1 ALEGEREA TERENULUI

Acest articol este primul din seria de articole Cum să construiești o

casă, iar această serie va trata în detaliu toate aspectele de care este bine să
ținem cont înainte să ne apucăm de un proiect de construcții. Vom începe cu
alegerea terenului si vom continua cu următorul pas. Nu toți pașii sunt obligatorii.
În funcție de alegerile tale, de nivelul de calitate pe care îl urmărești și de
buget, vei putea să alegi să eviți anumite părți. Voi specifica când aceste părți
sunt opționale.

Pe ce fel de teren se poate construi?

Terenurile pe care se pot construi case, sunt terenuri intravilane.
Atenție la achiziția terenurilor extravilane, pentru motivul că nu se poate
construi pe ele. Există o procedură de transformare a terenului extravilan, în
teren construibil. Procedura de scoatere a terenului din circuitul agricol, nu
înseamnă că terenul a fost transformat într-unul intravilan. Din momentul în care
începeți procedura de scoatere a terenului din circuitul agricol și până în
momentul în care reușiți să îl faceți intravilan, pot trece ani buni, iar costurile
sunt colosale. Este recomandat să evitați acest lucru dacă aveți un buget limitat
pentru construcția casei. Pentru a se putea construi pe un teren intravilan,
acesta trebuie să aibă minim 150 de metri pătrați și minim 8 metri lățime.

Să presupunem ca s-a achiziționat un teren intravilan sau că ai decis

să treci un teren din extravilan în intravilan, iar procedura a fost un succes. Sunt
unele limitări pe care le are terenul din punct de vedere tehnic. Pentru a vedea
aceste limitări, avem nevoie de un studiu geotehnic. Acest studiu este făcut de
un inginer sau de o firmă specializată în astfel de servicii. Studiul geotehnic
presupune forarea unor găuri în anumite zone alea terenului și reținerea unor
mostre de pământ. Aceste mostre se duc la un laborator, iar în baza raportului
de laborator se emite un document. Documentul cuprinde informații despre
adâncimea pânzei freatice, tipul de sol, capacitatea solului de a susține încărcări,
etc.

1
Cât de înalt pot să construiesc?

Înainte să faci planuri exacte pentru casa la care ai visat, este bine să
vezi dacă chiar poți să construiești așa cum vrei tu. Documentațiile de urbanism
vor specifica acest lucru și este bine să cunoști aceste detalii, preferabil înainte
de a cumpăra terenul. Regimul de înălțime stabilește numărul de etaje, dar și
înălțimea efectivă a construcției. Această valoare este exprimată în metri.
Uneori, deși ni se permite să construim un imobil de P+3, parter plus trei etaje,
este nevoie să reducem ultimul etaj, față de aliniamentul străzii. Adică ultimul
etaj sau ultimele două etaje vor avea o suprafață mai redusă comparativ cu
suprafața amprentei la pământ.

În imaginea de mai sus, avem o stradă din Barcelona. Cred că această

imagine mă va ajuta cel bine să vă explic ce înseamnă etaj retras. Puteți observa
pe partea dreaptă și cea stângă, că mai toate clădirile sunt oarecum în trepte.
Primul etaj retras va fi mai puțin retras decât următorul și tot așa. Se
urmărește atingerea unui unghi. Probabil că vă întrebați de ce se face acest
lucru, iar răspunsul are legătura cu lumina care intră între clădiri și pe trotuarul
pietonal. Din această explicație, vreau să rămâneți cu faptul că dacă doriți să
construiți o casă multietajată în oraș, probabil că se va impune acest lucru. E
bine să țineți cont de el. În zonele rurale nu văd situație în care trebuie să vă
confruntați cu așa ceva.

Spațiul între construcție și limitele de proprietate

Sunt unele aspecte care țin de amplasarea construcției pe parcela

achiziționată, iar aceste limitări își au rostul lor. În primul rând aș vrea să
punctez că aceste limitări sunt specificate în Codul Civil. Să începem cu limitările
laterale. Locurile sunt de regulă pătrate sau dreptunghiulare. Dacă terenul este
foarte mare, atunci probabil că limitele de proprietate nu fac subiectul unui
argument prea puternic. În situația în care terenul este mic sau foarte îngust,
este nevoie să avem grija la aceste limitări. Pentru o casă detașată, este nevoie
de o retragere de minim 3 metri pe cel puțin una din limitele laterale ale
2
proprietății. În partea cealaltă a terenului avem obligația să lăsăm o distanța
dacă nu avem perete de calcan. Este nevoie de o retragere de minim 60 de cm
dacă pe peretele lateral al clădirii nu se află nici o fereastră.

În situația în care pe acest perete lateral avem ferestre, lațimea

minimă între limita de proprietate și perete este de 1,9 metri. Totodată, este
nevoie de o retragere de minim 5 metri față de limita de proprietate din spate.
Aș vrea să vă spun că, de obicei, nu este nevoie de o retragere față de
aliniament, adică față de limita dintre stradă sau proprietate. Dar vă recomand
să lăsați minim 5 metri între aliniament și peretele casei, acolo unde este posibil.
În viitorul apropiat sau îndepartat, primăria o să dorească să lărgească drumul cu
încă o bandă pe sens. E bine să vă pregătigi pentru evenimente de genul ăsta
pentru a nu vă trezi cu o curte prea mică în fața casei sau cu trotuarul public,
lipit de peretele casei. În unele zone, această distanța față de aliniament este de
4 metri, iar în altele distanța minimă este de 5 metri. Eu v-am spus de 5 metri
pentru că este mai sigur, dar și pentru simetria cu fața din spate.

Cât pot utiliza din teren?

Aici vreau să atrag atenția aspra unor termeni specifici terenurilor de

construcții, și anume doi dintre ei. Primul termen este POT-ul. Acest acronim
vine de la Procentul de Ocupare a Terenului, și înseamnă cât din terenul tău
poate fi maxim ocupat de constructii. Acest lucru poate înseamna casă, garaj,
anexe, sau orice fel de constructie. POT-ul face referire la amprenta cladirilor
pe teren. Procentul de ocupare a terenului este exprimat procentual, adica POT =
20%, de exemplu. În concluzie, un procent de 20% înseamna că se poate ocupa
maxim 20% cu clădiri. Nu ești obligat dacă dorești să construiești o casă cu o
amprentă de exact 20%. De exemplu, poate dorești să ocupi doar 10% din
suprafața terenului, iar restul de 10% să îl lași în rezervă pentru clădiri viitoare.
În timp, acest pot se mai schimbă, adică își modifică valoarea.

Al doilea termen este acela de CUT, iar acest acronim înseamnă

Coeficientul de Utilizare a Terenului. Pentru a explica acest termen, am să lucrez
pe un exemplu. Să spunem că am achiziționat un teren de 300 mp. Terenul tău
are un POT de 40% și CUT-ul de 0,6. Aceasta este forma de exprimare a CUT-
ului. Acest lucru va însemna că ai posibilitatea de a construi o casă cu amprenta

3
de 120 de metri pătrați și cu suprafața desfășurată de 180 de metri pătrați. Cel
mai probabil, în acest exemple, terenul ar avea un regim de înălțime de P+1, P+M
sau D+P. Acest lucru înseamnă Parter + Etaj, Parter + Mansardă sau Demisol +
Parter.

2 PREGATIREA TERENULUI

Acest articol este al doilea din seria de articole Cum să construiești o

casă, iar această serie va trata în detaliu toate aspectele de care este bine să
ținem cont înainte să ne apucăm de un proiect de construcții. Vom discuta despre
pregătirea terenului înainte de începerea construcției. Îngroparea utilităților,
nivelarea terenului, terasarea lui și multe altele vom fi discutate un pic mai jos.
De multe ori, acest lucru se face după ce clădirea a luat formă pe teren, iar
acest lucru este o greșeală. Modificând structura terenului, are loc tasarea
solului pe care este amplasată structura noua, mai ales în mediul rural. Mai jos
vom vedea cele trei modalități prin care încurajăm stabilitatea solului și
îmbunătățim valoarea întregii construcții. Acest lucru este valabil și pentru unele
tipuri de gard de împrejmuire.

Îngroapă utilitățile înainte de construcția casei

Îngroparea utilităților precum țeava de apă, cablul electric de

branșament sau țeava de canalizare sub adâncimea de îngheț, este cea mai bună
decizie pe ca o puteți lua. Dacă faceți acest lucru, o să vă feriți de daunele
produse de îngheț, în special în cazul țevilor umplute cu fluide, precum apa
potabilă sau apele murdare. Îngroparea utilităților în acest moment al
construcției este foarte ieftină. În unele situații se poate considera că este
chiar gratis dacă amplasezi țevile și cablurile înainte de nivelarea terenului,
amplasând sol peste ele. Este nevoie să cunoști adâncimea de îngheț din zona în
care construiești, iar utilitățile se vor îngropa sub acea limită. Îngroparea
cablurilor de branșament poate rezolva problema estetică care apare atunci când
firul rămâne atârnat între stâlp și acoperișul casei.

4
 Cablurile se răcesc mai bine când sunt îngropate, iar în multe cazuri,
cele îngropate au o viață mai lungă de exploatare. Astfel nu înregistrezi un cost
în plus atunci când este necesară schimbarea lor. Pe de altă parte, dacă se începe
îngroparea cablurilor la o dată ulterioară terminării construcției, atunci putem
determina solul din jurul structurii să se miște nefavorabil pentru fundație.
Acest lucru poate avea și unele implicații care țin de geometria casei. În funcție
de structura casei și de sol, dacă se sapă prea adânc prin curte are loc o tasare
inegală. Acest lucru duce la o ușoară strâmbare a structurii într-o direcție.
Deseori, când acest lucru se întâmplă, se ajunge în situația în care ușile și
ferestrele nu se mai închid bine.

Alege să păstrezi arborii de pe teren

Anticipând situația existenței arborilor pe teren, vreau să vă încurajez

să îi păstrați. Arborii sunt plante care cresc destul de greu. Ar fi util să încerci
să nu îi tai atunci când construiești, dacă este posibil. Un arbore îți poate asigura
umbra necesară pe timp de vară, iar păstrarea lor te va scuti de timpul de
așteptare necesar când plantezi unui nou. Un compromis poate fi să plantezi un
alt arbore și să îl tai pe cel existent doar atunci când cel nou a crescut destul
pentru a asigura umbra pe o suprafață suficientă. Tăierea unor arbori ar putea fi
chiar nepermisă din punct de vedere legal. Printre acești arbori se numără și
nucul ori salcâmul, dar mai sunt și alte specii. Merită să te interesezi despre
acest lucru înainte să treci la acțiune. În alte situații se pune problema arborelui
comun, adică a celui cu trunchiul între două proprietăți.

Arborii de pe teren au rolul de a arma pământul cu rădăcinile lor. În

cazul terenurilor cu pantă abruptă, tăierea arborilor poate crea alunecări de
teren. Aceast fenomen, adică alunecarea de teren, are loc la câțiva ani după
tăierea copacului, nu imediat după. De obicei trec câțiva ani între momentul
tăierii și putrefacția rădăcinilor, în funcție de tipul de arbore și de condițiile de
sol. Arborii de pe teren sunt foarte valoroși, indiferent că este vorba de mediul
rural sau cel urban. Dacă ai luat decizia de a păstra arborii existenți pe teren,
este necesar să îi îmbraci în timpul construcției. Este poarte ușor să îi lovești cu

5
excavatorul sau cu alt utilaj puternic. La execuția fundației, este indicat să se
înlăture rădăcinile prezente în vecinătatea ei. Arborele nu va cădea și nici nu va
muri dacă faci acest lucru într-un mod corect.

Amenajarea terenului în pantă

În unele situații, în special în cazul terenurilor din mediul rural și în

zonele de deal și de munte, terenul nu este neapărat drept. Terenurile pot avea o
pantă, mai mult sau mai puțin constantă. În acest caz, este recomandat să
nivelați terenul înainte de a vă apucă să construiți. În situația în care terenul are
o pantă destul de abruptă, peste 7%, se recomandă terasarea. Această terasare
se face în jurul curbelor de nivel. Curba de nivel este o noțiune destul de
întâlnită în agricultură. În cazul terenurilor intravilane, mai reduse în dimensiuni,
aceste curbe sunt mai mult percepute ca linii de nivel. În realitate, trecând de
partea și termenii academici, se spune teren în trepte. Mai jos vom vedea că se
poate construi o casă pe o treaptă inferioară, pe una superioară sau pe mai multe
trepte.

Uneori, în funcție de delimitările terenului pe care le-am discutat în

articolul Cum să construiești o casă – alegerea terenului, se trece la construcția
casei pe două trepte. În imaginea de mai sus, avem o locuință rurală construită pe
două trepte ale terasării terenului. Aceste trepte îți pot deschide ușa pentru noi
oportunități legate de designul casei. Unele camere din clădire necesită uneori
înălțimi mai mari. O astfel de cameră este bucătăria sau livingul. La fel de bine se
poate considera că orice cameră cu o dimensiune mare în lățime sau lungime ar
putea avea un tavan mai înalt. În funcție de înălțimea treptei de teren, se poate
opta pentru amplasarea unui singur etaj pe treapta superioară, iar pe cea
inferioară, putem opta pentru două etaje. Dacă terenul achiziționat este perfect
plat, atunci această oportunitate de design dispare.

6
 3 INSTALAREA UTILITATILOR

În articolul precedent, adică Cum să construiești o casă – pregătirea

terenului, am vorbit despre pregătirea terenului și am făcut o scurtă referire la
utilități. În acest articol vom pune accentul pe aceste instalații foarte
importante pentru o viață modernă și sănătoasă. Uneori, când dorim să începem o
construcție nouă, ne lovim de problema utilităților, sau mai bine spus, de lipsa lor.
Existența acestei probleme ne face să realizăm că instalațiile pot costa mai mult
decât construcția în sine. Utilitățile despre care vorbesc sunt racordarea la
rețeaua de energie electrică,racordarea la rețeaua de apă și racordarea la
rețeaua de canalizare. Dacă aceste trei instalații sunt în funcțiune, atunci am
rezolvat problema. Desigur prezența rețelelor de gaz, telecomunicațiile și 
iluminatul stradal, sunt și ele o prioritate, dar cad în plan secundar. Motivul este
că ele pot fi cumva substituite de primele trei.

Racordarea la rețeaua de energie electrică

Cea mai importantă utilitate publică de care puteți beneficia este

rețeaua electrică. Argumentabil, când există această dotare se poate locui în
acel loc, în condiții moderne. Avem posibilitatea de a ne încălzi cu curent electric,
de a găti, de a pompa apă dintr-un puț săpat sau forat și de a alimenta rețele de
telecomunicații cu sau fără fir. Abilitatea unei națiuni de a se dezvolta depinde
strică de accesul ei la energie, iar energia electrică are cea mai mare plajă de
aplicabilitate. Dacă ai energie electrică din belșug, ai tot. Ca să înțelegeți mai
bine acest argument, vreau să vă spun despre mașini electrice, relativ ieftine,
care trag umiditatea din aer. Efectiv produc apă, destul de multă, în zone fără
apă podabilă.

Atunci când nu există rețea electrică în zonă, totul nu este pierdut.

Sunt nenumărate instalații care vă pot ajută să generați energie electrică fără
să fiți conectați la rețeaua electrică. Aceste soluții sunt mai scumpe pe termen
scurt, mai complexe ( complicate ), iar soluția diferă de la o zonă la alta. Uneori
sunt adoptate soluții hibride. De exemplu, se pot utiliza panouri solare, panouri
fotovoltaice, generatoare eoliene, generatoare diesel, energie geotermală sau
7
orice combinație dintre acestea. Pe termen lung, unele din ele sunt chiar mai
ieftine comparativ cu energia electrică de la rețea, mai ales că prețul energiei
electrice s-a dublat în ultimii 10 ani. Dacă trendul de scumpire a energie de la
rețea continuă, iar trendul prețului la instalațiile de  energiei regenerabilă să
scadă, atunci puteți uita de racordarea la rețeaua națională de energie.

Racordarea la rețeaua de apă

Este evident că nu putem trăi undeva fără apă pentru consum, gătit și
spălat. Apa poate fi furnizată de la rețeaua de apă a localității. Această apă
provine dintr-un foraj de mare adâncime, cu un debit mare și o calitate foarte
bună. Calitatea apei de la rețea tinde să se degradeze în timpul transportului, nu
la sursă. De obicei, aceste foraje sunt date în sol până la a doua pânză freatică,
sau chiar a treia. Apa de la rețea este scumpă, iar această sursă nu este cea mai
bună soluție pentru irigare sau activități de piscicultură. Probabil că dacă ai genul
ăsta de nevoie, este bine să iei în considerare finanțarea unui foraj. O soluție
alternativă pentru cantități mari de apă o reprezintă captarea apei de ploaie. În
articolul Instalații de înmagazinare a apei de ploaie  am scris câteva soluții care
te vor ajuta să economisești bani.
Atunci când nu ai posibilitatea de a te racorda la rețeaua de apă,
există alte surse pe care le poți exploata. Prima, și cea mai frecventă este puțul
forat până în pânza freatică. Desigur ai nevoie de o sursă de enegie pentru
scoaterea apei din acel puț. Uneori sursa de energie este mecanică și este
dezvoltată chiar de utilizator, aici mă refer la fântâna clasică cu găleată. Alte ori
se poate folosi o pompă electrică cu hidrofor, pentru pomparea apei din adâncuri.
Apa din fântână este deseori multe mai curată ca cea prevenită din rețeaua de
alimentare cu apă. Acest lucru este mai ales adevărat în cazul rețelelor vechi
construite cu țevi din oțel.

8
Racordarea la rețeaua de canalizare

Racordarea la rețeaua de canalizare poate fi foarte utilă. Sau, când ai

un teren mic, ea poate să devină mandatorie. Mai jos vom vedea alternative la
acestă soluție, însă dacă nu ai destul teren, rețeaua de canalizare este singura
soluție pentru deversarea apelor murdare. Ca și celălalte două servicii,
canalizarea costă bani. Fiecare primărie publică tariful pentru metrul cub de apă
murdară reversată în rețeaua de canalizare. Vreau să menționez că rețeaua de
canalizare, nu este locul unde se varsă apa de ploaie sau apa care rezultă din
topirea zăpezii. Faci un mare defavor și ție dar și localității în care
locuiești, dacă amesteci apa murdară cu apa pluvială. Vă rog să rețineți acest
lucru, pentru o viață mai bună.

Atunci când nu ai posibilitatea de a te racorda la rețeaua de

canalizare poți apela la o soluție convenabilă și ieftină. Această soluție este
sistemul septic, sau mai pe scurt, fosa septică. Sistemul septic este compus din
două vase numite decantoare și un câmp de drenaj. Singurul dezavantaj al acestei
soluții este că ai nevoie de puțin spațiu dedicat pentru vasul septic și pentru
câmpul de drenaj. Câmpul de drenaj poate fi orizontal sau vertical, însă și cel
vertical are nevoie de câțiva metrii pătrați liberi. Practic, oamenii de la țară care
au un WC în curte, nu au nici un motiv să mai păstreze această soluție neigienică.
Este mai mult o chestiune de educație decât o necesitate tehnică. Fosa septică,
îți poate asigura exact acelați nivel de confort într-un sat îndepărtat ca o
canalizare în centrul orașului.

Concluzie

Prin rețeaua de energie electrică se pot transfera date, deci ea poate

servi ca rețea de telecomunicații. Când nu ai iluminat stradal, dar ai locuința
racordată la rețeaua electrică, îți poți asigura iluminatul pe timp de noapte și
surse proprii. Pentru rețelele de alimentare cu apă, recomandarea mea este să
folosiți întotdeauna țevi din polietilenă de înaltă densitate. Materialul
se prescurtează PEHD și este un plastic alimentar. Aceste țevi sunt negre și au o

9
dungă albastră pe lungul lor. Acest material prezintă o foarte bună comportare la
sudare, iar astfel rețelele de apă au o foarte bună calitate și durabilitate în timp.

Îngroparea utilităților, contribuie foarte mult la păstrarea calității lor

în timp. Mai mult decât atât, cu cât ele sunt mai invizibile, cu atât crește valoare
zonei și a imobilului. Nimeni nu dorește un stâlp de beton lângă o casă cochetă
înconjurată de gazon și gard verde. Același lucru este valabil și pentru celălalte
utilități. Dacă aceste trei racordări sunt existente, atunci condițiile pentru
asigurarea unui confort sporit sunt asigurate cu un cost foarte avantajos.
Paragrafele au fost poziționate în funcție de importanta lor și de
dependabilitatea de resursă. Curentul electric este cel mai important, apoi apa și
apoi canalizarea. Poate că într-un articol viitor vom discuta despre instalațiile
secundare, cea de gaz, cele de telecomunicații și despre cele de iluminat stradal.

4 TURNAREA FUNDATIEI

Acest articol este precedat de Cum să construiești o casă – instalarea utilităților

pe teren. Este important să urmăm această ordine atunci când construim o casă,
pentru evitarea unor probleme și a unor costuri suplimentare. Am să explic mai
jos la ce mă refer și cum se greșește de obicei atunci când se construiește.
Atenție mare la adâncimea de îngheț. Toate fundațiile și utilitățile care urmează
să intre în fundație, sau mai rar, sub fundație au în comun aceste coordonate,
adică sub adâncimea de îngheț.

Ce este fundația?

Fundația este elementul constructiv care susține toată construcția.

Acest element nu este opțional, iar o casă de calitate are o fundație de calitate.
Practic toate încărcările permanente, temporare și extraordinare sunt susținute
de fundație. Când fundația nu este corect executată problemele încep chiar în
timpul construcției. Vreau să menționez că la o construcție, partea scumpă o
reprezintă interioarele și instalațiile, nu structura. Când fundația este prost
construită sau total inexistentă, daunele sunt percepute prima dată asupra
10
interioarelor și a instalațiilor. Ușile încep să nu se mai închidă corespunzător,
ferestrele pot crăpa, zidurile dezvoltă mici fisuri care ajung fisuri mari cu
timpul, țevile de apă și termoficare sunt supuse tensiunilor dimensionale, firele
electrice sunt tensionate sau întinse la maxim prin pereți, etc.

Uneori, structurile se pot subzidi. Adică dacă fundația casei este

neconformă, se pot face lucrări de reparații pentru a salva construcția. Uneori
însă, daunele sunt așa de mari încât nu merită. Aceasta este soarta construcțiilor
lăsate în paragină din cauza costurilor prea mari de reparație. Amplasarea
fundației deasupra adâncimii de îngheț, în timp, va determina strâmbarea
construcției, tasări inegale și o deteriorare accelerată a hidroizolației despre
care vom vorbi în articolul următor. Starea fundației dictează toate celelalte
etaje, dacă fundația se surpă într-o parte, toate celelalte etaje vor urma în
aceeași direcție, incluziv acoperișul, instalațiile, balcoanele, etc.

Interacțiunea instalațiilor de utilități cu fundația

O greșeală des întâlnită, este instalarea utilităților după execuția

fundației. Elementele constructive ale fundației sunt puse acolo cu un motiv.
Dacă optăm să găurim pereții fundației după zidirea sau turnarea acesteia, vom
slăbi în acea parte structura. Este foarte tentant să ne apucăm să găurim
zidurile fundației cu carota diamantată sau cu găuri succesive ale ciocanului
rotopercutor, pentru trecerea țevilor de canalizare, curent și apă potabilă.
Aceste țevi au diametre mari, mai ales în cazul țevilor de canalizare.
Întreruperea geometriei fundației și tăierea barelor de armătură poate duce la
stricarea fundației cu totul. Sunt cazuri în care muncitorii sau proprietarii ajung
să își ciuruiască fundația cu tot felul de găuri pentru utilități și instalații pe care
nu le-au anticipat.

Recomandarea mea, este să folosiți o țeavă groasă de oțel pentru

traversarea prin peretele de zidărie sau beton armat. În imaginea de mai sus
avem o țeavă de oțel îngropată în peretele de beton armat. Țeava echivalează cu
bucata de beton scos de acolo, iar peretele de beton nu are un punct de
slăbiciune în el. Această țeavă se îngroapă perpendicular cu peretele exterior al
11
fundației, sub adâncimea de îngheț. Utilitățile vor intra în casă printr-o zonă
exterioară, nesupusă înghețului. Pe timp de ger, țevile de canalizare și de apă vor
îngheța, canalizarea va refula, alimentarea cu apă va fi redusă
semnificativ. Înțelegerea acestor aspecte vă va face viața mult mai ușoară și veți
evita foarte multe neplăceri.

Adâncimea de fundare

La noi în țară, adâncimea de fundare diferă de la o zonă la alta în

funcție de sol, umiditatea solului, altitudine, etc. În articolul Cum să construiești
o casă – alegerea terenului, vă spuneam despre studiul geotehnic. Acest
document conține informația cu adâncimea de îngheț în zona de amplasare a
terenului. Spuneam că tipul de sol, este unul din factorii de influență care duc la
determinarea adâncimii de îngheț. Vreau să vă atrag atenția asupra unei greșeli
des întâlnite. Când se sapă fundație, în urma stabilirii adâncimii de îngheț, se
scoate de acolo un tip de sol. La îngroparea fundației, acel sol este rareori pus la
loc. De regulă se pune pietriș, resturi de materiale de construcții etc. Iar
acestre agregate și resturi vor transmite mult mai adânc în pământ înghețul.

12
 Încercați să păstrați tipul solului așa cum a fost când s-a făcut studiul
geotehnic. Preventiv puteți amplasa talpa fundației cu 20-30 de centimetri mai
adânc, pentru a compensa pentru diferențele între solul inițial și cel modificat.
Același lucru este valabil și pentru utilitățile care vin prin subteran. Aceste țevi
sunt deseori înconjurate cu pietriș, așa este normal. Dar în același timp, prin
amplasarea pietrișului acolo, adâncimea de îngheț crește. Fiecare fundație este
unică și nu putem discuta pas cu pas etapele de construcției a fundației, dar
înțelegerea adâncimii de îngheț este esențială oricărui tip de fundație.

Amplasarea utilităților sub fundație

Amplasarea utilităților sub zidul de fundație este un lucru de evitat,

excepție făcând fundațiile pilonate. Zidurile de fundație nu vor sta pe terenul de
sub ele. Aceste ziduri vor transmite încărcăturile întregii structuri, adânc în
pâmânt, prin intermediul pilonilor. De regulă însă, fundațiile nu sunt pilonate ci
sunt continue sub ziduri sau pe cuzineți (se mai spune fundație pe pahare).
Aceste fundații apasă tare pe sol, iar introducerea unei țevi de plastic în acea
menghină a solului, este o bombă cu ceas. Se pot executa instalații de drenaj sau
instalații interioare de scurgere a apei, dar nu sub zidul fundației sau sub
cuzinet.

Dacă este nevoie să intersectați peretele fundației, folosiți metoda

de mai sus, care presupune îngroparea țevii de oțel în betonul sau zidăria
fundației. Este de indicat să îngropați 6 țevi de oțel pentru cele trei instalații de
utilități principale și două din instalațiile de utilități secundare. De regulă, țeava
de apă, canalizarea și țeava de gaz sunt amplasate într-o parte, iar cablurile de
telecomunicații și cablurile de curent în altă parte. Cu alte cuvinte, încercați să
țineți gazul departe de firele de curent, iar firele de curent departe de apă. În
cazul rețelelor de telecomunicații, acestea sunt amplasate la minim un metru de
cablul brașament purtător de curent electric. Acest lucru este valabil doar în
cazul cablurilor de telecomunicații electrice. Fibra optică nu are această limitare.

5 DETALII DESPRE FUNDATIE

Fundația casei este elementul structural cu care se începe efectiv

construcția. Acest element are un rol principal de a transmite toate încărcările,
adică ziduri, acoperiș, planșee, etc. în solul pe care este amplastă construcția. În
acest articol vom vorbi despre fundații din beton armat. Orice alt material de
13
construcții, utilizat la executarea fundațiilor ar reprezenta o risipă de bani și de
timp. Betonul armat este, de aproape un secol, materialul caștigător când se face
alegerea de material pentru execuția fundațiilor. Betonul este un material dur,
rezistent la schimbări de temperatură, rezistent la umiditatea din sol, se poate
arma pentru o bună performanță și prezintă o foarte bună rezistență la
compresiunea exercitată, din lateral, de sol.

Tipul de fundații pretabile pentru locuințe în general

Sunt multe tipuri de fundații, însă sunt trei tipuri care se folosesc cel
mai des. Eu am să vă prezint cele trei tipuri. Aceste noțiuni se pot amesteca,
adică o fundație hibridă.

Cel mai folosit tip de fundație, este fundația sub ziduri. Practic este o
“grindă/centură” de beton sau beton armat, turnată sub locul unde urmează să
fie construite zidurile. De regulă, nu există un cofraj/formă pentru turnare, ci
se sapă un șanţ în pământ, în care se introduce armătura și apoi se toarnă
betonul. Eu vă sfătuiesc prietenos împotriva acestor practici și vă recomand să
turnați betonul în cofraje pentru fundații. Genul acesta de fundații este
recomandat când aveți case din cărămidă eficientă, BCA sau cărămidă plină fără
cadre de beton armat. La casele fără demisol, acest tip de fundație este cel mai
avantajos.

Al doilea tip de fundație, după frecvența utilizării, este fundația izolată sub

stâlpi.tuFundația izolată sub stâlpi este ca un fel de bucată de beton pe care se
așează stâlpul. Bucățile de beton nu sunt ancorate între ele, iar adâncimea de
fundare este mai mare decât în situația fundatiilor sub ziduri. Principiul de
funcționare este următorul. Greutatea acoperișului, a planșeului și a pereților
sunt transmise în centuri și grinzi, centurile și grinzile transmit încărcarea în
stâlpi, iar stâlpii transmit încărcările în bucata de beton numită fundație. Acest
tip de fundație este mai ieftină folosindu-se deseori prefabricate de beton.
Necesită însă o structură a clădirii din beton armat sau din oțel sau chiar din
lemn masiv. Dacă între bucățile de beton izolate ar exista o grindă care să le
conecteze, atunci ea ar deveni o fundație sub ziduri, exact ca cea despre care
am vorbit mai devreme.
14
Al treilea tip de fundație este cea a radierului general sub toată clădirea,
însă vom vorbi despre acest tip în articolul următor al seriei, Cum să construiești
o casă – fundațiile cu demisol , pentru că are unele caracteristici un pic mai
speciale.

Tipul de betoane folosite la fundații

Spuneam mai devreme că fundația preia toata încărcarea din ziduri și le

transmite în sol. Bănuiesc că vă imaginați că betonul utilizat la fundații trebuie să
fie unul foarte tare. Uneori constructorii sau beneficiarii sunt foarte insistenți
în privința obținerii celui mai tare beton. Este contraintuitiv, însă nu, betonul
folosit la fundații trebuie să fie un beton moale, uneori cele mai slabe betoane
din punct de vedere al rezistenței la compresiune. Imaginați-vă că fundația are
rolul de a prelua o forță concentrată din ziduri și stâlpi și să o descompună în
mod egal pe suprafața solului pe care stă toată casa, inclusiv fundația. Betonul nu
are nevoie să fie foarte tare pentru că pământul nu este foarte tare. Talpa
fundației este o componentă care se construiește atunci când solul de fundare
este mult prea moale, iar asta știm din studiul geotehnic. vor utiliza la bucla
câmpului de drenaj.

O altă problemă cu betoanele tari folosite la fundații, este că ele sunt

foarte casante. Se sparg când vrei să le găurești sau când terenul își schimbă
poziția, precum o alunecare de teren, un cutremur sau o explozie. Să nu credeți
că faceți un compromis când utilizați un beton mai moale la fundații.

Așadar, betoanele folosite la fundațiile caselor sunt C4/5, C6/7,5,

C8/10, iar uneori, la structuri mai mari, se poate utiliza și C12/15, deși acest
beton este un beton tare. Personal, vă recomand utilizarea acestui beton mai
tare dacă turnați un radier general sub toată casa. Radierul servește și ca
pardoseală elicopterizată. Poate că nu are sens acum, dar dacă citiți articolul
care explică fundațiile cu demisol, vom vedea de ce este nevoie de un beton mai
tare în acea situație. Betoanele moi nu sunt armate cu bare prea groase. Din nou,

15
poate aveți impresia ca la fundație este nevoie de o armatură groasă, precum
barele de armătură cu diametrul de 25 sau 32 de mm.

Cum interacționează fundația cu restul elementelor structurale

Probabil vă întrebați cum continuăm construcția de la fundatie. De

regulă, peste fundație se toarnă o placă de beton, iar peste această placă se
începe construcția stâlpilor și a zidurilor. Apoi, putem discuta felul în care
fundația stă pe pământ. În articolul Cum să construiești o casă – pregătirea
terenului, am explicat că terenul trebuie curațat, nivelat și bătătorit. În plus, se
aplică un beton de egalizare pe sol, pentru a putea monta armătura și cofrajul
lateral. Cofrajul lateral trebuie să fie etanș. Etanșeitatea părții de jos a formei
create, este asigurată de acest beton de egalizare. Fără betonul de egalizare,
laptele de ciment al betonului de fundație ar fi pierdut în sol. Talpa fundației nu
se termoizoleaza în mod normal, deși la fundații pilonate, este posibil acest
lucru.golul zidurilor de bolțari.
Talpa fundației se poate hidroizola, iar eu recomand acest lucru dacă
este posibil și relevant în funcție de sol. Aceasta se face prin amplasarea unei
folii subțiri și dure din PVC, între betonul de egalizare și corpul fundației. O
soluție alternativă este hidroizolarea betonului de egalizare cu carton bituminos,
apoi amplasarea fundației pe acest carton bituminos, dar nu înainte să amplasăm
o membrană cu crampoane din PVC, cu crampoanele în sus. Soluția alternativă
este mult mai bună decât folia subțire de PVC, doar că este mai scumpă și mai
greu de aplicat. Nu este chiar ușor să hidroizolezi sub fundație, iar deseori se
fac greșeli mari care au ca rezultat tasări inegale sau o hidroizolație care nu
hidroizolează. Cu alte cuvinte, sunt bani îngropați fără rost.

Fundația, locul de interacțiune cu exteriorul

În mod normal, fațada casei este izolată termic. Orice cablu, șurub,
ancoră sau țeava care intră în casă este o punte termică. Asta înseamnă un
„defect” în anveloparea care termoizolează casa. Fundația, fiind amplasată sub
adâncimea de îngheț, nu are aceeași problemă. Cu alte cuvinte, singurul loc prin
care cablurile și țevile acestor utilități pot interacționa corect cu clădirea este

16
prin pământ. Majoritatea acestor utilități chiar originează în pământ, canalizarea,
apa, gazul, și de curând cablurile de energie electrică și de telecomunicații.
Rețelele utilitare îngropate și executate corect au o durată medie de exploatare
de peste 100 de ani, în timp ce utilitățile de la suprafață au o durata medie de
exploatare de aproximativ 30-50 de ani.

O interacțiune a casei cu exteriorul este însăși ventilația. solului și trece prin

peretele fundației.

Pe timp de iarnă, când afară este foarte frig, schimbul de aer se poate
face printr-o țeava metalică introdusă în sol sub adâncimea de îngheț. Se va face
schimbul de aer de la exterior spre interior prin această țeavă. De exemplu,
aerul de -24 de grade Celsius va ajunge la temperatura solului de 10 grade
Celsius astfel făcându-se economie de căldură. Vara, când temperatura este de
peste 35 de grade Celsius, solul își păstrază temperatura de 10 grade Celsius, iar
aerul intră prin acea țeava în pământ, se racește și apoi intră în casă fără să mai
fie nevoie să îl răcești cu aerul condiționat.

Și iarna și vara se folosește aceeași țeavă, cu cât mai lungă și mai adânc
îngropată, cu atât mai bine. Sistemul este simplu și ieftin de executat, format
dintr-o țeava cu o transmitență termică foarte mare, precum oțelul, inoxul,
aluminiul, cuprul, etc. Acest sistem este pasiv. Alternativ, se poate achiziționa un
sistem activ, electic, numindu-se schimbător de căldură.

Câteva detalii adiționale despre fundația casei

Pe viitor, vom discuta despre rețeaua sau rețelele electrice ale casei.
Acolo va apărea și noțiunea de împământare electrică sau legarea la pământ. Vom
discuta și despre paratrăsnete și cum ne vom proteja de fulger. Acest lucru este
mai ales valabil când casa este poziționata în câmp sau într-o zonă de deal, atunci
când nu ai blocuri sau construcții mai înalte în jurul clădirii nou construite.
Clădirea nu se află în raza de protecție pe care o oferă în general clădirile înalte.
Când construim fundația sau turnăm betoane prin curte, avem ocazia să
executăm o rețea care poate servi ca împământare electrică.

17
 Pentru a reduce costurile de construcție, este indicat să executăm
împământarea înainte de a finaliza construcția. Acest lucru va constribui și la
calitatea ei. În mod ideal împământarea se amplasează sub limita de îngheț.
Limita de îngheț ne garantează că valoarea împământării rămâne cât mai
constantă în timp, iar acest lucru îți poate salva viața. găuri.

Un tip de împământare electrică este cea artificială, iar celălalt tip,

naturală. Împământarea executată înainte să torni beton în fundație presupune
amplasarea unei platbande de oțel zincat și sudarea ei de armatura de oțel a
fundației. Sudarea este groasă și depășește grosimea platbandei. Deseori aceste
suduri nu au nevoie să fie arătoase, ci corecte din punct de vedere electric, pe
măsurate. Aceasta este împământarea naturală. Atenție, există și platbandă de
cupru stanat, adică metalul de cupru este acoperit de un strat de staniu pentru a
impiedica oxidarea lui. Această platbandă nu se poate folosi la împământarea
naturală pentru ca nu putem suda cuprul de oțelul armăturii din beton. În
momentul turnării fundației, având în vedere că se sapă o groapă adâncă sub
adâncimea de îngheț, se poate executa și al doilea tip de împământare, cea
artificială. Eu vă recomand să o faceți și pe aceasta în acelați timp. că mare de
oțel. Cele din oțel sunt mai puțin arătoase. Pentru testarea împământării, se face
un test PRAM o dată pe an. Dacă valoarea rezisțentei a crescut, atunci se iau
măsuri. Vom discuta mai multe aspecte despre legarea la pământ când ajungem la
etapa ce tratează execuția rețelelor electrice dintr-o locuință, de la A la Z.
Momentan era relevant să nu vă las să treceți peste planificarea/execuția
fundației fără să cunoașteți acest aspect al părții electrice. Din fundație, va ieși
o placă mare și groasă de oțel, la care urmează să ne legăm cu toate
împământările din casă și din garaj. Această placă are multe găuri în ea, de
diferite dimensiuni. Găurile sunt prevăzute și cu filet pe interior sau au sudate
deasupra lor piulițe din oțel cu filet. Placa de oțel despre care vorbim este
conectată de cel puțin două ori la bucla de platbandă de oțel zincat menționată
anterior.

18
 6 FUNDATIILE CU DEMISOL

Aș vrea să vă vorbesc un pic despre fundațiile cu demisol. Sunt niște

fundații aparte care îți oferă un loc cu mare pontențial pentru unele
funcționalități. Demisolul sau subsolul are o fundație aparte pentru că primul etaj
este sub nivelul solului. La toate celalalte fundații primul etaj sau prima
pardoseală se află peste nivelul solului. Tipul acesta de fundație este pretabilă și
la casele cu subsol. Toate noțiunile rămân valabile indiferent de opțiune, subsol
sau demisol. Aș putea spune că uneori este mai ușor să construiești o structură
subterană decât o casă cu demisol. Este o luptă cu perfecțiunea când dorești să
incluzi o astfel de structură în casa ta, dar eu consider că merită. Aici, la demisol
sau subsol, totul trebuie făcut ca la carte.

Care este diferența între subsol și demisol?

O chestiune destul de des confundată, este diferența între demisol și

subsol. Dacă o casă are un etaj scufundat în sol, peste jumătatea acelui etaj,
atunci avem un subsol. Acest etaj subsol poate avea sau nu ferestre. Etajul se va
numi subsol chiar dacă se locuiește sau nu acolo sau chiar dacă nu are acces din
imobil. Deseori, în astfel de subsoluri se amenajează spații tehnice, garaje sau
deposite de orice fel. Subsolul are de regulă o înălțime mai mică decât demisolul
sau restul casei. Normativul specifică minim 1,90 metri. O să găsiți înălțimea
specificată ca „înălțimea spațiului liber”. Eu vă recomand minim 2,10 m, și sunt
destule motive pentru care susțin asta. Normativele sunt destul de învechite, iar
de obicei, la fiecare revizie, se copiază din cele vechi.

În situația în care etajul este scufundat jumatate sau mai puțin de

jumatate, în sol, acesta se numește demisol. La demisol se pot amplasa
funcționalități exact ca cele din restul casei, dar și cele mentionate mai
devreme, precum garajul, etc. Spațiul de la demisol este foarte flexibil și
avantajos. Din cauza îngropării lui parțiale în sol, este un loc răcoros și
beneficiază de o bună izolare fonică. Izolarea fonică este valabilă și pentru
zgomotele din interior spre exterior dar și invers. În normativ, este specificată
o înalțime de minim 2,00 metri pentru clădirile de locuit. Eu vă recomand

19
călduros, un minim 2,40 metri. Normativele astea au nevoie de o revizie.
Europenii au crescut în înălțime în medie cu 11 cm în ultima sută de ani. Asta
înseamnă un 1,1 cm în fiecare deceniu.

Particularitățile fundației cu demisol sau subsol

Hidroizolarea unei fundații normale, are ca scop încetinirea degradării

fundației în timp. În cazul fundațiilor cu demisol sau subsol scopul este altul. Prin
hidroizolare urmărim să nu avem casa plină de apă. Cu cât mai adâncă fundația, cu
atât mai puternică acțiunea apei din sol. Cu toții știm că nu e bine sa te
împotrivești apei, dacă reușește să despice munții în două, este clar că un pic de
hidroizolație nu o va opri prea mult timp. Putem însă, să o redirectăm de lângă
fundație, printr-un sistem de drenaj, într-o altă parte a terenului. Atenție, apa
de drenaj nu merge în canalizare. Despre drenajul din jurul fundației vom vorbi în
mod particular în articolele viitoare. Voi descrie pas cu pas ce trebuie să se facă
pentru o hidroizolare corectă.

Poziționarea drenajului lângă fundație se face într-un fel anume și este

foarte important să o faceți corect. Altfel, tubul de drenaj poate fi zdrobit de
fundație, dar și fundația poate suferii tasări inegale. Un drenaj prost executat
te poate costa foarte mulți bani, dar nici lipsa lui nu este o opțiune. Ca și
fundația, tubul de drenaj nu are voie să înghețe, altfel încetează să își facă
treaba și se va degrada accelerat în timp. Ca o regulă generală, înghețul poate
produce tot felul de daune fundației, sistemelor adiționale, dar și solului pe care
stă fundația.

Avantajele unui demisol sau subsol

La noi în țară, adâncimea de îngheț este între 60-70 de centimetri și

110-120 centimetri, în funcție de zonă. Având în vedere că fundația trebuie să
fie amplasată la o adâncime mai mare ca cea de îngheț și că zidurile pornesc
imediat din fundație, putem concluziona că oarecum, noi oricum construim un
demisol dacă adâncimea de îngheț este peste un metru. Și dacă tot înregistrăm
costurile cu structura, de ce să nu beneficiem și de acel spațiu. În unele zone,

20
unde pânza freatică este foarte aproape de nivelul solului, nu este posibil să ai
demisol. Pânza freatică înseamnă că sistemul de drenaj nu mai poate fi folosit.
Drenajul este pentru inundații ocazionale. Nu dorim să creăm un fel izvor pe
lângă fundația casei. Va fi doar o chestiune de timp până când apa va măcina ceva
din sistemul de drenaj și va scăpa de sub control.

De exemplu, daca vrei să construiești o casă în Delta Dunării, probabil

că nu e o idee bună să planifici un demisol. Defapt, în cazul clădirilor din astfel de
zone, aș merge doar pe fundații pilonate și clădiri suspendate, pentru a anticipa
eventualele inundații. Subsolul sau demisolul poate exista sub toata suprafata
casei sau doar parțial. Deasemenea, în cazul caselor construite pe terenuri în
pantă, pe o parte a casei putem avea subsol, iar pe cealaltă parte demisol.
Demisolul sau subsolul pot face parte din partea termoizolată a casei sau nu.
Astfel de demisoluri sau subsoluri sunt deseori folosite pe post de cămară de
alimente.

Tipul de fundație utilizată la clădirile cu subsol sau demisol

Casele cu subsol sau demisol au o fundație de tip radier general. Acest

lucru înseamnă că se toarnă o placă de beton armat cu două roluri. Are rolul de
talpă a fundației, dar și de pardoseală a demisolului/subsolului. În general,
radierul general are o îngroșare pe margine, adică ăn locul unde urmează să fie
amplasați pereții exteriori ai casei. În particular, pentru radiarul general gros,
peste 300 mm, această îngroșare a marginilor este mai puțin necesară la locuințe.
Țevile de scurgere sunt amplasate sub radierul fundației și străpung placa unde
este necesar. Aici se poate utiliza un beton mai tare, adica C12/15. Am menționat
asta în articolul Cum să construiești o casă – detalii despre fundația unei case,
unde am vorbit despre tipul de betone care sunt utilizate la fundații.
Acest radier general se poate construi mult mai ușor ca o fundație
continuă sub ziduri. Este tipul meu preferat de fundație pentru că apasă cu toată
suprafața pe sol și îți permite să amplasezi o casă aproape oriunde. Aproape, așa
cum am menționat mai sus, nu se pot amplasa în locurile cu o pânză freatică la
suprafață. În acest radier se pot amplasa niște goluri sau polistiren pentru o

21
grosimea mai mare fără să crească și greutatea plăcii de beton. Cu cât grosimea
este mai mare, cu atât rigiditatea fundației ( radierului ) este mai mare. Această
metodă se folosește foarte des la clădirile comerciale de zeci de mii de metri
pătrați, unde contează fiecare eurocent cheltuit. Se urmărește o rigiditate cât
mai mare cu un cost cât mai mic.

Țevile de scurgere și refulările

Casele cu demisol sau subsol, care au scurgeri în pardoseală sau grupuri

sanitare, elemente pe care le recomand, pot suferi unele accidente. Este
important ca nivelul la care se amplasează fundația, să fie sub nivelul țevii de
canalizare sau a fosei septice. Astfel, în cazul unei inundații, apa din țeava de
canalizare nu ajunge înapoi în grupul sanitar de la subsol sau demisol. Pardoseala
demisolului trebuie să aibă o scurgere. În caz de inundație sau spargerea unei
țevi în demisol sau la etajele superioare, ș.a.m.d, trebuie să ai o modalitate de a
evacua apa. Această scurgere nu este conectată la țeava de la canalizare.
Scurgerile sunt prevazute cu un gratar, de obicei metalic, iar conductele trec
SUB fundația de tip radier. Vă rog să observați că am pus accentul pe cuvântul
sub.

Țevile, de orice fel, nu se trec pe lungime prin radierul general, ele

străpung radierul doar. Vreau să observați că fundația se pune peste aceste țevi.
Ce se întâmplă dacă țevile se înfundă? Spargem fundația? Acesta este motivul
pentru care țevile nu sunt amplasate prin radier, ci sub el. Sistemul de scurgere
se execută cu găuri de inspecție în linie dreaptă care se pot desfunda usor fără
să spargem. Vom discuta despre asta în articolul despre scurgeri și canalizare.
Un alt motiv pentru care țevile se pun sub radierul fundației și nu prin placa de
beton al fundației cu demisol, este că ele sunt protejate de îngheț în situația în
care lăsăm geamul deschis la demisol sau subsol pe timp de iarnă. Astfel, țevile
sunt mult mai ferite, solul având aproximativ 10 grade Celsius.

22
 7 HIDROIZOLAREA FUNDATIILOR

Acest articol face parte din seria Cum să construiești o casă și anterior
am discutat despre turnarea fundaţiei, detalii despre fundația unei
case şi fundaţiile cu demisol. Vom vorbi de fapt despre hidroizolarea, dar și
termoizolarea fundației. Sunt două lucruri total diferite, dar în ultimul timp,
aceste lucruri sunt abordate împreună datorită obligativităţii a termoizolării.
Legal vorbind, nu mai poți să construiești o casă neizolată termic. Este nevoie să
construiești o structură care atinge un standard minim de termoizolație. Ești
liber să alegi felul în care vei realiza acest lucru. În etapa anterioară am discutat
despre execuția fundației și am stabilit că utilitățile interacționeză cu interiorul
prin intermediul ei. Fundația este prevăzută cu niște găuri, în anumite locuri,
pentru inserția cablurilor și a țevilor.

Când se trece la hidroizolarea casei?

Când hidroizolăm, trebuie să fim foarte atenți, să lucrăm curat și să

aplicăm corect hidroizolația așa cum vom vedea în continuare. Aș vrea să
subliniez faptul că este nevoie de atenție sporită în jurul acestor inserții. Țevile
care intră în fundație, nu sunt lipite una de alta. Ele au un spațiu de jur împrejur
de minim 20 de centimetri pentru a se putea amplasa corect hidroizolația. Adică
distanța dintre ele trebuie să fie de minim 40 de centimetri. Pentru lejeritate,
recomand să se lase chiar 60 de centimetri, dacă este posibil. Pe piață, se găsesc
produse care se numesc masticuri cauciucate de etanșare. În acest fel, nu
trebuie să te mai chinui cu țevile. Ele vin gata făcute, trebuie doar să le montezi.
Momentul oportun pentru hidroizolația casei este atunci când betonul este
complet uscat.

Deseori se trece mai departe cu construcția sau se așteaptă până la

uscarea completă a fundației. Există totuși o excepție. Vom vedea mai jos că
avem o multitudine de variante pentru hidroizolarea fundației de beton. Printre
aceste variante se numără și cimenturi speciale de impermeabilizare sub formă
de pastă. În cazul acestui tip de hidroizolare îi este necesară o preumezire a

23
stratului suport înainte de aplicare. Cu alte cuvinte, fundația proaspăt turnată și
decofrată reprezintă un suport preumezit pentru aceste mortare pe bază de
ciment. Unele mortare hidroizolante au pretenția de a fi aplicate pe un tip de
beton cu o rezistență minimă, de exemplu C 12/15, iar betonul să fie mai vechi de
3 luni. Adică nu pot fi aplicate pe o fundație de beton tocmai decofrată. Toate
celălalte tipuri de hidroizolație au nevoie de o suprafață curată, uscată,
absorbantă și cu porii deschiși.

Tipuri de hidroizolații prelabile la hidroizolarea fundațiilor

Am să vă prezint în continuare variantele despre care vorbeam mai

devreme. Voi începe de la cele clasice și ieftine și voi termina cu cele eficiente,
performante și implicit scumpe. Ordinea ar arăta în felul următor: membrane
bituminoase, armate sau nearmate, aplicate la rece sau la cald, apoi membrane
termoplastice precum PVC-ul sau vinilul, acestea fiind membrane termoplastice.
Urmează polietilenă de joasă densitate, polietilenă înaltă densitate, cauciucul
EPDM și cimenturile speciale de impermeabilizare sub formă de pastă. Voi
încheia cu produsele lichide, pe bază de polimeri poliuretanici. Acești polimeri
poliuretanici au diferite densități și reprezintă cea mai performantă formă de
hidroizolare. Până și submarinele sunt hidro/termo izolate cu astfel de materiale.

Cu toate aceste sisteme de hidroizolație, se pot anvelopa sau

hidroizola acoperișurile, piscinele sau clădirile subterane. Toate formele de
hidroizolație pe care le-am înșirat au un grad satisfăcător de calitate. Mai
important decât materialul pe care îl folosești este manopera. Problema
hidroizolațiilor este lipsa de forță de muncă calificată și specializată, nu
materialul în sine. Eu personal, dacă ar trebui să aleg dintre variantele înșirate
mai sus, aș alege în continuare membrana bituminoasă. Motivul pentru care fac
această alegere este că are un preț scăzut, se pot implementa cu un minim de
unelte și pot efectua singur reparații la hidroizolație, când și dacă se pune
problema. Dacă mi-aș permite să hidroizolez, dar și să termoizolez cu polimeri
poliuretanici, atunci nu aș sta pe gânduri. Acele produse sunt așa de bune încât,

24
tehnic vorbind, oricum ai întoarce produsul și sistemul, întotdeauna vor triumfa
peste celălalte.

Sistemul de hidroizolație a fundației

Hidroizolarea este compusă din două straturi. Primul este de

hidroizolare, apoi urmează termoizolația, iar ultimul strat, o altă hidroizolare.
Așa se face de obicei, când termoizolezi. Din nou, ai mai multe opțiuni pentru a
ajunge la același rezultat final. Eu am să vă prezint un sistem cu două straturi
bituminoase și un strat de termoizolație din polistiren extrudat între ele.
Începem cu primul strat. Pe betonul uscat al fundației și a zidului din care este
alcătuit demisolul sau subsolul, se aplică o amorsă bituminoasă. Această amorsă
se aplică cu trafaletul, bidineaua sau pensula, după nevoie. Această aplicare se
face conform specificației de produs, dar de regulă, peretele trebuie să fie
complet acoperit și negru. Nu vom mai avea pete de gri, adică betonul nu se va
mai vedea deloc. Apoi vom aplica membrana bituminoasă cu ajutorul unei torțe cu
propan. Această membrană se poate aplica într-un singur strat sau dublu strat.

De obicei, este vorba de un singur strat, iar rulourile se suprapun cel

puțin 10 cm, ca la acoperiș. După aplicarea corectă a membranei bituminoase, se
trece la termoizolare. La final, termoizolația se acoperă cu un alt strat, de data
asta dublu, de membrană bituminoasă. La început am folosit membrană aplicată la
cald, acum că avem termoizolație vulnerabilă la flacără, vom utiliza o membrană
cu aplicare la rece. Atenție însă, multe din aceste membrane aplicate la rece, au
acetonă sau toluen în compoziție. Aceste chimicale sunt diluanți și vor topi
polistirenul dacă acesta nu este protejat cumva. Protecția se face prin tencuirea
termoizolației cu mortar. Mulți furnizori de termosisteme au produsele lor de
hidroizolare care ajută la evitatea acestei situații. Nu intru prea mult în detaliu
cu hidroizolația și etapele de aplicare. Acest lucru se discută cu furnizorul
produsului ales, nu după o rețetă bătută în cuie.

25
Sistemul de termoizolație a fundației

Pentru fundații, sau partea care urmează a fi acoperită cu pământ, nu

aveți voie să prindeți termoizolația cu dibluri. Daca s-ar folosi dibluri, atunci
stratul de hidroizolație ar fi perforat de multe ori. În concluzie ar fi inutil. Vom
folosi polistiren extrudat pentru termoizolarea fundațiilor. Niciodată nu se va
folosi, vată bazaltică, polistiren expandat, vată minerală sau neopor.
Termoizolația fundației este supusă unei presiuni enorme din partea solului, iar în
timp, acesta va deveni tot mai compact, apăsând tot mai tare pe pereții
fundației. Panourile din vată și polistirenul moale nu pot face față acestei
presiuni. Aici se fac cele mai grave greșeli la termoizolarea fundațiilor. Mă refer
la amplasarea termoizolaţiei sub fundaţie sau lângă fundaţie, fără să se asigure
că acel tip de termoizolaţie este capabilă să suporte genul acesta de încărcare.

Alternativ, se poate utiliza folia PVC cu crampoane. La hidroizolarea

executată înainte de turnarea fundației, am vorbit despre această folie PVC cu
crampoane. Ea oferă o protecția la fel de bună. Personal, la hidroizolarea
exterioară verticală, aș alege tot timpul membrana bituminoasă dublă.
Polistirenul trebuie să stea uscat. Hidroizolația exterioară este la fel de
importantă ca și cea interioară. Dacă polistirenul este ud, se vor forma punți
termice printre plăci, iar capacitatea termosistemului de a izola va fi redus sau
compromis.

În articolul următor vom discuta despre sistemul de drenaj pe care îl vom

construi în jurul fundației protejate. Articolul se numește Cum să construiești o
casă – sistemul de drenaj. Sistemul de drenaj va conlucra cumva cu hidroizolația,
dar sunt sisteme total diferite.

8 SISTEMUL DE DRENAJ

În articolul precedent am discutat despre hidroizolația fundației. În continuare

vom discuta despre sistemul de drenaj și despre cum ajută el sistemul de
hidroizolație. Nu este mandatoriu să ai sistem de drenaj. În unele zone este

26
irelevant și imposibil de instalat, iar în altele este un element obligatoriu dacă
vrei să ai o casă corect executată. Spre deosebire de hidroizolație, executarea
sistemului de drenaj este mult mai simplă. Tot ce trebuie să înțelegi este
principiul de funcționare. Totuși, sistemul de drenaj reprezintă o operațiune ceva
mai intensă din punct de vedere fizic și este nevoie să lucrezi corect, atent și cu
o bună cunoaștere a detaliilor de produs.

Cum funcționează un sistem de drenaj?

Majoritatea beneficiarilor cred că un sistem de drenaj este doar o

țeavă îngropată în pământ. De fapt, sistemul de drenaj are mai multe
componente, iar toate aceste componente sunt obligatorii. Mai întâi am să explic
cum funcționează un sistem de drenaj în general, iar mai jos vom vedea cum îl
particularizăm pe cel care se amplasează în jurul fundației. Sistemul de drenaj
are 4 componente. Prima componentă este tubul de drenaj, acest tub are o
perforație anume pe toată lungimea lui. Perforațiile sunt sub formă de tăieruri
sau de străpungeri. Cele cu tăieturi au cea mai mica rezistență la presiunea
solului. Acest tub este înfășurat de o gardă de geotextil. Acest geotextil este un
fel de material care lasă doar apa să treacă, granulele fine de praf și nisip se
opresc în geotextil. Geotextilul a fost a doua componentă.

A treia componentă este stratul de mărgăritar. Aceasta crează un

spațiu unde apa în exces se poate aduna pănâ ajunge să se scurgă în tubul de
drenaj. A patra componentă este o cămașă de geotextil care înconjoară acest
strat de mărgăritar. Toate straturile de agregate și geotextile se poziționează
de jur împrejurul straturilor anterioare. În loc de mărgăritar se poate utiliza și
pietriș. Atenție însă. Uneori tubul de drenaj poate fi presat într-un mod greșit
dacă bucățile de pietriș sunt prea mari sau rea ascuțite. Eu vă recomand să
folosiți un agregat cu mărimea medie cât o nucă. Nu strică să amestecați
mărgăritar cu pietriș, așa ar funcționa cel mai bine. Să recapitulăm, țeavă,
geotextil, mărgăritar sau pietriș mărunt, geotextil. Apoi se poate amplasa
pământ amestecat cu nisip în jurul acestul sistem de drenaj.

27
Sistemul de drenaj amplasat în jurul fundației

Sistemul de drenaj pentru fundație nu este diferit de un sistem de

drenaj normal, doar că nu are un tub de dimensiuni prea mari și este redundant.
Redundanța se referă la faptul că este un inel de tub care are una sau două
scurgeri din acest tub. În unele cazuri, drenajul este foarte important, iar
aspectul redundant te ajută să ai un drenaj funcțional și atunci când tubul se
înfundă sau se zdrobește într-o anumită parte. Deseori se întâmplă să ai o
singură scurgere din sistemul de drenaj. Vreau doar să spun că această scurgere
nu trebuie directată spre canalizare. De obicei, această apa se depozitează într-
un recipient subteran și se utilizează ulterior la udarea grădinii sau a gazonului,
cu stropitori.

O informație valoroasă despre amplasarea sistemului de drenaj este

că el nu trebuie amplasat la o adâncime mai mare decât al fundației. Acest lucru
poate determina tasări inegale ale fundației sau zdrobirea tubului de drenaj.
Tubul de drenaj se amplasează întotdeauna sub adâncimea nivelului de îngheț.
Vreau să atrag atenția că prin dezgolirea solului și înlocuirea lui cu pietriș sau
mărgăritar, adâncimea de îngheț al solului se modifică. Mare atenție la
temperatura sistemului de drenaj. Înghețul geotextilului și a tubului de drenaj
poate duce la defecte mecanice în cadrul sistemului. Reparația unui sistem de
drenaj este o treabă grea, costisitoare și murdară. Este ușor să-l construiești
corect din prima, dar greu să îl repari ulterior.

Care este scopul geotextilului?

Imaginați-vă că solul este plin de apă. Această apă va căra tot felul de
impurități si particule mici cu ea. Într-un timp destul de scurt această apă va
căra niște cantități impresionante de mâl în interiorul unui tub de drenaj care nu
are un fel de protecție în fața acestor impurități foarte mici. Aici intervine
geotextilul. Geotextilul are rolul de a filtra toate aceste impurități mici. Practic
el le ține pe loc pe partea exterioară a sistemului de dranaj, lăsând doar
o apă semi tulbure să treacă prin tubul de drenaj. Geotextilul vine livrat la suluri,
dar în cazul unor tuburi de drenaj gata perforate, ele sunt deja învelite corect

28
cu geotextil. Adică sunt disponibile ca produs gata făcut. Acesta este dispus
corespunzător în jurul tubului.

Geotextilul trebuie să fie închis complet, adică apa purtătoare de mâl

fin nu trebuie să găsescă vreo cale spre tubul de drenaj fără să treacă prin
pânza care filtrează a geotextilului. Mai sus am spus că sistemul de drenaj
are patru componente, două dintre ele sunt compuse din geotextil. Vreau să
atrag atenția asupra faptului că și primul, dar și al doilea geotextil funcționează
similar. Ambele au datoria să filtreze apa, iar o întrerupere a geotextilului chiar
și într-un singur punct poate compromite sistemul. Stratul de mărgăritar sau
pietriș trebuie să stea curat, spațios și liber de mâl. Dacă acesta este îmbâcsit
de particule fine, nu își va mai executa funcția. Este destul de simplu pentru a
face un drenaj lung. Problemele apar atunci când ai rețele mai complexe sau când
ele sunt dispuse pe nivele diferite, cum găsim des la terenurile terasate.

Tipuri de tuburi de drenaj

În principal, sunt două tipuri de tuburi de drenaj. Unul flexibil, iar

celălalt rigid. Cel rigid, nu este altceva decât o țeavă PVC, care este tăiată în
unele locuri. În imaginea de mai jos avem un tub rigid crestat corespunzător.
Țeava este poziționată în așa fel încât tăieturile sau găurile sunt poziționate
lateral, nu în sus și nu în jos. Partea de jos trebuie să fie solidă pentru a purta
fluidul, iar partea de sus trebuie să fie solidă pentru că acolo apasă cel mai tare
pietrișul sau mărgăritarul. Mai sus, avem o imagine cu un tub galben împachetat
sub formă de colac. Tuburile rigide vin în lungimi de 3 sau 6 metri, iar cele
flexibile au dimensiuni mult mai mari, până la 200 de metri.

Tubul flexibil este cel care vine gata înfășurat cu geotextil, deși se
poate găsi tub de drenaj flexibil, fără geotextil. Sunt sisteme de drenaj care nu
au geotextil în jurul tubului care preia apa, ci doar în jurul pietrișului. Problema
cu acest tip de sisteme este că sunt mai puțin sigure și sunt de regulă utilizate
pentru zone mai puțin importante. De exemplu, dacă ar trebui să construiesc un
sistem de drenaj în câmp, atunci aș folosi un sistem de drenaj mai simplu.
Personal, prefer tuburile rigide, dar, pentru aplicații foarte lungi m-aș reorienta
29
spre tuburile flexibile. Când le folosești pe cele rigide, este mai ușor să orientezi
panta de scurgere a tubului. La cele flexibile, acest lucru este mai dificil, dar
este posibil și acolo.

9 TURNAREA PLACII PESTE FUNDATIE

În articolul precedent am vorbit despre sistemul de drenaj. Odată ce

am terminat cu sistemul de drenaj putem îngropa fundația și trece la următorul
pas. Turnarea plăcii peste fundație este acest următor pas. În continuare am să
explic construcția unei case din beton și cărămidă. Alternativ, de aici, se poate
trece la o casă cu structură pe lemn, indiferent că este vorba de o structură
ușoară sau una grea, precum o cabană din bușteni. Noi însă, vom vorbi despre o
casă clasică din cărămidă plină sau eficientă cu cadre de beton armat.
Dimensionarea plăcii de beton armat
Placa de beton armat reprezintă un element structural care devine
tavan față de încăperea de jos sau ca pardoseală pentru încăperea de sus. Vreau
să vă spun ceva important. Placa de beton armat poate fi simplă sau cu grinzi.
Dacă deschiderea este până în 4 metri, atunci se poate merge cu o placă fără
grinzi. Dacă deschiderea este mai mare, atunci vom apela la grinzi. Teorectic
vorbind, putem îngroșa placa de beton armat fără să avem nevoie de grinzi
indiferent de deschidere, dar construcția devine grea, scumpă și ineficientă. Nu
doar placa ar fi scumpă și ineficientă, ci și structura care trebuie să o susțină.
Amplasarea grinzilor se poate face pe lungime și lăține sau doar pe partea cea
mai convenabilă. Grosimea plăcii de beton armat trebuie să fie de minim 15 cm
pentru a putea să o armăm în două straturi.

Această armare pe două straturi este foarte importantă deși nu o să

pot să vă explic aici motivul importanței, fiind un lucru destul de complex. Din
fericire, majoritatea locuințelor au plăci de beton armat fără grinzi vizibile.
Adică aceste grinzi sunt conținute în grosimea zidurilor. Acest lucru se
datorează faptului că deschiderile nu sunt prea mari. Această regulă este
generală, nu absolută. Mai toate locuințele au o grindă vizibilă, chiar dacă aceasta
trece deasupra ușii sau prin zone unde nu prea se observă. În imaginea de mai sus

30
avem o locuință cu o deschidere foarte mare. În această situație este nevoie de
grinzi.

Pregătirea cofrajului înainte de turnare

O situație clasică este exact cea din imaginea de mai jos. Armătura
este greșit executată și nu vreau să vă spun că ar trebui să vă luați după această
poză. Cofrajul însă, este corect executat și reprezintă un exemplu bun. De jur
împrejur, s-a construit un cofraj de lemn, iar în acest cofraj urmează să se
toarne placa peste umplutura de pământ. Această casă nu are demisol sau subsol,
cel puțin nu pare că ar avea un subsol. Deci este posibil ca sub această placă
turnată să fie amplasat peste sol bătătorit. Vreau să observați că din loc în loc,
există tuburi pentru viitoare plăci în beton, acestea sunt gri. Dar și niște țevi ale
viitoarelor utilități. Acele tuburi gri fac parte din cofraj. Este greșit să betonezi
țeava de scurgere, cele portocalii, în beton. Dacă aceste țevi se sparg, cum le mai
schimbi? Nu vă recomand să faceți așa.

Inserțiile prin placa e beton ca și prin orice alt element de beton se

trec prin tuburi de cofraj. Aceste tuburi sunt diametral mai mari ca țeava sau
cablul care se intenționeză să se instaleze. Tuburile de cofraj sunt făcute din
oțel sau din plastic, de obicei PVC, și rămân blocate permanent în beton. Același
lucru este valabil pentru țevile de termoficare, alimentare cu apă sau cu orice
cablu sau tub prin care trece ceva. Contactul direct intre beton și o instalație
provoacă pierderi de căldură prin punțile termice, restricții mecanice nedorite,
posibile accidente electrice, etc. Ultimul lucru pe care vreau să îl mai spun
despre cofrajul plăcii de beton este că el trebuie să fie etaj, ca orice alt cofraj.
Tot în interiorul plăcii de beton se pot insera și tuburile pentru rețelele
electrice. Deși mulți preferă instalarea lor în exterior, eu vă recomand să le
amplasați corect înăuntru.

Armarea plăcii de beton armat

Îmi este aproape imposibil să vă explic cum să armați corect un
planșeu de beton armat. Sau mai bine zis, să vă explic de ce trebuie amplasat
într-un anumit fel. Nu am să vă explic și pentru că îmi este teamă că se va
înțelege greșit. Însă am să discut pe imaginea de mai jos în speranța că se va
31
înțelege esențialul. Săgeata albastră semnifică inserțiile pentru viitoarele
utilități prin planșeu. Acestea te vor scuti de costuri adițiionale pe viitor.
Săgeata roșie semnifică prezența unui distanțier din oțel care depărtează
rândurile de armătură. Această departare trebuie să fie de minim 10 cm, dar ea
poate fi mai mare, în funcție de proiect și de grosimea plăcii. Săgeata verde
semnifică suprapunerea barelor de armătură. Dacă nu dorești să le suprapui poți
să folosești produse adiționale de ancorare sau să le sudezi. Cel mai simplu și mai
ieftin este să le suprapui.

Vă rog să băgați de seamnă că locul este curat. Nu sunt gunoaie,

pietriș, resturi de armătură, etc. Inserțiile pentru străpungeri sunt amplasate
lângă viitorul perete, iar armătura este îndoită în jurul barelor de armătură de la
grinda pe care va sta viitorul perete. Alegerea armăturii, grosimea ei, intervalul
la care trebuie amplasată, toate aceste lucruri depind strict de proiect. În
imagine nu sunt prezente tuburile pentru cablările electrice. Eu vă recomand să
amplasați tuburi din oțel zincat. Aceste tuburi de metal nu au rol de armătură,
iar ele se amplasează între primul și al doilea strat de armătură, undeva la
jumătatea distanței dintre cele două. Betonul trebuie să prindă armătura, acest
tub de oțel zincat prin care trec cablurile electrice nu trebuie să împiedice acest
lucru.

Turnarea plăcii de beton armat

La pregătirea cofrajului am menționat faptul că acesta trebuie să fie
etanș. Sperăm să nu pierdem nici un pic din laptele de beton. Laptele de beton
este apa și cimentul din compoziția lichidă a betonului. Presupunând că acest
lucru este adevărat și că ne-am pregătit corespunzător, putem să organizăm
livrarea betonului cu cifa. Noi vorbim aici despre turnarea primei plăci de beton.
În această etapă nu trebuie să avem pompă de beton sau braț telescopic, dar
trebuie să asigurăm accesul betonierei pentru livrarea betonului.  Betonul turnat
direct din betonieră este întotdeauna superior celui pompat. Betonul turnat
trebuie vibrat, în mod corect, cu un vibrator electric. Poate că acest element al
construcției are nevoie cel mai mult de vibrarea betonului. Pur și simplu nu se

32
poate negocia. Placa de beton este subțire, orice gol sau necompactare a
betonului având urmări destul de grave din punct de vedere structural și estetic.

Turnarea plăcii de beton armat, este puțin diferită de turnarea

fundației în șanțuri sau de turnarea stâlpilor. O parte a betonului stă limită de
cofrajul de jos. Părțile laterale ale perimetrului sunt foarte mici. Ce ne rămâne
este o placă din beton armat, proaspăt turnată care este expusă aerului
atmosferic. Betonul va pierde foarte rapid din apa betonului. Acest lucru o să
cauzeze crăpături mari. Uneori sunt așa de mari încât poți introduce degetul mic
prin ele. Prin placa de beton armat trebuie să iasă armătura daca ea urmează să
fie continuată. În imaginea de mai sus urmează a se construi o casă din lemn,
acele străpungeri sunt niște ancore pentru lemnul cu care se va continua
construcția. Pentru armarea stâlpilor sau a pereților de beton, lungimea barelor
de armătură trebuie să fie de cel puțin 1 metru. Astfel se poate realiza
suprapunerea barelor.

Întreținerea plăcii până la întărirea completă a betonului

După turnarea betonului, placa de beton poate să fie finisată.
Finisarea se poate face în mai multe feluri. Putem elicopteriza pentru a obține o
suprafață finală. O putem zgâria cu mătura pentru a obține o suprafață rugoasă
cu aderență mare sau o putem nivela doar un pic în cazul în care dorim să o
placăm. De multe ori se consideră o șapă autonivelantă la suprafața plăcii de
beton, mai ales în contextul îndreptării ei sau a instalațiilor de încălzire prin
pardoseală. Ideal ar fi să turnăm o placă perfect dreaptă. Imediat după turnare
și finisare, placa de beton armat trebuie acoperită cu folie de PVC. Acest PVC va
împiedica evaporarea accelerată a apei și va limita crăparea betonului. Folia
trebuie să fie subțire sau impermeabilă. Dacă apa s-a evaporat foarte repede
vom stropi ușor cu apă pe betonul întărit.

Aceste întrețineri ale plăcii vor continua pentru 6 – 7 zile. Apoi folia
de PVC se poate înlătura păstrându-se pentru următorul planșeu turnat. Aveți
grijă să nu o perforați. Este destul de greu să observați perforațiile când este

33
murdară de beton. Alteori se poate acoperi betonul cu niște material textil
îmbibat cu apă, iar peste acest material textil puteți să amplasați folia PVC.

Betonul, în procesul de hidratare, va trage apa din acel material

textil. În acest fel, betonul trage doar atâta apă cât este necesar. Dacă betonul
și armătura a fost corect calculată, dacă cofrajul este etanș și rigid, dacă
respectați acest proces pe toată suprafața expusă exteriorului, atunci betonul
nu va crăpa. Asta înseamnă că turnarea a fost un succes. De obicei, o casă are
două planșee, cel de la parter și apoi cel de la etajul 1 sau mansardă. Turnarea
acestei plăci de beton este cea mai ușoară dintre cele două pentru că lucrările nu
se fac la înălțime.

10 RETEAUA ELECTRICA

Cred că am ajuns destul de departe cu seria Cum să construiești o casă, și cred

că este momentul să vorbim despre rețeaua electrică. Relevanța sistemului
electric vine în contextul tuburilor de plastic sau de metal care urmează să se
îngroape în pereții imobilului și în planșeul etajului sau a mansardei. În articolul
trecut, am vorbit despre planșeul peste fundație. Acesta poate avea sau nu,
rețea electrică distribuită prin el, însă de acum în sus, toată casa va fi cablată,
mai puțin acoperișul. Pe acoperiș putem avea instalații solare sau sisteme de
degivrare, însă acestea sunt sisteme independente și le vom trata separat.
Rețeaua electrică pe care o vom discuta în acest articol include totul de la
contorul electric și până la priză sau bec. Vom pune accentul pe tipul de produse
necesare, dar și pe datele lor tehnice. Rețeaua electrică bine construită și
dimensionată se face conform normativului I7.

Din ce este alcătuită rețeaua electrică?

O privire simplistă asupra unei rețele electrice ne poate spune că avem nevoie de
prize, cabluri, întrerupătoare, panou de siguranțe, elemente de legătură
electrică, doze și corpuri de iluminat. Cablurile pot fi înlocuite cu conductori.
Diferența între conductori și cabluri este că dacă grupăm doi sau mai mulți
conductori vom obține un cablu. O altă componentă a rețelei electrice este gura
34
de inspecție. Acestea sunt niște doze de plastic ceva mai mari, în care se fac
unele conexiuni între cabluri. Vom vorbi despre aceste guri de inspecție mai jos
pentru că sunt importante în acest moment al construcției. O componentă a
rețelei electrice este și contorul electric. De regulă, acestă este amplasat în
afara proprietății și este administrat de către distribuitorul de rețea, adică
firma care distribuie energia electrică.

Contorul se amplasează la limita proprietății și are propriul set de

siguranțe. “Instalarea grupurilor de masurare se face, de regulă, în punctul de
delimitare sau cât mai aproape de acesta, în locuri accesibile pentru citire.”
Pentru o mai bună înțelegere a locației pentru acest punct de delimitare
avem “locul în care instalațiile utilizatorului se delimitează ca proprietate de
instalațiile operatorului de rețea”. Aceste informații sunt destul de irelevante
pentru cineva care locuiește la bloc pentru că amplasarea grupurilor de masurare
s-a făcut deja. Pentru cineva care construiește o casă nouă este în schimb destul
de important. Nu strică să achiziționăm sau să construim o suprafața pentru
amplasarea contorului, pentru a nu fi nevoiți să asigurăm accesul în curte când
contorul trebuie citit. Majoritatea contoarelor sunt acum digitale și pot fi citite
de la distanța, dar accesul tot trebuie asigurat.

Cum se montează doza în perete?

În continuare vom discuta despre structura care va purta această rețea

electrică și de felul în care componentele electrice se vor atașa de unele capete
ale rețelei. Dozele și canalul de cablu prin care trec cablurile sau conductorii au
nevoie de o amplasare corectă pentru a nu ajunge într-o situație destul de greu
sau de costisitor de remediat. Doza este conectată de un canal de cablu sau de o
țeavă. Dacă canalul de cablu este metalic, atunci și doza trebuie să fie metalică
pentru a putea ecrana și împământa corect.

Aș vrea să atrag atenția asupra dozelor pentru prize. Deseori

acestea ajung să iasă din doză pentru că nu sunt bine montate sau pentru că
brațele de fixare ale prizei nu au o suprafață de contact suficient de mare sau
suficient de curată. Vreau ofer ca exemplu priza de mai sus. Doza este pusă la
35
suprafața ultimului nivel. Pe acest gips-carton se vine cu lavabil și gata. Nu se va
mai îngroșa peretele. Dacă amplasați doza la nivelul peretelui de cărămidă sau de
bolțari din beton, o sa fiți nevoiți să îngroșați cu tencuială sau cu glet. Acest
lucru va determina adâncirea suprafeței de contact din plastic. Așa se va ajunge
la șituația în care brațele de fixare ale prizei să nu se poată prinde de doză ci de
o un material sfărâmicios și prea moale. Același lucru este valabil și pentru
întrerupătoare.

Importanța gurilor de inspecție prin pereți

Țevile din pereți sunt deseori îngropate în betonul pereților și a

construcției, iar acest lucru este de preferat. Vreau să atrag atenția asupra unei
probleme des întâlnite. Când construiți, veți amplasa doar țeava, nu și cablul.
Cablurile trec prin pereți, iar când treci cablul este dificil să îl ghidezi cu sonda
de cablu prin țeava din pereți. Aceste doze sunt des amplasate la capetele unei
țevi lungi de cablu. Dozele au capac și pot fi mascate cu glet, lambriu, tapet, etc.
Țeava trebuie să fie destul de încăpătoare, iar etanșeitatea acesteia este
obligatorie. Încercați să aveți un design fără țevi cu unghiuri de 90 de grade.
Vom merge cu cablul sau conductorii din gură de inspecție în gură de inspecție în
linie dreaptă. Încerc să explic că acel unghi de 90 de grade se face prin gura de
inspecție.

O să vedeți că atunci când trecem cu canalul de cablu de pe un perete pe

altul, vom avea nevoie să avem acest unghi de 90 de grade. Nu vom putea amplasa
gura de inspecție fix pe muchie. Atunci vom pune două guri de vizitate una lânga
alta, una pe un perete și cealaltă pe celălalt perete.  Acest lucru nu este valabil și
la planșeu. La urcarea canalului de cablu de pe perete pe planșeu vom amplasa
gura de inspecție pe perete, vom avea cotul de 90 de grade și vom continua cu
țeava până la doza din tavan. Doza din tavan are pe fundul ei o ancoră metalică
pentu ancorarea corpului de iluminat. Tradițional de folosea un cârlig
confecționat din sârmă sau dintr-o bucată de armătură. În imaginea de mai sus
puteți vedea cum arată. Avantajul este că dacă nu se dorește un corp de iluminat

36
de tavan, cârligul se poate deșuruba, iar doza poate fi umplută cu hârtie și
mascată cu ipsos.

11 ALEGEREA PRODUSELOR PT RETEAUA ELECTRICA

În acest articol, vom discuta despre produse electrice. Vom pune

accentul pe tipuri de produse pe care le poți achiziționa efectiv din magazin.
Acesta este următorul articol din seria Cum să construiești o casă, dar nu este
ultimul articol din serie care face referire la rețele electrice. Spun asta pentru
că vom mai discuta și despre alte tipuri de rețele electrice. În continuare vor
urma niște subtitluri pe care le-am așezat în ordinea importanței lor. Multe din
lucrurile care vor urma sunt oarecum opționale. Spun opțional pentru că rețeaua
poate funcționa bine mersi, timp de ani întregi, fără să respectați niște reguli. Pe
de-o parte mi se pare că riscul de a executa o rețea electrică de unul singur este
fantastic. Acest lucru este valabil și în execuție, dar și în exploatare. Pe de altă
parte, poate că vă ajut să fiți beneficiarii care înțeleg mai bine ce cumpără.

Amplasarea produselor în betonul armat

În articolul despre turnarea plăcii pentru parter, vă spuneam că înainte

de turnarea betonului vom include între plasele de armătură și tuburile de plastic
prin care vor trece conductorii. Țin neapărat să vă spun că în acest fel o să
obțineți un planșeu cu o rigiditate mare raportată la o greutate mai mică a plăcii.
Vreau să vă spun că de cele mai multe ori se fac niște greșeli așa de periculoase
în acest punct al construcției, încât nu pot să trec mai departe până nu le
menționez. Țevile de cabluri nu trebuie să ciuruiască structura de beton armat.
Ea trebuie să fie foarte bine gândită. Când se predimensionează planșeul se ține
cont de aceste inserții de plastic sau metal. Este nevoie de o disciplină a
muncitorului și o înțelegere deplină a planurilor. A amplasa anapoda tuburi și
canale de cablu echivalează cu a ciururi betonul cu bormașina. Amplasarea
canalelor de cablu nu se face prin legarea de plasa de armătură de jos.

În imagine avem un planșeu de beton armat. Conductele de cablu sunt

neordonate, trecute pe toate direcțiile. Se poate și mai rău de atât, dar nu vă
recomand să faceți așa ceva cu placa voastră. Sunt sigur că proiectantul
planșeului nu a luat în considerare acest haos de goluri în beton. Dacă ar fi fost
luat, îl făcea mult mai ordonat pentru a-i fi mai ușor să îl calculeze.

37
 Barele de armătură trebuie să aibă contact total cu betonul. Dacă
legăm multiple țevi de stratul de armătură de jos, atunci betonul va îmbrățișa
doar parțial bara de oțel. Când poziționați dozele în beton, o să fiți tentați să
tăiați barele de oțel pentru a face loc pentru doză. Barele acelea sunt puse acolo
cu un rol. Încercați să mutați doza în interiorul ochiului de armătură. Oțelul din
beton nu este opțional, la fel și betonul. Sunt unele zone unde betonul și oțelul se
opun activ forțelor care pot contribui la cedarea elementului de beton, fie el
grindă, stâlp, planșeu sau diafragmă. Nu vă pot învăța cum să poziționați tuburile
de PVC sau oțel zincat prin planșeul de beton. Probabil că aș fi putut să discut
niște exemple, însă cred că ar fi o explicație mult prea lungă. Însă vreau să vă
spun că distanțierul de oțel dintre primul strat de armătură și al doilea strat de
armătură, va juca un rol important în amplasarea corectă a tuburilor.

Racord electric trifazat sau monofazat?

Dacă puteți obține un branșament trifazat pentru casă, atunci vă

recomand să faceți asta. Dacă nu, în context rezidențial este suficient și
branșamentul monofazat. Un branșament monofazat nu poate furniza o putere
mai mare de 11 KVA. Teoretic se poate mai mult, practic sau legal, nu. Când
primiți curent trifazat o să primiți de regulă 4 conductori. Acești conductori
sunt 3 faze, le vom boteza R,S și T, dar și un nul, pe acesta îl vom boteza N. Din
acest branșament putem crea 3 circuite monafazate. Primul circuit este R și N,
al doilea S și N, iar al treilea T și N. Dacă se dorește un amperaj maxim în cele
trei faze pe consum monofazat, conductorul de N are nevoie de o dimensionare
corespunzătoare. De regulă, cablurile trifazate cu 4 conductori au ori 4
conductori de aceeași dimensiuni, ori trei de aceeași dimensiune și unul mai mic.
Acelea sunt cabluri special concepute pentru consumul trifazat, nu pentru
împărțirea lor în circuite monofazate.

Cabluri de branșament pe tamburi

Cablurile roții sunt de medie tensiune, iar cele negru de joasă tensiune.
Mai toate cablurile din imagine sunt pentru branșament sau distribuție de
energie.Din câte știu, deși trebuie să verificați cu cei de la distribuitorul de
energie din zona voastră, puterea maximă pe trifazic este de 15 KVA, iar
racordarea se face de pe rețeaua stradală. Dacă doriți mai multă putere, atunci
este necesar să aveți un branșament separat. Foarte probabil că acest

38
branșament va fi îngropat. Peste o anumită putere electrică, să spunem 40 de
KVA, deja devine relevant să se instaleze un transformator de medie tensiune,
mai ales dacă distanța între transformatorul existent și consumator este mare.
Mare înseamnă peste 800 de metri. Branșamentele de fac de regulă cu cabluri
din aluminiu, iar rețelele interne se fac cu cablu din cupru. Cuprul este de 1,7 ori
mai eficient decât aluminiul, dar de 8 ori mai scump. Acest aspect despre preț se
referă la metal, nu neapărat la cablu sau conductor. Dar merită menționat că
pentru puteri mari este mai relevant aluminiul și nu cupru.

Diferența între siguranțe și declanșatoare

Siguranțele automate sunt de fapt declanșatoare. Atunci când ele

simt un anumit amperaj în siguranță, un sistem destul de complex va declanșa
întreruperea circuitului. Problema cu aceste declanșatoare este că pot da greș.
De exemplu, o siguranță automată de 10 amperi, are o putere de rupere de
aproximativ 4500 de amperi. Adică dacă pe circuitul protejat de această
siguranță automată vom avea la orice moment 4,5 kA, atunci siguranța se va suda
și nu va reuși să mai declanșeze. Probabil că întrebați unde ar putea să existe un
arc electric de peste 4500 de A. Una din situații este scăparea unui obiect
electric într-o cadă cu apă murdară. A doua situație este acvariul de mari
dimensiuni plin cu apă, cu pești și tot de înseamnă impurități, alge, excremente,
mancare de pești, etc. La acvariu, scurtul are loc ori la pompă ori la instalațiile de
iluminat. Recomandarea mea este să utilizați și declanșatoarele dar și siguranțele
fuzibile pe același circuit. Declașatoarele pentru conveniență, iar siguranțele
fuzibile pentru siguranță.

Fulger cu un amperaj de 30.000 de amperi.

Pe de altă parte, siguranțele fuzibile sunt total diferite, ele

întrerupând cu adevărat circuitul. Acest lucru se întâmplă fizic. Siguranțele
fuzibile sunt executate din ceramică, iar în interior au un nisip de cuarț de înaltă
calitate. Prin interiorul siguranței trece o liță de cupru, care este calibrată
pentru un anumit amperaj în acest mediu de quarț. Când circuitul devine prea
încărcat, acea liță de cupru se topește. Cuprul se topește la o temperatură de
1085 grade Celsius, iar nisipul de quarț lucrează la 1200 de grade Celsius. După
topire, din cauza calității nisipului, siguranța fuzibilă are o capacitate de rupere
de 50 – 100 kA, adică până la 100.000 de A. În încercarea de a explica cât de

39
izolator este acest nisip de cuarț, am atașat poza de mai sus. Acest fulger are
aproximativ 30.000 de amperi. O siguranță fuzibilă poate rupe circuitul cu până
la 100.000 de amperi, de 3 ori mai mare.

12 CARAMIDA, BCA SAU BETON ARMAT

Mai devreme sau mai târziu urma să ajungem la materialul de

construcții din care executăm pereții. Sunt multe mituri legate de acest subiect
și nu doresc să perpetuez vreunul dintre ele. Un aspect important în jurul căruia
se construiesc aceste mituri este termoizolația. Un alt aspect este prețul. Prețul
materialului de construcții poate fi drastic neînțeles. Noi urmărim prețul final de
punere în operă și mai puțin preţul de raft. Unele materiale care par ieftine
ajung să fie mai scumpe decât unele care la prima vedere au un preţ mai mare.
Voi face referire și la izolația fonică deși despre asta vom vorbi pe lung într-un
articol viitor din seria Cum să construiești o casă.

Mitul pereților construiți din material cu proprietăți termoizolante

Unul din argumentele producătorilor de materiale de construcții este

caracterul termoizolant. Bolțarii, cărămida eficientă ori plină sau BCA-ul sunt
toate materiale de construcții care oferă un grad de izolare termică. Și betonul
armat are un grad de izolare termică, deși mult mai mic comparativ cu cele
menționate mai devreme. Noțiunea pe care doresc să o fac foarte clar înțeleasă
este că toate sunt la fel din punct de vedere termic. Așa vreau să considerați.
Legal vorbind, toate casele au nevoie de o anumită termoizolare, dar alegerea
materialului pentru construcții nu are un cuvânt de spus în această privință. Mai
jos am să menționez câteva exemple pentru a susține această afirmație. Ne
interesează în schimb prețul și capacitatea portantă dacă alegem să construim o
casă cu structura de rezistență pe zidărie. Dacă optăm pentru o structură cu
cadre din beton armat, atunci ne va interesa doar prețul final.

Termoizolație peste pereți pe structură ușoară

De exemplu. Un zid de 25 de cm de cărămidă plină echivalează cu 20

mm de polistiren. Un zid de cărămidă eficientă, tot de 25 de cm, echivalează cu
60 mm de polistiren pentru aceeași grosime a peretelui, iar un perete de BCA
identic cu cele menționate mai sus echivalează cu 65 mm de polistiren. Încerc să
vă explic că este mult mai ieftin să achiziționezi câtiva mm de polistiren în plus

40
decât să plătești prețuri de 2-3 ori mai mari pe materiale de construcții
termoizolante. Aceste materiale sunt ușoare și moi, lucru care te dezavantajează
când vine vorba de pereții casei. Pe acești pereți o să dorești să agăți mobilă de
bucătărie, vas de wc suspendat, rafturi, aparatul de aer condiționat și poate
chiar un birou prins în perete. În lipsa unor pereți solizi, aceste elemente
moderne de decor interior devin imposibil sau foarte scump de instalat.

Protecția la zgomot oferită de pereți

Unele materiale de construcții oferă o protecție acustică foarte bună.

Zgomotele sunt în principal de două feluri. Unele sunt propagate prin aer și sunt
provenite din surse sonore, iar celălalte sunt propagate prin structură și sunt
produse în urma unui impact mecanic. Dacă cineva utilizează bormașina, zgomotul
auzit de vecini este cel propagat prin structură. Acel zgomot nu are nimic în
comun cu bârâitul bormașinii. De fapt, înainte ca bormașina să atingă peretele
nici nu știați că a fost băgată în priză. Materialul ales pentru construcția
peretelui va prelua diferit acest forme de poluare fonică. Distribuția și
amortizarea energiei sub formă sonoră nu este ceva ce ne dorim într-o locuință.
O altă formă de zgomot este sunetul pașilor, al scăpării obiectelor pe sol etc. Un
material care poate să amortizeze aceste șocuri mecanice poate să amortizeze
corect o parte din poluarea fonică.

Perete de beton dublat cu rigips si vata minerala

Betonul armat nu este un material care să știe să reducă aceste

vibrații mecanice, dar este un material de construcții masiv și greu. Cu cât
structura de beton este mai grea, cu atat influența corpului uman asupra
structurii este mai greu simțită. De regulă, o locuință nu este o structură masivă,
deci acest avantaj nu există în cele mai multe cazuri. În continuare însă, betonul
armat reprezintă un material excelent pentru construcția unei case. Casele
construite corect din beton armat au prețuri mari, dar oferă cea mai bună
calitate în timp și o protecție necomparabilă la majoritatea calamităților. Bca-ul
este poate cel mai eficient material de reducere a zgomolelor dacă este
poziționat corect în relație cu peretele de beton armat. Pereții unei locuințe se
pot construi integral din BCA atât timp cât regimul de înălțime este cel de
parter, parter plus un etaj sau etaj plus mansardă.

Diferența între pereții interiori și cei exteriori

41
 Pereții interiori sunt deseori diferiți de cei exteriori, iar această
diferență nu trebuie să aibă legătură cu termoizolația, așa cum am menționat mai
sus. Pereții exteriori sunt deseori nepurtători de instalații electrice din cauza
condensului care se poate forma în interiorul prizelor. Cu o termoizolație corectă
și permanentă, acest lucru nu mai este valabil. Pereții exteriori sunt deseori
perforați pentru fixarea cu diblu de plastic, a termoizolației. Dacă doriți să
amplasați rețele electrice prin pereții exteriori aș recomanda să o faceți după
instalarea termoizolației, a aerului condiționat sau a altor ancoraje exterioare
care ar putea determina atingerea și întreruprerea cablurilor din perete.
Amplasarea prizelor pe pereții exteriori obișnuia să fie o problemă în trecut
când pereții structurați erau construiți din beton, beton armat sau cărămidă
plină, fără să fie și acoperiți de un sistem de termoizolație.

Casă construită din bolțari de beton

Pereții interiori sunt mai subțiri pentru că nu sunt îngroșați de

termoizolație, dar se pot placa cu gips carton, iar între cavitatea dintre peretele
structural și stratul de gips-carton se poate amplasa vată minerală. Acest
ansamblu poate reprezenta un perete foarte rezistent la cele două forme de
zgomot pe care le-am menționat mai devreme. Dacă intenționați să amplasați
gips-carton pe fețele pereților și pe tavan, ideea de a îngropa țeava de PVC în
beton devine redundantă. În această situație, amplasarea acestor țevi pentru
cablu electric poate fi făcută între peretele structural și partea posterioară a
peretelui de gips-carton. Această dublare a pereților interiori pe ambele părți,
împreună cu termoizolația și totalitatea accesoriilor unui astfel de sistem, nu
este neapărat o idee ieftină.

O idee foarte bună pentru construcția pereților interiori dar și

exteriori o reprezintă bolțarii de beton. Aceștia pot fi zidiți, apoi perforați
pentru toate ancorele, cablurile, dozele, instalații, străpungerile, etc. Ulterior ei
pot fi umpluți cu beton pentru obține un perete mai rigid.

13 ALEGEREA SI MONTAJUL FERESTRELOR SI USILOR

În articolul Cum să construiești o casă – Cărămidă, BCA sau beton armat

am vorbit despre alegerea materialului de construcții pentru pereții interiori și

42
exteriori. Concluzia articolului este că și pereții exteriori dar și cei interiori pot
fi construiți din același material de construcție și cu aceleași grosimi, diferența
fiind că cei exteriori necesită o îngroșare cu material termoizolant precum
polistirenul.

Alegerea și montajul corect al ferestrelor și a ușilor reprezintă o etapă

foarte importantă în construcția unei case. Acest lucru este mai ales valabil în
contextul eficienței termice și a limitării zgomotelor propagate prin aer. Un
element important al discuției de astăzi și motivul pentru care montajul corect
are o importanță majoră este puntea termică. Adică vom căuta să alegem și să
montăm ferestrele fără să avem punți termice. Toate explicațiile sunt aplicabile
în contextul în care casa este termoizolată. Vom presupune că termoizolația este
montată după montajul ferestrelor.

Alegerea ferestrelor și a ușilor la o construcție nouă

Avantajul unei construcții noi este că avem posibilitatea de a alege

produsele potrivite fără a fi limitați de o formă și o structură veche. În trecut
structurile nu erau construite în jurul eficienței termice sau în jurul ideii de
izolare fonică. Alegerea potrivită a ferestrelor și a ușilor de la faza de
planificare ne oferă de a poziționa convenabil unele elemente structurale și
auxiliare de care acestea au nevoie. Primul lucrul pe care vreau să îl fac înțeles
este înălțimea ferestrei. Acest lucru influențează cel mai mult cantitatea de
lumină care intră în locuință. Sunt sigur că sunteți înclinați spre a crede că
această cantitate de lumină este strict dependentă de suprafața ferestrei. De
fapt, vom căuta să plecăm cu fereastra din partea cea mai de sus a peretelui și
să coborâm cu ea chiar până la pardoseală. În funcție de destinația camerei,
fereastra poate fi mai mult sau mai puțin lată.

Ferestre care pornesc de sus

Ușa reprezintă un element care trebuie făcut după un anumit set de

reguli. În primul rând, există o limitare care se numește înălțime liberă. Acestă
limitare înseamnă că spațiul necesar pentru o persoană este de minim 2,10 metri.
Această înălțime se referă la spațiul liber prin care tu poți trece. Pentru a obține
o astfel de înălțime minimă trebuie să luam în calcul grosimea tocului ușii,
elementele auxiliare după cum vom vedea în continuare, când vom discuta despre
montajul corect al ușilor, dar și spațiile unde urmează să inserăm spuma
43
poliuretanică cu care vom fixa ușile în loc. Lățimea minimă a ușilor este variabilă
în funcție de destinație. Sunt foarte multe reguli impuse pentru ușile de
evacuare, pentru cele subterane sau pentru cele din spațiile publice. Nu am să
intru în detalii, dar vă recomand o lățime liberă de 0,90 metri pentru toate ușile
dintr-o locuință.

Montajul corect al ferestrelor la o construcție nouă

Ideea principală în jurul căreia doresc să construiesc acest argument

este că fereastra se montează prima, iar termoizolația montată ulterior nu are
voie să acopere tocul ferestrei. Aș vrea să luăm exemplul de mai jos pentru că
este un exemplu perfect de fereastră comandată sau montată prost. Casa nici
măcar nu este tencuită, iar peste această cărămidă va urma un strat de
termoizolație, cel mai probabil cu o grosime de 100 de milimetri ( 10 cm ). Ce
credeți că se va întâmpla cu tocul ușii și a ferestrei atunci când termoizolația va
fi montată? Vom avea două opțiuni. Vom termoizola incorect și vom crea o
ditamai punte termică în jurul geamului, ori vom acoperi tocul ușii și a ferestrei.
Acest lucru este absolut valabil la exterior, dar poate fi și la interior dacă vom
alege să termoizolăm sau să dublăm pereții cu rigips așa cum am discutat în
articolul anterior.

Pentru a monta corect ferestrele termopan avem nevoie de planificare

prealabilă. Tot în imagine, în partea de jos a ferestrei s-a pus o termoizolație din
polistiren extrudat pentru că s-a anticipat prezența glafului exterior și interior.
Ce nu s-a anticipat este faptul că această fereastră avea nevoie de mai mult
spațiu în perete pentru a fi montată corect. În cazul de față era chiar mai ieftin
să construim un perete ceva mai restrâns pentru a face destul spațiu pentru
fereastră. Se putea monta o ramă de lemn, care urma să susțină fereastra,
această ramă de lemn fiind suprapusă de termoizolație, astfel reducându-se
punțile termice. În momentul de față nu se mai poate face mare lucru. Este
necesar să se schimbe fereastra sau să se spargă zidul. Partea cu spartul zidului
este mai nefavorabilă pentru că sus avem un buiandrug din caramidă cu miez de
beton.

Montajul corect al ușilor la o construcție nouă

44
 Lucrurile menționate mai sus sunt valabile și pentru uși, doar că la uși
mai apar câteva lucruri în plus. Ușile sunt găuri în zid cu o înălțime superioară
egală sau mai mică decât cea a ferestrelor. Recomandarea mea este să le
amplasați la aceeași înălțime. Oricare ar fi situația, fereastra sau ușa are nevoie
de un buiandrug sau o grindă deasupra. Ferestrele și ușile sunt structuri ușoare
și elastice. Ele NU sunt făcute pentru a susține un perete, indiferent de mărime,
material sau grosime. În această situație, în momentul în care fereastra va ceda,
dărâmăturile se vor ține lanț. Practic, o parte din peretele de sus care a apăsat
prea tare pe fereastră se va dărâma. Avertizarea vine cu ceva timp înainte. Întâi
se vor sparge ferestrele sau ușa nu se va mai închide/deschide, apoi partea de
sus a ferestrei sau a ușii va avea o curbă evidentă.

În imagine avem un buiandrug de beton armat deasupra locului unde

urmează să fie instalată ușa. Peste acest zid de cărămidă, inclusiv peste cel sub
care este poziționată ușa, vom avea o grindă sau o centură din beton armat. În
alte situații este nevoie de o grindă foarte înaltă, iar ea va coborâ până la poziția
buiandrugului.

Este bine să aveți un buiandrug deasupra ușii. Putem avea și o grindă,

dar aceasta îndeplinește o funcție structurală. În timp, poate o să doriți să
schimbați ușile. Acest lucru probabil va cere modificarea spațiului din jurul ușii.
Un lucru care se face foarte des este să se spargă zidăria din jurul ușii vechi. Se
caută să se facă un spațiu mai mare pentru a putea acomoda următoarea ușă. Nu
avem voie să dărâmăm grinda, nici măcar să luăm puțin din ea. Acest lucru ar
modifica acoperirea cu beton a armăturii sau chiar tăia barele de armătură din
partea de jos. Adică cele mai importante elemente dintr-o grindă. Căutați să
aveți întotdeauna un buiandrug deasupra ușii. Deseori la montarea ușilor, mai ales
la cele de la intrarea în casă, se folosesc dibluri cu șurub. Evitați să introduceți
aceste dibluri în găuri date în structura de rezistență. Cu fiecare schimbare de
uși se vor crea un nou set de găuri.

45