Prevenirea incendiilor în România

Prevenirea incendiilor reprezintă totalitatea acțiunilor de împiedicare a inițierii și propagării

incendiilor, de asigurare a condițiilor pentru salvarea persoanelor și bunurilor și de asigurare a
securității echipelor de intervenție. În România apărarea împotriva incendiilor constituie o
activitate de interes public, național, cu caracter permanent, la care trebuie să
participe autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și toate persoanele fizice
și juridice aflate pe teritoriul țării.
Cadru tehnic p.s.i. sau cadrul tehnic cu atribuții de apărare împotriva incendiilor, este
persoana desemnată potrivit legii de către primar sau administratorul unității să se ocupe de
organizarea activității de prevenire a incendiilor în cadrul unității sau agentului economic.
[2].Competențele cadrului tehnic p.s.i. sunt definite pe baza standardului ocupațional COR
315104 acreditat CNFPA și avizat IGSU.
ObligațiiModificare
Persoanele fizice și juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice și dispozițiile
de apărare împotriva incendiilor și să nu primejduiască, prin deciziile și faptele lor, viața,
bunurile și mediul. Persoana care observă un incendiu are obligația să anunțe prin orice
mijloc serviciile de urgență, primarul sau poliția si să ia măsuri, după posibilitățile sale, pentru
limitarea și stingerea incendiului.
În caz de incendiu, orice persoană trebuie să acorde ajutor, când și cât este rațional posibil,
semenilor aflați în pericol sau în dificultate, din proprie inițiativă ori la solicitarea victimei, a
reprezentanților autorităților administrației publice, precum și a personalului serviciilor de
urgență. În cazul incendiilor produse la păduri, plantații, culturi agricole, miriști, pășuni și
fânețe, persoanele aflate în apropiere au obligația să intervină imediat cu mijloacele de care
dispun, pentru limitarea și stingerea acestora[2].
ScopModificare
 asigurarea respectării prevederilor legale si a celorlalte reglementari privind apărarea
împotriva incendiilor si protecție civilă;
 identificarea, evaluarea, pericolelor potențiale si a consecințelor pentru viata
oamenilor, mediu si bunuri materiale;
 conștientizarea riscurilor prin schimbul reciproc de informații între personalul care executa
controlul de prevenire, factorii de decizie, personalul angajat si alte persoane interesate si/sau
implicate;
 informarea populației privind pericolele potențiale de risc, inclusiv în locuințe si gospodarii, si
modul de comportare în caz de incendiu si în alte situație de urgență[3].
FormeModificare
 reglementarea;
 avizarea;
 autorizarea;
 acordul;
 atestarea;
 supravegherea pieței, controlul, asistența tehnică de specialitate;
 informarea preventivă a autorităților, organismelor, factorilor implicați și a populației, precum
și pregătirea acestora pentru situații de urgență;
 coordonarea serviciilor voluntare, publice și private, pentru situații de urgență;
 auditul de supraveghere a persoanelor fizice și juridice atestate;
 constatarea și sancționarea încălcărilor prevederilor legale [4].