P. 1
Constructia Unei Case

Constructia Unei Case

|Views: 2,859|Likes:
Published by cb_cristian

More info:

Published by: cb_cristian on Oct 14, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/24/2014

pdf

text

original

Constructia unei case

Notiuni de baza. Orice constructie, indiferent de scop, poate impartita in trei componente de baza: -structura de rezistenta -finisaje -utilitati Structura de rezistenta este acea parte care face ca totul "sa stea in picioare". Daca in trecut se folosea pentru calculul elementelor structurale metoda gravitationala, empirica, experienta in acest domeniu a dus la un calcul foarte riguros, care are in vedere atat fortele gravitationale care apar din greutatea proprie a structurii si cele care apar din exploatare, cat si cele asa-numite "incarcari exceptionale" care pot aparea de foarte putine ori, chiar niciodata. Aceste "incarcari exceptionale" sunt in mare parte reprezentate, dar nu limitate, la: seism, incendii, deflagratii. Cea mai importanta dintre ele este seismul care induce eforturi suplimentare, uneori de cateva ori mai mari decat cele normale, uneori avand sensul si orientarea complet diferite fata incarcarile normale de exploatare. Ca sa va puteti imagina, inchipuiti-va un stalp care sustine un pod, de exemplu. Daca in cazul incarcarilor normale de explatare, stalpul va fi solicitat in mod proponderent numai la compresiune, in cazul in care se produce un cutremur, prin componeta acestuia de miscare orizontala, in stalp vor aparea eforturi total diferite, eforturi de incovoiere si forfecare. Stalpul va trebui sa preia forta colosala provocata de inertia masei podului si sa o transmita de fundare, prin intermediul fundatiei, fara a fi afectat structural. Finisajele sunt cele care vin peste elementele structurale. Departe de a avea dor rol decorativ, ele au si rolul de a proteja elementele de structura impotriva deteriorarii. Am vazut nenumarate case in care proprietarii s-au mutat si locuiesc, fara a avea fatada tencuita. Sunt cazuri in care situatiile materiale ii forteaza pe oameni sa faca acest lucru. De preferat in acest caz ar fi sa se renunte la finisarea catorva camere si sa se terminte exteriorul casei si chiar daca acesta nu este complet gata macar stratul de protectie reprezentat de tencuiala bruta sa fie prezent.De ce este atat de importanta protectia exterioara? Pentru ca cel mai mare dusman al unei cladiri este APA. Apa, acest element indispensabil vietii, poate avea efecte distrugatoare elementelor de structura ale unei case, cat si aspura confortului locatarilor ei. In primul rand apa are proprietatea ca prin inghet sa isi mareasca volumul actionand cu forte foarte mari asupra elementelor care o impiedica sa faca acest lucru. Ganditi-va la roci, de exemplu. Rocile care compun muntii sunt sfaramate de apa. Aceasta se infiltreaza in structura rocii, iar prin inghet actioneaza ca o pana introdusa in lemn. Il sparge. Pe de alta parte, apa prezenta in elementele structurale favorizeaza dezvoltarea mucegaiurilor (atat de cunoscuta igrasie), ciupercilor, etc. Nu este nevoie sa spunem ca o casa in care este prezenta igrasia este o casa neconfortabila, plina de mirosuri neplacute si umezeala. Utilitatil sunt reprezentate de apa curenta - calda si rece, canalizare, instalatii de climatizare (atat de necesare pentru mentinerea unei temperaturi interioare cat mai apropiata de idealul de 24 grade Celsius), energia electrica si gaze. Utilitatile sunt cele care confera calitate vietii si tot ele trebuiesc proiectate si executate in asa fel incat sa nu puna in pericol viata celor care beneficiaza de ele. Utilitatile trebuiesc sa aiba calitatea sa fie fiabile si in plus, ori de cate ori este posibil, ele trebuie "sa fie acolo" dar sa nu deranjeze ata vizual cat si in exploatare.

Pasul 1 - cum o sa arate casa mea
Aspectul casei. Cum o sa arate casa mea? Din momentul in care v-ati hotarat sa va apucati de constructia unei case, presupunand ca dispuneti de fondurile necesare trebuie sa fiti hotarati sa va implicati activ in desfasurarea proiectului. Bineinteles ca este si varianta in care sa dispunti de fonduri arhisuficiente si sa nu treceti pe la lucrare decat la inceperea constructiei si la predarea cheii dar va asigur ca, in cazul in care va implicati in cunoastere de cauza, economiile facute vor fi substantiale. In primul rand trebuie sa aveti foarte clar in cap ce doriti de la viitoarea casa, ce nevoi sa va satisfaca. Am intalnit destule cazuri de oameni, care fiind frustrati de o viata la bloc intr-un apartament de 50-70 metri patrati au inceput hotarati case cu suprafata desfasurata de peste 250 mp ajungand ca, intr-un final, cu toate creditele si impovararea financiara aferenta sa nu isi poata finaliza lucrarea. Tin sa precizez urmatoarele: -desi noi romanii, ca orice latini in general suntem foarte apropiati de familie, in realitate sunt putine situatiile in care doua generatii sa aleaga sa convietuiasca sub acelasi acoperis. Cu atat mai putine sunt cazurile de trei generatii. Ideea care se desprinde este ca e o alegere gresita sa ne facem casa mare sa aiba si copii odata casatoriti loc cu noi. Aduceti-va aminte ca, in preajma terminarii adolescentei, cea mai mare dorinta a tanarului este sa fie independent. Ca atare eu personal consider total nepractica indatorarea la limita maxim suportata doar in ideea "ii fac casa lu' ala micu'". - luand ca familie etalon o familie compusa din sot, sotie si doi-trei copii, consider ca o suprafata desfasurata de 150-180 metri patrati este arhisuficienta, avand in componenta urmatoarele spatii de locuit: living, dormitor matrimonial+baie, alte doua dormitoare pentru copii plus baia aferenta, bucatarie, spatii de depozitare plus un eventual birou pentru munca la domiciliu. - in aceiasi idee, o camera sau doua rezervate special pentru oaspeti mi se pare un lucru total nepractic, tinand cont ca investim cel putin 15-20000 euro (constructia si mobilarea) unei camere care va fi folosita cel mult cateva saptamani pe an. Musafirii pot foarte bine sa foloseasca livingul. In spirit de gluma, este posibil ca o eventuala camera rezervata doar musafirilor sa ii indemne pe acestia sa isi prelungeasca vizita, iar daca musafirul este soacra, s-ar putea sa nu va doriti acest lucru. - suntemm cu totii impresionati de ce vedem prin filme. Case imense, pereti culisanti din sticla care dau inspre plaje, garaje subterane imense pentru trei-patru masini. Acestea se potrivesc doar in filme si in resedintele de lux. Ganditi-va ca toate aceste excese costa. Ganditi-va cat costa sa incalzesti iarna si sa racesti vara o casa de trei sute de metri patrati care mai are in plus si cine stie cati metri patrati de suprafata vitrata. Legat de garaj simt nevoia sa revin nu niste observatii. Sigur ca da bine sa te dai jos din masina, sa deschizi usa si sa ajungi direct in living, DAR: un garaj incorporat in casa ridica costul de constructie al acesteia cu cel putin 15 000 euro. Sa va explic de ce. In ordine, este vorba in primul rand de costul proiectului, care proiect in general sa tarifeaza la metru patrat de suprafata desfasurata construita. Apoi un garaj de acest fel presupune fundatie ca a unei casa, zidarie, finisaje, acoperis si canalizare. Se aduna. In plus, tendinta economiei capitaliste de consum este sa mute masina familiei din sfera achizitiilor pe termen lung spre un termen mic-mediu. In practica, durata de viata a unei masini proaspat achizitionate a cobarat foarte mult, de la cincisprezece ani cat era acum ceva vreme, indreptandu-se catre cinci-sapte ani. Sincer, se merita sa dai pe garaj mai mult decat pe masina? Un asa numit car-port care nu este altceva decat un schelet metalic acoperit cu o copertina si costa pana la o mie de euro este

arhisuficient, indeplinind cu succes rolul unui garaj de cateva zeci de ori mai scump. Ca sa nu mai vorbim despre garajele subterane. Fata de costurile enumerate mai sus, in acest caz mai intervine si pretul excavatiei plus problema deloc simpla a evacuarii apei aflata de cele mai multe ori sub nivelul canalizarii. Forma si aspectul casei Fiecare ne dorim o casa care sa reflecte cat mai bine personalitatea proprie care sa fie cat mai frumoasa si mai originala. Perfect de acord. Dar trebuie sa stiti ca orice abatere de la forma clasica dreptunghiulara costa. Un balcon arata bine pe fatada unei case, dar stand la casa si avand o curte cat de mica isi pierde utilitatea pe care o avea la bloc si anume de depozitare si uscare a rufelor. Un balcon costa amatura in plus, costa beton, costa lemn si manopera. Un balcon inseamna o usa in plus, inseamna cativa metri de gresie in plus care gresie se pune neaparat cu adeziv de exterior special, deci mai scump. In concluzie pentru fiecare balcon veti cheltui bani doar pentru un spatiu avand singura utilitate ca puteti iesi la o tigara. O terasa la etaj da bine, dar in practica este iarasi nefolositoare. Nu cred ca veti gati in bucatarie, la parter, iar apoi sa urcati cu mancarea la etaj. Casele cu pereti rotunzi iarasi, sunt frumoase. Problema o sa intervina cand o sa cautati constructori care sa vi le zideasca si finiseze. Va spun din experienta ca meseriasi care sa faca si sa finiseze un perete rotund si sa si arate impecabil sunt foarte rari. Sunt rari bine platiti si de obicei ocupati cu bisericile. Toate celelalte fantezii, gen stucatura, glafuri profilate, console si retrageri, sunt intr-adevar frumoase dar cum am mai spus si repet costa. Acum cuvantul de ordine este practicitatea, cand cam tot ce se construieste se face indatorand viitorul prin credite, cand o locuinta unifamiliala a depasit apanajul celor foarte bogati si trece spre clasa de mijloc. La o plimbare prin centrul vechi al Bucurestiului, pe bulevardul Dacia sau imprejurimi sau prin alte orase cu traditie istorica remarcam adevarate monumente din punct de vedere arhitectural. Dar nu stiu cati dintre dumneavoastra stiti ca o astfel de fatada costa in jur de o treime din pretul total de constructie. Avand toate aceste lucruri in vedere, puteti purcede la urmatorul pas si anume PASUL 2 Arhitectul si alegerea lui.

Avand in minte cum doriti sa fie compartimentata si cum sa arate casa dumneavoastra este timpul sa incepeti a va cauta: 1. Arhitectul care sa o proiecteze 2. Constructorul care sa o cladeasca Arhitectul este acela care da forma viselor dumneavoastra si nu este deloc romantat. Este bine sa stiti ce vreti sa faceti dar este si mai bine sa ascultati de sfaturile acestuia. Un arhitect are, printre multe altele, o pragatire bine pusa la punct legata de tot ce inseamna volumele unei case. Fiecare camera in functie de destinatie are niste suprafete bine gandite in spiritul utilitatii si confortului. Iarasi fiecare camera, functie de destinatie are o pozitionare mai mult sau mai putin buna, un acces mai mult sau mai putin facil si este treaba arhitectului sa compartimenteze spatiul cat mai ergonomic, cat mai functional. Tot arhitectul va va concepe si exteriorul casei, exterior care este intr-o foarte stransa legatura cu aranjamentul interior. Pana sa va hotarati sa colaborati cu unul sau cu altul trebuie sa stiti ce sa cereti ca sa stiti ce veti

primi fata de banii pe care ii platiti. In discutia preliminarie intrebati arhitectul care este pretul pe care il percepe pentru proiect si daca in afara proiectului mai sunt incluse si alte servicii cum ar fi: studiul geotehnic (care totusi, in general, este efectual de o alta firma), obtinerea de autorizatii, colaborarea in timpul executiei prin urmarirea proiectului, ce cuprinde proiectul propriu-zis (daca este complet, inclusiv planuri ale instalatiilor electrice si sanitare, extrase de armatura), deviz de executie, daca devizul are incadrarile facute, etc. Pe un forum important din romania, forum pe care activez si eu, am citit despre aberanta situatie in care unui beneficiar i s-a perceput o suma enorma de trei sute de euro de catre arhitect pentru intocmirea unei dispozitii de santier (persoana dorea mutarea unor pereti NESTRUCTURALI), practic toata munca arhitectului constand in cateva randuri insotite de o schita, totul pe o coala sau doua A4. Care munca nu avea cum sa aiba nevoie de mai mult de cateva minute. Sfaturi generale legate de alegerea arhitectului: - daca locuiti in Bucuresti sau intr-un alt oras mare cautati sa aflati si tarifele altor arhitecti din orase invecinate. Regula de baza este urmatoarea: cu cat orasul este mai mai mare, cu atat arhitectul este mai scump. - nu va limitati doar la firmele mari de arhitectura. Luati legatura si cu arhitectii aflati la inceputul carierei si care sunt dornici de afirmare. Lipsa lor de experienta poate fi compensata de entuziasma si de o mai buna cunoastere a modalitatilor noi de proiectare sau executie. - cu toate ca este bine sa ascultati de sfaturile arhitectului nu acceptati o modificare radicala a ideilor pe care le aveati in minte. Este posibil ca arhitectul sa incerce sa va "bage pe gat" un proiect gata facut la pretul unuia nou si sa va vedeti pusi in situatia de a face o casa care nu va reprezinta si care nu este conform dorintelor dumneavoastra. In paralel cu operatiunea de selectare a arhitecutului ar fi ideal sa incepeti si un proces de cautare al constructorului. Cu cat mai devreme incepeti acest lucru cu atat mai bine va fi pentru dumneavoastra. Mai multe despre acest lucru cititi in urmatorul articol, PASUL 3 Alegerea constructorului

Cum spuneam in precedentul articol, niciodata nu este prea devreme in a incepe sa cautati si sa selectati constructorul casei dumneavoastra. Pentru acest lucru este mai mult de discutat, tinand cont de faptul aici veti intampina cele mai multe proble. In plus aceasta este meseria mea, constructor, deci aici sunt cel mai in tema. Unde imi gasesc constructorul? Orice modalitate este buna in a gasi un constructor serios si cu preturi rezonabile. Intrebati colegii, prietenii, cunoscutii daca si-au construit ceva sau daca cunosc pe cineva care construieste. Cautati in paginile de publicitate, atat tiparita cat si online. Rezervati-va timp si mergeti sa va plimbati in zonele in care se construieste intens. Intindeti o plasa cat mai mare pentru a avea cat mai multe optiuni de selectie. Aud tot timpul lume plangandu-se ca nu gasesc un constructor sau nu gasesc unul serios, cand de fapt ei nu au intrebat decat doi zugravi intalniti la vecini. Trebuie sa stiti ca o firma serioasa de constructii care lucreza calitativ si la preturi corecte nu prea are timpi morti. Cu alte cuvinte nu constructorul isi cauta beneficiari ci viceversa. Odata ce aveti o lista cu posibili colaboratori stabiliti o prima intalnire. Ce cautam la un constructor? In primul rand pretul, dar nu va grabiti sa faceti din acest criteriu unul decisiv. Se spune, si pe buna dreptate, cat dai, atata face. In afara de situatia in care patronul este pus pe imbogatire rapida, pretul de executie este in stransa legatura cu evolutia pretului muncii. Patronul unei firme de constructii este,

prin simplificare extrema, un intermediar. El cumpara forta de munca a muncitorilor sai, o organizeaza, ii adauga experienta si sporul dat de utilajele sale si o revinde cu adaos si taxe beneficiarilor. Plecand de la aceasta idee, puteti ajunge in situatia in care o firma de constructii de la sute de kilometri sa va execute casa mai ieftin si mai bine decat una locala, cu toate ca, venind din alta, localitate, la pretul manoperei se mai adauga si transport diurne, cazare. Luand ca punct de referinta orasul Bucuresti, cautarea unui constructor pe o raza de 150 km este perfect viabila, adica va puteti extinde cautarea si in judetele Giurgiu, Ploiesti, Buzau, Ialomita, Calarasi. In stabilirea constructorului este practicata metoda obtinerii de referinte scrise de la fosti beneficiari. In practica aceasta este o metoda ineficienta pentru ca, din experienta va pot spune ca aceste referinte nu reflecta in cel mai realist mod capacitatea de a executa lucrari de calitate. Cel mai bine este sa mergeti personal sa vedeti lucrarile sa discutati fata in fata cu fostii beneficiari. Un constructor onest si serios nu are de ce sa nu fie de acord cu acest lucru. Cereti detalii despre dotarea firmei (ce-i drept nu este nevoie ca o firma de constructii sa aiba in patrimoniu buldoexcavator sau macara ca sa execute o casa) dar cu cat dotarea este mai ampla, cu atat calitatea ar trebui sa fie mai buna. Cereti detalii despre numarul de angajati legal, despre cifra de afaceri, despre pregatirea personalului de conducere. Legat de pret cereti sa vi se spuna in detaliu lucrarile efectuate pentru banii pe care ii platiti. Cereti sa vi se enumere si materialele folosite iar toate aceste detalii le folositi atat in selectie cat si la incheierea contractului. Tot legat de selectarea constructorului analizati bine daca executati casa contractand doar manopera sau achizitonarea materialelor cade in sarcina constructorului. In acest ultim caz pretul va fi mai mare decat daca va veti ocupa dumneavoastra personal de materiale, deoarece la pretul de achizitie se mai adauga si cotele de transport, manipulare taxe la stat si profit. Pe de alta parte, este posibil ca un constructor avand numeroase relatii de afaceri cu distribuitorii materialelor de constructii sa poata obtine discounturi mai mari si mai usor decat o puteti face dumneavoastra. Cereti de la constructori sa va prezinte atat oferta cu materiale incluse cat si doar pe manopera. Cereti sa vi se dea pretul defalcat pe stadii de lucru. Astfel puteti alege o firma pentru structura si alta pentru finisaje. Ca idee, este bine sa cereti oferte de pret de executie in pragul iernii, urmad sa demarati constructia imediat ce timpul va permite. In general, iarna este mai putin de lucru, concurenta este mai mare, ca atare pretul scade. Nu este obligatoriu sa se intample asa, dar, oricum, sunt sanse mai mari de a gasi un constructor odata cu venirea iernii. In momentul in care v-ati decis asupra unei firme, acordati o mare importanta contractului. Cititi in detaliu toate articolele, veniti cu modificari daca simtiti nevoia. Ideea este sa negociati sa puteti obtine cat mai multe avantaje, sau cel putin asigurati-va ca ceea ce ati stabilit verbal se regaseste si in forma scrisa. Fundatia caselor Fundatiile sunt elementele din structura unei case care au rolul de a transmite catre terenul de fundare suma incarcarilor (de exploatare si exceptionale) existente la o cladire. Se acorda o deosebita importanta modalitatii de fundare si calculului armaturii si dimensiunilor ei deoarece o fundatie proiectata sau executata defectuos pune in deosebit pericol intreaga structura a casei, iar reparatiile ulterioare sunt dificil, daca nu imposibil de executat. Functie de terenul de fundare, de suprastructura si de alti factori se pot regasi o multitudine de solutii de fundare. Fara a intra in prea multe detalii, o scurta enumerare: fundatii continue sub ziduri, fundatii izolate sub stalpi, radier general care este prezent sub intreaga constructie, fundatii pe piloti -

existente in cazul terenului slab de fundare, fundatii in trepte sau combinatii dintre ele. Vom dezbate in continuare modalitatea de executare a fundatiilor continue sub ziduri, cele mai intalnite in cazul locuintelor unifamiliale. In acest caz, fundatia este compusa de cele mai multe ori din blocul de fundare, mai slab armat si turnat din beton de clasa mai mica si elevatia fundatiei, denumita si cuzinet, soclu sau grinda de fundare care este armata cu mai mult otel si se foloseste beton de clasa superioara.

Construirea fundatiei incepe prin trasarea acesteia pe teren, dupa ce in prealabil a fost indepartat stratul vegetal pe o suprafata cam cu 1,5 ml mai mare decat laturile casei. Trasarea fundatiei se face cu ajutorul tarusilor metalici sau din lemn, intre care se intind sfori. Conturul delimitat de tarusi si sfori trebuie sa urmeze cu exactitate conturul blocului de fundare existent in proiect. Sculele necesare pentru trasarea fundatiei sunt: tarusi (metalici sau din lemn) ciocan, ruleta de zece metri sau mai mare, echer cu latura de cel putin 1,5 metri, furtun de nivel, creion. Este crucial ca trasarea fundatiei sa fie foarte exacta, de acest pas depinzand tot aspectul si rezistenta casei. Toleranta acceptata este 0,05%, cu alte cuvinte se permite o eroare de maxim jumatate de centimetru la fiecare 10 metri. Verificarea perpendicularitatii se face masurand diagonalele, care in cazul formei de dreptunghi sau patrat trebuie sa fie egale. O alta verificare folosita este cea asa numita "6,8,10". Se stie din geometria elementara ca suma patratelor catetelor intr-un triunghi dreptunghic este egala cu patratul ipotenuzei. Astfel daca vreti sa verificati daca doua laturi sunt perpendiculare, se porneste de la intersectia lor, masurandu-se 6 metri pe o latura, 8 metri pe cealalta si marcandu-se aceste distante. Distanta intre marcaje trebuie sa fie exact 10 metri pentru ca aceste laturi sa fie perpeniculare (6x6+8x8=36+64=100; radical 100=10).

E foarte des intalnita iluzia printre cei care nu sunt de meserie, ca o casa sa para prea mica odata cu trasarea fundatiilor. Aproape intotdeauna este doar o iluzie si nu este cazul sa va faceti griji, sau, si mai rau, sa va apucati de modificarea proiectului. Dupa trasarea fundatiilor se trece la masurarea nivelului orizontal. Aici intalnim doua situatii. Daca terenul are panta mica (sub 2% - 20 cm la 10 metri diferenta de nivel) incepe masurarea nivelului direct. Daca terenul are panta mai mare trebuie mai intai adus la nivel, sapand unde este mai inalt iar acest pas se face inainte de trasare. Sunt mai multe metode de "dare a nivelului", eu am sa o explic pe cea pe care o folosesc. Astfel, la colturi si la mijlocul laturilor, la o distanta de 1 metru de fundatie bat tarusi de 1,5 metri. Apoi, folosind un furtun de nivel de minim 10 metri si un creion dau nivel pe acesti tarusi. Nivelul se da astfel: se face un semn cam la aproximativ 1,3-1,5 fata de sol (pentru a fi aproximativ la nivelul ochilor) cu creionul pe primul tarus. Se intinde furtunul intre acest tarus si un altul apropiat, regland inaltimea capetelor pana cand nivelul apei ajunge exact in dreptul semnului. In acest moment se traseaza un alt semn pe cel de-al doile tarus, la nivelul la care a ajuns lichidul. Aplicand principiul vaselor comunicante, o dreapta intre cele doua puncte va fi perfect orizontala. Se repeta acest lucru la toti tarusii, rezultand un plan perfect orizontal. Dupa terminarea trasarii semnelor de nivel, se masoara distanta dintre aceste semne si pamant, distanta cea mai mare fiind punctul cel mai lasat al terenului. Acea zona de teren se considra Cota Terenului Amenajat (se regaseste in proiect cu abrevierea CTA, unii proiectanti folosind si CTNcota terenului natural lucru care este oarecum gresit. Pe acel tarus pe care a rezultat distanta cea mai mare se stabileste si Cota 0 a casei - CT0, la fel, specificata in proiect. Aceasta cota se transmite pe toti tarusii folositi la nivel, fie cu furtunul, fie cu ruleta prin masurarea diferentei intre prima cota data si CT0. Este bine sa conservati undeva aceasta cota pentru ca ea va fi de referinta in toata executia ulterioara. Conservarea se face de obicei in fata intrarii, prin baterea a trei tarusi din lemn, dispusi in varfurile unui triunghi echilateral cu latura de aproximativ 40-60 cm. Pe cei trei tarusi se va trasa CT0 cu furtunul de nivel, apoi semnele vor fi unite prin baterea in cuie a unor bucati de scandura, asfel incat muchia superiara sa fie la nivelul semnelor.

Avand fundatiile trasate si nivelul dat, se incepe sapatura, manual sau mecanizat. La sapatura se verifica verticalitatea peretilor gropilor, evitandu-se situatia ca sectiunea fundatiei sa aiba alta forma decat cea din proiect, de obicei dreptunghiulara. Este foarte folosit obiceiul ca pamantul rezultat din sapatura sa fie pus in interiorul casei. Eu nu fac si nu recomand acest lucru, deoarece ingreuneaza foarte mult munca. Acest pamant pus in interior blocheaza circulatiea, necesita sprijiniri din scandura si foarte des poate cadea in interiorul santurilor. Prefer sa il evacuez la cativa metri distanta urmand sa il aduc inapoi pentru ridicarea cotei pardoselilor. Santurile fundatiei se sapa folosind ruleta sau un par marcat cu cota necesara, dupa terminarea sapaturii se verifica atat latimea cat si adancimea intervenintu-se acolo unde este cazul. O practica des intalnita si corecta este aceea ca sapatura sa se faca mai mica cu 10 cm, acesti ultimi centimetri urmand a fi sapati imediat inainte de turnarea betonului. Se face acest lucru pentru a preveni situatia neplecuta ca, in cazul ploii inainte de terminarea sapaturii, sa se formeze pe fundul santului noroi, care amestecandu-se cu betonul sa il deterioreze. Odata turnata fundatia se toarna betonul de egalizare (prevazut in proiect) care este un beton cu o concentratie mica de ciment. Functie de tipul fundatiei se poate turna toata odata, sau separat blocul de fundare de cuzinet. Ideal este ca toata fundatia sa fie turnata odata, dar si turnarea separata -bloc,cuzinet- este corecta. In orice caz este foarte recomandat ca cel putin ca aceste doua elementele individuale sa fie turnate intregi. Daca, in mod exceptional acest lucru nu este realizabil (zone izolate la care cifele de beton nu au acces iar singura solutie este turnarea folosind betonul preparat la fata locului cu betoniera) betonul se poate turna si pe bucati in zile diferite, dar rostul de imbinare trebuie lasat oblic, betonul vechi buciardat si spalat. Observatii: - In fundatie, gradul de acoperire cu beton al armaturii trebuie sa fie de 5 cm. - Daca este prevazuta hidroizolatie pe fundatie, groapa trebuie sapata mai mare pentru accesul necesar hidroizolarii. - Daca placa de beton de la nivelul cotei 0 este armata, betonul se toarna cu 15 centimetri mai jos, lasand capetele armaturii libere pentru ancorarea barelor de armatura ale placii. Daca placa nu este armmata, betonul se toarna complet. - In momentul turnarii nu uitati sa lasati goluri in fundatie pentru strapungerile tevilor de apa curenta si canalizare. La fel, trebuie din timp stabilit amplasamentul fosei septice si lasat gol in fundatie pe directia acesteia. Pentru a lasa gol la turnare se poate monta o teava PVC cu diametru superior, cofraj de lemn sau o bucata de polistiren expandat. Daca ati uitat sa lasati aceste goluri, nu este problema foarte mare, doar ca munca de gaurire este destul de multa si grea dupa ce betonul s-a intarit. Nota: Acest articol acopera doar generalitati, procesul de turnare al unei fundatii fiind foarte complex, la fel solutiile de fundare fiind foarte variate. Daca nu ati fost lamurit dupa parcurgerea acestui articol, folositi cu incredere FORUMUL pentru a posta intrebari. Adancimea de fundare depinde de mai multi factori, dintre care cei mai importanti sunt: - tipul de teren de fundare - zona geografica Pentru primul punct aveti nevoie de un prospect geotehnic prin care aflati stratificarea terenului si la ce adancime dati de teren bun de fundare. Functie de zona geografica, se stabileste cota de inghet specifica. Aceasta cota de inghet reprezinta adancimea pana la care ingheata solul, adancime determinata statistic. Fundatia trebuie sa depaseasca aceasta adancime cu cel putin 10% din inaltime. Betonul. Compozitie, caracteristici. Tabel echivalenta marca-clasa

Betonul este o roca artificiala, obtinuta prin amestecul celor trei componete de baza: ciment, agregate si apa. In compozitia betonului pot intra diverse alte elemente avand roluri diverite cum ar fi agenti de intarire (urmarind o intarire mai lenta sau mai rapida, functie de necesitati), agenti de fluidizare sau plastifiere, coloranti, etc. Betonul are rezistenta foarte buna la eforturi de compresiune, dar nu se comporta bine la intindere sau forfecare. Pentru ca elementele structurale sa poata prelua si aceste eforturi, in masa de beton se inglobeaza armatura-cel mai des intalnit element fiind otelul. Pentru alte elemente, in general cele prefabricate se mai utilizeaza ca armatura si alte materiale cum ar fi fibra de stica, diversi polimeri, etc. Cimentul desi cel mai des intalnit este cel tip Portland R=37,5 este de foarte multe feluri, functie de destinatia elementelor de beton. In afara de cimentul folosit pentru elemente de structura, des intalnit este si cimentul alb care are ca scop executarea diverselor finisaje (de obicei pentru exterior, caz in care finisajele pe baza de ipsos sunt prohibite, din cauza proastei comportari a acestuia in prezenta apei).

Apa care intra in compozitia betonului are rolul ca, in reactie cu cimentul, sa formeze "laptele de ciment", care de fapt este un gel iar prin cristalizare rezulta o masa solida. Cand acest lucru incepe se spune ca betonul a "intrat in priza" care poate fi intarziata prin amestecarea continua si energica a betonului (acesta este motivul pentru care cuvele cifelor de beton se invart). Odata demarata intarirea, "intrarea in priza", acest proces este ireversibil si continua practic la nesfarsit in prezenta factorilor favorabili. Se considera totusi ca betonul a ajuns la maturitate dupa 28 de zile, pentru simplificare, atunci betonul atingand rezistenta de calcul. Agregatele, roci naturale de diverse dimensiuni, plecand de la nisip fin si pana la bolovani, au cea mai mare proportie in masa betonului. Se poate considera betonul ca fiind un amestec teoretic omogen de sfere, cele mai mici fiind intercalate printre cele mari, cele mai mari fiind pietrisul, cele mici nisipul, iar cele mai mici particulele de ciment, care au si rolul de liant, de matrice de rezistenta. Natura si forma agregatelor determina in mare masura rezistenta betonului si gradul acestuia de lucrabilitate. Este necesar ca dupa turnarea betonului acesta sa fie omgenizat cat mai bine pentru indepartarea aerului din structura sa. Eliminarea totala a aerului este imposibila dar se urmareste un cat

mai mic procent de aer in beton. Omogenizarea se face prin vibrarea betonului folosind vibratoare electrice sau prin baterea cofrajelor cu ciocane de lemn. Aceasta ultima procedura se aplica doar pentru constructii de mica importanta, negarantand rezultate optime.

Un fenomen negativ care poate aparea este cel de segregare a elementelor. Un beton segregat este de calitate inferioara, chiar daca s-a respectat reteta si procentul elementelor din compozitie. Segregarea se prezinta in sectiunea betonului ca zone in care agregatele mari sunt concentrate excesiv, de obicei in partea de jos, iar cele mici in partea superioara. Acest fenomen se poate produce din cauza unei vibrari excesive sau in cazul in care betonul este turnat de la o inaltime prea mare. Trebuie acordata atentiei si impiedicarii pierderii laptelui din ciment din beton, pierdere datorata cofrajelor defectuos executate cu zone neetanse.

Betonul ciclopian
Este un beton aparte, foarte dificil, daca nu chiar imposibil de incadrat si evaluat ca apartinand unei marci sau clase. Este un beton in compozitia caruia s-au inglobat, la turnare, diverse alte materiale compatibile cu acesta. Dintre aceste materiale amintim: rocile de mari dimensiuni, pietre, caramizi, bucati de beton mai vechi, deja intarit. Acest tip de beton are ca scop in primul rand economia. Este total contraindicat a se folosi in elementele structurale, dar isi poate gasi cu succes locul in cazul betoanelor de umplutura (rampe) pentru betoanele folosite la fundarea elementelor de importanta relativ redusa (garaje, garduri, soproane). Este recomandat ca, in cazul folosirii acestui tip de beton, sa spalati si sa curatati foarte bine elemente cu volum mare introduse in masa betonului. Observatii: -apa care se foloseste in compozitia betonului trebuie sa fie pe cat posibil curata. Chiar daca nu potabila, trebuie sa aiba un continut cat mai mic de saruri si alte impuritati. Este cu desavarsire interzisa folosirea apei de mare sau a celei puternic infestate. Cum se zideste o casa

A zidi este procesul prin care diverse blocuri se aseaza unele peste si/sau unele langa altele formand ziduri. Pentru realizarea acestui proces, in general se foloseste un liant, cel mai des intalnit fiind mortarul pe baza de ciment si var. Zidaria este cea mai veche si cea mai raspandita metoda de a construi peretii unei case. De-a lungul timpului zidaria a fost folosita la ridicarea piramidelor, apeductelor romane, podurilor si pana in zilele noastre, cand, cu toata diversificarea metodelor de a realiza structura de rezistenta a unei cladiri, inca a ramas o metoda de baza. Blocurile de zidarie Acestea sunt elementele care confera rezistenta unui perete din zidairie. Dintre materialele folosite amintim: caramida plina arsa sau nearsa, caramida cu goluri de diverse dimensiuni si orientari, piatra naturala, blocheti din beton, chirpici. Diverse incercari au constat in zidaria realizata cu elemente cel putin neobisnuite cum ar fi sticle goale sau anvelope uzate. Liantul (mortarul) In zilele noastre cel mai raspandit este cel pe baza de var-ciment si nisip. In trecut s-a folosit pe scara larga mortarul doar cu var-nisip, ulterior datorita comportarii mai bune si rezistentei sporite adaugandu-se si ciment in compozitie. Pentru casele zidite din chirpici se foloseste in general ca liant o pasta obtinuta prin amestecul pamantului galben cu apa si in unele cazuri si cu adaos de var. Citeste mai multe despre mortare AICI. La realizarea zidariei trebuie acordata o deosebita atentie verticalitatii cat si planeitatii peretelui. La fel de importanta este si asezarea corecta a caramizilor, astfel incat fiecare rand sa fie decalat fata de anteriorul cu exact jumatate de caramida, evitandu-se situatia in care doua rosturi sa se suprapuna pe directie verticala. Odata cu aparitia caramizilor moderne (gen Porotherm) s-a renuntat treptat la zidaria realizata din caramizi pline astfel usurandu-se in mod semnificativ munca de punere in opera, cat si performante sporite ale produsului finit.

Totusi merita amintita si importanta deosebita pe care a avut-o acest tip de material - caramida plina. Este o adevarata arta sa realizezi bolte, arcade, buiandrugi, etc. folosind acest material. Fara sa intram in mai multe detalii, trebuie sa stiti ca toate aceste elemente se realizau imbinand zidaria cu dulgheria, mai intai realizandu-se forme din lemn peste care se asezau caramizile, iar dupa ce mortarul se intarea, aceste forme din lemn erau scoase. Sculele folosite in procesul de zidire: mistrie, cancioc, nivela, fir cu plumb, ata, cican de cauciuc, ciocan de zidarie fierastrau, polizor unghiular cu disc diamantat. Dupa terminarea fundatiei si inainte de inceperea zidirii, peste betonul de fundatie trebuie asezat un strat impremeabil, de obicei folosindu-se cartonul bitumat sau diverse membrane. Motivul este de a impiedica apa din fundatie sa urce in zid, lucru care se intampla datorita fenomenului denumit capilaritate. Un perete se zideste intotdeauna pe toata lungimea sa. Mai exact, daca aveti un perete drept de 20 de metri, zidirea se va face pe toata lungimea lui, evitanduse executarea pe tronsoane deoarece, desi este mai comod poate avea ca rezultat un perete serpuit. Totusi, sunt situatii in care acest lucru nu se poate evita. In acest caz, trebuie ca primele caramizi puse (intre care se intinde ata) sa fie asezate la cele extremitatile zidului pe toata lungimea sa. Odata asezat primul rand, se poate continua zidirea pe segmente.

O arcada se executa astfel: - se realizeaza din lemn un cofraj care sa aiba exact forma arcadei - se incepe zidaria de la partea de jos, avandu-se in vedere ca asezarea caramizilor sa se faca tot timpul perpendicular pe suprafata lemnului - se zideste alternativ pe ambele laturi pana cand se ajunge la partea de sus - ultima caramida, cunoscuta ca si "cheia arcadei" trebuie sa fie cioplita sub forma trapezoidala - dupa intarirea mortarului, se desface cofrajul Daca latimea arcadei este mai mare de o caramida, zidaria se face intretesut Intentionez sa-mi zidesc casa pe sistem Concrewall, asta inseamnand polistiren de 15 cm si cate o plasa de otel zincat peste care se aplica prin metoda torcretarii un strat in grosime de aprox 2,5 cm de beton. Ce parere aveti despre acest sistem? Inafara problemei cu ventilatia aerului ar mai putea avea si alte neajunsuri? Sincer sa fiu, nu pot spune ca posed suficiente informatii legate de acest sistem. Am citit succint un pdf gasit pe internet si din ce am vazut acolo, acest sistem este in mare masura similar cu amvic-ul. Ventilarea se poate rezolva prin diferite metode. Mai important mi se pare faptul ca peretii sa absoarba/cedeze apa din aer si astfel, umeditatea atmosferica sa se mentina constant in jurul valorii 50%. Va trebui sa aveti in vedere acest lucru prin realizarea (daca este posibil in acest sistem) realizarea finisajelor interioare cu materiale cu macropori (gips-carton) sau tencuiala pe baza de ipsos.

Pana la urma, la fel ca in orice tehnologie de constructie nou aparuta, conteaza sa aduca in plus si un cost de exectutie "la gata" inferior tehnologiilor clasice. Daca acest deziderat se atinge atunci putem spune ca avem o baza de plecare in a studia si implementa aceste tehnologii. Placaje cu gresie si faianta

O importanta lucrare de finisaj interior sau exterior este cea de placare cu placi ceramice. In afara de rolul decorativ, acest tip de finisaj confera o foarte buna rezistenta la uzura intensa si expunere la conditii grele de trafic si exploatare. In plus, gresia se preteaza cel mai bine pentru sistemele de incalzire prin pardoseala, fiind de departe cea mai buna solutie daca doriti sa va incaliziti casa in acest mod, datorita bunei sale conductivitati termice. Placajele cu placi ceramice sau din piatra naturala sunt folosite de mii de ani, cea mai timpurie dovada fiind din Chogha Zanbil pe teritoriul actualului stat Iran, datand din secolul 13 bC. La fel de cunoscute sunt si lucrarile de pe vremea imperiului Roman si, inaintand in timp, minunatele lucrari islamice. Cum se calculeaza necesarul de gresie/faianta?
Gresia necesara pentru placarea pardoselii unei camere se calculeza asfel: - daca avem o suprafata regulata (patrat, dreptunghi) se inmultesc latimea cu lungimea si se adauga un procent de pierdere care este cam 7% pentru camere mici, pana in 15 mp si aproximativ 4% pentru camere mai mari. Acest procent trebuie marit in cazul in care gresia nu se aseaza paralel cu laturile camerei, de exemplu asa numita asezare in romb. - daca avem suprafete neregulate, cu multe retrageri aceste suprafete se reduc la suprafete regulate, si, prin insumare rezulta cantitatea totala. Acestei cantitati totale ii adaugam coeficientul de pierdere. - daca vrem sa combinam mai multe modele, se calculeaza suprafata pentru fiecare tip de gresie si separat adaugam coeficientul mentionat mai sus. Pentru a calcula necesarul de faianta putem apela la aceiasi metoda ca in cazul gresie, sau, mai simplu, masuram perimetrul camerei cat mai exact (cu tot cu retrageri sau iesiri din planul peretelui). Acest perimetru il inmultim cu inaltimea pana la care se placheaza. Din aceasta arie se scad golurile. Rezultatului ii aplicam un coeficient de pierdere, care poate fi mai mic (4%) pentru pereti drepti, sau mai mare, pana in 10 % in cazul in care avem multe glafuri de placat - in jurul usilor, ferestrelor, etc. Exemplu de calcul: Cata faianta si gresie imi trebuie pentru o baie de 3m x 4m cu faianta pusa pana la tavan h = 2,7 m?

1. Gresie asezata paralel cu laturile baii. S = 3x4=12 mp. 12 x 1,07 = 12,84 mp rezulta vom cumpara 13 mp 1a. Gresie asezata "in romb" 12 x 1,15 = 13,8 rezulta vom cumpara 14 mp 2. Faianta: 3 + 4 + 3 + 4 = 14 ml. 14 x 2,7 = 37,8 mp. Din aceasta suprafata scadem usa (uzual 2,10 x 0,8) si un geam (de exemplu 0,6 x 0,6 ) rezulta 37,8 - 1,68 - 0,35 = 35,77. Acestei suprafete ii adugam coeficientul de pierdere de 5% (presupunand ca nu facem glafuri in jurul usii si a geamului) si rezulta 35,77 x 1,05 = 37,56, deci vom cumpara 38 mp faianta. Cum se monteaza gresia?

Pentru a monta gresia avem nevoie de urmatoarele scule: - ciocan de cauciuc - distantiere de plastic - bormasina puternica de turatie mica cu amestecator (melc sau cruce) - geleti de plastic - gletiera zimtata (pieptane) - nivela (boloboc) - metru - creion sau carioca neagra - masina de taiat faianta - optional polizor unghiular (flex) cu disc diamantat Este imperios necesar ca stratul suport sa fie perfect plan. Desi sunt des intalniti "meseriasii" care pun gresie pe placa de beton sau pe sapa cu denivelari, va recomand sa acordati foarte multa importanta acestui aspect. O suprafata cat mai plana garanteaza o calitate mai mare, un consum mai redus de adeziv si o durabilitate mai mare in timp. Suprafata trebuie sa fie cat mai curata. Daca a trecut mult timp de la turnarea sapei aceasta se uda pentru a se evita situatia in care aceasta absoarbe, uscata fiind, toata apa din compozitia adezivului si astfel impidicand adezivul sa isi atinga proprietile de durabilitate necesare. Se aseaza cateva randuri de gresie pe cele doua directie ale camerei stabilind configuratia dorita sau cea in care sunt cele mai putine pierderi. Sunt mai multe modalitati de a aseza gresia. Amintesc: cu rost perpendicular pe jumatatea usii, cu randuri perfect paralele cu peretele cel mai expus. In general fiecare camera are particularitatile ei si ar fi greu de precizat cea mai buna metoda de asezare, tinand cont ca pana la urma, aceasta este o chestie subiectiva.

Pentru camerele foarte mari, de peste 100 mp, va recomand sa incepeti placarea cu gresie de la jumatatea camerei, cu un rand paralel cu latura scurta pentru ca abaterile posibile sa nu se transmita pe toata lungimea. . Adezivul se prepara in galeata, intdeauna adaugand din sac in galeata cu apa si nu invers. Se adauga adeziv pana cand se atinge consitenta unei paste groase. Puteti spune ca un adeziv este bun de lucrat atunci cand, luat pe mistrie, acesta nu "curge", ramanand pe mistrie chiar si cand aceasta este tinuta in plan vertical. Odata preparat adezivul, acesta se intinde intr-un strat uniform, suficient cat pentru a aseza 4-5 placi de gresie, apoi, folosind partea zimtata a gletierei, se brazdeaza cu santuri pentru a asigura distributia uniforma pe placa si a-i permite acesteia o usoara reglare a asezarii pe inaltime. Pentru o durabilitate mai mare se recomanda intinderea unui strat foarte subtire si pe intradosul placii de gresie. Observatii: - Curatati bine rosturile dintre gresie inainte sa se usce adezivul! - In cazul in care raman randuri neterminate care urmeaza sa fie placate in alta zi, curatati bine marginea ramasa pentru a evita curatarea adezivului intarit la continuare! - Lucrati pe cat posibil cat mai curat si ordonat! - Spalati intotdeauna sculele la terminarea lucrarii sau a zilei de munca! - Nu calcati pe gresie mai devreme de 24 de ore de la montajul acesteia. Cum se monteaza faianta? Sculele care se folosesc pentru montarea faiantei sunt aceleasi ca in cazul gresiei. La fel, suprafata trebuie sa fie plana, curata. Pe cat posibil faianta se va aplica pe tencuiala bruta. Daca aceasta este prea uscata se procedeaza la udarea ei cu apa sau cu amorsa. Montarea tavanelor din gips-carton

De ceva timp, ca metoda de executie si finisare a tavanelor, se prefera montajul structurii metalice placata cu placi de gips-carton. Aceasta metoda a inlocuit metoda clasica a tencuirii, datorita numeroaselor avantaje: - timp de executie mult redus - executie mai "curata" - posibilitati mult mai mari de modelare (modele, scafe) - pozitionare facila si flexibila a instalatiilor electrice sau de climatizare - aspect al suprafetei finisate mai de calitate Pentru a monta tavene de rigips aveti nevoie de o echipa cu experienta, acesta lucrare fiind totusi de complexitate ceva mai mare. Totusi, cu rabdare si bunavointa se poate face si in metoda "diy" (do it yourself). Scule necesare: - bormasina autofiletanta, de preferinta cu acumulator - bormasina cu percutie (pentru pereti din zidarie sau beton) - sfoara de trasat (rata) - furtun de nivel - ruleta - foarfeca de tabla Lista de materiale: - Placi de gips-carton (alb de 9,8 sau 12,5 mm; verde 12,5 mm - pentru zone umede; roz 12,5 mm protectie sporita la incediu) - Profile: UW30 sau echivalente, numite si profile de contur; CD60 sau echivalente, numite si profile de camp) - Elemente de incrucisare - Tije de sustinere sau bride - Dibluri cu holzsuruburi fi 6 l=6 sau 8 cm - Holzsuruburi autofiletante (negrese) - Holzsuruburi autoforante (puricei) Montarea tavanelor

Primul pas este acela de a stabili inaltimea la care se va monta tavanul. Pentru acest lucru este bine ca, folosind furtunul de nivel (asa cum este explicat AICI ) sa se traseze o linie orizontala undeva la nivelul ochilor. De la aceasta linie se va masura distanta pana la plafonul existent stabilind inaltimea minima a acestuia. nota: acest pas este necesar mai ales in cazul in care plafonul, din lemn, beton sau tencuiala veche prezinta neregularitati sau este executat cu abateri de planeitate. Inaltimea tavanului la partea vizibila trebuie calculata astflel incat distanta de la partea cea mai de jos a plafonului si pana la tavan sa fie mai mare de 8 cm (1,2 cm placa de gips-carton + 3 cm primul profil + 3 cm al doilea profil + 1 cm toleranta pentru montarea bridei). Dupa ce ati stabilit inaltimea, folosind o sfoara de trasat se traseaza pe tot perimetrul camerei linia unde va veni montat profilul de contur (UW30 sau echivalent). Se monteaza profilul de contur cu ajutorul diblurilor dand gauri prin profil in pereti. Se trece apoi la montarea primului rand de profile de camp care se aseaza PESTE profilul de contur, de preferinta paralel cu latura scurta a camerei. Acest prim rand are rolul de a sustine intreaga structura iar profilele se aseaza la o distanta de 80 cm interax. Dupa ce s-au asezat profilele se trece la ancorarea lor in plafon. Intinzandu-se o sfoara pe langa fiecare, din cap in cap (tinand cont de faptul ca fiind asezate pe profilele de contur, capetele ar trebui sa fie la acelasi nivel) se regleaza inaltimea ficaruia. Acest lucru este foarte important pentru a obtine un tavan perfect plan. Ancorarea se face la cel mult un metru distanta, folosind bride sau tije de ancorare. Urmatoarea etapa este sa se monteze profilele pe care vor fi prinse placile. Aceste se vor monta IN INTERIORUL profilului de contur la distanta de 60 cm interax. Prinderea de profilele de deasupra se va face prin elemente de incrucisare. Urmeaza asezarea placilor. Acestea se aseaza cap la cap, incepand de la perete. Dupa ce se completeaza un rand, se incepe de la perete opus astfel ca rosturile se fie decalate. Placile se prind folosind holzsuruburi autofiletante. Acestea se strang pana ce floarea lor este foarte putin in interiorul foii de rigips. Infiletarea trebuie facuta cu mare atentie daca sunt insuficient stranse vor ramane vizibile, daca sunt stranse prea tare vor sparge placa si nu vor asigura o prindere de calitate !!!

Placarea cu faianta se incepe cu al doilea rand de jos. Cum se face acest lucru? Se masoara de la pardoseala sau gresie o distanta mai mica cu aproximativ 5 cm din inaltimea placii de faianta. La aceasta inaltime se fixeaza pe perete dreptare din lemn sau aluminiu in pozitie perfect orizontala. Pe aceste dreptare se aseza placile de faianta.

Asezarea placilor se face asfel incat sa se tina cont ca placile taiate sa fie acoperite la colturi de placi intregi, sau, in dreputul usilor fie de tocul acestora fie de baghetele profilate din lemn sau meteriale plastice. Finisarea tavanelor din gips-carton Scule necesare: - gletiera de otel si de plastic - bormasina si melc pentru amestecarea chitului - aparat de slefuit - spaclu Materiale necesare: - chit de rosturi - banda de armare autoadeziva - banda de olnita din hartie cu fasii metalice Banda de armare se aseaza la imbinarile dintre placi atat in lungul cat si la capetele placilor. Acolo unde imbinarea este cap la cap, fiecare placa va fi crestata folosind un cutter la 45 de grade pentru a crea loc in care sa intre chitul de imbinare. In lungul placii nu este nevoie deoarece placile au asanumita "fuga", o fasie cu o grosime mai mica special creata pentru chit. Dupa ce se aplica o mana de chit, se lasa se se intareasca (minim 4 ore) si se aplica si a doua mana. Finisarea finala se face prin slefuire, numai dupa ce chitul este perfect uscat. Peste capetele holzsuruburilor se aplica cu spaclul chit, strangandu-le pe cele care ies in afara. Finisarea "olnitei" (unghiul format de perete cu tavanul) se face prin chituire si apoi peste chitul proaspat se aseaza banda de hartie, indoita pe lungime, jumatate pe tavan, jumatate pe perete. Finisarea se va face cu gletiera din plastic pentru a nu taia hartia si numai perpendicular pe olnita.

Termoizolatia unei cladiri - placarea cu polistiren

Termoizolatia, mai corect spus sistemul de termoizolare, este o suma de lucrari efectuate cu scopul de a micsora transferul termic intre interior si exterior, avand ca efect un confort sporit atat pe timpul iernii cat si al verii. Un alt scop la fel de important este micsorarea costurilor aferente climatizarii. In primul rand, trebuie spus ca s-a dovedit pentru inceput empiric, apoi si prin calcule, ca temperatura ambientala ideala este de 24 de grade Celsius. La aceasta temperatura un om sanatos, imbracat lejer nu simte nici cald, nici rece.

Este gresita conceptia conform careia termoizolatia se rezuma la placarea cu polistiren expandat sau extrudat a peretilor. In fapt, la fel de importante in aceasta schema sunt si tamplaria, izolarea fundatiei, a planseului si chiar a acoperisului. In acest articol vom discuta despre termoizolatia peretilor si acoperisului, amanunte despre tamplarie urmand sa aflati dintr-un alt articol. La interior sau exterior? Termoizolatia se pune INTOTDEAUNA la exterior. Sunt mai multe motive pentru care termoizolatia se pune la exterior, dar le vom aminti doar pe cele mai importante: 1. Mentinerea punctului de inghet in afara peretilor. Luam ca ipoteza de calcul o temperatura exterioara de -20 grade Celsius, in interior avand 24. O diagrama a temperaturii prin sectiunea peretelui arata in felul urmator:

remarcam faptul ca in cazul termoizolatiei de 5 cm punctul cu temperatura de 0 grade Celsius se va afla in zidarie, spre deosebire de cazul in care peretele este placat cu polistiren de 10 unde, acest punct se afla in exteriorul caramizilor, anume in termoizolatia de polistiren. De ce este important acest lucru? Stim ca la 0 grade apa ingheata. Prin inghet, apa isi mareste volumul si daca punctul de inghet se afla in perete, ciclurile repetate inghet-dezghet produc faramarea materialelor de zidarie. Tot de aici rezulta un motiv in plus pentru termoizolarea pe exterior fata de a face acest lucru la interior.

2. Beneficiul adus de inertia termica a peretelui. Prin inertie termica se intelege acea capacitate a unui obiect sa inmagazineze caldura pe care sa cedeze treptat, sau invers, rece fiind sa raceasca zonele adiacente. Prin motarea termozizolatiei la exterior, peretii odata incalziti vor ceda din aceasta caldura interiorului, rezultand o incalzire mai rapida si mentinerea unei temperaturi optime pentru mai mult timp, chiar si cu sursele de caldura/frig inchise. TERMOIZOLAREA PERETILOR Pentru a intelege mai bine de ce este benefica termoizolatia vom intra in detalii de calcul, nu foarte amanuntit totusi. Orice material are si proprietatea de conductivitate termica. Ca sa intelegeti mai bine, gaditi-va la urmatorul exemplu: doua vergele, una din plastic si una din otel vor fi incalzite la un capat. Dupa un anumit timp, cea metalica va fi calda si la capatul celalalt, in timp ce cea din plastic va ramane la temperatura initiala. De ce se intampla acest lucru? Deoarece metalul conduce mai bine caldura. Acesta este si motivul pentru care, de exemplu radiatoarele (caloriferele) sunt facute din metal si nu din material plastic, acesta este si motivul pentru care tamplaria din PVC este net superioaracelei din aluminiu sau otel. Aceasta conductivitate termica se noteaza cu si este o caracteristica foarte importanta a unui material de constructii. Unitatea de masura a acestei caracteristici este [W/mK] Revenim la sectiunea unui perete. Aceasta sectiune poate fi compusa din unul sau mai multe materiale cu conductivitati termice diferite. De exemplu zidarie si polistiren expandat fiecare de grosimi diferite. Grosimea stratului se noteaza cu d [m]. Rezistenta termica a materialului, notata cu R, este raportul dintre grosimea lui si coeficientul de transfer termic. R=d/ [mpK/W] Coeficientul prin care evaluam transferul termic al unui perete se noteaza cu U. U=1/R [W/mpK] Acest coeficient trebuie sa fie cat mai mic, o casa considerata economica in care consumul de energie pentru climatizare este minim va trebui sa aiba acest coeficient sub 0,2. Cand o casa are acest coeficient sub valoarea de 0,13 spunem ca este o casa pasiva, cu alte cuvinte, in timpul iernii nu va avea nevoie de incalzire centralizata, incalzirea realizandu-se din caldura degajata de electrocasnice si corpul uman. EXEMPLU DE CALCUL 1. ZIDARIE SIMPLA din caramida plina de 25 cm. Conductivitatea termica a caramizii pline este de 0,55 W/mk. R=0,25/0,55=0,45 mpK/W U=1/0,45=2,22 W/mpK deci, o valoare foarte mare. O astfel de casa va consuma foarte multa energie necesara incalzirii. 2. ZIDARIE CARAMIDA PLACATA CU POLISTIREN EXPANDAT DE 5cm. caramida=0,55 polistiren=0,035 R caramida = 0,45 mpK/W R polistiren = 0,05/0,035=1,42 mpK/W R total = 0,45+1,42=1,87 mpK/W U total= 1/1,87=0,53 W/mpK Ce observam? Desi departe de valoarea optima 0,2, adaugarea unui strat de polistiren de 5 cm imbunatateste radical coeficientul de transfer termic. Teoretic, in acest caz, o casa izolata cu polistiren de doar 5 cm va fi de aproximativ patru ori mai bine izolata decat aceeasi casa neizolata. Din exemplul de mai sus se poate deduce gresit ca nu conteaza ordinea in care sunt puse aceste straturi. Legat stric de calcul, intr-adevar nu, dar tinand cont de cele spuse la inceputul acestui articol, intotdeauna termoizolatia se va pune la exterior. Tehnologia de izolare a peretilor folosind polistirentul expandat/extrudat.

Conditii preliminare: - Peretele trebuie sa fie cat mai plan, abaterile maxime sa fie sub 2 cm pe intreaga lungime. Daca nu este, va trebui spart unde este iesit in afara, respectiv tencuit unde are gauri. Recomand pe cat posibil ca peretele sa fie tencuit, macar brut iar termoizolatia sa nu fie aplicata direct pe caramida. Daca zidaria de caramida este foarte bine executata, se poate aplica polistirenul si direct pe aceasta, totusi, daca nu este un sacrificiu financiar foarte mare, repet, recomand tencuirea zidariei inainte. Motivele ar fi urmatoarele: prin tencuire zidul se rigidizeaza suplimentar. Suprafata, desi plana in aparent ta, se poate doveti avand imperfectiuni mari geometrice si numai tencuiala bine executata putand-o indrepta. In plus, tencuiala confera adezivului folosit placarii o suprafata mai rugoasa, pe care acesta prinde mai bine. - Temperatura exterioara in momentul demararii lucarii de anvelopare trebuie sa depaseasca 5 grade Celsius pe intreaga durata a executiei (inclusiv noaptea) plus inca cel putin o saptamana dupa terminare. -Suprafata pe care se aplica tencuiala trebuie sa fie curata, pentru aceasta se spala bine cu apa inainte de placare -Suprafata trebuie sa fie bine aderenta la zid. De exemplu, daca se doreste aplicarea peste varul existent se va face proba cu banda adeziva. Aceasta proba consta in lipirea unei benzi adezive pe pe o lungime de 30-40 cm. Daca la indepartarea ei se constata var lipit pe banda, tot varul va trebui indepartat. Daca nu, se poate pune termoizolatia, folosindu-se amorsa. -Suprafata nu trebuie sa fie foarte absorbanta. Pe timpul verii mai ales, caramida, bca-ul, tencuiala sunt foarte fierbinti si uscate. Daca se aplica placile stratul suport va absorbi toata apa din adeziv iar acesta, intarindu-se fortat fara apa necesara va avea caracteristici inferioare, devenit sfaramicios.

Tencuirea peretilor - varianta clasica

Acest articol dezbate procesul tencuirii in varianta clasica: manual, folosind mortar pe baza de ciment-var-nisip. Pentru tencuiala mecanizata citeste AICI.

Tencuirea este procedeul prin care zidaria este acoperita de un strat de material. Acest strat trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici: - sa fie plan (sunt si exceptii, dar nu fac obiectul prezentului articol) - sa aiba o grosime pe cat posibil uniforma - sa fie suficient de dur pentru a rezista fortelor de impact accidentale

- sa aiba rezistenta in timp

In trecut tencuiala avand ciment in compozitie nu era folosita, predominand tencuielile realizate din amestec var-nisip sau lut. Astazi, exceptand procedeul tencuielii mecanizate la care se foloseste mortar pe baza de ipsos, cele pe baza de ciment sunt majoritare.

Rolul tencuielii este in primul rand estetic, cel putin pe interior, in afara casei avand in principal scopul de a proteja structura.

Scule necesare pentru realizarea tecuielii:

- dreptar (de lemn sau metalic) - nivela sau fir cu plumb - mistrie - cancioc - fier de glet - drisca - betoniera - roaba - targa

Materiale necesare:

- mortar (citeste articolul dedicat mortarului AICI )

Pentru a realiza tencuiala in primul rand este nevoie sa realizam "ghidaje" care vor asigura planeitatea si grosimea tencuielii. Aceste "ghidaje" pot fi regasite pe santier sub diverse nume, cel mai des intalnit fiind "stalpi". Am mai auzit deasemenea folosindu-se si "feshe", "fasii", "stalpisori".

Acestor ghidaje le voi spune in continuare stalpi. Ideal ei ar trebui sa fie perfect verticali, coplanari si avand ca distanta intre axul lor intre 1,70 si 2,30m. Rolul lor este evident. Intre ei se "arunca" mortarul folosind mistria si/sau canciocul pana cand grosimea mortarului este usor in afara stalpului. Apoi, cu un dreptar sprijinit pe cei doi stalpi alaturati, folosind o miscare stanga-dreapta si ascendenta se "taie" mortarul in exces ramanand in urma tencuiala bruta.

Rolul stalpilor este evident, dar cum se realizeaza ei? Pentru a face stalpii este nevoie ca in prealabil un perete sa se "ponteze". Sunt foarte multe modalitati de pontare, care toate pot fi corecte. Am sa o prezint pe cea pe care am impus-o muncitorilor mei sa o foloseasca si cea care mi se pare ca fiind cea mai exacta.

Presupunem un perete al unei camere. In partea stanga a lui (sau dreapta, nu conteaza), cam la inaltimea de doi metri se bate un cui in rostul zidariei astfel incat floarea cuiului sa ramana in afara zidariei cu 1,5 cm. Apoi, in linie verticala cu acesta, cam la 30 cm de la pardoseala se bate un alt cui si, folosind dreptarul si nivela sau, de preferat, firul cu plumb, se bate si acesta pana cand capetele cuielor unite vor da o linie perfect verticala.

Se face acest lucru si in celalalt capat al peretelui.

Se intinde o sfoara intre cuiele de sus si se bat de-a lungul ei alte cuie asfel incat distanta dintre ele sa fie intre 1,7 - 2,2 metrei (cu 30 cm mai mica decat dreptarul cu care vom "trage" intre stalpi). Se repeta operatiunea si pentru cuiele de jos respectandu-se aliniamentul celor batute sus.

Se repeta aceste operatii pentru toti peretii camerei.

Peste fiecare cui se arunca o mistrie de mortar si dupa ce acesta incepe sa se intareasca, se "taie" la fata florii cuiului astfel incat sa rezulte o suprafata paralela cu peretele.

Dupa ce aceste "copci" se intaresc, se fac stalpii de care am vorbit mai sus.

Observatii: Aceasta metoda de pontare cu cuie nu este singura. In general se folosesc sipci de lemn sau bucati de rigips prinse cu ajutorul copcilor de mortar de perete in locul cuielor. Se folosesc acestea si cand nu este posibila baterea cuielor in perete (pereti de beton).

Etapele tencuirii sunt urmatoarele:

- spritul (se mai numeste si strop sau amorsa) - peretele se stropeste cu mortar avand un continut mai ridicat de ciment si avand o consistenta fluida. Acesta are rolul de a crea un strat aderent la zidarie, peste care se va realiza tencuiala bruta. Aceasta etapa este prima, precedand si pontarea.

- tencuiala bruta - este tencuiala realizata intre stalpi si a carei suprafata finita este realizata doar din dreptar.

- tinci sau driscuiala - este un strat subtire de mortar, realizat cu nisip cernut prin sita fina (sau cumparat gata preparat la saci). Se intinde pe perete folosind fierul de glet si dupa intarirea partiala se finiseaza folosind drisca prin stropire si frecare cu miscari circulare. Aceasta ultima etapa, driscuiala, poate lipsi in urmatoarele cazuri: - peretele se placheaza cu placi ceramice - peretele este de exterior si se placheaza cu polistiren, siding, placi ceramice sau alte tipuri de placari - finisajul se face cu un glet care se preteaza la aplicarea in straturi mai groase (gen rimano ten) Citeste mai multe despre mortarul folosit in tencuieli AICI. Peste un tinci bine executat se poate aplica direct vopseaua sau varul sau se poate gletui folosind diverse tipuri de glet. Tencuirea mecanizata

Tencuirea mecanizata este un procedeu nou de a realiza finisajele interioare si exterioare ale unei cladiri. Cu toate ca se numeste "mecanizata" factorul uman este decisiv, de calificarea si experienta muncitorilor depinzand in mod direct calitatea.

Avantajele tencuielii mecanizate sunt date in primul rand de rapiditatea executiei. Nici costul nu este mare raportat la tencuiala clasica. Din experienta mea pot spune ca acelasi volum de munca poate fi realizat aproximativ in mai putin din jumatate din timpul necesar pentru metodele traditionale.

La baza acestui procedeu de tencuire este masina care realizeaza amestecul si il trimite prin intermediul unor furtune catre doza de pulverizare si de aici catre perete. Acest utilaj este bransat la reteaua electrica si de apa iar prin partea superioara este incarcat cu sacii continand materialul de tencuiala in stare pulbere.

Este recomandat ca pentru acest utilaj sa existe si un generator electric de rezerva, dat fiind faptul ca o intrerupere a alimentarii electrice poate duce la probleme grave din cauza mortarului care se poate intari in interiorul masinii sau pe traseul de pulverizare.

Inainte de tencuirea efectiva peretii, la fel ca in cazul tencuielii clasice, trebuiesc "pontati" si este necesara realizarea stalpilor de ghidaj. Aici este necesara o discutie mai lunga, deoarece am vazut ca, uzual, in Romania se folosesc ghidaje metalice a caror utliitate eu o consider indoielnica. (vezi AICI). In plus, folosind aceste ghidaje exista marele periocol sa apara puncte de rugina in masa tencuielii, care puncte de rugina vor "inflori" pana la suprafata finisajului.

Mult mai corecta (si mai ieftina) este metoda de realizare a stalpilor din acealasi material ca si tencuiala, bordarea cu profile metalice facandu-se doar la colturile exterioare.

Dupa realizarea stalpilor de ghidaj se incepe aplicarea meterialului de tencuiala si, cu ajutorul unui dreptar metalic cu muchie, se indeparteaza excesul. Se continua acest proces succesiv pana cand suprafata va fi perfect plana si uniforma.

Odata terminata incarcarea peretilor se trece la finisarea lor cu ajutorul gletierelor metalice. Se aplica o mana din materialul folosit pentru tencuire pentru a corecta toate imperfectiunile iar apoi se aplica materialul de finisaj ultim, vizibil, care are o textura foarte fina. In poze puteti vedea cele exprimate mai sus

Mortar pentru zidarie si tencuieli. Ce este si cum se face pe santier.

Mortarul se foloseste atat in procesul de zidire a peretilor cat si pentru tencuirea lor. Functie de aceste doua utilizari si alti factori exista retete diferite. Mortarul este un amestec in proportii variabile al urmatoarelor elemete: - Lianti - Agregate - Apa - Aditivi

Lianti pentru mortare

Liantii care se folosesc in prepararea mortarelor sunt: - var hidratat pentru constructii (pulbere) - var pasta - ipsos pentru constructii - ciment - argila - cenusa de termocentrala

Uzual se folosesc mortarele pe baza de var-ciment sau ciment-var (functie de raportul dintre ele)

Pentru a simplifica discutia trebuie spus ca cimentul are in principal rolul de rezistenta iar varul de lucrabilitate, desi nu este intru tocmai exact.

In retete, cu scopul economiei, varul poate fi inlocuit cu slam de carbid, filler de calcar sau diversi aditivi.

Agregatele

Agregatele, cele care compun peste 50% din masa mortarelor sunt diverse tipuri de nisipuri. Preponderent este nisipul natural de cariera sau rau, care in anumite conditii poate fi completat cu nisip de mare sau cu nisip provenit din concasarea rocilor. Este de retinut faptul ca nisipul de mare se poate folosi doar pentru retete de mortar inferioare.

Apa

Se foloseste apa de la reteau de alimentare sau din alte surse, cu mentiunea ca trebuie sa fie cat mai curata. Vezi STAS 790-73.

Tabel reteta mortar de zidarie

Tabel reteta mortar tencuiala

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->