Fundatia caselor

   Fundatiile sunt elementele din structura unei case care au rolul de a transmite catre terenul de
fundare suma incarcarilor (de exploatare si exceptionale) existente la o cladire. Se acorda o deosebita
importanta modalitatii de fundare si calculului armaturii si dimensiunilor ei deoarece o fundatie
proiectata sau executata defectuos pune in deosebit pericol intreaga structura a casei, iar reparatiile
ulterioare sunt dificil, daca nu imposibil de executat.

    Functie de terenul de fundare, de suprastructura si de alti factori se pot regasi o multitudine de

solutii de fundare. Fara a intra in prea multe detalii, o scurta enumerare: fundatii continue sub ziduri,
fundatii izolate sub stalpi, radier general care este prezent sub intreaga constructie, fundatii pe piloti -
existente in cazul terenului slab de fundare, fundatii in trepte sau combinatii dintre ele.

    Vom dezbate in continuare modalitatea de executare a fundatiilor continue sub ziduri, cele mai
intalnite in cazul locuintelor unifamiliale. 

    In acest caz, fundatia este compusa de cele mai multe ori din blocul de fundare, mai slab armat si
turnat din beton de clasa mai mica si elevatia fundatiei, denumita si cuzinet, soclu sau grinda de
fundare care este armata cu mai mult otel si se foloseste beton de clasa superioara.

    Construirea fundatiei incepe prin trasarea acesteia pe teren, dupa ce in prealabil a fost indepartat
stratul vegetal pe o suprafata cam cu 1,5 ml mai mare decat laturile casei. Trasarea fundatiei se face
cu ajutorul tarusilor metalici sau din lemn, intre care se intind sfori. Conturul delimitat de tarusi si sfori
trebuie sa urmeze cu exactitate conturul blocului de fundare existent in proiect.

    Sculele necesare pentru trasarea fundatiei sunt: tarusi (metalici sau din lemn) ciocan, ruleta de
zece metri sau mai mare, echer cu latura de cel putin 1,5 metri, furtun de nivel, creion. Este crucial ca
trasarea fundatiei sa fie foarte exacta, de acest pas depinzand tot aspectul si rezistenta casei.
Toleranta acceptata este 0,05%, cu alte cuvinte se permite o eroare de maxim jumatate de
centimetru la fiecare 10 metri. Verificarea perpendicularitatii se face masurand diagonalele, care in
cazul formei de dreptunghi sau patrat trebuie sa fie egale. O alta verificare folosita este cea asa
numita "6,8,10". Se stie din geometria elementara ca suma patratelor catetelor intr-un triunghi
dreptunghic este egala cu patratul ipotenuzei.
   Astfel daca vreti sa verificati daca doua laturi sunt perpendiculare, se porneste de la intersectia lor,
masurandu-se 6 metri pe o latura, 8 metri pe cealalta si marcandu-se aceste distante. Distanta intre
marcaje trebuie sa fie exact 10 metri pentru ca aceste laturi sa fie perpeniculare
(6x6+8x8=36+64=100; radical 100=10).
   
E foarte des intalnita iluzia printre cei care nu sunt de meserie, ca o casa sa para prea mica odata cu
trasarea fundatiilor. Aproape intotdeauna este doar o iluzie si nu este cazul sa va faceti griji, sau, si
mai rau, sa va apucati de modificarea proiectului.

   Dupa trasarea fundatiilor se trece la masurarea nivelului orizontal. Aici intalnim doua situatii. Daca
terenul are panta mica (sub 2% - 20 cm la 10 metri diferenta de nivel) incepe masurarea nivelului
direct. Daca terenul are panta mai mare trebuie mai intai adus la nivel, sapand unde este mai inalt iar
acest pas se face inainte de trasare.

    Sunt mai multe metode de "dare a nivelului", eu am sa o explic pe cea pe care o folosesc. Astfel, la
colturi si la mijlocul laturilor, la o distanta de 1 metru de fundatie bat tarusi de 1,5 metri. Apoi,
folosind un furtun de nivel de minim 10 metri si un creion dau nivel pe acesti tarusi. Nivelul se da
astfel: se face un semn cam la aproximativ 1,3-1,5 fata de sol (pentru a fi aproximativ la nivelul
ochilor) cu creionul pe primul tarus. Se intinde furtunul intre acest tarus si un altul apropiat, regland
inaltimea capetelor pana cand nivelul apei ajunge exact in dreptul semnului. In acest moment se
traseaza un alt semn pe cel de-al doile tarus, la nivelul la care a ajuns lichidul. Aplicand principiul
vaselor comunicante, o dreapta intre cele doua puncte va fi perfect orizontala. Se repeta acest lucru la
toti tarusii, rezultand un plan perfect orizontal.

    Dupa terminarea trasarii semnelor de nivel, se masoara distanta dintre aceste semne si pamant,
distanta cea mai mare fiind punctul cel mai lasat al terenului. Acea zona de teren se considra Cota
Terenului          Amenajat (se regaseste in proiect cu abrevierea CTA, unii proiectanti folosind si CTN-
cota terenului natural lucru care este oarecum gresit. Pe acel tarus pe care a rezultat distanta cea mai
mare se stabileste si Cota 0 a casei - CT0, la fel,
specificata in proiect. Aceasta cota se transmite pe toti tarusii folositi la nivel, fie cu furtunul, fie cu
ruleta prin masurarea diferentei intre prima cota data si CT0. Este bine sa conservati undeva aceasta
cota pentru ca ea va fi de referinta in toata executia ulterioara. Conservarea se face de obicei in fata
intrarii, prin baterea a trei tarusi din lemn, dispusi in varfurile unui triunghi echilateral cu latura de
aproximativ 40-60 cm. Pe cei trei tarusi se va trasa CT0 cu furtunul de nivel, apoi semnele vor fi unite
prin baterea in cuie a unor bucati de  scandura, asfel incat muchia superiara sa fie la nivelul semnelor.

    Avand fundatiile trasate si nivelul dat, se incepe sapatura, manual sau mecanizat. La sapatura se
verifica verticalitatea peretilor gropilor, evitandu-se situatia ca sectiunea fundatiei sa aiba alta forma
decat cea din proiect, de obicei dreptunghiulara. Este foarte folosit obiceiul ca pamantul rezultat din
sapatura sa fie pus in interiorul casei. Eu nu fac si nu recomand acest lucru, deoarece ingreuneaza
foarte mult munca. Acest pamant pus in interior blocheaza circulatiea, necesita sprijiniri din scandura
si foarte des poate cadea in interiorul santurilor. Prefer sa il evacuez la cativa metri distanta urmand
sa il aduc inapoi pentru ridicarea cotei pardoselilor. Santurile fundatiei se sapa folosind ruleta sau un
par marcat cu cota necesara, dupa terminarea sapaturii se verifica atat latimea cat si adancimea
intervenintu-se acolo unde este cazul.
   O practica des intalnita si corecta este aceea ca sapatura sa se faca mai mica cu 10 cm, acesti ultimi
centimetri urmand a fi sapati imediat inainte de turnarea betonului. Se face acest lucru pentru a
preveni situatia neplecuta ca, in cazul ploii inainte de terminarea sapaturii, sa se formeze pe fundul
santului noroi, care amestecandu-se cu betonul sa il deterioreze.

    Odata turnata fundatia se toarna betonul de egalizare (prevazut in proiect) care este un beton cu o
concentratie mica de ciment. Functie de tipul fundatiei se poate turna toata odata, sau separat blocul
de fundare de cuzinet. Ideal este ca toata fundatia sa fie turnata odata, dar si turnarea separata
-bloc,cuzinet- este corecta. In orice caz este foarte recomandat ca cel putin ca aceste doua elementele
individuale sa fie turnate intregi. Daca, in mod exceptional acest lucru nu este realizabil (zone izolate
la care cifele de beton nu au acces iar singura solutie este turnarea folosind betonul preparat la fata
locului cu betoniera) betonul se poate turna si pe bucati in zile diferite, dar rostul de imbinare trebuie
lasat oblic, betonul vechi buciardat si spalat.
 
   Observatii:
- In fundatie, gradul de acoperire cu beton al armaturii trebuie sa fie de 5 cm.
- Daca este prevazuta hidroizolatie pe fundatie, groapa trebuie sapata mai mare pentru accesul
necesar hidroizolarii.
- Daca placa de beton de la nivelul cotei 0 este armata, betonul se toarna cu 15 centimetri mai jos,
lasand capetele armaturii libere pentru ancorarea barelor de armatura ale placii. Daca placa nu este
armmata, betonul se toarna  complet.
- In momentul turnarii nu uitati sa lasati goluri in fundatie pentru strapungerile tevilor de apa curenta
si canalizare. La fel, trebuie din timp stabilit amplasamentul fosei septice si lasat gol in fundatie pe
directia acesteia. Pentru a lasa gol la turnare se poate monta o teava PVC cu diametru superior, cofraj
de lemn sau o bucata de polistiren expandat. Daca ati uitat sa lasati aceste goluri, nu este problema
foarte mare, doar ca munca de gaurire este destul de multa si grea dupa ce betonul s-a intarit.

Nota: Acest articol acopera doar generalitati, procesul de turnare al unei fundatii fiind foarte complex,
la fel   solutiile de fundare fiind foarte variate. Daca nu ati fost lamurit dupa parcurgerea acestui
articol, folositi cu incredere FORUMUL pentru a posta intrebari.

Fundatia casei
Afla mai multe despre:
munte, la munte, la mare, case din beton, garaje, case lemn, case prefabricate, case din prefabricate,
mortar, case de lemn, fundatia unei case, case din lemn, fundatia casei

Alegerea tipului de fundaţie se va face prin proiectul de rezistenţă, în funcţie de normative şi zona
seismică, de tipul terenului, condiţiile climaterice, ţinând cont eventual şi de calitatea materialelor
folosite în construcţie.

Foarte important este ca fundaţia să prezinte siguranţă în exploatare.

În cazul caselor prefabricate din lemn, datorită greutaţii reduse a acestui tip de structură, fundaţia
poate fi realizată în sistem economic.
Studiul geotehnic efectuat prima oară (recomandabil) la cumpărarea terenului şi a doua oara
(obligatoriu) la obţinerea autorizaţiei de construire îşi dovedeşte pe deplin necesitatea. Fundaţiile se
pot executa din: beton simplu (B 100), beton armat (la un teren cu o structură neomogena, supus
tasării); din piatră naturală cu sau fără mortar folosit cu rolul de liant (anrocamente folosite în zonele
de munte şi deal, de obicei pentru construcţii mai uşoare); din zidărie de piatră (se execută din piatră
de râu, prinsă în mortar); din beton ciclopian ( se obţine prin înglobarea, în proporţie de circa 30%, în
beton, a pietrelor brute, a pietrelor de râu, etc.).

Adâncimea fundaţiei se stabileşte în funcţie de: adâncimea de îngheţ, existenţa pânzelor de apă
freatice, caracteristicile rezulatate din studiul geotehnic, etc. Fundaţiile de mică adâncime,
caracteristice caselor prefabricate din lemn, pot fi continuie sau izolate.

Se recomandă ca fundaţia să iasă cu 25 - 30 cm deasupra nivelului solului pentru a se evita umezirea
zidăriei pe timp de ploaie.

Pentru construcţiile uşoare (case, case de vacanţă, garaje, etc.), o soluţie recomandabilă este aceea a
realizării unei fundaţii continue cu descărcări pe reazame izolate, care realizează o presiune efectivă
mai mare pe teren, compensând presiunea de umflare.

Pentru a se asigura o stabilitate crescută şi o exploatare normală a unei clădiri, atât terenul pe care se
construieşte, cât şi fundaţia trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
- terenul trebuie să fie suficient de rezistent, astfel încât să nu cedeze sub apăsarea fundaţiei;
- deformaţiile pe care le poate comporta terenul nu trebuie să depaşească limita admisibilă pentru tipul
de construcţie;
- fundaţia trebuie să fie alcătuită încât să aibă capacitatea de a transmite şi repartiza uniform şi în
deplină sigurantă, efortul la care este supusă de către partea de suprastructură (construcţia
superioară);
- adâncimea de fundare trebuie să corespundă normelor, adică fundaţia să nu fie afectată de îngheţ,
umflarea sau contracţia solului, afânarea acestuia. Un alt element de care trebuie să se ţină seama o
reprezintă dinamica pământului: alunecări de teren, seisme etc. Probleme apar atunci când solul în
care se intenţionează să se execute fundarea este sensibil la umezire, este argilos, cu umflături şi
contracţii mari, ori este foarte compresibil.