihica si factorul psihogen din mediul exterior nu poate fi probata stiintific, excluzandu-se posibilitatea explicarii cu
metodele stiintelor naturii. Complexitatea relatiei psihogenetice a impus folosirea metodei intelegerii, empatiei,
comprehensiunii sau inteligibilitatii.
Conform acestei ipoteze, bolile functionale, in special nevrovele, ar fi dezadaptari, conduite inadaptate provocate de
mediu. Dupa Masserman boala mintala este un efect al structurii sociale si al presiunii pe care societatea o exercita
asupra individului.
Dezavantaje: subapreciaza importanta conditiilor interne, legate de aspectele constitutionale, ereditar -genetice, si
prin faptul ca limitand boala psihica la mecanismul simplu, psihotrauma-imbolnavire psihica, face adesea sa se
stearga granita dintre reactiile normale in diferite situatii stresante si cele patogene. Prin unilateralitatea ei, aceasta
conceptie face din cele 2 tipuri de reactii, normale si patologice, 2 variante cantitative, care pot duce la negarea
obiectului specific al psihiatriei.

ORGANODINAMISMUL (sub 5)
H. Ey a introdus in psihiatrie conceptul de organodinamism, care si-a propus sa miscoreze si sa gaseasca puntile de
legatura intre cele 2 ipoteze extreme -organogenetica si psihogenetica.
Organodinamismul are la baza urmatoarele principii:
1) Organismul si functia psihica constituie un edificiu unitar, dinamic si ierarhizat, rezultat din evolutia, maturizarea si
integrarea structurilor stratificate ale functiilor nervoase, constiintei si persoanei.
2) Boala mintala este efectul unei disolutii, destructurari sau anomalii in dezvoltarea intregului edificiu
3) Agentul fenomenelor morbide evolutive este procesul organic ce poate avea o actiune distructiva sau negativa
4) Actiunea distructiva negativa a procesului organic determina regresia sau imaturizarea functiilor psihice care se
reorganizeaza sau raman organizate la un nivel inferior. Aceasta organizare la un nivel inferior determina fizionomia
clinica a bolii, fiind socotita ca „organizare pozitiva”.
Conform organodinamismului, boala mintala ar reprezinta o organizare a vietii psihice la un nivel inferior de
integrare si in acelasi timp o psihodinamica generata de degradarea organica.
Organodinamismul neaga existenta:
- unei organogeneze pure (chiar in accidentele mecanice)
-psihogenezei pure a tulb mintale; tulb psihice afecteaza intregul sistem psihic.
Dezavantajele teoriei organodinamice:
-conceptia este greu aplicabila in bolile in care nu s-au evidentiat factori organici.
-desi sustine unitatea dintre psihic si somatic, dinamica si ierarhizarea functiilor, conceptia este greu aplicabila in
bolile in care nu s-au evidentiat factori organici.
-structura acestei teorii este pe cat de sistematica, pe atat de schematica si abstracta, astfel incat faptelor de
observatie clinica le sunt substituite interpretari ipotetice, fortate. Pe de alta parte, H Ey considera ca orice tulb
psihica exprima un substrat organic inca nedescoperit, excluzand posibilitatea existentei stadiului initial strict
functional al bolii psihice, care ulterior face saltul catre organicitate.