Călătorind 
cu  Dumnezeu – pelerinajul la biserici  si mănăstiri   Moise  a condus poporul israelit din Egipt spre Tara Făgăduintei-
„Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu …” (Matei VI,33)
„Dacă-i iubim pe sfinți, să-i imităm!” (Fer. Augustin)
Secularizare=trecerea în patrimoniul statului a unui bun apartinând
Bisericii sau mănăstirii; sens figurat-marginalizarea Bisericii în lumea
contemporană;
Pelerinajul religios se face pentru/spre folosul duhovnicesc, fiind o
punte spirituală între cer si pământ, între Biserica triumfătoare (cer) si
Biserica luptătoare (pământ).
Cuvântul „peregrinus”(lat.)=călător, străin (a fi pelerin=a merge
în locuri străine cu un scop spiritual).
Se vizitează: Biserici, mănăstiri, locurile sfinte (locurile biblice),
mormintele martirilor  si ale sfinsilor cuviosi, moastele sfintilor,
icoanele făcătoare de minuni, locuri unde vietuiesc monahi
înduhovniciti  (vederea acestora poate aduce uneori transformarea
vietii).
Care sunt motivele pentru care se face pelerinajul religios ?
  pelerinul vrea să se atingă de locul unde s-a manifestat prezenta
sfintitoare a lui Dumnezeu  (asa cum se atinge de icoanele din biserica
lui);  „Pelerinajul este o căutare  în lumea  aceasta a ceea ce nu este din
lumea aceasta” (Prea Fericitul  Daniel);
  vrea ca printr-un efort ascetic (călătoria e însotită de post, trudă,
nevointă) să primească de la Dumnezeu o nouă revărsare de har care
să-i întărească credinta, să-i sporească iubirea, să-i ajute rugăciunea;
  poate să fie un mijloc de  multumire pentru binefacerile primite;
  poate să fie un mijloc de ispăsire a păcatelor (se face pocăintă,
rugăciune, spovedanie);
  pentru a cere ajutor în rezolvarea unei probleme sau a cere
vindecare de boală.
Care sunt originile pelerinajului?
În V.T. se relatează despre:
  Avraam care a plecat din Urul Caldeii, spre Canaan – pământul
făgăduit de Dumnezeu lui si urmasilor lui  (Facere XII );
Canaan (Iesirea), sărbătorit în fiecare an la Pasti (trecere);
În N.T. se arată că:
  evreii mergeau în pelerinaj la Ierusalim  (zidit pe muntele Moria
unde Avraam a vrut să aducă jertfă pe fiul său, dar unde Dumnezeu
Tatăl a dat pe Fiul Său  să se jertfească   pentru mântuirea lumii);
  evreii mergeau în pelerinaj îndeosebi  la templul din Ierusalim, de
sărbătoarea Pastelui si a Cincizecimii;
  Mântuitorul S-a născut în urma călătoriei de la Nazaret la Betleem;
  Mântuitorul a fost  “pelerin” în Casa Tatălui,  la vârsta de 12 ani
(Luca 2, 41-51);
  Mântuitorul împreună cu Sf. Apostoli au făcut pelerinaj la templu.
Pelerinajul are o dublă dimensiune:
Pelerinajul extern e însotit de cel intern, care este o călătorie a
sufletului.
  „Căutati mai întâi împărătia lui Dumnezeu …” (Matei VI,33) ;
  „ Împărătia mea nu este din lumea aceasta…”(Ioan XVIII,36 ).
În acelasi timp  Împărătia lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru
(Luca XVII,21 ). Călătoria lăuntrică este si înăltare, dar si o călătorie
spre centrul fiintei omului, spre inimă unde este sălăsluit Hristos din
momentul botezului. Noi  „călătorim ” spre Hristos, iar Hristos vine în
întâmpinarea noastră:
-  Avraam e vizitat la stejarul Mamvri de Sf. Treime (Facere
XVIII );
-  Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om ca pe om să-l ridice la Dumnezeu
(Sf. Atanasie cel Mare);
-  „Căci nu avem aici cetate stătătoare ,ci o căutăm pe cea care va să
fie” (Evrei XIII, 14);
Locurile de pelerinaj  din lumea ortodoxă:
  Locurile din Țara Sfântă-Ierusalim (Israel)  locurile unde s-au
petrecut evenimentele esentiale ale mântuirii noastre  (Biserica Sf.
Mormânt, râul Iordan, Muntele Măslinilor, satul Cana, Muntele Tabor,
Grădina Ghetsimani, Foisorul “Cina cea de Taină”);
  În Grecia – Sfântul Munte  Athos cu mănăstirile lui; mănăstirile
de pe Meteora;  insula Eghina (moastele Sf. Nectarie
Taumaturgul);  insula Evvia, orasul Procopie (moastele Sf. Ioan
Rusul); Tesalonic – moastele Sf. Mare Mucenic Dimitrie; insula Corfu
– moastele Sf. Spiridon;
  În Turcia – Casa Maicii Domnului; Biserica Maicii Domnului;
Cetatea Efes; mormântul Sf. Ioan Evanghelistul; Mănăstirea Izvorul
Tămăduirii;
  Mănăstirile din celelalte tări ortodoxe.
În țara noastră sunt mănăstiri care au intrat in
patrimoniul  UNESCO,  fiind podoabe ale arhitecturii si picturii
religioase. Alte biserici si mănăstiri găzduiesc moastele unor sfinsi la
care poporul român are multă evlavie:
  Sf. Parascheva (14 octombrie) – Iasi;
  Sf. Cuv.Dimitrie  Basarabov (27 octombrie) – Bucuresti;
  Sf. Ap. Andrei – pestera (30 noiembrie) – Constanta;
  Sf. Mc. Filofteia (7 decembrie) – Curtea de Arges;
  Sf. Calinic de la Cernica (11 aprilie) - Bucuresti;
  Sf. Mc. Ioan cel Nou (2 iunie) – Suceava;
  Sf. Grigorie  Decapolitul (20 noiembrie) – Valcea;
  Cuv. Teodora de la Sihla (7 august);
  Sf Iosif  cel Nou de la Partos (15 septembrie) - Timisoara.
Icoane  făcătoare de  minuni:
  icoanele  Maicii  Domnului  de  la  Mănăstirile: Nicula, Sihăstria,
Agapia, Neamț, Dintr-un lemn;
  icoana Sf Ana de la mănăstirea Bistrita-Neamt;
  icoana Sf. Ioan Botezătorul de la Mănăstirea  Gorovei –Botosani;
  icoana Sf.Antonie- Biserica Buna –Vestire  Bucuresti;
  icoana Sf. Mina – Biserica Sf.  Mina Bucuresti.
  Părintele Arsenie Papacioc (+ 2011, M-rea Techirghiol);
  Părintele Iustin Pârvu (Mănăstirea Petru Vodă).
Stările pelerinului/ pelerinajului:
1.       pregătirea (materială si spirituală) – crestinul vizualizează
mental locul unde doreste să ajungă, apoi se informează. Pentru a avea
folos duhovnicesc, depune un efort: post, rugăciune, spovedanie,
luând sibinecuvântarea preotului duhovnic;
2.       parcurgerea drumului si primirea sfinteniei în viata sa –
pelerinul se roagă cu pocăintă pentru iertarea păcatelor sale cu dorinta
de a primi iertarea păcatelor si ajutorul lui Dumnezeu, pentru
vindecarea trupească si sufletească. Dat fiind faptul că merge pentru
sine si pentru ceilalti arată că este reprezentantul familiei sau al
comunitătii. Comuniunea harică adună credinciotii si apropie oamenii,
sfintenia oferind pelerinilor reconciliere si împreună-bucurie a
prezentei lui Hristos în mijlocul lor;
3.       actul de multumire, revigorarea vietii spirituale si întărirea
credintei în urma celor primite de la Dumnezeu – la întoarcere,
sufletele pelerinilor radiază lumina si bucuria de a fi întâlnit sfintenia.
Împărtătind altora din propria experientă, ei
devin misionari contribuind la răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu
în întreaga lume. Pelerinajul transformă viata omului, făcându-l părtas
la un timp si spatiu sacre, ca o pregustare a vietii vesnice.

Foarte multi pelerini merg si la mormintele celor care au fost marii

duhovnici ai poporului nostru:
  Părintele Arsenie Boca (+1975, M-rea Prislop);
  Părintele Paisie Olaru (+1990, M-rea Sihăstria);
  Părintele Ilie Cleopa(+1998, M-rea Sihăstria);
  Părintele Ilarion Argatu (+1999, M-rea Cernica);
  Părintele Sofian Boghiu (+2002, M-rea Antim);
  Părintele Constantin Galeriu (+2003, Biserica Sf. Silvestru);
  Părintele Teofil Părăian (+2009, M-rea Brâncoveanu, Sâmbăta de
Sus);