Rezumatul
O caracteristică definitorie a textului narativ este existenta unui fir narativ care poate fi
rezumat. Următoarele reguli ajută la redactarea corectă a rezumatului unui text .
Reguli privind structura:
– în alineatul corespunzator introducerii se notează prima idee a textului, nu date despre autor sau
opera sa
– în alineatul corespunzător încheierii se notează ultima idee a textului, nu se trag concluzii, nu se fac
aprecieri asupra mesajului textului etc.
Reguli privind conținutul
– nu se dau citate
– nu se insistă asupra amănuntelor nesemnificative
-nu se folosesc cuvinte regionale sau arhaice din text, acestea fiind înlocuite cu termini literari
-nu apar verbe de declarație la trecerea vorbirii directe în vorbire indirectă (dacă textul are secvențe
dialogate)
– se respecta strict cronologia întâmplărilor din textul dat
– toate verbele și pronumele sunt la persoana a III-a
– singurul mod de expunere utilizat este narațiunea, fiind interzise descrierea, dialogul sau monologul
– verbele la modul indicativ se folosesc la timpul prezent (sau perfect compus);
– pentru concizie, se recomandă utilizarea gerunziului și a participiului
EXEMPLIFICARE
TEXTUL REZUMAT
Crivăţul ieşi odată la plimbare; dar era
nebunatec, Doamne fereşte! Pe unde trecea, Într-o zi Crivățul iese la plimbare și, în drumul său,
făcea o mulţime de neorânduieli. provoacă multe neplăceri oamenilor, scuturând florile,
Întâi intră într-o grădiniţă şi cum intră, se răsturnând fructele, zdrobind spicele și dezrădăcinând
apucă să scuture trandafirii cei frumoşi, să
copacii.
ofilească florile, să frângă crinii cu dulce miros.
Rostogoli pe jos merele, prunele şi rupse în Nemulțumiți, oamenii se plâng din cauza acestei
dreapta şi în stînga crengile pomilor încărcaţi purtări. Atunci, împăratul vânturilor îl cheamă la sine
cu frunze şi cu fructe. pe cel învinuit și îi cere socoteală. Crivăț se supără,
La câmp făcu şi mai multe rele. Ici culcă la mărturisind că tot ce a vrut el a fost să facă glume , dar
pământ grâul şi-i zdrobi spicele, de-şi risipi
acestea nu au fost înțelese de ceilalți.
toate boabele, colo doborî clăile de fân şi le luă
vîrtej pe sus. Dar ce e şi mai groaznic, După ce îl ascultă , împăratul îi atrage atenția asupra
dezrădăcină în pădure câţiva copaci bătrâni şi-i gesturilor sale necugetate și decide să nu-i mai dea
răsturnă cu rădăcinile în sus. Apoi, dând peste drumul decât iarna, când se poate juca doar cu zăpada
o turmă de oi ce păştea în tihnă, le împrăştie în
și gheața, fără a mai produce distrugeri.
toate părţile şi le ameţi, învârtindu-le. În câteva
ceasuri stricase totul pe unde trecuse. Oamenii
se jeluiră de toate relele ce le-a făcut Crivăţul
pe pământ, numai într-o zi.
- E un vânt pustiitor, strigară unii.
- Dacă va sufla mereu, are să ne lase săraci şi
flămânzi! Ne-a stricat tot!
Îndată împăratul vânturilor chemă Crivăţul
de faţă şi-l întrebă să răspundă, dacă e
adevărat zvonul ce se aude în lume despre
năzdrăvăniile lui.
Crivăţul nu putu să zică ba, căci firea toată îl da
de gol. Dar el se apără zicând numai:
- Eu, vai de mine, n-am avut de gînd să fac rău
nimănui; am vrut numai să mă joc cu florile,
holdele şi cu oile. Vina e a lor că nu ştiu de glumă!
- Aşa glumă trece măsura, fătul meu! îi
răspunse împăratul vânturilor. Să faci rău altuia,
nici în glumă nu este iertat, căci, deşi e glumă, nu
e bună! Ca să te înveţi minte, eu nu ţi-oi mai da
drumul vara. Numai iarna vei ieşi de la
închisoare. Atunci ai să te poţi juca cu gheaţa şi
cu zăpada, căci lor n-ai ce stricăciuni să le faci.
De atunci, Crivăţul nu mai suflă decît iarna,
pe pământul înţepenit de ger, bătut de viscol şi
înăbuşit sub troiene de zăpadă. După dînsul
aleargă lupii urlînd şi zboară corbii flămînzi. El
vine la noi dinspre miazănoapte şi răsărit,
trecând peste câmpuri pustii şi peste mări
furtunoase.
