Prevenirea incendiilor în România

Prevenirea incendiilor reprezintă totalitatea acțiunilor de împiedicare a inițierii și propagării

incendiilor, de asigurare a condițiilor pentru salvarea persoanelor și bunurilor și de asigurare a
securității echipelor de intervenție. În România apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate
de interes public, național, cu caracter permanent, la care trebuie să participe autoritățile
administrației publice centrale și locale, precum și toate persoanele fizice și juridice aflate pe
teritoriul țării.

Cadru tehnic p.s.i. sau cadrul tehnic cu atribuții de apărare împotriva incendiilor, este persoana
desemnată potrivit legii de către primar sau administratorul unității să se ocupe de organizarea
activității de prevenire a incendiilor în cadrul unității sau agentului economic.[2].Competențele
cadrului tehnic p.s.i. sunt definite pe baza standardului ocupațional COR 315104 acreditat CNFPA și
avizat IGSU.

Obligații

Persoanele fizice și juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice și dispozițiile de apărare
împotriva incendiilor și să nu primejduiască, prin deciziile și faptele lor, viața, bunurile și mediul.
Persoana care observă un incendiu are obligația să anunțe prin orice mijloc serviciile de urgență,
primarul sau poliția si să ia măsuri, după posibilitățile sale, pentru limitarea și stingerea incendiului.

În caz de incendiu, orice persoană trebuie să acorde ajutor, când și cât este rațional posibil, semenilor
aflați în pericol sau în dificultate, din proprie inițiativă ori la solicitarea victimei, a reprezentanților
autorităților administrației publice, precum și a personalului serviciilor de urgență. În cazul incendiilor
produse la păduri, plantații, culturi agricole, miriști, pășuni și fânețe, persoanele aflate în apropiere au
obligația să intervină imediat cu mijloacele de care dispun, pentru limitarea și stingerea acestora[2].

Scop

asigurarea respectării prevederilor legale si a celorlalte reglementari privind apărarea împotriva

incendiilor si protecție civilă;

identificarea, evaluarea, pericolelor potențiale si a consecințelor pentru viata oamenilor, mediu si

bunuri materiale;

conștientizarea riscurilor prin schimbul reciproc de informații între personalul care executa controlul
de prevenire, factorii de decizie, personalul angajat si alte persoane interesate si/sau implicate;

informarea populației privind pericolele potențiale de risc, inclusiv în locuințe si gospodarii, si modul
de comportare în caz de incendiu si în alte situație de urgență[3].

Forme
reglementarea;

avizarea;

autorizarea;

acordul;

atestarea;

supravegherea pieței, controlul, asistența tehnică de specialitate;

informarea preventivă a autorităților, organismelor, factorilor implicați și a populației, precum și

pregătirea acestora pentru situații de urgență;

coordonarea serviciilor voluntare, publice și private, pentru situații de urgență;

auditul de supraveghere a persoanelor fizice și juridice atestate;

constatarea și sancționarea încălcărilor prevederilor legale